Agatha Christie este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, despre care am scris mai multe aici.
O insulă în apropierea țărmului, căreia i se spunea Insula Contrabandiștilor, este locul ales de Agatha Christie pentru întâmplările din romanul Răul sub soare. Deși locul părea ideal pentru o vacanță liniștită, s-a dovedit potrivit mai degrabă pentru o crimă.
O întrebare care apare uneori în lumea pasionaților de literatură și la care am fost invitată să răspund în emisiunea Joy Talk, moderată de Alina Fabri la postul de radio JoyFM. Discuția mi s-a părut interesantă, așa că m-am gândit s-o reiau aici.
– Ce preferi – carte sau film?– Fără îndoială, cartea. Atunci când citesc, îmi place să-mi imaginez personaje sau locuri, să călătoresc în alte spații și chiar în alte timpuri. În afară de asta, citesc fiecare carte în ritmul ei, așa cum se cere ea citită. Am citit cărți bune foarte rapid, am „devorat” pagină după pagină, ca să aflu mai repede ce se întâmplă, după cum am citit și pe îndelete, încet, ca să pot savura fiecare pagină și ca și cum n-aș fi vrut să termin cartea niciodată. Filmul nu-mi oferă libertatea asta și, în afară de asta, are și o doză consistentă de viziune regizorală, care s-ar putea să nu coincidă cu cea a scriitorului, dar nici cu a mea :). Continuă lectura
Richard Morais (n.1960, Lisabona, Portugalia) este romancier și jurnalist canadiano-american. Anii de școală i-a petrecut în Elveția, după care a absolvit Sarah Lawrence College în SUA. A început să lucreze pentru revista Forbes în 1984, la 23 de ani. A plecat de la Forbes în 1986 și s-a mutat la Paris, unde a început să lucreze la o biografie neautorizată a lui Pierre Cardin, carte publicată în 1991, la Londra. După publicarea cărții, Morais s-a întors la Londra, apoi, în 2003, s-a mutat în Statele Unite. A plea de la Forbes în 2009, după ce a devenit cel mai longeviv corespondent străin al acesteia.
A publicat primul roman, The Hundred-Foot Journey (tradus la noi Madame Mallory și micul bucătar indian și apărut ka Editura Humanitas) în 2010. Romanul a fost urmat de încă unul, apărut în 2012.
În prezent, Richard Morais este editor la o publicație financiară americană.
Așa gurmandă cum sunt, nu e de mirare că această carte a fost o desfătare pentru mine, de la început până la sfârșit. O călătorie în două culturi culinare atât de deosebite una de cealaltă (indiană și franceză), încât explorarea lor nu avea cum să fie decât o încântare. Mai ales prin intermediul unei povești căreia îi dau viață personaje interesante, poveste condimentată cu dialoguri spumoase și adesea amuzante.
Continuă lecturaLa sfârșitul săptămânii trecute, am fost din nou, pentru scurtă vreme, e drept, turist prin țara mea. Mai exact, am fost să (re)văd Peștera Urșilor și am petrecut apoi două zile la Băile Felix.
Peștera e și mai spectaculoasă decât mi-o aminteam, păcat că e atât de puțin promovată. Se vizitează doar în grup organizat, iar un tur cu ghid durează 40 de minute și costă 20 de lei. Continuă lectura
Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.
Astăzi, furculița literară este invitată la nuntă și nu orice fel de nuntă, ci una triplă. Două dintre mirese sunt nepoatele surorii lui Henric al VIII-lea, Mary Tudor, iar cea de-a treia este fiica puternicului duce de Northumberland. Mai mult decât atât, una dintre surori, Jane Grey avea să devină în scurt timp, e adevărat că pentru doar nouă zile, regina Angliei. Cu alte cuvinte, o nuntă (aproape) regală.
„Erau piramide din fructe și alune, brânzeturi și bomboane, chiar păsări mici, prăjite, și crabifierți până căpătaseră o nuanâă de roșu turbat. Erau atât de multe, aranjate în grămezi mari, încât îmi era teamă că se vor prăbuși într-o avalanșă peste vreun oaspete care nu-ți dădea seama și îndrăznea să tragă o bomboană din partea de jos. Și, în centrul tuturor, o țară a minunilor, imensă și uluitoare, sub forma unei saalte cu toate sortimentele de verdețuri, legume, rădăcinoase și flori date prin zahăr pe care și le putea imagina cineva, aruncate și amestecate într-un vas mare aurit, în formă de scoică, peste care domina o mare sculptură de marțipan ce se ridica din mijlocul salatei, înfățișând trei sirene făcute după chipul mireselor,cu morcovi și napi, și toate legumele care puteau fi sculptate în formă de pești, rechini, balene, delfini și broaște țestoase înotând în marea de verdețuri a salatei.”
