Dinah Jefferies (n.1948, Malaysia) este o scriitoare britanică despre care am scris aici.
India este o destinație exotică și îndepărtată, la care mulți au acces mai degrabă prin intermediul cărților decât printr-o călătorie adevărată. Iar poveștile indiene, cu maharajahi, palate opulente, arome ispititoare și festivaluri extravagante sunt cu atât mai fascinante.
Nici bine n-am aterizat pe aeroprtul Timișoara, după zece zile petrecute la Amsterdam, că am dat rapid față cu realitatea românească. O realitate a serviciilor nehalite – sigur, prestatorii sunt nehaliți, nu serviciile în sine – într-o goană continuă după bani, no matter what, cum ar zice partenerul strategic. Evident, scopul oricărei afaceri este obținerea de profit, înțeleg asta foarte bine, dar profitul ăsta vine, până la urmă, din buzunarul clienților. Continuă lectura
Se-ntâmplă de multe ori să fim foarte atente la îngrijirea tenului și a corpului, dar să cam neglijăm picioarele. Nici eu nu fac excepție, așa încât nu le-am prea băgat în seamă o perioadă de timp, ocupată ce treburi de-ale vacanței.
Dar când treaba s-a îngroșat rău de tot – și mă refer aici la pielea de pe călcâie 🙂 – am început să caut produse cosmetice pentru remedierea situației. Salvarea a venit, ca de multe ori, de la prietenii din Cetatea albinelor Apidava. Nu e un secret, cred, pentru cei ce mai trec pragul blogului meu, că folosesc adesea cosmetice de la Apidava și pentru că-mi plac, le recomand și altora. Continuă lectura
Esteban Martin (n.1956) este antropolog și scriitor catalan, licențiat în geografie și istorie al Universității Barcelona. A urmat un master pentru scenarii de film și televiziune și a studiat arta cărților la L’Escola Superior de Disseny i d’Arts Llotja in Barcelona. Colaborează la diverse publicații istorice și la programe culturale la radio și este fondatorul unei mici edituri, Littera.
A publicat poezii, romane, biografii și ficțiune pentru copii și adolescenți.
Locuiește în Barcelona.
Când am început să citesc Pictorul umbrelor nu aveam cine știe ce așteptări și nici nu bănuiam că sub înfățișarea mai degrabă modestă (cumva surprinzător din partea Editurii RAO) se află o carte care să-mi placă atât de mult. Surprinderea a rămas și după ce am citit cartea, fiindcă nu are neapărat elemente care să mă atragă.
În primul rând, Picasso. Nu este unul dintre pictorii mei preferați, ba chiar vizitând Muzeul Picasso din Malaga, îmi amintesc că nu prea mi-au plăcut operele expuse acolo. Dacă aș fi citit Pictorul umbrelor înainte, poate le-aș fi înțeles altfel. Deși ca pictor nu-l agreez foarte tare, ca personaj de roman se dovedește interesant: mi-a plăcut la fel de mult și Cină cu Picasso de Camille Aubry, un roman din cu totul alt registru, totuși. Continuă lectura
Agatha Christie Lady Mallowan, născută Miller (1890 – 1976), scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.
Cei patru mari este un roman diferit de celelalte din seria Hercule Poirot. Dacă în celelalte, micul detectiv investighează crime comise în Anglia rurală sau, uneori, în locuri mai exotice – Poirot pleacă și el câteodată în vacanță, nu? – de data aceasta, Poirot are de-a face cu un cartel care pare că vrea să conducă lumea. Sub numele Cei patru mari se ascund un chinez foarte inteligent (creierul întregii afaceri), un milionar american, o cercetătoare științifică franțuzoaică și un englez poreclit „Distrugătorul”, foarte talentat în deghizare. Continuă lectura
John Grisham (n.1955, Arkansas) este politician, avocat și scriitor american despre care poți citi mai multe aici.
Muntele familiei Gray nu e primul roman de John Grisham pe care-l citesc, dar e primul din categoria care l-a consacrat și anume așa-numitele thrillere juridice. Înainte citisem două cărți de cu totul altă natură, Un altfel de Crăciun, care mi-a plăcut mult de tot și Fotbal și pizza, care mi-a plăcut și-atât. Din păcate, nu pot să spun același lucru despre Muntele familiei Gray, de la care aveam multe așteptări și pe care am început s-o citesc cu speranța unei cărți bune, după ce am abandonat Cartea secretelor a lui Chirovici. Cât pe ce să aibă aceeași soartă și cartea lui Grisham, dar mi-am zis că două abandonuri la rând e prea mult, așa că am strâns din dinți și am dus-o – greu – la capăt. Continuă lectura
Mesajele transmise cu ajutorul limbajului trupului pot fi încadrate în patru categorii:
– Emblemele (simbolurile) sunt mișcări ale trupului care au corespondent direct în cuvinte, pot înlocui cuvintele vorbite; pot fi diferite de la o cultură la alta
– Ilustratorii accentuează și dau forță cuvintelor
– Regularizatorii folosesc un ansamblu de mișcări ale corpului, sunt importanți în felul în dimensionarea modului în care vorbitorul își structurează mesajul în funcție de receptor
– Expunerea sentimentelor arată celorlalți, în funcție de mișcările corpului, cât de intense ne sunt sentimentele. Continuă lectura
1824 – S-a născut Alexandre Dumas-fiul (d.1895), romancier francez, cunoscut mai ales pentru romanul Dama cu camelii (1848), care l-a inspirat pe Giussepe Verdi pentru opera Traviata. Tatăl său a fost Alexandre Dumas, celebrul romancier francez, autor al celebrului roman Cei trei mușchetari.
1890 – Pictorul impresionist olandez Vincent van Gogh (1853-1890) s-a împușcat și a murit două zile mai târziu. Continuă lectura
Tracy Chevalier ((n.1962, Washington D.C.) este o scriitoare de origine americană, care locuiește la Londra, și despre care am scris mai multe aici.
Romanul Albastru pur are două planuri narative distincte – unul în secolul al XX-lea, altul în secolul al XVI-lea – care se împletesc pe parcurs, la fel ca destinele celor două protagoniste, Ella Turner și Isabelle du Moulin.
Când Ella se mută în Franța împreună cu soțul ei, Rick, un arhitect care primise o slujbă la Touluse, este hotărâtă să-și croiască o nouă viață în Lisle-sur-Tarn, mica localitate franceză în care s-au stabilit cei doi soți. Numai că lucrurile se dovedesc mai complicate decât crezuse tânăra americancă. Locuitorii nu par s-o privească cu simpatie, iar limba franceză îi dă bătăi de cap. Mai presus de toate, un coșmar începe să-i bântuie nopțile. Un coșmar în care revine mereu culoarea albastru. Continuă lectura
