Publicitatea este o formă de comunicare de tip persuasiv (de convingere) care are rolul de a modifica atitudinea consumatorilor în scopul achiziționării unui produs/serviciu.
Publicitatea cuprinde toate acțiunile de comunicare impersonale, plătite de o persoană/organizație, prin intermendiul unui mijloc de comunicare în masă, cu scopul influențării comportamentului de cumpărare a publicului.
Pe termen lung, prin publicitate se înțelege orice demers făcut de o firmă care are drept scop modificarea comportamentului clienților în așa fel încât aceștia să aibă un grad ridicat de fidelitate pentru oferta firmei.
A treia fată este romanul cu numărul 38 din seria Hercule Poirot a Agathei Christie. A apărut în 1966, când scriitoarea avea deja 76 de ani și o îndelungată experiență în ale scrisului. N-aș zice că asta a ajutat-o prea mult când a scris acest roman.
O să spun de la început că A treia fată nu se numără printre preferatele mele dintre cărțile scrise de Agatha Christie. Și o să mă spun că e prima dată când am impresia că autoarea pare că s-a săturat de personajul care a făcut-o celebră, micul detectiv cu capul în formă de ou, Hercule Poirot pe numele lui. Până acum, chestia asta mi se părea o pură speculație.
Poate că nu e de mirare că Agatha Christie se cam plictisise de cel mai cunoscut personaj al său, având în vedere că A treia fatăeste cartea cu numărul 38 din seria Poirot. Poți obosi și doar să le numeri, dar să le scrii! Continuă lectura „A TREIA FATĂ de Agatha Christie”→
De 3 x Agatha Christie, Hilary Mantel şi Delia Owens au fost scriitorii ale căror cărţi le-am citit în luna februarie, în cadrul provocărilor literare cărora m-am gândit să le dau curs.
În luna februarie provocările la care m-am gândit să răspund în anul 2021 m-au pus în fața următoarelor lecturi:
1. Provocarea mea: Oglinda spartă de Agatha Christie
Titlul pe care l-am ales pentru luna februarie a fost Oglinda spartă, un roman din seria Marple a Agathei Christie, care ne prilejuiește o reîntoarcere în St Mary Meade, satul liniștit în care locuiește Miss Marple, sat pe care îl regăsim însă mult schimbat față de cum îl știam din alte cărți cărora le-a servit drept loc al acțiunii. Și locul în care este comisă prima crimă, Gossington Hall, ne este cunoscut din Cadavrul din bibliotecă, în care cadavrul unei tinere este găsit în fața șemineului din reședința familiei Bantry.
Jane Austen (1775-1817) este una dintre scriitoarele engleze foarte cunoscute în întreaga lume, fiind cea mai importantă romancieră a perioadei romantice pre-victoriene.
A scris șase romane (două dintre ele publicate post-mortem), ficțiune scurtă, povestiri.
Azi vă fac cunoștință cu Mara, nepoțica mea, care este, la aproape 3 ani, o mare pasionată de cărți. Îi place tare mult să studieze cărțile, încă de când era (și mai) mică, așa că are deja o mini bibliotecă cu cărți potrivite vârstei ei. Bibliotecă la care contribui și eu cu mare plăcere, cărțile fiind o pasiune pe care o avem în comun.
Deocamdată, îi plac cărțile de colorat, cele cu multe activități, cu animale (preferații ei sunt unicornii și dinozaurii) și poveștile cu gemenii Treeptop.
Dacă v-a plăcut Povestea muzicală de Crăciunde Cristina Andone, rămâneți pe recepție pentru alte cărți frumoase care vor intra în biblioteca Marei.
M-au fascinat dintotdeauna casele. Așa cum unii admiră, de exemplu, peisajele, mie îmi place să admir casele, fie în locurile noi în care ajung, fie atunci când mă aflu în orașul meu, pe străzi pe care le-am bătut de-o viață. Iar dincolo de arhitectura unei case, care poate să-mi placă sau nu, întotdeauna încerc să-mi imaginez oamenii care trăiesc dincolo de pereții casei. Probabil că la fel fac și unii dintre scriitori, atunci când dau viață unor povești în care o casă devine un adevărat (și important) personaj. Continuă lectura „7 cărți în care o casă devine un personaj important”→
Cred că am o figură de tzepară, dacă ar fi să mă iau după doamnele de la Cărtureşti Arad. Deşi m-am uitat atent în oglindă şi mi se pare că aduc mai degrabă cu o fraieră, care tot insistă să-şi cheltuie banii pe piaţa de carte din România.
