„Aerul pe care îl respiri” de Care Santos

Despre autoare:

Care Santos este o scriitoare catalană, despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Aerul pe care îl respiriProdus publicat în 2014 de Humanitas Fiction
Colecția Raftul Denisei
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 456
ISBN: 978-973-689-776-4

Barcelona, anticari, cărți vechi pierdute, o copertă frumoasă și Care Santos. Toate sunt ingredientele unei cărți pe care am cumpărat-o fără să mă gândesc de două ori, imediat ce am dat ochii cu ea. Mă așteptam să fie o carte care să-mi placă foarte mult, mai ales că nu demult am citit Poftă de ciocolată, de aceeași autoare, și mi-a plăcut foarte mult.

Așa că am început-o cu mult entuziasm, dar nu a trecut prea mult și mi-a trecut. Am perseverat, m-am gândit că poate după ce trec de primele 50 de pagini (cam asta e șansa pe care o dau unei cărți) o să-mi placă, dar nu a fost așa. Am ajuns la pagina 102 și am fost nevoită să capitulez. Acțiunea nu se lega, personajele erau multe și nu am ajuns să-mi dau seama care va fi legătura între ele, totul era foarte fragmentat, date istorice multe (deși îmi plac romanele istorice, probabil știi deja asta), o scriitură greoaie, nimic nu m-a făcut să continui s-o citesc. La asta pot să adaug și ideea nefericită a editorului să aleagă pentru scrisorile schimbate de personaje un font frumos, asemănător scrisului de mână, dar foarte greu de citit. Sugerez editurilor să se gândească și la cititori atunci când tipăresc o carte. Poate nu toți au o acuitate vizuală atât de ascuțită (ha! asta ca să fiu elegantă).

Așa că am abandonat-o și i-am dat o steluță pe Goodreads. Asta nu înseamnă că tu nu o poți citi. Ca să te ajut să-ți faci o părere, îți recomand câteva recenzii, pe care le poți citi aici, aici sau aici.

În ce mă privește, e puțin probabil să revin s-o citesc. Cred că va sta mult și bine în colțul cărților exilate. Dar, nu se știe niciodată. Știi vorba aia: never say never.

Dacă crezi că merită o șansă, poți găsi cartea pe librăriile online, Elefant sau Libris, sau pe site-ul Editurii Humanitas.

Dacă ai citit cartea, spune-mi de ce ți-a plăcut (sau de ce nu).

São Bento – gara pe care ar trebui s-o vizitezi

Atunci când vine vorba despre gară, te gândești, desigur, la un loc de unde poți să iei trenul ca să te duci în vacanță. Sau, dimpotrivă, locul unde te aduce trenul când te întorci acasă. Sau unde schimbi trenul spre altă destinație. Dacă ar fi s-o întrebi pe Wikipedia (oare Wikipedia is a she?) ți-ar răspunde că o stație de cale ferată (sau gară, propriu: clădirea de călători) este punctul de acces al călătorilor și/sau mărfurilor la calea ferată, în plus stația tehnică pentru mișcarea și formarea trenurilor, cu măcar două linii și un macaz. Și atunci de ce te-ai apuca să vizitezi o gară? Pentru că gara São Bento sau  Estação de São Bento cum îi zic portughezii, nu este o gară ca toate altele. Ea nu este celebră pentru trenurile care vin și pleacă de acolo spre/din împrejurimile orașului Porto, ci pentru că este o adevărată operă de artă. Nu știu dacă e cea mai frumoasă gară din lume, cum pretind unii, dar cu siguranță e cea mai frumoasă gară pe care am văzut-o eu. Și am văzut-o nu pentru că am ajuns la São Bento atunci când am venit cu trenul de la Lisabona (la gara Campanhã am „aterizat”), ci pentru că m-am dus s-o văd, ca pe orice obiectiv turistic.Read More »

„Idele lui martie” de Valerio Massimo Manfredi

Despre autor:

Valerio Massimo Manfredi (n. 1943) este istoric, scriitor, arheolog, profesor și jurnalist italian. A făcut studii de artă clasică la Universitatea din Bologna, a fost profesor la Universitatea din Milano, Universitatea din Veneția, Universitatea Sorbona din Paris și Loyola University din Chicago. A condus expediții arheologice în Italia și în străinătate. A publicat articole, eseuri și romane pe teme istorice. Este căsătorit, are doi copii și locuiește în apropiere de Bologna.

Despre carte:

14141570_1390297787666267_3683710612287114326_n-minProdus publicat în 2010 de ALLFA
Data apariției: Mai 2010
Colecția Roman istoric
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 336
ISBN: 973-724-285-8

Ide este numele dat celei de-a cinsprezecea zi din lunile martie, mai, iulie și octombrie și celei de-a treisprezecea zi din celelalte luni din calendarul roman. Idele lui martie, adică 15 martie, a rămas în istorie ca ziua în care a fost asasinat Iulius Caesar, în anul 44 î.Hr.

