„Dincolo de iarnă” de Isabel Allende – recomandare de carte

Recomandarea librarului #2

Despre autoare:

Isabel Allende este o scriitoare chiliană, naturalizată în Statele Unite ale Americii, despre care poți citi aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2018 de Humanitas Fiction
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 302
ISBN: 978-606-779-305-5

dincolo-de-iarnă Continuă lectura

Anunțuri

Limbajul vestimentar şi mesajele transmise cu ajutorul lui

Alegerile vestimentare pe care le facem transmit, cu sau fără voia noastră, mesaje celor cu care relaționăm. Sunt suficiente 20 de secunde ca să facem o primă impresie, și cum vestimentația și accesoriile sunt printre primele lucruri pe care cineva le observă, ar fi bine să facem alegerile potrivite. Mai ales, dacă vrem să impresionăm în mod deosebit persoana respectivă, de exemplu, la un interviu de angajare sau la o întâlnire de afaceri.

Obiectele vestimentare transmit informații importante despre cel care le poartă: personalitatea, profesia, statutul, consistența contului bancar sau comunitatea/grupul din care face parte persoana respectivă, inclusiv apartenența religioasă. Polițiștii, pompierii, medicii, militarii, ca să dau doar câteva exemple, poartă uniforme specifice profesiei lor. Sportivii au, de asemenea, echipamente care arată apartenenența lor la un club sau la o echipă națională. Inclusiv suporterii poartă însemnele specifice când merg să-și susțină preferații la competițiile sportive. Când vine vorba de elevi însă, lucrurile par să stea diferit, foarte mulți par să fie de părere fie că uniforma le îngrădește personalitatea fie că e o reminiscență comunistă. Poate că japonezii or fi niște comuniști sub acoperire, din moment ce elevii lor poartă uniforme. Și nu numai japonezii.

Chiar și preferințele muzicale dictează anumite alegeri vestimentare. Nu-i așa că n-ai cum să încurci un rocker cu un manelist? Sau cu fan al muzicii rap?

Cultura specifică diverselor popoare dictează și ea stilul vestimentar abordat. E suficient să ne gândim la diferențele dintre îmbrăcămintea purtată de occidentali și veșmintele specifice popoarelor arabe. Sau cele specifice innuiților ori berberilor (influențate și de condițiile climaterice în care trăiesc aceștia).

Accesoriile sunt și ele foarte importante și spun multe despre cel/cea care le poartă. Bijuteriile pot fi frumoase și indicate atunci când mergem la o petrecere sau la o întâlnire cu prietenii, dar, în niciun caz nu am vrea să vedem prea multe inele pe mâinile vânzătoarei de la măcelărie, de exemplu, nu? O poșetă care costă cât o mașină și pentru cumpărarea căreia trebuie să te înscrii pe o listă de așteptare, ce rol poate avea decât să transmită mesaje privind statutul social și contul bancar al celei care o poartă (sau al finanțatorului, după caz :))?

Vestimentația este o opțiune și atunci când vrei să transmiți un mesaj de protest. Așa au făcut divele de la Hollywood când au inițiat mișcarea Time’s Up și au ales să se îmbrace în negru la decernarea unor premii importante din industria filmului american. Au repetat figura și la decernarea premiilor BAFTA, la Londra, prilej cu care s-a pus o mare presiune asupra ducesei Kate referitor la ce avea să poarte în seara cu pricina. Toată lumea aștepta să vadă ce va alege ducesa: va purta o rochie neagră, ca să arate că se alătură protestului sau va fi singura femeie din sală îmbrăcată într-o rochie de altă culoare? Prinsă între mișcarea #metoo și protocolul regal, ducesa a făcut o alegere foarte inspirată, după părerea mea: o rochie superbă olive, după unii, green forest după alții, verde mai pe românește.

