Am băgat și eu capul în poza Timișoara 2021

Dorina DanilaLasă un comentariu

Ca orice arădean care se respectă, m-am bucurat că Timișoara a devenit Capitală Culturală Europeană 2012 (haha, ce glumă bună), fără să mă gândesc că ar trebui să cer voie de la tatăl și mamăl hipsterilor timișoreni să fac asta. Zice domnul respectiv (Mircea Dragu, pe numele lui) că nu am voie să mă bucur sau să mă prefac că mă bucur (fir-ar să fie cu prefăcuții ăștia) dacă nu îndeplinesc niște condiții.

Așa că am purces să-mi întocmesc dosarul de candidat la titlul de „Bucuros de Timișoara 2021”, mai ceva ca cei care se pregătesc pentru concursul de directori de școli.

Uite-aici criteriile:

– Ai pornit televizorul mai des decât ai deschis o carte – Da, recunosc că pornesc televizorul în fiecare dimineață să aflu ultimele știri și, mai ales, cum va fi vremea. Nu prea deschid o carte la ora 7 dimineața.
– Ai văzut cel puțin un episod cap-coadă dintr-un serial turcesc – O, da, am văzut, nu un episod cap-coadă, ci un serial întreg, Suleyman Magnificul. N-am ratat niciun episod, mă uit și în reluare câteodată. E vreo problemă aici?
– Deși ai buletin de Tm, bagajul tău lexical nu include cel puțin 50 de cuvinte din limbile sârbă, maghiară, germană – Ups, n-am buletin de Timișoara, dar intenționez să-mi fac rost de unul, când o să ies la pensie. Mult după 2021, zice Legea pensiilor.Read More »

„Perle” de Colin Falconer

Dorina DanilaLasă un comentariu

Despre autor:

Colin Falconer este un autor australian, născut la Londra. La 18 ani, și-a părăsit jobul pe care-l avea la Londra și a plecat în Maroc. După ce a călătorit prin Spania și Africa, s-a întors în Europa și a plecat în Suedia să viziteze o prietenă. După ce s-a întors acasă, a dat examen pentru a deveni jucător profesionist de fotbal, dar nu l-a promovat. A plecat în Asia, iar călătoria pe care a făcut-o în Thailanda, India, Burma și Laos l-a inspirat pentru romanele lui viitoare.

În cele din urmă, a emigrat în Australia, a început să scrie și a publicat 12 romane, traduse în mai multe limbi. A continuat să călătorească, ca să se documenteze pentru romanele sale și a ajuns în Spania, Africa de Sud, Mexic și Peru.

A fost căsătorit cu Helen și are două fete.

Poți citi mai multe despre Colin Falconer aici.

Despre carte:

Perle de Colin FalconerEditura: Aldo Press
Anul apariției: 2007
ISBN: 973-701-035-3
Număr de pagini: 340
Coperta: Broșată

„Perle” este o poveste despre ambiție, obsesii, dorința de îmbogățire, lăcomie, răzbunare dar și despre recunoștință și iubire. Totul se întâmplă în prima parte a secolului al XX-lea, începând cu anul 1913.

Cameron McKenzie vine din Scoția și traversează jumătate de lume, tocmai până pe coasta de vest a Australiei, unde intră în lumea dură a căutătorilor de perle, sperând să-și îndeplinească visul din copilărie și să se îmbogățească.

Nu trece mult până când Cam găsește o perlă mare și frumoasă, care pare valoroasă, așa că el speră s-o vândă și să câștige mulți bani de pe urma ei.

„Se spune că sunt două lucruri care pot schimba destinul unui om: unul este norocul, celălalt este curajul. Fără curaj, omul nu-și poate fructifica norocul. dar fără noroc, un om ar putea fugi speriat toată viața și asta n-ar avea nicio importanță pentru averea lui. Dar în acel unic moment când își dă seama că i se-ntoarce norocul și simte vântul schimbării în aer, dacă are destul sânge-n vine, el își poate schimba viața pentru totdeauna.”

Read More »

Ce cred eu despre școala de acasă

Dorina Danila18 comentarii

De câteva zile se vorbește în spațiul public despre decizia cuplului de artiști Nălbaru-Bucur să-și retragă copilul de la școală și să o educe (înțeleg că e o fetiță) în sistem homeschooling. Din ce înțeleg este de fapt, unschooling, un sistem diferit de homeschooling. Dacă vorbim de homeschooling, copilul învață sub tutela unei școli-umbrelă (încă nu există în România), după curricula școlii și participă la examene care îi evaluează progresul. În cazul unschooling-ului, copilul învață ce vrea el să învețe și nu participă la evaluări periodice care să-i certifice competențele dobândite. Înțeleg că e vorba mai degrabă de unschooling, în cazul invocat.

S-au spus tot felul de lucruri: că e ilegal să faci asta în România, fiind obligatoriu învățământul de 10 ani, că sunt mai fericiți copiii educați acasă, că și copiii de regi sunt educați în școli și multe alte argumente pro sau contra.

