„Povestea Castelului Peleș” de Principele Radu al României

Despre autor: 

Principele Radu al României s-a născut în 1960, la Iași. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică în 1984. S-a căsătorit cu Principesa Moștenitoare Margarte în 1996, iar în 2005 a devenit Principe al României și Alteță Regală. În același an a devenit colonel (r) în Armata României.

Este autorul mai multor cărți, printre care Ana a României – Un război, un exil, o viață – Humanitas 2000, 2005 și 2008, Mihai al României – Humanitas 2001 și 2008, Europa din noi, Polirom 2005, Persona, Nemira 2006, Palatul Elisabeta, Humanitas 2006.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Curtea Veche
Tip copertă: Cartonată
ISBN: 978-606-588-962-0

Continuă lectura

Cum alegi jucăria potrivită pentru copilul tău?

Jucăriile sunt foarte importante pentru dezvoltarea fizică, intelectuală și emoțională a unui copil, așa că alegerea lor trebuie făcută cu multă grijă. O jucărie trebuie să fie sigură, să nu pună în pericol sănătatea copilului și să aibă și un caracter educativ. Chiar de la cele mai mici vârste, copilul trebuie să învețe ceva din fiecare joc.

Așa că alegerea celei mai potrivite jucării pentru un copil nu e o „întreprindere” ușoară. Și atunci cum procedezi? Probabil că primul răspuns care-ți vine în minte ar fi: merg la magazinul de jucării și aleg jucăria potrivită. E o variantă. Dar când dezavantaje are cumpărarea unei jucării dintr-un magazin fizic te-ai gândit? Ce părere ai de jucării online de calitate? Adică să cumperi jucării de calitate de la un magazin online?

6 motive ca să cumperi o jucărie dintr-un magazin online

Continuă lectura

O oază în alb-negru pentru 5 categorii de turiști

Când vine vorba de alegerea destinației perfecte de vacanță, opțiunile sunt foarte diferite. Fiecare are propriile criterii de selecție. Dacă printre cuvintele-cheie în funcție de care alegi locul în care-ți vei petrece vacanța sau măcar cele câteva zile libere pe care ai reușit (în sfârșit!) să le obții se regăsesc: relaxare, aer curat, locuri interesante de vizitat, mâncare bună, confort, atunci cred că am o sugestie pentru tine. Continuă lectura

Florile de luni #14

„Trei surori, trei regine” de Philippa Gregory

Despre autoare:

Philippa Gregory (n.1954, Kenya) este una dintre cele mai populare scriitoare britanice contemporane. Poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Polirom
Colecția BIBLIOTECA POLIROM. Actual
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 560
ISBN: 978-973-46-6515-0

Cele trei surori invocate în titlul romanului sunt, de fapt, două surori și o cumnată: două prințese Tudor și o infantă spaniolă, de două ori cumnata lor. Dar, cum în engleză termenii sunt sister = soră și sister-in-law = cumnată, probabil că titlul original sună mai bine. Nu știu dacă e cel mai potrivit titlu pentru roman, pentru că poate induce în eroare cititorul. Mie așa mi s-a întâmplat, am crezut că cele trei personaje vor avea o importanță egală în poveste. Știam că Philippa Gregory își spune poveștile la persoana I – și îmi place mult asta -, așa că mi-am imaginat o poveste în trei părți, fiecare parte povestită de alt personaj. În fapt, există un singur personaj principal, Margaret Tudor, celelalte două, Mary Tudor și Caterina de Aragon, fiind prezente mai ales prin scrisorile lor.

Mary și Margaret sunt fiicele lui Henric al VII-lea, primul rege din Casa Tudor și a Elisabetei de York, din familia Plantagenet. Caterina este fiica monarhilor catolici, Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia, și a fost crescută de mică pentru a deveni regina Angliei. S-a căsătorit mai întâi cu Arthur, prințul de Wales, iar, după moartea acestuia, cu Harry, devenit regele Henric al VIII-lea.

Este uimitor câte asemănări sunt între destinele celor trei surori: toate au fost regine – Caterina a Angliei, Margaret a Scoției și Mary a Franței -, toate trei s-au căsătorit prima dată din interese politice, apoi din dragoste, toate au avut parte de glorie și decădere.

De ce să citești cartea

Pentru că spune povestea unui personaj despre care se știu prea puține lucruri, Margaret Tudor, regina văduvă a Scoției și pentru că cea mai mare parte din acțiune se desfășoară în Scoția, așa că ai prilejul să afli mai multe despre viața scoțienilor în secolul al XVI-lea.

Margaret se căsătorește cu regele Scoției, James al IV-lea, căsătorie aranjată cu scopul de a menține pacea între Anglia și Scoția. Pacea este însă fragilă, la graniță izbucnesc mereu conflicte, clanurile lorzilor scoțieni se luptă între ele pentru putere, așa că viața prințesei Tudor nu este deloc ușoară în noua ei țară.

