Albastru pur de Tracy Chevalier – recenzie

albastru-pur

Despre autoare:

Tracy Chevalier ((n.1962, Washington D.C.) este o scriitoare de origine americană, care locuiește la Londra, și despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Romanul Albastru pur are două planuri narative distincte – unul în secolul al XX-lea, altul în secolul al XVI-lea – care se împletesc pe parcurs, la fel ca destinele celor două protagoniste, Ella Turner și Isabelle du Moulin.

Când Ella se mută în Franța împreună cu soțul ei, Rick, un arhitect care primise o slujbă la Touluse, este hotărâtă să-și croiască o nouă viață în Lisle-sur-Tarn, mica localitate franceză în care s-au stabilit cei doi soți. Numai că lucrurile se dovedesc mai complicate decât crezuse tânăra americancă. Locuitorii nu par s-o privească cu simpatie, iar limba franceză îi dă bătăi de cap. Mai presus de toate, un coșmar începe să-i bântuie nopțile. Un coșmar în care revine mereu culoarea albastru. Continuă lectura

Reclame

Api-cosmetice pentru o vară fără griji

apidava

Vara aduce odată cu zilele lungi și călduroase, multă distracție, relaxare, soare, mare, piscină, plimbări, drumeții. Să mai continui :)? A, cum am putut să uit?! Mai aduce cu ea și mult timp liber să citești cărțile alea care s-au adunat într-un teanc atât de înalt că stă să ajungă la tavan.

Multe de făcut, dar asta nu înseamnă că trebuie să neglijăm îngrijirea tenului, cu atât mai mult cu cât, sub influența razelor UV, a apei de mare și chiar a vântului, aspectul lui are de suferit. Pielea poate căpăta un aspect mai gras, iritat sau deshidratat, în funcție de tipul de ten. Și cum nu vrem să se întâmple asta, ce e de făcut?

O soluție vine, ca de obicei, din cetatea  albinelor Apidava, ale căror produse le folosesc de ceva vreme și care îmi plac tot din ce în ce mai mult. Continuă lectura

Tag de vacanță

N-am mai făcut demult un tag, de altfel, n-aș putea spune că sunt neapărat un fan al tag-urilor, dar am văzut unul tare simpatic pe Delicatese literare și m-am gândit să-l fac și eu, în așteptarea vacanței.

N-am putut să mă abțin să-l personalizez puțin, așa că a ieșit un tag de vacanță cu thrillere, mystery sau romane polițiste, cum vrei să le spui.

1. O carte al cărui titlu ne duce cu gândul la vacanță

Crăciunul lui Poirot de Agatha Christie 

De când am văzut prima dată cartea asta, m-am întrebat cum își petrece vacanța de Crăciun micul și tipicarul detectiv belgian. Când am citit-o, am aflat răspunsul și m-am întrebat cum de n-am știut de la  bun început: cum altfel decât într-o vilă englezească, investigând o crimă. Așadar, un Crăciun plin de mister și suspans. Continuă lectura

Detectiv de România de Silviu Iliuță

detectiv-de-romania

Despre autor:

Silviu Iliuță este producător executiv la Cronica cârcotașilor și scrie pe blogul Cronici pe bune. A debutat în 2016 cu Toate titlurile bune au fost date, apoi a publicat Cronicile unui bărbat și Am găsit un titlu. Habar n-aveam că s-au inventat cărțile astea, dar acum, după ce am citit Detectiv de România, le-am trecut pe musai list.

Despre carte:

De ce am citit cartea? Pentru că mi-a fost propusă de către Editura Bookzone și, deși nu prea sunt o cititoare de literatură română contemporană, am fost curioasă să văd cum arată un Detectiv de România. Nu știam nimic despre autor, nu auzisem de roman, dar m-am gândit că o carte cu un detectiv în titlu – fie el și din România 🙂 – merită să-i dau o șansă.

Dacă mi-a plăcut? Da, mi-a plăcut mult, deși recunosc că nu mă așteptam. E o carte amuzantă, pe care am citit-o în „doze” mici, ca să pot savura fiecare întâmplare. Ceea ce-ți recomand și ție.

