După ce am aflat că Vitoria Lipan și Mara sunt niște femei slabe, fără caracter, care se lasă abuzate fără să aibă nimic împotrivă, iar Baltagul și Mara ar trebui eliminate fără întârziere (ba chiar cu oarecare tentă de cenzură) din lecturile elevilor, am stat eu drept și-am judecat strâmb, cum ar veni, și mi-am dat seama că mai sunt și alte personaje de cenzurat în literatură. A putea chiar să se înființeze un Club al personajelor nefrecventabile. Continuă lectura
Andrea Calogero Camilleri (n. , Italia) este un scenarist, regizor de teatru și televiziune și scriitor italian. A lucrat ca regizor de teatru, producător de radio și televiziune și profesor de regie de teatru. În tinerețe a fost poet, iar romane a început să scrie după vârsta de 40 de ani. A cunoscut consacrarea literară odată cu seria dedicată comisarului Montalbano.
Produs publicat în 2014 de Nemira
Format: 107×178
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 368
ISBN: 978-606-579-881-6
Viciile și deliciile și-au dat întâlnire la sfârșit de săptămână în pavilioanele Expo Arad Internațional, în cadrul unui târg organizat de Camera de Comerț Arad, în parteneriat cu Selgros Arad.
M-am dus și eu să le fac o vizită, sâmbătă după-amiază. Viciile, vinurile adică, stăteau frumos aliniate în standurile lor elegante și își așteptau cuminți degustătorii. Atmosferă sobră, elegantă, muzică ambientală, somelieri în ținută de gală și vizitatori curioși. Am apreciat că degustarea s-a făcut în pahare de sticlă, nu în unifolosibilele cu care arădeanii erau obișnuiți de la alte manifestări de gen. Continuă lectura
Sau un blogger care scrie despre cărți. Sau un cititor pasioant care are un blog și împărtășește cu alții părerile lui, absolut subiective.
În primul rând, nu este o mașină de citit, nu stă toată ziua cu nasul în carte, are și el o viață de trăit, copii de crescut, facturi de plătit, călătorii de călătorit, servicii de servit și multe alte chestii făcut.
Apoi, nu este în niciun caz (chiar dacă unii se mai cred) un critic literar. El/ea nu scrie recenzii profesioniste, ci articole, postări, recomandări, impresii, sau cum vrei să le spui.
Nu este nici o ființă asocială, care se refugiază în lumea cărților ca să nu aibă de-a face cu oamenii. Dacă ar fi așa, n-ar simți probabil nevoia să împărtășească și cu alții părerile lui.
Și, mai ales, nu este o mașină de aplaudat scriitori sau edituri, cum par să creadă tot mai mulți în ultimul timp. Am mai citit că unii colegi de breaslă (dacă bloggerii de carte ar avea vreo breaslă) au fost criticați, unii chiar admonestați de-a dreptul pentru că autorilor nu le-a plăcut cum au scris despre cărțile lor. Mie nu mi s-a întâmplat până acum, poate și datorită faptului că am contacte foarte limitate cu literatura română contemporană. Și pentru că nu prea dau de pământ cu cărțile, din simplul motiv că, dacă nu-mi place o carte, o abandonez fără regrete. Și, deci, n-am cum să scriu despre ea.
Iată că de ieri am intrat și eu în clubul celor care-i enervează pe scriitori. După ce am înșirat ieri niște gânduri de cititor, ca niște pop-corn pe o ață, mă pomenesc cu un mesaj privat de la un domn pe care tare l-au supărat cuvintele mele. Mi-a scris că difuzez informații neadevărate (cum se face că s-au transformat niște gânduri în informații, habar n-am, cred c-am lipsit de pe planetă când s-a întâmplat asta), că am tras o concluzie greșită dintr-o librărie marginală (așa se vede probabil de la București o librărie din centrul Aradului) și că, în principiu, campania de lansare a ultimei sale cărți e „mai bună, mai frumoasă, mai mare” decât a primei sale cărți. O fi, cine sunt eu să-l contrazic? Mai mult decât atât, vânzările ar fi mai mari cu 40% decât la cealaltă carte, în perioada similară. Foarte bine! Bravo! Eu n-am zis nimic de vânzări, am povestit doar cum se vede campania din fotoliul din care o privesc eu. Ce să facem, nu toți avem acces în culise! Unii mai privim lucrurile și de pe margine. Și să scuzați că nu putem toți să trăim în buricul târgului cel mare! Unii mai stăm și pe la margine. Dar tot acolo stăteam eu și când am privit campania de marketing a primei cărți. Și nu-mi amintesc să mi se fi reproșat atunci asta.
Atâta am lăudat prima carte și pe autorul ei, atâta m-am contrazis cu cei care o tot dădeau cu plagiatul, că putea să mă facă brand ambasador sau ceva :). În semn de „apreciere” probabil, îmi reproșează azi că scriu lucruri neadevărate pentru că aș datora ceva editurii la care a scos prima carte, fiindcă mi-a trimis niște cărți, la insistențele sale. Acuma ce să zic? O fi frumos să mulțumești cuiva și apoi să te apuci să-i reproșezi asta?
Țin să precizez că nu datorez niciunei edituri nimic, n-am contract de promovare cu nimeni (oare când i-am lăudat cartea, m-a plătit cineva?), tot ceea ce scriu sunt opiniile mele, personale și foarte subiective. Am câteva colaborări, sporadice și rare, dar niciodată nu mi s-a cerut să laud cărțile cu orice preț. Dacă nu mi-a plăcut ceva, am scris asta, fără să ezit. În general, prefer să-mi cumpăr singură cărțile, tocmai pentru că țin să citesc ce-mi place și în ritmul meu, fără să fiu presată de vreo obligație.