Începutul:

Romae, Nonis Martis, hora prima

Roma, 7 martie, orele șase dimineața

Zorile erau cenușii, un cer de iarnă, plumburiu și compact lăsa să se strecoare o geană alburie printre norii mai puțin groși care se întindeau la orizont.”

Read More »

De ce mi-a plăcut la Alba-Iulia (și de ce ar trebui să-ți placă și ție) – 2

După ce am zăbovit o vreme la terasă (îmi place să studiez trecătorii), am plecat pe Traseul celor 3 fortificații. Intrarea se face în zona hotelului Medieval, imediat după Poarta III sau în apropierea zidului monetăriei. O călătorie interesantă în timp, de-a lungul a două mii de ani și printre vestigiile a trei fortificații din trei epoci diferite. Interesant e că fortificațiile au fost construite pe aceeași locație, una peste alta practic, fiecare înglobând-o pe cealaltă: castrul roman (106 d.Hr.), cetatea medievală (secolele XVI-XVII) și fortificația Vauban Alba Carolina (secolul XVIII). Am văzut ceva asemănător la Roma, însă acolo erau lăcașuri de cult, nu cetăți.

Ce am văzut pe traseu?Read More »

De ce mi-a plăcut la Alba-Iulia (și de ce ar trebui să-ți placă și ție) – 1

Am plecat spre Alba-Iulia cu mari aștepări, fiindcă, în ultimul timp, am citit sau auzit numai lucruri bune despre acest „diamant șlefuit din inima țării”. Așa scria cineva și mi s-a părut puțin exagerat, dar acolo mi-am dat seama că nu e deloc așa. Nu numai că așteptările mele au fost împlinite, dar și depășite. O dovadă în plus că e adevărată vorba „omul sfințește locul”.

Hotelul

De fapt nu e un hotel, ci o pensiune aflată la câțiva kilometri de Alba-Iulia. Se numește Drumul dragostei și e un loc drăguț, curat, cu o curte plină de verdeață. Fiecare cameră are o mică terasă unde poți sta să te relaxezi (dacă te lasă vecinii :)). Are și o piscină care arată OK, n-am folosit-o, așa că nu pot emite o opinie despre asta. Mâncarea e gustoasă, deși cam scumpă, după părerea mea, iar meniul destul de sărăcăcios. Un mare dezavantaj e că nu poți servi micul dejun, nici măcar o cafea, înainte de ora 10. Și cum ești in the middle of nowhere, la marginea lanului de porumb, nu ai decât să aștepți să se facă ora la care se trezesc gazdele sau să pleci în drumul tău. Nu am vrut să așteptăm, așa că am plecat spre oraș. Sau să vii dotat cu toate cele necesare de acasă. Plus un uscător de păr, care lipsește din dotarea camerei.

Cum s-a ajuns la Alba-Iulia

Read More »

„Călător prin Europa. Epistolar 1925-1930” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa

Despre autor: 

Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1896 – 1957), scriitor italian și ultimul prinț de Lampedusa, este autorul celebrului roman „Ghepardul”. S-a născut în Sicilia, la Palermo. A început să studieze în casa părintească, cu un tutore și cu mama și bunica sa. La liceu, a mers la școală la Roma și apoi la Palermo.

S-a mutat la Roma în 1915 și a urmat cursuri de drept. S-a înrolat în armată, a participat la bătălia de la Caporetto și a fost luat prizonier de armata austro-ungară. A scăpat din prizonierat, în 1920 a fost eliberat din armată și s-a întors în Sicilia. A făcut studii de literatură universală și, între timp, călătorea împreună cu mama sa, de care era foarte atașat. Era un om taciturn, căruia îi plăcea să-și petreacă timpul citind și meditând.

În 1932, s-a căsătorit la Riga cu Alexandra Borisovna Wolff von Stomersee, o aristocrată letonă de origine germană.

În 1940, a fost, din nou, chemat sub arme, dar a fost trimis curând acasă, deoarece era proprietar de pământuri și trebuia să se ocupe de afacerile sale.

A scris „Ghepardul” în perioada 1954-1956, dar, în timpul vieții sale, romanul a fost respins de două edituri la care trimisese manuscrisul.

În 1957, a fost diagnosticat cu cancer de plămâni și a murit pe 26 iulie, la Roma.

Ce nu știai (poate) despre Lampedusa? Un asteroid a fost botezat cu numele său.

Despre carte: 

Produs publicat în 2016 de Humanitas
Colecția Memorii/Jurnale
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 200
ISBN: 978-973-50-5144-0

Cartea este un jurnal de călătorie, de fapt o colecție de scrisori pe care Giuseppe Tomasi di Lampedusa le trimite verilor săi sicilieni, Lucio și Casimiro Piccolo, din călătoriile sale prin Europa, între 1925 și 1930. Pașii l-au plimbat prin Marea Britanie, Franța, Elveția, Austria, Italia și Țările Baltice. Este tânăr, pasionat de literatură și își semnează scrisorile Monstrul, asemănându-se uneori unor personaje literare. Iubește Londra bonomă, admiră orașele provinciale engleze, descoperă un Paris vesel și un Berlin nemilos și livid.

