Eu sunt HaiHui și mă întorc acasă după o zi obositoare la școală. De fapt nu mă cheamă așa, HaiHui e doar porecla pe care mi-au dat-o elevii mei fiindcă fac parte din gașca Călătorilor Pasionați. Se poate și mai rău, am un coleg pe care l-au botezat ZevZec, fiindcă … de fapt, habar n-am de ce l-au botezat așa.
Cotrobăiesc după chei, trec minute bune pînă le găsesc și reușesc să deschid ușa. Ce bine ar fi să pot da o comandă vocală prin telefon, după modelul „Sesam, deschide-te” și ușile să se deschidă singure. Aș economisi o grămadă de timp.
Dacă te întrebi ce caut acolo jos, să știi că mă gândesc ce bine ar fi să am încălzire în pardoseală :). Dar n-am, așa că mă ridic și mă târăsc spre camera de zi, unde mă trântesc pe canapea. Dau drumul la televizor, să văd ce mai e prin țărișoară. Nimic nou sub soare (din păcate, nici sub nori), așa că parcă aud cum încep să se scorojească pereții de plictiseală. Opresc televizorul și stau o vreme cu ochii în tavan, fără mă gândesc la nimic. Adorm și încep să visez proiecte de case. Oare visul ăsta mi se trage de la pasiunea mea de a fotografia case peste tot unde merg sau de la grija că trebuie să zugrăvesc iar dacă se scorojesc pereții? Continuă lectura „Casa din vis”→
Am încheiat turul insulei în pitorescul sat Panaghia, fostă capitală a Thassos-ului în secolul al XIX-lea și parte a patrimoniului UNESCO.
Harta insulei Thassos
Numele localității a fost inițial Anastasios (în traducere, cel care răsare), dar fiindcă locuitorii insulei spuneau că merg la Panaghia, adică la Sfânta Născătoare, atunci când era slujbă, numele satului a fost schimbat, devenind astfel Panaghia.
Am început turul insulei în capitala Limenas (în traducere Limenas înseamnă port), unde am petrecut cele două săptămâni „grecești” anul acesta.
Portul vechi din Limenas
Traseul excursiei are aproximativ 100 km, pe șoseaua care înconjoară insula.
Harta insulei Thassos
Noi am pornit pe coasta de vest și am întâlnit mai întâi patru sătucuri pescărești care au, fiecare dintre ele, un sat corepondent în interiorul insulei, la munte. Cele de pe coastă se numesc skale (skala înseamnă plajă).
Satele de pe coastă și poveștile lor
Primul sat în care am ajuns, Skala Rachoni este așezat într-o vale fertilă, plină de pini și măslini. Aici a crescut Mehmet Pașa, fondatorul Egiptului modern și a ultimei dinastii egiptene. În Rachoni se găsește cel mai bătrân măslin de pe insulă. A trecut deja de 900 de ani.
Skala Prinos este continuarea satului Prinos și servește ca port de legătură cu Kavala, portul de pe continent. În Skala Prinos te poți caza la hoteluri chiar de 5* și te poți bronza pe plaje premiate cu Blue Flag, care certifică puritatea apei și calitatea nisipului. Din Prinos poți ajunge la mănăstirea Agios Pantelimonas, adică Sf. Pantelimon. O mănăstire care are o legendă asemănătoare legendei Meșterului Manole al nostru. A fost construită în 1843, din piatră de munte. O potecă aflată în spatele zidului sudic al mănăstirii duce la o peșteră, în care este un lac cu apă sfințită. Se povestește că zidirea mănăstirii a început la 3 km depărtare, dar că în fiecare zi meșterii găseau distrus tot ce ridicaseră în ziua precedentă. Într-o zi, au văzut urme de pași care duceau către peșteră acolo unde și-au găsit și uneltele. Și-au zis că trebuie să fie un semn divin așa că au construit mănăstirea lângă peșteră, fără să mai întâmpine nicio piedică. Sf. Pantelimon, cunoscut pentru însănătoșirile miraculoase pe care le-a făcut, este sărbătorit, în fiecare an, pe 27 iulie, de către o mulțime de credincioși din toată Grecia și turiști, care vin aici ca să se roage și să bea apă sfințită.
În Skala Sotiros, în afară de micile și pitoreștile căsuțe pescărești, pe fereastra cărora poți scoate undița ca să pescuiești. Și pe acoperișul cărora ai impresia că treci cu mașina :).