bafta-2018-kate-middleton-2-1518981753-min
Sursa foto: cosmopolitan.ro

M-au amuzat foarte tare reacțiile de după eveniment. Unii pretind că ducesa Kate s-a alăturat protestului vedetelor și că verdele ăla închis e, de fapt, un fel de negru (green is the new black, cum ar veni), ca să nu mai vorbim de panglica neagră de deasupra taliei. Alții, foarte numeroși, s-au năpustit s-o critice că nu a purtat o rochie neagră, supărându-le astfel pe toate femeile. Așa suna un titlu din presă „Toate femeile s-au supărat pe Kate Middleton”. Măi, nu știu cum au făcut ei recensământul ăsta, dar pe mine nu m-a întrebat nimeni. Dacă m-ar fi întrebat, aș fi spus că, nu numai că nu m-am supărat, dar mi se pare că a făcut o alegere foarte bună (ca de obicei, de altfel) și că viitoarea mămică a avut o apariție foarte reușită. Aș mai zice că ducesa Kate le-a dat unora o foarte bună lecție de marketing personal. Și mi-au plăcut mult bijuteriile (fabuloase smaralde) cu care a accesorizat rochia, simplă și elegantă. Dar asta e, desigur, părerea mea personală, extrem de subiectivă, nu vorbesc în numele nimănui așa cum pretind atât vedetele cât și jurnaliștii că o fac. Ce de purtători de cuvânt pe lumea asta….

Te-ai fi gândit că o rochie verde poate stârni atâtea controverse și atâtea patimi?

Invitație la masă: Pizza Book Tag

Dacă tot e duminică și aproape ora prânzului, ce zici de o porție zdravănă de pizza literară? E delicioasă și își promit că nu îngrașă. Cu cât mănânci mai mult cu atât mai bine :).

Pizza Book Tag Continuă lectura

Întrebarea zilei #11

Cât crezi că trebuie să plătești pentru două nopți de cazare la Sighișoara?

De ceva vreme îmi tot propun să merg la Festivalul Medieval de la Sighișoara, dar, de fiecare dată, m-am trezit prea târziu, nu păreau să mai fie camere disponibile.

Ca să nu se mai întâmple și anul acesta (parcă aș fi domnul Goe :)), mi-am zis să mă pregătesc din timp. Am dat un search pe bookingpunctcom și uite ce-am găsit: Continuă lectura

Recomandarea librarului #2

Librarul nostru preferat ne recomandă azi un roman care se anunță tare interesant: Dincolo de iarnă de Isabel Allende.

De ce s-a oprit tocmai la această carte? Poate pentru că e o carte nou-nouță de la Editura Humanitas? Sau pentru că e scrisă de Isabel Allende, o scriitoare pe care o citesc cu plăcere milioane de fani? Sau s-o fi săturat de iarnă și titlul cărții te poate duce cu gândul la ce vine dincolo de iarnă. Doar speculații, desigur, cred că, de fapt, sunt toate astea la un loc și ceva în plus. Asta vom afla după ce citim cartea :).

Așa că îți lansez o provocare: hai să citim cartea și ne vedem aici pe 24 februarie, să povestim despre ea.


Dincolo de iarnă de Isabel Allende

O poveste de iarnă care promite mistere, aventură, dragoste și, nu în ultimul rând, o călătorie în Brooklyn, Chile, Guatemala sau Brazilia. O poveste de dragoste târzie, plină de farmec dar și de tensiuni.

dincolo-de-iarnă Continuă lectura

„Viața mea nu chiar perfectă” de Sophie Kinsella – recenzie

Despre autoare:

Sophie Kinsella (n.1969, Londra) a studiat muzica și, apoi, științele politice, filosofia și economia, la Oxford. A lucrat ca ziaristă specializată pe probleme financiare până s-a dedicat în exclusivitate scrisului.

Cărțile ei s-au vândut în peste 40 de milioane de exemplare, în peste 60 de țări și au fost traduse în peste 40 de limbi.

A publicat primul său roman la vârsta de 24 ani, sub numele ei real Madeleine Wickham. Ulterior, a mai publicat 6 romane sub același nume. Primul său roman care a intrat, în 2000, pe lista celor mai bine vândute cărți în Marea Britanie a fost Mă dau în vânt după cumpărături, cartea care a deschis seria Shopaholic.