Ce este Detectiv de RomâniaUn roman polițist, cu multe accente comice, care te va face (romanul, nu accentele) să râzi pe săturate. Deși o carte nu ține loc de mâncare, ca să te poți sătura, ar zice Anton Scorilo, super-detectivul lui Siviu Iliuță. Povestea este adusă la viață de o galerie de personaje, unu mai excentric și mai amuzant ca altul. Chiar așa excentrice, par foarte veridice și o să recunoști în ele personaje din viața ta reală: verișoara Doina care se mărită cu englez cunoscut pe Internet (englez care s-a dovedit, de fapt un indian), unchiul și mătușa mândri de nepotul pe care l-au crescut pe anton așa de bine încât, la 6 ani și jumătate depășea greutatea medie a unui copil cu 36 de kilograme, colega de clasă de care te-ai îndrăgostit încă din primii ani de școală și care fuge cu un aviator, prefectul corupt, polițistul cu note minuscule la examene, și mulți alții..

Nu doar personajele, ci și întâmplările prin care trec personajele fac parte din viața noastră de zi cu zi: obiceiurile de la nunți, ritualurile de le înmormântări, examenele, felul în care ne călcăm în picioare la coadă la supermarket, ca să prindem un loc mai în față, fetele care pleacă în Italia, în speranța unei vieți mai bune, pasiunea de a cumpăra gadgeturi chinezești de pe net (e drept că s-au dovedit foarte utile pentru detectivul Anton) sunt doar câteva, foarte puține dintre ele. Autorul face în Detectiv de România o radiografie acidă, dar amuzantă, a vieții noastre cotidiene.

Anton provincialul în București:

Deși este octombrie, afară este cald, așa că mulți dintre ei își sorb apa plată uitându-se la trecători, tolăniți la măsuțeșe de pe trotuar. este un obicei în București să cumperi apa de la cafenea, iar apoi să stai cu ea în față timp de patru ore și să o bei picătură cu picătură.

Despre obiceiurile românilor:

Așa cum se aștepta, o mulțime de oi, pe nedrept numite oameni, stau și privesc vâlvătăile. nimeni nu are curajul să se dea prea aproape de flăcări, dar nici să plece. Doar stau, se vaită și se bucură de spectacol. Românii, în  general, când este un accident, au morbida dorință de a se îngrămădi la locul faptei și de a face tot ce le stă în puteri pentru a împiedica accesul medicilor sau al polițiștilor.

Taximetriștii din București:

După ce l-a dus ca gândul și ca vântul, depaaaarte de tot, înconjurând de cinci ori clădirea gării, taximetristul parchează mașina aproximativ în același loc din care l-a luat. Cu vreo zece metri mai încolo.

Dar lasă că nici italienii nu sunt mai breji:

Nu poate înțelege deloc cum italienii, care au construit totuși destule clădiri noi, stau cu ruinele alea între blocuri. În orice oraș normal din lume, coloanele alea, ruinele alea și stadionul de la Colosseum, sau ce era, ar fi fost demolate. Atâtea vechituri!

roma-forum
Forumul Roman

Romanul are parte de un final „apoteotic”, cu o punere în scenă în stilul lui Hercule Poirot, în care Anton Scorilo dezleagă enigma. Eu recunosc că n-am dezlegat-o, deși autorul m-a îndemnat s-o fac, în autograful de pe prima pagină.

Ce nu este Detectiv de RomâniaO capodoperă literară, dar cred că nici autorul nici nu și-a propus să scrie una. Cel puțin nu acum, nu se știe ce surprize ne rezervă. Dar viața unui cititor ar fi mult prea plictisitoare dacă ar citi doar capodopere. știu că unii, foarte prețioși, strâmbă din nas la astfel de lecturi și pretind editurilor să publice doar literatură de calitate – neștiind nici ei prea bine ce-o fi însemnând exact asta. De altfel, nici Andrea Camilleri nu cred că și-a propus să scrie marele roman italian, dar asta nu face cărțile din seria Montalbano mai puțin interesante.