În afară de căsuțele pescarilor, aici se mai găsesc cel mai vechi sit arheologic de pe insulă și rămășițele celor mai vechi băi romane. Corespondentul său, Sotiros, este unul dintre puținele locuri neafectate (încă) de modernitate. Sotiros înseamnă Mântuitorul.
Skala Kallirachi este un port care a fost, în repetate rânduri, ținta piraților bulgari. Sincer, nu m-am gândit până acum că și bulgarii aveau pirați :). Inițial, se numea Kakirachi, adică versant rău (în limba greacă, kaki înseamnă rău, nefolositor). După reconstrucția satului, s-a hotărât schimbarea numelui în Kallirachi, versant bun (kali, kalo, kala înseamnă bun). Sub Biserica Schimbării la Față din Kallirachi se găsește un lac subteran.
Skala Maries este un alt sătuc port, atacat în trecut de multe ori de pirații slavi. Într-unul dintre cele mai sângeroase atacuri, în secolul al VIII-lea, a fost ucisă aproape toată populația, cu excepția a două femei, care au reușit să se ascundă. Apoi au fugit și și-au găsit adăpost într-un cătun de munte. Singura lor dorință, după ce și-au revenit, a fost refacerea satului lor. Întreaga comunitate li s-a alăturat și, atunci când satul a fost reconstruit, i s-a pus numele Maries, adică Cele două Marii, în cinstea celor două femei, amândouă cu numele Maria. În Maries, un sătuc liniștit, aflat la umbra unor platani mai vechi de 350 de ani, de se găsesc ruinele celei mai vechi biserici de pe insulă. La ieșirea din Maries, un drum de munte te conduce la Cascada Marion și la Peștera Elfilor.
Michelle Gable locuiește în California, lucrează în domeniul financiar (este licențiată în contabilitate), scrie romane, este pasionată de sport, joacă tenis și este, după propria declarație, „o bună prietenă, vecină și cetățeană”. Americană, desigur. Încă din clasa a patra a început să scrie scurte povestiri, urmate de nuvele. Este căsătorită cu un contabil și este mamă a două fetițe. A scris best-seller-ul internațional „Un apartament la Paris”, iar în 2016 urmează să apară „I’ll see you in Paris”.
Despre carte:
Publicat în 2015 de Humanitas Fiction
Colecția Raftul Denisei
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 404
Poveștile a două femei, o americancă și o franțuzoaică, se întâlnesc într-un apartament din Paris. Americanca este April Vogt, experta în mobilă europeană a Casei de licitații Sotheby’s iar franțuzoaica este o celebră curtezană pariziană de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Marthe de Florian.
Casa cu iederă este una dintre cele mai frumoase clădiri din Arad. Se află pe Bulevardul Vasile Milea, vis-a-vis de Tribunal. Din păcate, e cam părăsită de când a fost retrocedată. Sper să nu ajungă o dărăpănătură, ca atâtea alte case frumoase. Eu zic că ar putea fi o bună sursă de inspirație pentru un thriller (carte sau – de ce nu? – chiar pentru un film :).
Casele londoneze nu se caracterizează printr-un singur stil arhitectural, deoarece au fost construite în perioade diferite de timp. Dacă te plimbi pe străzile din Londra, poți trece pe lângă case victoriene, georgiene (de la primii patru regi britanici cu numele George, nu de la Georgia), case în stil Tudor și case moderne. Case vechi de sute de ani se află în vecinătatea unor construcții noi, moderne.
Repartitoare, termopane, reabilitare termică, anvelopare. Sunt cuvinte intrate de mult în vocabularul curent al orășenilor, mai ales în sezonul rece. Toate lumea pare să se priceapă, fiecare își susține punctul de vedere, mai mult sau mai puțin vehement în discuțiile cu prietenii sau la ședințele de bloc.
În ultima vreme, se vorbește tot mai mult despre casa independentă energetic. Dar oare câți știu exact ce este o asemenea casă? Și, mai ales, câți știu cum poți transforma casa ta într-o casă independentă energetic. Unii ar spune că răspunsul este simplu. Printr-un proces de reabilitare termică. Dar cum poți ști dacă e nevoie într-adevăr de reabilitarea energetică a clădirii și dacă da, cum să faci asta “ca la carte”? Continuă lectura „5 motive pentru care să faci un audit energetic al casei tale”→
Dorina Danila 