14102525_1384699888226057_8554240242028489233_n 1Read More »

Castelul Corvinilor – o mare dezamăgire

Hotelul

Nu neapărat castelul în sine, ci toată experiența de vizitare a lui. Am ajuns la Hunedoara dinspre Alba-Iulia, pe un drum ocolitor pentru că am vrut să vedem și Transalpina. Ne-am cazat la hotelul Krystal, pentru care făcusem rezervare pe booking.com. Un hotel frumos, cochet, curat, cu piscină, al cărui singur dezavantaj este locația, undeva în afara Hunedoarei, în localitatea Peștișu Mare. Dacă vrei să mergi în oraș, ai nevoie neapărat de mașină. Dar nu prea ai ce să vezi în Hunedoara, așa că mai bine petreci câteva ore agreabile la piscină. Singura atracție a orașului, Castelul Corvinilor, nu pare să prezinte interes pentru staff-ul hotelului. Am întrebat care e programul de vizitare și domnișoara de la recepție a zis că nu știe. Și atât. Sigur că puteam și noi să gugălim ca să aflăm chestia asta, ceea ce am și făcut, dar cred că ar fi trebuit să primim informații de la recepție, poate chiar un pliant, așa cum se întâmplă în toate hotelurile europene. Am mai avut o surpriză neplăcută când am văzut că prețul de pe booking era mai mare decât cel de recepție (180 de lei față de 160 lei). Nu am mai întâlnit nicăieri, nici în România, nici afară o situație similară.

Castelul

Read More »

„Dragostea Florii-de-Bujor” de Lisa See

Despre autoare:

Lisa See (n.1955) este o romancieră americană, al cărui străbunic era chinez, fapt care a avut un impact major asupra romanelor sale. S-a născut la Paris, dar a crescut la Los Angeles, unde locuiește și în prezent. Mama ei, Carolyn See, a fost, de asemenea, romancieră. Lisa See a absolvit Loyola Marymount University, a fost corespondent și a scris articole pentru reviste prestigioase, a organizat expoziții pentru Antry Museum și Smithsonian. A scris mai multe romane și a câștigat numeroase premii.

Despre carte:

13934707_1378738778822168_89055499365273476_n-minProdus publicat în 2011 de RAO
Colecția: Pentru tine
Tip copertă: Broșată/Cartonată
Număr pagini: 256
ISBN: 978-606-609-042-1

Când am început să citesc Dragostea Florii-de-Bujor, mă așteptam la o poveste siropoasă de dragoste. E într-adevăr o poveste de dragoste, dar în niciun caz una siropoasă.

Romanul este inspirat dintr-o poveste reală din China secolului al XVII-lea. Floare-de-Bujor este o tânără a cărei căsătorie, cu un bărbat pe care nu-l cunoștea, a fost aranjată, conform traddiției, de tatăl său. Până la șaisprezece ani, Floare-de-Bujor nu trecuse dincolo de porțile reședinței familiei sale. Una mare și somptuoasă, e adevărat, în care trăiau multe degete, adică mai mulți membri ai familiei Chen. Par și mai mulți dacă numeri degetele, așa cum a făcut autoarea🙂.Read More »

„Miniaturista” de Jessie Burton

Despre autoare:

Jessie Burton este actriță și scriitoare britanică. A studiat la Universitatea Oxford și la Central School of Speech and Drama. Romanul ei de debut, „Miniaturista”  a fost senzația Târgului de Carte de la Londra, în anul 2013 și s-a vândut în 29 de țări. În 2016, a apărut al doilea roman al său, „The Muse”. Locuiește în Londra.

Despre carte:

13895230_1373698435992869_2025481306101701069_n-minPublicat în 2015 de RAO
Format: 130×200
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 416
ISBN: 978-606-609-898-4

Cartea m-a cucerit de îndată ce și-a făcut apariția din coletul primit de la Editura RAO. Foarte bine realizată, plăcută ochiului și mâinii (da, eu cred că o carte trebuie să fie plăcută nu doar sufletului ci și ochilor și mâinilor) și, mai ales cu o copertă superbă, toate astea m-au făcut să-mi doresc s-o citesc cât mai repede.

Dar s-a dovedit o lectură relativ greoaie, n-am putut s-o citesc cu ușurință, am simțit nevoia să recitesc anumite pasaje sau chiar să închid cartea ca să fac câte o pauză. Uneori, chiar am avut impresia că lipsesc unele pasaje și că ceva nu se leagă. N-aș putea spune că am vrut s-o abandonez, fiindcă eram curioasă să descopăr secretul miniaturistei.Read More »

Veneția în literatură

Veneția a fost dintotdeauna o sursă de inspirație pentru scriitori care au ales-o ca fundal pentru acțiunile din cărțile lor. Curtezane, medici, făuritori de oglinzi, cuceritori, detectivi, toți și-au purtat pașii pe străduțele sau pe canalele (hm, vorba vine, că nu pășeau pe apă) venețiene.

Te invit la o călătorie literară prin Veneția, din secolul al XV-lea până aproape de zilele noastre.

VenețiaRead More »