Pe cât de spectaculoasă a fost salata, pe atât de dăunătoare s-a dovedit pentru unii dintre invitați, atinși de o bruscă indigestie. Unii, mai norocoși, au avut parte de leacuri tămăduitoare:
„- Am un tonic din țelină, sirop de mentă și pelin, dulceață de trandafiri, gutui, bomboane de ghimbir și semințe de anason date prin zahăr, dacă vreți, toate sunt bune pentru calmarea unei furtuni în stomac.”
Să țineți minte remediile astea pentru când va fi nevoie de ele, da?
Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor de Brandy Purdy
Michel Bussi (n.1965, Franța) este scriitor, politolog și profesor de geografie la Universitatea din Rouen. Deși a început să scrie în anii ’90, a publicat abia în 2006 primul său roman, Code Lupin (inspirat de o excursie la Roma și de Codul lui da Vinci a lui Dan Brown). A fost tradus în 25 de țări și se numără printre cei mai reputați scriitori contemporani de romane polițiste.
Roman publicat în 2018 de Polirom
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 376
ISBN: 9789734674152
Brandy Purdy este o autoare britanică de romane de ficțiune istorică. A scris mai multe romane dedicate dinastiei Tudor, dar și altor personaje istorice.
Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor este un titlu de roman prost ales. Știu că e un început neobișnuit pentru un articol despre o carte, dar fiind un dinaroman istoric neconvențional, poate că merită asta.Titlul original, Queen’s Rivals, ar fi putut fi tradus mai simplu și mai sugestiv ca Rivalele reginei.
Asta ar trebui să stea scris la intrarea în unele magazine, ca să nu se mai obosească duoamnele vânzătoare cu dialogul comercial.
Intru azi într-un magazin de la parterul complexului Ziridava. Genul acela de magazin cu bling-bling-uri, pe care le cumperi sub impulsul momentului, chiar dacă n-ai neapărată nevoie de ele. Poșete cu sclipici, decorațiuni boho-chic sau ceva, rochii de mărimea unor batiste, chestii de genul ăsta. Un magazin cu mărfuri care trebuie să-ți facă cu ochiul ca să la iei acasă. Nu o brutărie, unde intri, ceri o pâine și bine, pa. Continuă lectura
Tracy Chevalier (n.1962) este o scriitoare născută în Statele Unite ale Americii și naturalizată în Marea britanie, despre care am scris aici.
Fata cu cercel de perlă a lui Johannes Vermeer este unul dintre cele 35 de tablouri rămase în urma pictorului olandez și, probabil cel mai celebru. Olandezul Vermeer și italianul Rafael sunt pictorii mei preferați, iar dacă ar fi să fac un clasament (de amator, desigur) al tablourilor care-mi plac cel mai mult, Fata cu cercel de perlă ar ocupa primul loc. E atâta frumusețe, gingășie și mister în pictura asta, încât mi-a plăcut din prima secundă în care am văzut o reproducere.
Fata cu cercel de perlă a romancierei Tracy Chevalier este un roman de ficțiune istorică, despre creația picturii lui Vermeer și care încearcă să răspundă la întrebarea „Cine a fost fata pe care a imortalizat-o pictorul?” Despre viața personală a lui Vermeer se știu relativ puține lucruri, așa că a fost loc suficient pentru ficțiune.
Fata cu cercel de perlă este un roman de atmosferă, care lasă cititorul să pătrundă în intimitatea caselor olandeze de secol XVII și să-și facă o idee bine conturată despre viața locuitorilor din orașul Delft, unde se petrece acțiunea.
Unii spun că e un roman de dragoste. O dragoste unilaterală aș zice eu, Griet fiind îndrăgostită de stăpânul său, dar în ce-l privește pe acesta, lucrurile sunt discutabile, din punctul meu de vedere. E adevărat că, la un moment dat, Vermeer încearcă o apropiere fizică de Griet și o mângâie pe obraz, dar cred că a fost, mai degrabă, dragostea pentru pictura căreia îi era model, decât pentru fată.
Fata cu cercel de perlă nu e singurul tablou despre care e vorba în romanul lui Tracy Chevalier. Au mai fost evocate Vedere din Delft, Fata cu paharul de vin, Lăptăreasa, Concertul, Fata care scrie, Femeia cu carafa.