Dacă vă întrebați ce-mi veni să mă gândesc tocmai acum la bradul de Crăciun, răspunsul este unul simplu: cutia enormă care blochează aproape jumătate de balcon a bradului pe care l-am cumpărat la repezeală înainte de Crăciunul perfect. Tot la repezeală l-am cumpărat și pe cel dinaintea lui, într-o dimineață geroasă de iarnă, cu mulți ani în urmă, după o goană disperată după bradul natural perfect.
Pe vremea aia, oferta de brazi artificiali era mult mai săracă decât cea de azi, așa că am luat un brad care ni s-a părut cel mai apropiat de ceea ce ne doream. Anii au trecut, bradul și-a făcut datoria, dar a venit timpul să fie înlocuit de unul nou. Vorba-ceea: maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece. Ușor de zis, mai greu de făcut. Așa încât vreo doi-trei ani ne-am tot gândit să cumpărăm un brad nou, dar nu știu cum se făcea că operațiunea brad nou era mereu amânată pentru anul următor. De fapt, cred că știu. eram prea ocupați cu operațiunea cadoul perfect. Continuă lectura „Cum și când să alegi bradul artificial perfect de Crăciun”→
Dame Hilary Mary Mantel (n. , Marea Britanie) este o scriitoare engleză, critic și jurnalist. Familia din care provine are origini în Irlanda, dar părinții ei sunt englezi. Numele Mantel este al bunicului ei și Hilary îl poartă de la 11 ani. A început să scrie în 1974. S-a căsătorit în 1972 cu Gerald McEwen, împerună cu care a locuit în Botswana în 1977 și apoi patru ani în Jeddah.
În anul 2009, romanul Wolf Hall a câștigat premiul Booker Prize, cel mai important premiu literar pentru opere scrise în limba engleză.
Despre carte:
„Anglia, 1520. Henric al VIII-lea dorește să anuleze căsătoria cu Caterina de Aragon și să o ia de soție pe Anne Boleyn. Poporul și Europa catolică se opun. Un singur om îndrăznește să-și pună în joc viața pentru a câștiga bunăvoința regelui: Thomas Cromwell, un personaj original, deopotrivă fermecător și ticălos, idealist și oportunist, fin cunoscător al caracterului uman și cu o energie fără seamăn.
Politician desăvârșit, de neclintit în ambiția sa, Cromwell își croiește cu abilitate drum într-o lume ostilă. Opunându-se parlamentului, politicii de stat și papalității, Cromwell este pregătit să redefinească Anglia conform voinței lui Henric și propriilor sale dorințe. Dar Henric este schimbător: binevoitor într-o zi, gata să ucidă în alta.
Henric al VIII-lea și Anne Boleyn. Sursa foto: Wikipedia.ro
Wolf Hall este o carte pe care n-aș fi citit-o probabil niciodată, dacă n-ar fi fost Reading Room a Ducesei de Cornwall, care ne-a propus spre lectură The Mirror and The Light, a treia carte din trilogia scrisă de Hilary Mantel, o autoare, înțeleg, apreciată și bine vândută în Marea Britanie, dar de care eu n-am auzit până acum. Cum cartea propusă pentru Reading Room nu s-a tradus încă în România, am zis că, în așteptarea ei, ar fi bine s-o iau de la început cu trilogia. Prima dată am dat de O regină pe eșafod, de la Humanitas Fiction, care e volumul II. Să nu mă întrebați cum de a publicat Humanitas doar volumul II dintr-o trilogie, că n-aș ști să vă spun. Apoi am descoperit primul volum, Wolf Hall (de la Cartea pentru toți, Editura Litera), dar mi-a luat ceva până mi-am dat seama că există și ediția în limba română, cu coperta identică cu cea în limba engleză. M-am dumirit abia când i-au atașat o banderolă galbenă, pe care scria în limba română. Apropo de titlu, nici până la final nu am priceput de ce se numește cartea asta Wolf Hall, care apare abia la final, până atunci fiind menționat de două ori, în trecere, ca reședință a familiei Seymour, din care provine Jane Seymour, a treia soție a lui Henric al VIII-lea. Continuă lectura „WOLF HALL de Hilary Mantel – intrigi la curtea lui Henric al VIII-lea”→
Epitropul bisericii din St. Mary Meads este ucis în biroul vicarului parohiei, cadavrul fiind descoperit chiar de către vicar, la întoarcerea acasă.
„O clipă nici nu mi-a venit să cred ce vedeam. Colonelul Protheroe zăcea întins pe masa mea de scris, într-o poziție înspăimântătoare, nefirească. Pe tăblia mesei, lângă capul său, se vedea o baltă întunecată, un lichid care picura încet pe podea, făcând un zgomot sinistru.”
