Şi am fost în vizită la muzeu…

• Un articol fără poze

• Un articol în care am vrut să vă povestesc despre noua pinacotecă a Muzeului Judeţean Arad

Vizita la Muzeul Judeţen Arad s-a desfăşurat între răstitul „Spuneţi!” cu care m-a întâmpinat portarul, aflat în pauza de ţigară, şi târşâitul papucilor pe care-i trăgea după ea plictisita doamnă care m-a însoţit în fiecare încăpere în care am intrat la etajul II.

Continuă lectura „Şi am fost în vizită la muzeu…”

Turist în țara mea: Oradea – un regal arhitectural de văzut neapărat

Nu mai e, probabil, un secret pentru nimeni că Oradea este unul dintre cele mai frumoase oraşe din România. Şi nici că a fost aleasă destinaţia turistică a anului 2022.

Locuri frumoase din Oradea care mi-au plăcut şi pe care vreau să le dau mai departe

Casa Darvas-La Roche

1. Casa Darvas-La Roche

E, de departe preferata mea, putând să concureze, fără probleme, cu oricare dintre casele-muzeu din Amsterdam, de exemplu.

Casa Darvas-La Roche e un muzeu viu, în care se întâmplă tot timpul câte ceva şi pe care o vizitez de câte ori ajung în oraşul de pe malul Crişului Repede. Ultima dată când am fost acolo, am vizitat trei expoziţii temporare: una de miniaturi de maşini, alta de stampe japoneze şi una de pălării.

În fiecare joi, la Casa Darvas-La Roche se organizează diverse evenimente, la care participarea este gratuită. Îi urmăresc pe rețelele de socializare și, adesea, sunt invidioasă pe orădeni că au parte de tot felul de activități, de la demonstrații de machiaj la degustări de produse de patiserie, primele care-mi vin acum în minte.

Continuă lectura „Turist în țara mea: Oradea – un regal arhitectural de văzut neapărat”

„Îţi recomand o carte” – concurs pentru elevi de Ziua Naţională a Lecturii

Dacă tot s-a decretat că sărbătorim, în 15 februarie, Ziua Naţională a Lecturii, m-am gândit că ar fi interesant să aflăm ce mai citesc tinerii şi, mai ales, ce cărţi le plac.

Aşa că lansez elevilor de la Colegiul Economic Arad provocarea să recomande colegilor (şi cititorilor blogului) o carte şi să le spună de ce ar trebui s-o citească.

Cea mai interesantă recomandare va fi recompensată cu un premiu format din cele trei cărţi din imagine:

  • un roman scris de un autor român contemporan
  • o carte frumoasă despre România
  • un roman cult.

Aştept recomandările în secţiunea de comentarii de mai jos până marţi, 15 februarie 2022, orele 20,00.

Câştigătorul premiului va fi anunţat miercuri, 16 februarie 2022.

100 de femei afurisite. O istorie de Hannah Jewell

Cred că e evident care e subiectul cărții, viața a 100 de femei din istorie, despre isprăvile cărora autoarea crede că e musai ca toată lumea să afle acum. Am crezut-o pe cuvânt, așa că m-am apucat să citesc cartea.

Mi-a plăcut chiar de la bun început, prin asta înțelegând chiar de la prefață, cu stilul de scriere al autoarei, direct, cumva colocvial, amuzant adesea sau cu un limbaj (prea) colorat uneori. Citind cartea e ca și cum ai sta de vorbă cu un prieten, care-ți povestește diverse chestii, uneori mai interesante, altele nu prea. Un prieten nu foarte riguros când vine vorba de perioadele istorice, din momente ce aflăm, în capitolul „Minunatele excentrice din Antichitate”, poveștile unor femei din secolele XII și chiar XIV, XV. Altfel, un excelent povestitor.

Mi-a plăcut îndemnul autoarei din prefața cărții:

„Însă, dacă aveți vreo plângere legată de nevoia ca o astfel de carte să existe, vă rog să o scrieți pe o bucată de hârtie și să o aruncați direct în mare.”

  • Editura Nemira
  • Colecție Orion
  • Anul aparitiei 2021
  • Tip copertă: Broșată (nu neapărat pe gustul meu)
  • Traducător: Alexandra Florescu (traducere bună)
  • Număr de pagini: 464
  • Format: 140 x 205
  • Limba: Română
Continuă lectura „100 de femei afurisite. O istorie de Hannah Jewell”

22 de cărți pentru 2022

Nu obișnuiesc să fac liste de cărți de citit, pentru că nu sunt în stare să mă țin de ele, mereu apare ceva, apoi altceva și tot așa, care mă îndepărtează de ce scrie în listă. Din același motiv nu prea răspund nici provocărilor de tip #readingchallenge. Și când o fac, abandonez ideea, mai devreme sau mai târziu.