Ce mi-a plăcut? Stilul în care este scrisă cartea, Siviu Iliuță dovedindu-se un adevărat maestru al cuvintelor și al locuțiunilor. În plus, deși a folosit de câteva ori, puține, e drept, cuvinte și expresii pe care nu-mi place nici să le aud, darmite să le citesc, au fost atât de bine integrate în „peisaj” încât nu m-au deranjat deloc, dimpotrivă, le-am găsit foarte pitorești.

Dacă îți recomand cartea? O, da, neapărat s-o pui în bagajul de vacanță, e o lectură perfectă. Și o mai recomand elevilor de liceu care nu stăpânesc prea bine limba română și mai ales expresiile din vorbirea populară, gen spală putina sau calcă pe bec, poate se mai familiarizează cu ele. Știu ce spun, am văzut (aproape) o clasă de elevi cu ochii cât cepele când am folosit expresia să ne ridicăm poalele în cap :). 

Evaluarea mea

  • Subiect         – roman polițist foarte amuzant
  • Scriitură      – spumoasă
  • Redactare    –  bună
  • Traducere    –  nu e cazul, dar mă gândesc la o eventuală traducere a cărții în alte limbi și mi se pare o întreprindere foarte dificilă
  • Copertă           se putea mai bine
  • Goodreads   –  3/5 stele.

Cele două volume ale romanului pot fi comandate aici.

Lectură plăcută!

De ce nu vă mai încape limba română?

litereNu fac parte dintre cei care cred că limba română e de neschimbat și că trebuie s-o vorbim sau s-o scriem ca pe vremea când era bunica fată. Dimpotrivă, cred că este ca un fel de organism viu, în permanentă modificare și că neologismele și chiar cuvintele împrumutate din alte limbi își găsesc locul lor în vorbirea curentă. Așa se face că marketing, e-mail, thriller, laptop, mouse și alte cuvinte sunt folosite uzual fix la fel ca în limba lor maternă.

Dar de aici și până la stâlcirea limbii române prin folosirea unor cuvinte sau expresii care pot fi foarte bine traduse e un drum foarte lung. Văd că sunt, în ultimul timp, unii influenceri  (hmmm, poate găsim și pentru asta o traducere bună) pe care nu-i mai încape limba română și pentru care totul este foarte cuuute!  când postează stories pe Instagram. Probabil cuvântul drăguț nu-i mai coafează suficient.

Chiar nu-mi dau seama de ce mai interesant să scrii „călătorii și bebelușeală, our main activities în ultimul timp” sau „also trezirea e mai devreme”. Sigur, discuția liberă, relaxată e „probabil întreruptă de ceva mommy duties„. Aflu că în mașină, bebelușii (până la 4 ani, înțeleg, deși au depășit bebelușeala demult) nu trebuie să stea în scaun front facing. Probabil că statul cu fața la sensul de mers dăunează grav sănătății. Apropo, care e faza cu statul invers în scaun până la (cel puțin) 4 ani? Când e bebeluș înțeleg, dar mai apoi? Parentingul modern (haha!) începe să fie un mister din ce în ce mai mare pentru mine.

Probabil că unora li se pare amuzant, altfel nu-mi explic de ce aleg unii să folosească limba romgleză. Am încercat, chiar am încercat să văd partea amuzantă a lucrurilor, dar n-am reușit.

Folosiți cu încredere limba română, e frumoasă și bogată, cu tot cu expresiile ei neoașe, care-i dau culoare – dacă sunt folosite cum trebuie, evident. O dovedește din plin Silviu Iliuță în cartea lui Detectiv de România, un adevărat dicționar de astfel de expresii, care fac dialogurile foarte amuzante și spumoase.

Ladies Night la Cinema City Arad

Pe 24 iunie este seară specială în locațiile Cinema City din țară!

Ai avanpremiera absolută a filmului “Long Shot”, îi vezi pe Charlize Theron şi Seth Rogen într-o comedie romantică, te bucuri de o seară specială alături de prietenele tale și la fiecare bilet primești cadou și un produs cosmetic.