Este căsătorită și locuiește la Londra, împreună cu familia ei.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Polirom
Format: 106X180
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 408
ISBN: 978-973-46-6926-4

Viața-mea-nu-chiar-perfectă Continuă lectura

„Coloana de foc” de Ken Follett – recenzie

Despre autor:

Ken Follett (n. 5 iunie 1949) este un autor britanic despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de RAO
Format: 160X240
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 768
ISBN: 978-606-890-536-5

coloana-de-foc

Continuă lectura

Pastila de vorbă: î sau â?

Folosirea acestor litere pare să dea tot mai mari bătăi unor conaționali, deși regulile de folosire sunt relativ simple și ușor de ținut minte:

  • în interiorul cuvintelor, se folosește întotdeauna â (din a): ex. român, hotărât
  • la începutul și la sfârșitul cuvintelor, întotdeauna î (din i): ex. înțelegere, a hotărî.

Fac excepție de la aceste reguli, substantivele proprii (nume de familie sau de localități, de exemplu) care au păstrat scrierea cu (î din i). Exemplu: Mîndru, Mînz.

litere

Nu e prea complicat, nu? Atunci de ce oare unii sciitori în limba română (nu autori, ci oameni care scriu, da?) întâmpină greutăți să le folosească? De ce fac exces de zel și folosesc â (din a) și la începutul cuvintelor? Iar dacă aleg să scrie fără diacritice, pot rezulta texte ca acesta (dacă un comentariu pe FB poate fi numit text :)):

„Ma simt bine ambracata cand ma simt comod an ceea ce port. Niciodata nu m-au tentat brendurile modei, a-mi plac dintotdeauna accesoriile si sa-mi pregatesc ambracamintea pt. a doua zi de cu seara. Ioana, esti minunata, a-mi plac postarile, astept cu nerabdare urmatoarele.”

N-am putut să mă abțin și i-am răspuns. „Îmi plac, nu a-mi plac. Îmbrăcăminte, nu ambracaminte! Nu e chiar așa greu să scriem corect”.

Drept urmare, am devenit subiectul unui articol pe un blog, în care mi se reproșa că nu sunt politicoasă, că vreau să-mi arăt știința (da, nare știință să scrii corect!), că modul în care am răspuns e „răspicat, rece și fără eleganță”. Fără supărare, dar chiar nu pot fi elegantă cu cineva care siluiește limba română în halul ăsta. Ne tot facem că nu vedem, ca să nu se supere lumea, dar cred că deja e prea mult. M-am săturat să văd cum limba română devine treptat o limbă necunoscută. În ritmul ăsta, în curând, vom avea nevoie de o aplicație de traducere. Și nu e vorba doar de scriitorii de pe FB, am întâlnit dificultăți de scriere corectă și la case mai mari (aka mass-media).

Oare era mai elegant  dacă-i răspundeam „Bravo, ai stil!”, cum am fost tentată prima dată?

3 cărți de citit în luna iubirii – plus giveaway

Cum februarie e luna dedicată iubirii, nu puteam să ratez momentul și să nu-ți recomand 3 cărți bune despre iubire.

cărți-iubire Continuă lectura

Întrebarea zilei #10

Vor rămâne curând goale simezele din muzee și galerii de artă?

Așa s-ar părea dacă judecăm după fervoarea cu care sunt înlăturate tablouri sau amânate expoziții ale artiștilor care nu au avut un comportament political correct sau așa ceva. Sau poate că vor rămâne doar opere de artă semnate de femei, artiști de culoare sau membri ai diverselor (încă) minorități. Și se va face și printre ei o selecție foarte riguroasă (i s-ar putea spune cenzură, nu?). Dacă au omorât acum câteva sute de ani un om? Așa cum s-a întâmplat cu Caravaggio, într-un duel, dar cine se mai împiedică de detalii? Să fie în pericol superbele biserici din Roma? Continuă lectura