Nu știu cine se ocupă de reclamele de la Kaufland, dar de data asta s-a întrecut pe sine. Sau dacă e o agenție nouă, i-a întrecut pe cei de până acum. A mai fost campania aia stupidă cu Noul tu, în contradicție totală cu normele limbii române, dar cred că asta cu a doua casă a Moșului o întrece.
E vremea colindelor. Filele din calendar (imaginar, desigur, ca să fim ecologiști) zboară una după alta și se apropie tiptil momentul când ne vom strânge în jurul bradului să vedem ce ne-a adus Moș Crăciun. Chiar dacă unii văd în cadouri doar aspectul comercial al sărbătorii, noi îl privim ca pe un moment al bucuriei împărtășite și obișnuim să organizăm jocuri ca să facem totul cât mai amuzant.
Anul ăsta, ajutoarele lui Moș Crăciun (aka eu și cu mine) au fost foarte harnice în pregătirea cadourilor. Totul e pregătit, mai urmează doar împachetarea lor, operațiune la care participă și spiridușul Sotz. Continuă lectura
Dacă tot e vremea poveștilor și a calendarelor de Crăciun, uite aici câte o poveste pentru fiecare zi din decembrie până în Ajunul Crăciunului.
1. Poveste muzicală de Crăciun de Cristina Andone – dacă tot e Ziua Națională a României, să citim o poveste scrisă de o româncă
2. Misterul de Crăciun de Jostein Gaarder – un calendar de Crăciun în sine
3. Un altfel de Crăciun de John Grisham – vrei să afli ce se poate întâmpla dacă ai de gând să fentezi Crăciunul?
4. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine de Anne Fine – aventurile de Crăciun ale unei familii trăznite numeroase Continuă lectura
Dacă tot e vremea calendarelor de Advent, m-am gândit să propun fanilor Agathei Christie – și cred că sunt câțiva pe aici – un fel de maraton literar cu 24 dintre cărțile „reginei romanului polițist”, câte una pentru fiecare zi de decembrie, până în seara de Ajun.
1. O crimă anunțată – în prima zi, un roman cu o crimă (în multe dintre cărțile Agathei se săvârșesc mai multe crime) și încă una anunțată.
2. Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd? – autoarea a așezat cartea pe locul 2 în topul cărților preferate scrise de ea însăși, așa că am propus-o pentru ziua a doua. Continuă lectura
Agatha Christie (1890 – 1976) este o scriitoare britanică, cel mai bine vândut autor din toate timpurile, despre care poți citi mai multe aici.
Casa strâmbă este unul dintre romanele preferate ale Agathei Christie, care a mărturisit că i-a făcut mare plăcere s-o scrie. E o carte fără Poirot, Miss Marple sau Tuppence, personajele care dau sarea și piperul romanelor Agathei Christie. Cu toate astea, e o carte foarte bine scrisă, care iese cumva din tiparul consacrat al romanelor Agathei Christie. N-are multe personaje, nici acțiune complicată, nici măcar descrieri amănunțite de locuri sau personaje, și totuși reușește să capteze atenția cititorului până la ultima pagină.
Mi-au plăcut dintotdeauna calendarele de Advent. Știi, sistemul acela de mici surprize ascunse bine în spatele unor ușițe sau în sertărașe, 24 la număr, câte una pentru fiecare zi din decembrie, până în Ajunul Crăciunului. Sunt tot felul de calendare de Advent, unele mai simpatice ca altele, cu ciocolată (astea sunt predominante, am văzut câteva splendide prin magazine), cu produse cosmetice sau chiar calendare cu povești – cartea Misterul de Crăciun de Jostein Gaarder e ca un super calendar de Advent.
Gill Paul (născută la Glasgow) este o scriitoare britanică de ficțiune și nonficțiune, cunoscută mai ales pentru romanele sale de ficțiune istorică.
„Existaseră o mulțime de teorii ale conspirației despre Romanovi, cu zeci de impostori care se iviseră de-a lungul timpului, dar cercetătorii dovediseră categoric că muriseră cu toții.”