Răspunde la întrebarea „De ce vrei să vezi filmul LongShot/N-ai șanse, frate!?”  (în secțiunea de comentarii) și poți câștiga o invitație dublă la avanpremiera filmului. Nu uita să dai de știre (distribuie postarea) să afle tot Aradul ce seară specială ne-a pregătit Cinema City. Până când? Până azi, la ora 22,00.

Cu cine mă văd luni seara la film?

 

A venit vara! Cum scap de celulită?

În sfârșit, a venit vara, deși s-a lăsat atât de mult așteptată încât mă întrebam dacă își mai face apariția anul ăsta. Până la urmă, a venit și, odată cu arșita verii, străzile s-au umplut de picioare dezgolite (unele dintre ele muuult prea dezgolite!). Bun prilej să observăm, din nou, cât de multe femei și chiar fete foarte tinere au probleme cu celulita, dușmanul unui corp frumos și tonifiat.

Ce este celulita și de ce apare?

Celulita este o acumulare de grăsimi la nivelul coapselor, șoldurilor și feselor, pielea căpătând un aspect de „coajă de portocală”.

Cauzele apariției celulitei: Continuă lectura

Femeia din Orient Express de Lindsay Jayne Ashford – recenzie

Despre autoare:

Lindsay Jayne Ashford (n.1959, Marea Britanie) este o scriitoare britanică, prima femeie care a absolvit Queens’ College, Cambridge, după 550 de ani de existență. A fost reporter BBC, înainte de a deveni jurnalist freelancer.

La început, a scris romane polițiste, după care a publicat ficțiune istorică.

Locuiește în două case, când pe coasta de vest a Țării Galilor, când la o mică fermă în Spania. Are patru copii, face caiac, voluntariat și plimbări cu terrierul său, Milly.

Despre carte:

Femeia din Orient Express este cartea care face din Agatha Christie, cea mai vândută scriitoare, un personaj de roman. Nu este o carte biografică, ea se concentrează doar asupra perioadei de după divorțul Agathei de Archie Christie, când a decis să facă o lungă călătorie în Orientul Mijlociu, ca „o încercare de a alunga fantoma lui Archie”. Tocmai predase editorului romanul Misterul celor șapte cadrane, așa că își permitea o vacanță prelungită.

femeia-din-orient-express

Continuă lectura

Cum să redactezi un Curriculum Vitae eficient

Curriculum Vitae (CV) reprezintă o imagine de ansamblu a experienței și calificărilor pe care le-a dobândit o persoană. Este, de obicei, primul contact între potențialul angajator și solicitantul unui loc de muncă, urmat, de obicei, de un interviu. Rolul CV-ului (resume în engleză) este să te prezinte cuiva care nu te cunoaște și care are foarte puțin timp pentru aceasta. CV-ul trebuie să te prezinte într-o lumină cât mai bună, într-un mod cât mai concis.

resume-clipart-resume-jpg-gziwbi-clipartConținutul CV-ului:

Continuă lectura

Somerset de Leila Meacham

somerset

Despre autoare:

Leila Meacham (n.1938) este o scriitoare americană, despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Acțiunea romanului Somerset se desfășoară pe mai mult de șase decenii din secolul al XIX-lea, o perioadă agitată a istoriei americane și surprinde aspecte ale migrației către Texas, a Războiului Civil American și abolirii sclaviei.

Povestea începe în anul 1835, în Carolina de Sud, unde Silas Toliver și Jeremy Warwick, fiii mai mici a doi plantatori înstăriți, plănuiesc să plece în Texas, mânați de dorința de a-și face acolo o viață nouă.

Silas, al cărui tată lăsase plantația moștenire fiului său mai mare, visează să aibă propria plantație de bumbac, pe care intenționa s-o denumească după strămoșul său, ducele de Somerset.

Jeremy, pe de altă parte, găsea sufocant și perimat sistemul de viață al familiei sale și spera ca în Texas să pună bazele unui alt tip de afaceri. Continuă lectura