M-am gândit, totuși, (să încerc) să fac puțină ordine în lecturi și să-mi propun să citesc (printre altele) următoarele 22 de cărți în 2022:

  1. 100 de femei afurisite de Hannah Jewell, Editura Nemira ✔
  2. Amintiri de Zoe Cămărășescu, Editura Baroque Books ✔
  3. Stare de teroare de Hillary Rodham Clinton și Louise Penny, Editura Crime Scene Press ✔
  4. Hamnet de Maggie O’Farrell, Editura Pandora
  5. Grădina de lavandă de Lucinda Riley, Editura Litera
  6. Arta subtilă a nepăsării de Mark Manson, Editura Lifestyle Publishing – abandonată
  7. Ultima doamnă Parrish de Liv Constantine, Editura Nemira
  8. SPQR de Mary Beard, Editura Trei
  9. Artista Henna de Alka Josh, Editura Nemira
  10. Rivalele – Coco Chanel și Elsa Schiaparelli de Jeanne Mackin, Editura Leda Bazaar
  11. Printre rânduri de Donna Leo, Editura Trei
  12. Odiseea povestită de Penelope, Circe, Calypso și celelalte de Marilu Oliva, Editura Trei 👓
  13. Scandalul Modigliani de Ken Follett, Editura RAO
  14. O croazieră de la Viena la Constantinopol – călători, spații, imagini (1830-1860) de Constantin Ardeleanu, Editura Humanitas
  15. Bazarul poet. Memorii de călătorie în Germania, Italia, Grecia, Orient și țările dunărene (1840-1841) de H.C.Andersen, Editura Humanitas
  16. Lux, modă și alte bagatele politicești în Europa de Sud-Est în secolele XVI-XIX de Constanța Vintilă, Giulia Calvi, Maria Pakucs-Willcocks, Nicoleta Roman, Michal Wasiucionek, Editura Humanitas
  17. Fetița cu ochi albaștri de Michel Bussi, Editura Polirom
  18. Casa Gucci de Sara Gay Forden, Editura Nemira ✔
  19. Tărâmul lămâilor de Helena Attlee, Editura Baroque Books
  20. Asta înseamnă marketing de Seth Godin, Editura Publica
  21. Legendele din farfurie de Marius Cristian, Editura Lebăda Neagră
  22. Însemnări dintr-o țară mare de Bill Bryson, Editura Curtea Veche.

Sunt tare curioasă ce se va alege din lista asta la sfârșitul anului. Să fim sănătoși și să putem citi cât mai mult. Pe măsură ce le citesc, o să ataşez câte un semn, ca să fiţi la curent cu starea lucrurilor.

Voi ce planuri de lectură aveți pentru 2022?

Legendă:

✔ – carte citită

👓 – lectură în curs

Toate păcatele noastre de Mihail Victus

Despre autor

Mihail Victus (n.1986, București) este artist plastic și prozator, fondatorul grupului LiterNautica, a publicat romanul Fracturi (2019), a fost nominalizat de Agenția de Carte la Cele mai bune cărți ale anului și laureat al Premiilor Cristian Săileanu și Marin Preda.

Despre carte

Romanul Toate păcatele noastre de Mihail Victus a fost o provocare pentru mine din două motive: nu sunt neapărat o fană a literaturii române contemporane și nu știam nimic despre autorul romanului. Am văzut însă că a apărut la Biblioteca de proză contemporană Litera, colecție coordonată de Doina Ruști (o scriitoare pe care o apreciez foarte mult) și am decis că e cazul să ies din zona mea de confort și să-l citesc.

Este un roman dinamic, cu un ritm dens, care poartă cititorul pe două planuri temporale, cel al adolescenței și cel al maturității celor două personaje principale, într-un ritm alert, dar care dă constanță întregii acțiuni. Un roman scris de un bărbat din perspectiva unei femei, fapt care îl face cu atât mai interesant.

„Proza lui Mihail Victus impresionează prin elementul surpriză, prin dinamica epicității și prin ritmul dens. Este un roman-oglindă, căci el înregistrează imparțial tot ceea ce societatea românească actuală duce, aluvionar și pe alocuri inconștient, după sine.” Ioana Hodârnău

„Un roman  cu final surprinzător și subiect actual, bine scris, cu personaje care ți se-nfig in minte, cu narațiune alertă, cu descrieri pline de finețuri.” Doina Ruști

Toate păcatele noastre de Mihail Victus este un roman pe care vă invit să-l citiți, măcar pentru faptul că o să vă întâlniți acolo cu unele subiecte tabu ale societății noastre.