ȘcoalaNu intru în dezbateri tehnice sau ideologice, au făcut-o și o fac alții, pe mine m-au nedumerit motivele invocate de cei doi părinți ca să-și retragă copilul de la școală. O școală bună, după propria lor mărturisire.

Motivele pentru care se pare că au luat această decizie sunt sistemul competitiv existent în școli și metodele coercitive folosite în sistemul educativ. Cu alte cuvinte, părinții cred că vor avea un copil mai fericit dacă nu intră în competiție cu alți copii și dacă școala nu-l va mai abuza (ce exagerare!) obligându-l să respecte reguli și să se supună unor restricții.

Am fost curioasă să văd de ce au optat pentru homeschooling părinții americani, de exemplu. Conform unui studiu realizat de Universitatea Baylor, motivele pentru care părinţii americani decid să îşi retragă copiii de la şcoală sunt: faptul că în sistemul clasic de învăţământ ei nu primesc educaţia religioasă pe care ar trebui să o aibă, asigurarea unui mediu de educaţie mult mai sigur decât cel oferit de şcolile publice, îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil, educaţia realizată în funcţie de necesităţile individuale ale fiecărui copil, etc.

Read More »

„Confesiunile unei dependente de artă” de Peggy Guggenheim

Dorina Danila2 comentarii

Despre autoare:

Marguerite „Peggy” Guggenheim (1898 – 1979) a fost o colecționară de artă, în special de artă modernă, născută în bogata familie americană Guggenheim. Tatăl ei, Benjamin Guggenheim, s-a scufundat cu vasul Titanic, în 1912, iar unchiul ei, Solomon Guggenheim, a fondat, printre altele, celebrul muzeu care-i poartă numele.

Între 1938 și 1946, Peggy Guggenheim a colecționat diverse opere de artă și a expus această colecție în diverse locuri, până când s-a mutat la Veneția, în 1949, unde a trăit pentru tot restul vieții ei și unde a înființat un muzeu de artă modernă. Peggy Guggenheim Collection, situat pe Canal Grande, este unul dintre cele mai vizitate locuri din Veneția.

Despre carte:

Confesiunile unei dependente de artăProdus publicat în 2016 de Pandora M
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 168
ISBN: 978-973-1989-71-6

Am cumpărat „Confesiunile unei dependente de artă” imediat ce mi-a fost recomandată într-o librărie și, mai mult decât atât, am început s-o citesc imediat ce am adus-o acasă. Asta e ceva, dacă mă gândesc că cele mai multe cărți își așteaptă cuminți rândul până ajung să le citesc.Read More »

„Zece negri mititei” de Agatha Christie

Dorina Danila2 comentarii

Despre autoare:

Agatha Christie este o autoare britanică, care s-a remarcat mai ales prin cărțile sale polițiste, care au rămas, până în zilele noastre, cele mai apreciate romane ale genului. Poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2013 de RAO
Colecția Literatură universală
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 256
ISBN: 978-606-609-419-1

Am recitit Zece negri mititei, la ceva vreme (a se citi o grămadă de ani :)), dar am făcut-o cu aceeași plăcere cu care am citit-o prima dată. Nici nu e de mirare, având în vedere că e una dintre cele mai bune romane mystery scrise vreodată.

Romanul a fost prima oară publicat în Marea Britanie, în noiembrie 1939. Din motive rasiale, ediția apărută în Statele Unite a avut titlul schimbat: Și n-a mai rămas niciunul (And Then There Were None).

E vorba în această carte nu despre o crimă-două, ca în marea majoritate a romanelor de gen, ci de nu mai puțin de zece crime. E nevoie de multă imaginație pentru asta, nu?

14292522_1405322309497148_5578896925315177882_n-min

Read More »

Case din lumea largă – Grecia

Dorina Danila4 comentarii

THASSOS

Panaghia
Panaghia

Read More »

Din orașul cu bizoni

Dorina DanilaLasă un comentariu

În Arad sunt peste tot: pe șosele, parcați pe trotuare, în ușa bisericii, în „buza” teraselor, pe trecerile de pietoni și, în general, exact acolo unde au treabă fix în clipa aia. Presa arădeană i-a poreclit „bizoni”. Un cuvânt prea elegant, dacă ar fi să mă întrebi pe mine. Aradul e orașul în care, dacă n-ai mașină, poți foarte bine să nu exiști.