N-ar fi rău ca unii să mai coboare din turnul de fildeș în care singuri s-au cocoțat și să revină cu picioarele pe pământ.
Ziceam ieri că sunt nehotărâtă asupra ordinii în care o să citesc trei cărți. Ei bine, cred că tocmai m-am hotărât, știu sigur care va fi ultima!
Afară plouă.
Se apropie week-end-ul.
Nu am chef azi, aş zice dacă aş fi Tudor Chirilă. Nu numai că nu sunt, dar nici măcar nu ar fi adevărat. Nu am chef de câteva zile să citesc, iar de scris nici atât. Dacă mi-ar fi spus cineva că o să vină o zi când n-o să am chef de citit, nu l-aş fi crezut. Poate că e de vină toamna asta, care ziua-i vară, noaptea-i iarnă sau poate or fi cărţile pe care le tot încep, una mai plictisitoare ca alta … Cine ştie?
Cheful meu de citit o fi dispărut odată cu coletele mele, în Camera Bermudelor de la Poşta Română.
Dan Brown, Ken Follett şi Igor Bergler au făcut o monstruoasă coaliţie şi şi-au lansat cărţile deodată. Cam bate vânt de toamnă prin buzunarele mele şi, fiindcă nu mă pot hotărî pe care-o vreau prima, o să rămână toate în aşteptare până revin la gânduri mai bune faţă de cititori (a se citi preţuri mai prietenoase :)).
RAO a bătut Litera. Biblia a bătut Testamentul. Mă refer la cărţile lui Igor Bergler, desigur. De fapt, nu la cărţi în sine, ci la campaniile de marketing folosite cu ocazia lansării cărţilor pe piaţă. În timp ce Biblia pierdută a avut o lansare Wow!, Testamentul lui Abraham zace pe o gondolă, împreună cu multe alte titluri (cel puţin aşa era azi, la o librărie din Arad).
Cred că lucrătorii de la Poşta Română au devenit cititori pasionaţi, altfel nu se explică cum au dispărut trei colete – nici la mine n-au ajuns, nici la destinatar nu s-au întors. Şi al patrulea se pare că le calcă pe urme, fiindcă a trecut ceva vreme de când l-au trimis prietenii de la Libmag
Kauro Ishiguro a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură. Nu ştiu ce să zic despre asta. Am început Rămăşiţele zilei, cu ceva vreme în urmă dar am abandonat-o. Probabil nu venise (sau poate trecuse deja) momentul ei.
Oare cu ce s-o fi tratând lipsa de chef de citit? Ca să nu mai zic de cheful de scris … Ai vreo idee?
UPDATE: Părerea mea despre campaniile de marketing este una absolut subiectivă desigur (ca tot ce scriu pe blog, de altfel). Aud că cifrele vânzărilor mă contrazic și că vânzările Testamentului lui Abraham sunt mai mari cu 40% decât ale Bibliei pierdute, în perioada similară. Foarte bine! Mă bucur să aud asta!
La sfârșitul săptămânii, se anunță un eveniment interesant în Arad (în sfârșit, după un lung șir de manifestări mai mult sau mai puțin „științifico-fantastice”): Vicii și Delicii.
Fiindcă e un eveniment dedicat plăcerilor vieții, fie ele și mici, mi-a trezit interesul și iată ce-am aflat:
Ce? Târg dedicat micilor plăceri ale vieții: vinuri, băuturi spirtoase de înaltă calitate, beri artizanale, trabucuri, delicii gastronomice și cadouri. Continuă lectura
Bibliotecara unei şcoli americane a refuzat o donație de carte fācută de Melanie Trump, pe motiv cā ar fi cărți de propagandă rasistă. Soția preşedintelui american a decis să doneze câte un pachet de cărți câte unei şcoli din fiecare stat american. In Massachussets, cărțile lui Dr. Seuss au fost refuzate, fiind considerate rasiste de către bibliotecara școlii. In plus, a apreciat că şcoala are deja 9000 de cărți în bibliotecă, aşa că n-ar mai avea nevoie de altele. Hmm … şi eu care credeam că o bibliotecă n-are niciodată suficiente cărți! Eu n-aş refuza o carte nici dacă ar veni de la … completați voi linia punctată cu numele cui vreți! Cu atât mai mult cu cât ar fi pentru o bibliotecă. Continuă lectura
Hotelul Bohemia din Bacău este un reper pentru călătorii dornici de servicii turistice la cele mai înalte standarde, fie ei oameni de afaceri sau turiști aflați în vacanță. Hotelul este situat pe Str. Gh. Donici, aproape de gară şi de aeroport.
Apropierea de gară sau o distanță de 10 minute de aeroport nu sunt însă motive suficiente care să determine alegerea unui hotel. Nici măcar faptul că e o construcție nouă cu arhitectură clasică. Călătorii experimentați (așa cum sunt, cu siguranță, cititorii acestor rânduri :)) au nevoie de mai multe argumente. Continuă lectura
Ellen Raskin (1928 – 1984) a fost o scriitoare și ilustratoare americană. A scris cărți pentru copii și pentru adolescenți și a ilustrat peste 30 de volume. A studiat arta la University of Wisconsin–Madison. A fost căsătorită de două ori și, din prima căsnicie, a avut o fiică. A murit la 56 de ani, din cauza unei boli a țesutului conjunctiv.
Produs publicat în 2014 de Young Art
Format: 145×205
Tip copertă: Broșată
ISBN: 978-606-93631-6-4
