Poveste imorală de Rodica Ojog-Brașoveanu – recenzie

Despre autoare:

Rodica Ojog-Brașoveanu (1939-2002) este o scriitoare româncă, cunoscută mai ales pentru romanele ei polițiste, despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

poveste-imorala Continuă lectura

Omul de la capătul firului de Rodica Ojog-Brașoveanu – recenzie

Despre autoare:

Rodica Ojog-Brașoveanu (1939-2002), scriitoare de romane polițiste, supranumită Agatha Christie de România, a absolvit Liceul Domnița Ileana (azi Mihai Eminescu), a început Facultatea de Drept la Universitatea din Bucureşti, dar a fost exmatriculată și arestată în 1956, fiind acuzată de solidarizare cu revolta anticomunstă din Budapesta. După ce a fost reabilitată, a absolvit Facultatea de Drept la Iași, în 1962.

A debutat cu un scenariu de televiziune în 1969, iar primul său roman, Moartea semnează indescifrabil, a apărut în 1971. A publicat 35 de romane, majoritatea polițiste, dar și câteva istorice și unul științifico-fantastic.

Despre carte:

Publicată în 2014 de Editura Nemira
Colecția Suspans
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 232

omul-de-la-capatul-firului Continuă lectura

Fotograful curții regale de Simona Antonescu

Despre autoare:

Simona Antonescu (n. 1969, Galați) a absolvit liceul la Ploiești, apoi a urmat Institutul Politehnic din București, Facultatea de Chimie. A debutat cu Fotograful curții regale (2014).

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Editura Polirom
Colecția Top 10+
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 424
POL978-973-46-6118-3

Când am văzut-o prima dată în librărie, mi-am imaginat că e o carte de non-ficțiune, care documentează o perioadă din istoria României. Nimic mai greșit. Când am început s-o citesc, am dat peste o carte fascinantă, pe care am citit-o încet, ca să pot savura fiecare propoziție.

fotograful-curtii-regale Continuă lectura

5 personaje literare gurmande

Până acum ai citit despre diverse personaje literare: fascinante sau odioase, simpatice sau enervante, sexy sau dimpotrivă. Ce zici să căutăm niște personaje literare gurmande?

1. Comisarul Guido Brunetti din Veneția

Guido Brunetti lucrează la poliția din Veneția, caută – și găsește! – criminali, se plimbă cu plăcere prin orașul său, căruia îi place să-i simtă pulsul, să-i asculte sunetele sau să-i adulmece mirosurile. Dar nimic nu-i face o plăcere mai mare ca o mâncare bună savurată acasă, în compania soției sale, Paola. Continuă lectura

O călătorie culinară în centrul Bucureștiului

Ce face un gurmand care vrea să-și desfete papilele gustative cu produsele gastronomice tradiționale din diverse țări? Se deplasează la fața locului și le degustă acasă la mama lor”.

Ce face o agenție de turism specializată în turism gastronomic care vrea să-și promoveze pachetele turistice? Organizează infotrip-uri cu cei interesați. De fapt, cred că am o idee și mai bună. Dacă aș PR-ul unei agenții de turism aș organiza o călătorie culinară la care aș invita bloggerii din turism. Aș alege un biorestaurant din București, unde i-aș provoca să deguste preparate culinare tradiționale din diverse zone, apoi le-aș prezenta ofertele turistice ale agenției. De ce tocmai un restaurant bio? Pentru că, în gastronomie sunt foarte importante ingredientele folosite, iar dacă ele sunt biologice, cu atât mai bine.

Sunt câteva localuri în București care ar putea fi alese pentru un asemenea eveniment, dar eu aș m-aș opri la restaurantul Oliviers, din incinta Hotelului Arc de Triomphe, aparținând Residence Hotels. În primul rând pentru că folosește ingrediente bio, provenite de la producători certificați, precum și din serele și livezile proprii. Apoi, pentru că ele sunt transformate în preparate delicioase (o adevărată simfonie de arome, culori și gust) de bucătari cu experiență. Nu în ultimul rând, l-aș alege pentru decorul său clasic, elegant, ideal, din punctul meu de vedere, pentru acest gen de evenimente. Nici un element de decor nu distrage atenția de la „vedetele” evenimentului, preparatele culinare. Capacitatea sălii e și ea adecvată evenimentului pe care aș vrea să-l organizez. Încap acolo 80 de bloggeri de travel. Mă ajuți să fac lista invitaților?