Și totuși, ce-ar fi fost dacă una dintre Marile Ducese Romanov ar fi scăpat cu viață din masacrul din noaptea de 16/17 iulie 1917? Și nu e vorba despre Anastasia, ca în poveștile multora, ci de Tatiana, a doua fiică a țarului Nicolae al II-lea. Și nu e o teorie a conspirației, ci un excelent exercițiu de imaginație, care pleacă de la realitatea istorică și se transformă într-o ipotetică poveste de dragoste dintre Marea Ducesă și un ofițer din garda imperială. Continuă lectura
Am acasă un teanc uriaș de cărți necitite, am prieteni care se asigură mereu că am de citit o carte bună, librarul meu preferat are grijă ca lista să fie din ce în ce mai lungă, așa că nu duc lipsă de cărți, mai degrabă de timp să le citesc. Cu toate astea, nu m-aș supăra dacă Moș Crăciun mi-ar aduce niște cărți.
Moș Crăciun a constatat într-o zi nu numai că nu-l mai iubeau copiii, dar nu mai era invitat nici la decernarea premiilor Oscar sau la Festivalul de la Cannes. De Marele premiu de la Formula 1 nici nu putea fi vorba. Șoc și groază!
Așa că s-a hotărât să lase specia umană în plata Domnului și dus a fost. Unde? habar n-am, tocmai de-aia trebuie să cites cartea, ca să aflu. Sper că se întoarce până la urmă, dacă ar fi să mă iau după titlu. Continuă lectura
Dacă articolul ăsta ar putea să fie un copac al dorințelor, și nu orice fel de copac ci un brad de Crăciun, atunci ar avea crengile rândurile încărcate cu idei de cadouri pentru Moș Crăciun. OK, recunosc că ideea nu-mi aparține, am văzut-o pe blogul Laurei și mi-a plăcut, așa că am decis să intru și eu în jocul lui Secret Santa (mai ales că și suma corespunde, 50 de lei). Ca să nu-și mai bată capul cu alegerea celui mai potrivit cadou pentru Dira. Am uitat să vă spun că eu nu joc Secret Santa cu colegii de birou, ci cu elevii de la mine din clasă, așa că e cu atât mai greu :).
Mi-ar plăcea să fie un Crăciun practic, fără obiecte inutile, care ne iau ochii pe moment și cu care nu mai avem ce face după un timp. Deci, anul acesta lista mea de dorințe ar arăta cam așa: Continuă lectura
Catedrala e un subiect despre care (aproape) toată lumea simte nevoia să vorbească zilele astea. Ca să fiu în trend, am zis să vorbesc și eu despre catedralele care m-au impresionat atunci când le-am văzut. Sigur, Basilica Sf. Petru și Catedrala San Giovanni in Laterano din Roma sunt absolut spectaculoase, dar nu despre ele va fi vorba azi, ci despre catedrale construite de comunități mult mai mici, dar cel puțin la fel de impresionante.
Îmi amintesc că, atunci când am intrat în catedrală, nu am putut să mă abțin să exclam Wow!!! Nu mă așteptam la asemnea bogăție și grandoare. Când mergi la Roma cam știi la ce să te aștepți, așa că poate surpriza nu e chiar așa de mare. După ce mi-am revenit din uimire, m-am gândit că mă aflu totuși în orașul Monarhilor Catolici, Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia.O capodoperă a Renașterii Spaniole, cu elemente gotice și baroce, catedrala a fost construită pe parcursul a 181 de ani (1523-1704), pe amplasamentul Marii Moschei maure. Este un monument istoric de o importanță deosebită – găzduiește mormintele regale – dar pe mine cel mai mult m-a impresionat colecția de opere de artă care pot fi admirate în catedrală, colecție care include capodopere semnate de Sandro Boticelli, Rogier van der Weyden si Alonso Cano. Superbe sunt și vitraliile, care filtrează foarte frumos lumina. O catedrală 3 în 1 i-aș putea spune, biserică, mausoleu regal și galerie de artă.