Griet este o tânără care, după ce tatăl său își pierde vederea și nu mai poate lucra ca faianțar, se angajează ca servitoare în casa familiei Vermeer. Adaptarea este dificilă, mai ales că nici unul dintre membrii familiei nu o primesc cu simpatie și cu atțt mai mult cu cât este o familie catolică, Griet provenind dintr-una protestantă. Singura care-i arată uneori bunăvoință este Maria Thins, mater familias. Griet face curățenie în atelierul pictorului, o însărcinare dificilă fiindcă nu are voie să miște niciun lucru de la locul lui, atunci când maestrul lucrează la un tablou. Deși pictorul este o prezență foarte discretă, Griet reușește să se apropie și chiar să se îndrăgostească de el.
Maria Thins, soacra lui Vermeer, conducea, cumva din umbră, casa Vermeer și era o „persoană obișnuită să aibă grijă de cei care nu erau la fel de abili ca ea”. Inclusiv de fiica ei, Catharina, care părea că nu poate duce nimic la bun sfârșit. În afară de a naște copii, unul după altul. Este energică, înțeleaptă și nu se sfiește să ascundă unele lucruri de fiica sa, ursuza și veșnica gravida Catharina, atunci când interesel familiei o cer. Din colțul în care stă și fumează pipă, Maria Thins trage sforile întregii familii.
În ce-l privește pe Vermeer însuși, deși personalitatea lui domină întreaga poveste, el rămâne până la sfârșit un personaj misterios, chiar și pentru Griet, personajul principal și naratorul poveștii. Nu i se spune niciodată pe nume, este pomenit doar ca „el”, ca și cum ar fi o fantomă care plutește prin casă. Foarte rar participă la viața de familie, fie este plecat prin oraș fie, cel mai adesea este înfățișat în atelierul său, aflat la ultimul etaj al casei, unde nici măcar soția sa nu are voie să pătrundă. Cocoțat în turnul său de fildeș, Vermeer domină întreaga familie și este preocupat numai de picturile sale. Un personaj egocentric, căruia nu-i pasă prea mult de cei din jurul lui. Împrumută bijuteriile soției sale ca să-și împodobească modelele cu ele, iar când aceasta se opune, le subtilizează cu ajutorul soacrei sale. Când o pictează pe Griet, o pune să-și facă găuri în urechi ca să-și pună cerceii de perle. Și chiar dacă nu se vede decât o ureche, el o chinuie oblingând-o să le găurească pe ambele. Un geniu cu siguranță, dar un personaj fără caracter, la fel de sigur (în romanul lui Tracy Chevalier, fiindcă nu putem ști cât e adevăr și cât ficțiune).
„Când am făcut curat în atelier n-am văzut nimic care să-mi arate că el fusese acolo. Nu se schimbasenimic, paletele erau curate, pictura însăși părea neatinsă. Dar simțeam că el fusese acolo.”
Celelalte personaje, Catharina, fiicele familiei Vermeer, servitoarea Tanneke, măcelarul Pieter sau părinții lui Griet, își ocupă și ele locul în această poveste picturală ca într-un puzzle colorat.
Cartea poate fi comandată aici, aici sau aici.
Salzburg, oraș al cărui nume vine de la sare (salz înseamnă sare în limba germană), la fel ca Salzach, râul care îl străbate, este un oraș despre care se spune că ar fi unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei, atât datorită arhitecturii cât și peisajului de vis de care este înconjurat.
Salzburg își datorează celebritatea și lui Mozart, care s-a născut și a locuit pentru o vreme în oraș, dar și celebrului film Sunetul muzicii.
Salzburg, un oraș baroc superb, cu 150000 de locuitori, al patrulea ca mărime în Austria, fiind vizitat de peste 2 milioane de turiști anual.
Orașul este așezat la poalele masivului Monchsberg și este vegheat din vârful lui de cetatea Hohensalzburg.
Hohensalzburg este simbolul orașului Salzburg, cetatea fiind construită în 1077 și extinsă în 1500, când a devenit una dintre cele mai mari fortificații ale Europei. N-a fost cucerită niciodată, fiind asediată o singură dată, în 1525, în tinpul unei revolte a minerilor, fermierilor și țăranilor, asediu încheiat cu un acord. Astăzi oferă o panoramă superbă asupra orașului Salzburg. Continuă lectura