Cartea poate fi comandată pe site-ul Editurii Litera.

Abdulrazak Gurnah, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură 2021, în curând, la Editura Litera

Am primit de la Editura Litera următorul comunicat de presă:

„Scriitorul Abdulrazak Gurnah, originar din Zanzibar, este laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2021. Academia Suedeză i-a acordat această distincție pentru „abordarea fără compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a destinului refugiaţilor la intersecţia dintre culturi şi continente”.

Cărțile sale, Paradise (1994), By the Sea (2001), Desertion (2005) și Afterlives (2020) se află în curs de apariție la Editura Litera.

Este o bucurie și o onoare să adăugăm în portofoliul Editurii Litera un scriitor valoros, cum este câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură de anul acesta. Abdulrazak Gurnah și-a dedicat întreaga carieră de scriitor examinării multiplelor moduri în care ființele umane trăiesc exilul, un subiect pe cât de delicat, pe atât de actual. Suntem nerăbdători să le oferim cititorilor noștri cât mai curând patru dintre cele mai apreciate romane ale scriitorului de origine tanzaniană. Dan Vidrașcu, Director General Editura Litera

Abdulrazak Gurnah s-a născut în Zanzibar în 1948, iar la vârsta de 18 ani a fugit de opresiunea politică și s-a stabilit în Anglia. Autor a numeroase povestiri și eseuri, precum și a 10 romane, el a scris despre exil, despre momente istorice importante și rupturi sociale devastatoare. Romanele sale se desfășoară în spațiile intime ale familiilor, tovărășiilor și prieteniilor: acele spații care sunt hrănite de dragoste și datorie, dar care sunt vulnerabile prin însăși natura lor.

În anul 2006, Abdulrazak Gurnah a fost ales membru al Royal Society of Literature. A avut două nominalizări la Booker Prize pentru romanele Paradise și By the Sea. Este al cincilea scriitor de origine africană distins cu Premiul Nobel pentru Literatură după Wole Soyinka (Nigeria, 1986), Naghib Mahfuz (Egipt, 1988), Nadine Gordimer (Africa de Sud, 1991), J.M. Coetzee (Africa de Sud, 2003). 

Abdulrazak Gurnah este al treilea scriitor contemporan distins cu Premiul Nobel pentru Literatură publicat la Editura Litera, după Svetlana Aleksievici (2015) și Alice Munro (2013).”

Sunt curioasă să-i citesc cărțile. Voi?

5 cărţi cu și despre case

De la Dickens la Isabel Allende, sau de la E.A.Poe la Pearl Buck, casele au fost și sunt subiecte care devin adesea un personaj în romane, fie ele de ficțiune istorică, de aventuri sau de groază. În lista de romane de mai jos, cred că fiecare cititor, indiferent de genul pe care îl preferă poate găsi o lectură care să-l intereseze.

1. Casa spiritelor de Isabel Allende

Casa spiritelor este o scrisoare de dragoste trimisă de Isabel Allende, peste timp și peste lumi, bunicului ei. Astfel s-a născut saga familiei Trueba, unde ritmurile violente ale unui pământ mitic, răvășit de cutremure și uragane, devin o a doua natură a personajelor. Impletind mistica și politica, splendoarea și decadența unei lumi ce devine istorie, Casa spiritelor este una dintre cele mai seducătoare povești născute la granița secolului XXI. 

Continuă lectura „5 cărţi cu și despre case”

Recomandări de seriale pentru cei care studiază marketingul

Marketingul este, probabil, cea mai interesantă disciplină economică, una care se adresează oamenilor cu mintea deschisă, dornici să exploreze și să creeze ceva nou. Și face parte, până la urmă, din viața noastră din prima până în ultima zi.

Filmele și serialele pot fi, pentru elevii și studenții care studiază marketingul, o foarte bună sursă de cunoaștere și de inspirație.

Iată câteva seriale difuzate de Netflix:

1. Emily in Paris

Continuă lectura „Recomandări de seriale pentru cei care studiază marketingul”

Turist în țara mea: Casa Darvas-La Roche din Oradea

Casa Darvas-La Roche din Oradea a fost, pentru mine, o surpriză foarte plăcută. Recunosc că nu mă așteptam să găsesc în orașul în care m-am născut și am copilărit o casă-muzeu asemănătoare celor din Amsterdam.

O bijuterie arhitectonică

Casa Darvas-La Roche este situată în Oradea, pe strada Iosif Vulcan nr. 11 și este o clădire originală și extrem de frumoasă. A fost construită între anii 1909-1912, în stil Secession vienez cu forme geometrice simplificate. Clădirea are două fațade, cea principală pe strada Iosif Vulcan și cea secundară spre râul Crișul Repede, cu vedre spre Sinagoga Neologă Zion.