După moartea regelui James, lucrurile se complică și mai mult. Margaret se îndrăgostește și e nevoită să împace noua ei dragoste cu dorința de a-și vedea fiul pe tron. Al Scoției sau chiar al Angliei, fiindcă Henric al VIII-lea și Caterina de Aragon nu au un moștenitor băiat.

Un personaj nesuferit

Până acum, personajul cel mai enervant (sinistru de-a dreptul) din seria de romane istorice al Philippei Gregory era Margaret Beaufort, bunica Margaretei Tudor. Foarte puțin simpatică este și Margaret Pole, dar Margaret Tudor le întrece pe amândouă. Ce coincidență, pe toate trei le cheamă Margaret :).

Margaret Tudor este o femei nesigură pe ea, dar arogantă și plină de ea. Ca prințesă Tudor și apoi regină, vrea mereu cele mai frumoase rochii, cele mai opulente bijuterii și cele mai fastuoase palate. Este mereu invidioasă pe surorile ei și pare că singurul ei scop în viață este să le întreacă în bogăție și putere. Deși este îndrăgostită de soțul ei, Archibald Douglas, cochetează cu ideea de a se căsători cu împăratul, doar pentru a fi mai puternică și mai bogată decât Mary și Caterina.

„Ca soție a împăratului Sfântului Imperiu Roman de Apus, aș fi o regină peste ținuturi întinse, peste jumătate de Europa. Aș depăși-o în rang pe Caterina. De fapt, m-aș căsători cu ruda ei. Mary, soția unui neica-nimeni cum e Charles Brandon, ar fi nimic pe lângă mine, ar trebui să mă slujească în genunchi. N-aș mai vedea-o pe niciuna dintre ele și aș fi mai bogată decât fratele meu Harry. Acesta e destinul care mi-a scăpat printre degete atunci când i-am avut în vedere pe împărat și pe regele Franței ca soți, și apoi am aflat că regele Franței m-a lăsat pentru sora mea mai mică. Când m-am măritat cu Archibald, am pierdut ocazia de a fi unul din marii conducători ai Europei.”

Pare incapabilă să se hotărască dacă îl iubește sau îl urăște pe cel de-al doilea soț al său, își abandonează copii și apoi revine la ei, atunci când interesele ei imediate o cer.

Și, din păcate, există un singur narator, deci un singur punct de vedere, așa că repetarea gîndurilor ei de mărire devine, destul de repede, agasantă.

Ce nu mi-a plăcut

  • are prea multe personaje
  • lupta permanentă pentru putere între lorzii scoțieni, uneori e greu să urmărești disputele între clanurile Hamilton, Douglas și Stewart și să ții minte care e la putere
  • numeroasele împăcări și despărțiri ale cuplului Margaret – Archibald devin obositoare la un moment dat.

Poate că nu e cea mai bună carte a Philippei Gregory, dar e o carte care merită citită. Evaluarea mea pe Goodreads: 3/5 stele.

Cartea este disponibilă pe Elefant (aici) sau pe Libris (aici).

Lectură plăcută!

Calendar: 15 iulie

1606 – S-a născut, la Leiden, pictorul olandez Rembrandt Harmenszoon van Rijn (d.1669, Amsterdam), unul dintre cei mai mari artiști vizuali din istoria artei. A pictat portrete, autoportrete, peisaje, scene istorice, alegorice, mitologice și studii pe animale. N-a călătorit niciodată în străinătate, dar opera lui a fost puternic influențată de pictorii italieni.

Rembrandthuis în Amsterdam

Continuă lectura

Ce cărți n-o să citesc niciodată?

Interesează pe cineva răspunsul la întrebarea asta? Nu prea cred. Nici măcar pe mine :). Nu mi-am propus niciodată să fac o listă a cărților pe care nu le-aș citi niciodată. In primul rând, mă gândesc la ce cărți vreau să citesc. Și e așa aglomerație acolo, încât nu mă mai pot gândi și la cărțile pe care nu le-aș citi. In al doilea rand, niciodată e ceva prea…definitiv, așa că n-aș putea fi atât de categorică. Aș putea spune doar ce genuri de cărți nu-mi plac, dar, în niciun caz, titluri de cărți.

Continuă lectura

„Ea & el” de Marc Levy

Despre autor:

Marc Levy (n.1961) este unul dintre cei mai citiți scriitori francezi contemporani. Scrie romane, povestiri și versuri.

A studiat managementul și computerele la Universitatea Paris-Dauphine. La 18 ani, s-a înrolat ca voluntar în Crucea Roșie, unde a lucrat timp de șase ani.

A fondat mai multe companii, printre care una de arhitectură, care se află printre cele mai importante companii de profil din Franța.