Azi a venit brusc toamna la Arad. Ai putea zice că ai plecat de acasă vara și te-ai întors toamna. Dar cum viața trebuie să meargă înainte și toamna, mi-am luat calabalâcul în spinare (a se citi geanta cu cele necesare pe umăr) și am plecat spre baza sportivă, unde aveam treabă la bazin. După un sfert de oră petrecut într-un tramvai asemănător cu o saună umedă, am coborât la Billa Micălaca și am purces spre locul cu pricina, pe un trotuar meschin, îngust și desfundat pe alocuri. Pe lângă mine, mașini, una mai grăbită ca alta. Nici unuia nu-i păsa de puținii trecători, care „pedalau” și ei prin ploaie, încercând să evite băltoacele. Până a venit unul, zmeul zmeilor, leul paraleilor, foarte grăbit spre nicăieri, care m-a stropit … dacă zic din cap până-n picioare, e puțin zis. Hainele, părul, geanta, telefonul, cartea din geantă, toate s-au udat instantaneu. Cu apa din baltă, desigur, murdară și uleioasă. Îi mulțumesc din suflet că mi-a făcut asta! Sigur că puteam și eu să-mi iau o geantă impermeabilă și un costum de scafandru, dacă tot mă duceam la bazin, nu? Sper să țin minte să fac asta data viitoare.Read More »

Ingredientul secret al unei călătorii reușite

Dorina Danila2 comentarii

Cu siguranță ai primit, de-a lungul timpului, multe sfaturi de călătorie. Știi deja cum să-ți faci bagajele ca să poți căra cu tine toate lucrurile de care n-o să ai nevoie. Las’ să fie acolo. Ai cumpărat cele mai ieftine bilete de avion ever. De fapt, ai pus un prieten să facă rezervarea că site-ul de rezervări s-a prins ce cauți și mărea prețul de fiecare dată când intrai. Ai eliberat memoria aparatului foto ca să ai loc pentru miile de poze pe care vrei să le faci. Chiar dacă o să-ți fie lene să cari aparatul cu tine peste tot. Just in case. Ți-ai trimis un e-mail cu toate datele necesare: pașaport, rezervări, numere de telefon. Asta în caz că-ți pierzi cumva capul portofelul. Ai făcut o copie după asigurarea medicală (ai asigurare medicală, nu?).

După ce ai făcut toate astea, nu uita să strecori în bagaj cel puțin o eșarfă. Nu una oarecare, ci una din aceea subțire, de mari dimensiuni. Ups! Dacă ești băiat nu porți eșarfe. Dar poți să-i dai un sfat partenerei tale de călătorie. Sau poți strecura în bagajul tău eșarfa ei preferată și să o scoți la iveală la momentul potrivit. Care nu va întârzia să apară. Și atunci vei deveni eroul ei🙂.Read More »

„Mireasa evreică” de Luigi Guarnieri

Dorina DanilaLasă un comentariu

Despre autor:

Luigi Guarnieri (n. 1962, Catanzaro), este un scriitor italian, doctor în Litere al Universității din Pisa. A scris piese de teatru, teatru radiofonic și romane traduse în multe țări. Locuiește la Roma.

Despre carte:

Produs publicat în 2010 de RAO
Data apariției: Noiembrie 2010
Colecția Biblioteca RAO
Tip copertă: Broșată/Cartonată
Număr pagini: 218
ISBN: 978-606-8251-62-2

Mireasa evreică este un tablou a lui Rembrandt expus la Rijksmuseum din Amsterdam. L-am văzut cu ani în urmă, când am vizitat muzeul și-mi amintesc că m-a impresionat profund. Mai mult chiar decât celebrul Rond de noapte. Culorile și felul în care le-a folosit pictorul m-au țintuit minute în șir în fața picturii. Mi-a plăcut mai ales mâneca personajului masculin, aurie, luminoasă, care parcă își schimba nuanța în timp ce mă uitam la ea. Nu se știe exact cine sunt cele două personaje, așa că, în timp, s-au făcut diverse speculații pe această temă.

Sursa foto
Mireasa evreică, tabloul lui Rembrandt. Sursa foto

Romanul lui Guarnieri spune povestea a două iubiri, la peste trei secole una de cealaltă, una în Amsterdam iar cealaltă la Paris. Ce au în comun cele două povești de dragoste despărțite de timp și de spațiu? Un tablou al lui Rembrandt.Read More »

Cum o agrafă de păr mi-a tăiat elanul patriotic

Dorina Danila5 comentarii

E, de ceva vreme, o vânzoleală prin țărișoară pe tema Cumințeniei Pământului. Unii i-au spus Cioloșenia Pământului. Niște răi și niște fameni, vorba lui Eminescu. De fapt, zarva a fost creată nu de statuia lui Brâncuși în sine, ci de colecta publică/strângerea de fonduri/milogeala guvernului (depinde pe cine întrebi) pentru cumpărarea ei.

statuie-cumintenia-pamantului
Sursa foto: brancusiealmeu.ro

Guvernul a negociat un preț cu proprietarii, apoi a anunțat că alocă 5 milioane de euro și mai are nevoie de 6 milioane. Sau invers, are 6 și mai trebuie 5, că nu mai știu exact. Total 11 milioane de euro. Habar n-am dacă e un preț corect sau nu, nu mă pricep la evaluarea operelor de artă.Read More »