Fațada principală atrage imediat atenția trecătorului, fiind placată cu marmură și având trei zone diferite. Foarte interesanți sunt butonii din ceramică de Zsolnay, de culoare verzui-albăstruie, cu reflexe metalice. Interesant este și balconul, cu un parapet metalic frumos decorat și motive vegetale, și „păzit” de o statuie spectaculoasă. Aș mai menționa și vitraliile și benzile din mozaic colorat de pe coloanele dintre ferestre.

Scurt istoric

Numele casei vine de la doi oameni de afaceri, evreul Darvas Imre și elvețianul Alfred La Roche.

Imre Darvas (1864-1913) a fost inițiatorul exploatării forestiere moderne în județul Bihor. De-a lungul timpului, avut afaceri în domeniul forestier, bancar, construcții de mașini și fabricarea de geamuri și pictură pe sticlă, oglinzi și sticlă șlefuită (aceasta din urmă în asociere cu frații Neumann).

Alfred La Roche (1867-1944) era bancher și avocat, originar din Basel, fiind reprezentantul firmei La Roche & Comp. (cu activitate în domeniul bancar și în transporturi) în județul Bihor. În 1907, împreună cu Imre Darvas a înființat Antrepriza Forestieră La Roche & Darvas S.A., reorganizată după moartea lui Darvas, în 1913, în La Roche Întreprindere Forestieră S.A.

În anii ’30, casa a fost vândută familiei evreiești Simon. În perioada comunistă, o parte a casei a fost naționalizată, iar trei încăperi au rămas proprietarilor. O perioadă, în clădire a fost sediul echipei FC Bihor, care a fost evacuată în 2010, când administrația locală a cumpărat spațiile private și a devenit proprietara întregii clădiri.

Muzeul

Dincolo de spectaculoasa fațadă, pătrunzi în interiorul unei case care ascunde multe comori. Cele mai spectaculoase sunt vitraliile. Chiar la intrare se află un superb perete vitrat, iar la etaj, un alt perete cu vitralii delimitează o mică seră de flori. Și ferestrele casei sunt decorate cu vitralii.

Oglindă vitrată

La parter, la momentul vizitei noastre (iulie 2021), putea fi admirată o expoziție temporară de superbe oglinzi vitrate. Apropo de expoziția temporară, e probabil momentul să spun că muzeul Darvas-La Roche nu e un spațiu mort, ci unul în care se organizează diverse evenimente, cu tot felul de tematici, menite să anime locul. Motiv pentru care sunt invidioasă pe orădeni, fiindcă au parte de o asemenea comoară.

Tot la parter, sunt expuse bijuterii și costume și accesorii vestimentare de epocă.

La etaj, sunt amenajate, în stilul începutului de secol XX, câteva încăperi cu diverse funcțiuni: dormitor, cameră de zi, bucătărie, baie, camera copiilor și chiar camera servitoarei.

În bucătărie

În bucătărie, din dotările originale s-au păstrat o sobă de gătit cu plăci de faianță și plită tuci, dar și faianța și pavimentul decorate cu motive geometrice. Pentru o atmosferă cât mai autentică, le-au fost adăugate piese de mobilier de epocă și ustensile specifice de bucătărie.

Dormitorul în stil neo-roccoco

Preferatul meu a fost dormitorul, cu mobilierul original, în stil neo-roccoco, din paltin vopsit alb și frumos decorat. Foarte interesant patul cu baldachin, de fapt, paturile, că sunt două, dispuse unul în prelungirea celuilalt, nu alăturate, cum se face de obicei.

Tot la etaj poate fi admirată o fântână decorată cu ceramică de Zsolnay și două măști de calorifer, din aramă ștanțată, în stil Secession vienez. Tot în stil Secession sunt și stucaturile care decorează tavanele.

În sala de proiecție

Tot la etaj e și o sală de proiecție, unde poți petrece câteva minute admirând o animație interesantă.

Nu în ultimul rând, vreau să menționez magazinul muzeului, probabil cel mai profesionist pe care l-am văzut în România (până acum), cu suveniruri interesante, fără kitsch-urile obișnuite prin alte părți. Nici n-am știut ce să aleg: bijuterii din sticlă Murano (am deja acasă suficieente), magneți de frigider (aproape că se demolează frigiderul sub greutatea lor) sau evantaie? Până la urmă, m-am hotărât pentru semne de carte (astea niciodată nu-s destule!) și o oglindă de poșetă. Recunosc că mi-a rămas gândul la albumele cu palatele orădene și la cărțile de colorat (perfecte pentru Mara). Un bun motiv să revin la Oradea.