La 37 de ani a scris Și dacă ar fi adevărat, pentru care Steven Spielberg a cumpărat drepturile de ecranizare, chiar înainte de a fi publicat.Filmul, în care au jucat Reese Witherspoon și Mark Ruffalo, a ocupat primul loc în box office-ul american în 2005.

Romanele sale au fost traduse în 49 de limbi, s-au bucurat de succes internațional și s-au vândut în peste 40 de milioane de exemplare..

Este căsătorit și are doi copii.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Trei
Colecția Fiction Connection
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 320
ISBN: 978-606-719-529-3

Continuă lectura

Florile de luni #12


„Cartea oglinzilor” de Eugen Ovidiu Chirovici

Despre autor:

Eugen Ovidiu Chirovici (n.1964, Făgăraș) este un economist, jurnalist și scriitor român, stabilit în Marea Britanie. A studiat la Academia de Studii Economice  București și la University of Glasgow.

A debutat în 1989, cu proză scurtă, în reviste literare. A scris peste 1000 de articole în presa din România și din străinătate, cărți de eseistică și istorie economică și romane. Cartea oglinzilor, ultimul său roman, s-a bucurat de mare succes încă de la apariție și drepturile de editare au fost vândute în peste 38 de țări. Asta e ceva pentru un autor român, nu? Sunt curioasă ce părere are Igor Bergler despre asta :).

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de RAO
Tip copertă: Cartonată, supracopertă
Număr pagini: 307

Cartea oglinzilor are toate ingredientele care să facă din ea o carte care să-mi placă mult: o crimă în mediul academic de la Princeton, un manuscris misterios care pare să reconstituie o crimă petrecută în urmă cu aproape trei decenii, personaje care nu sunt ce par a fi. Unde mai pui că e scrisă de un autor român în limba engleză. Deși așteptările mele erau mari, trebuie să recunosc că romanul le-a îndeplinit, ba aș spune chiar că le-a depășit cu brio. E cu totul altceva față de A doua moarte, prima carte a lui Chirovici pe care am citit-o și care n-a prea fost pe placul meu, deși avea ingredientele necesare. Cartea oglinzilor e, însă, cu totul altceva.

Povestea începe cu manuscris pe care un agent literar îl primește de la un necunoscut, Richard Flynn. Manuscrisul era o parte dintr-un roman despre care autorul lui promitea să dezvăluie misterul unei crime petrecute la Princeton cu mult timp în urmă. Când Peter Katz, agentul literar, încearcă să ia legătura cu Richard Flynn, descoperă că acesta a murit, fiind suferind de cancer.

Investigația este preluată de un ziarist, John Keller, care încearcă să dezlege misterul, dar pare să se încurce mai mult în el, fiindcă, încercând să stea de vorbă cu cei implicați, fiecare pare să povestească altceva. Fapt care-l demoralizează și îl determină să abandoneze ancheta jurnalistică.

Ștafeta este preluată însă de Roy Freeman, un polițist pensionar, care anchetase crima în momentul producerii ei, fără să descopere însă cine l-a ucis pe Joseph Wieder.

„Încercam, de asemenea, să dau consistență tuturor acestor persnaje pe care investigația mea le adusese din trecut, dar ele rămâneau umbre fără contur real, rătăcite pentru totdeauna în interiorul unei povești căreia nu-i deslușeam nici începutul, nici sfârșitul și nici semnificația. Aveam în fața mea un puzzle ale cărui piese nu se potriveau una cu cealaltă.”

Un puzzle cu piese care par să nu se potrivească și căruia cei trei, Katz, Keller și Freeman, încearcă să-i dea de capăt. Celor trei li se alătură, desigur, cititorul, care intră și el în acest joc al minții.

Mi-a plăcut că romanul are trei părți, fiecare povestită de un alt personaj. Cei trei nu sunt niște personaje puternice, nu ies cu nimic în evidență, dar cred că asta e și ideea, să nu distragă atenția de la personajele importante pentru intriga cărții.

Subiectul cărții nu e, de fapt, o crimă ci mintea umană și, mai ales, memoria, care poate să joace uneori feste la care nu te-ai aștepta.

Până la urmă…

„Toți se înșelaseră, toți văzuseră doar propriile obsesii dincolo de ferestrele prin care încercaseră să privească și care se dovediseră a fi niște oglinzi.”

Recomandări:

  • Merită s-o citești? Da, eu am evaluat-o la 5/5 stele pe Goodreads
  • S-o cumperi? Da, este un thriller psihologic excelent, într-o prezentare grafică foarte bună.
  • S-o împrumuți? Doar până te hotărăști s-o cumperi :).

Poți găsi cartea pe Elefant, pe Libris sau pe  Cartepedia.

Lectură plăcută!