Meniul ar cuprinde preparate culinare multe și diverse – recunosc, n-ar fi o seară ușoară pentru bloggeri :). De fapt, n-ar fi o seară ușoară pentru nimeni. Eu ar trebui să întocmesc meniul cu mare grijă, iar maeștrii bucătari să dea tot ce au ei mai bun. Bloggerii din turism sunt umblați prin lume și au mâncat degustat mult la viața lor, așa că pretențiile lor sunt pe măsura ghidului Michelin. Nu e de glumă cu asemenea musafiri la masă :).

Și cum pofta vine mâncând, iar ideile vin scriind, mă gândesc că aș putea provoca bloggerii la un concurs: să ghicească preparatele degustate și țara de proveniență a acestora. Ca premiu, le-aș oferi un infotrip, ca să se documenteze mai bine la fața locului. Și, evident, să promoveze mai bine produsele agenției de turism, că doar ăsta e scopul pentru care i-am invitat acolo.

La desert: tort de ciocolată cu sos Anglaise, nougat glace sau cheesecake. Toate preparate în casă și cu ingrediente bio.

sigla-oliviers-300x140

Până vin bloggerii de travel la Oliviers, te provoc pe tine să ghicești desertul italian din gălbenuș de ou, zahăr și vin dulce. Unii adaugă și puțin coniac. Dacă ghicești, primești o rețetă regală a desertului cu pricina :).

Sursa foto: oliviers.ro

Articol scris pentru proba 19 din SuperBlog 2016

 

7 motive pentru care am ales un hotel boutique pentru următoarea vizită la București

Am primit de curând o invitație la nuntă în București. M-am bucurat foarte tare pentru că nu am mai vizitat demult orașul studenției mele. În ultimii (mulți) ani, am fost de două ori la București, dar am ajuns dimineața și am plecat seara, așa că nu am apucat să văd nimic. Acum, că am fost invitată la nuntă, îmi propun să stau câteva zile, să văd ce mai face orașul în care am petrecut patru ani frumoși. Mi-e dor să mă plimb pe Calea Victoriei, să stau pe o bancă în Cișmigiu, să văd o piesă de teatru la Nottara, să beau o bere la Carul cu Bere, să mănânc un covrig în Romană sau o prăjitură la Athenee Palace. Unele sunt dorințe deșarte, covrigăria nu mai există, iar Athenee Palace a devenit Hilton și aud că nu mai are cofetăria pentru studenți. Cred că și cu Teatrul Nottara e o problemă. Sper că ASE-ul a rămas la locul lui, cu tot cu bilă :).

Și pentru că nu-mi plac surprizele neplăcute, am început să caut cazare în București, să fac rezervare din timp, ca să pot bifa poziția hotel de pe to do list. Mai sunt multe de bifat: avion, tren sau mașină? rochie lungă sau scurtă? pantofi închiși sau decupați la spate? schimb culoarea părului sau nu? Continuă lectura

București – orașul lui Bucur

Se povestește că Bucureștiul, capitala României, își datorează numele unui păstor, pe nume Bucur.

Și se mai spune că, în limba dacilor, bucur înseamna cioban, trecător, călător spre locul de iernat cu turma iar bucura era locul de intalnire al ciobanilor. Locul pe care se află astăzi cel mai mare oraș din România era un loc foarte popular între păstori, traversat de râuri, plin de pășuni și păduri, cu un climat blând.

Iată povestea lui Bucur:

„A fost odată un pădurar sărac care trăia împreună cu fiica sa, pe nume Dâmbovița, într-o pădure mare și adâncă. Fata știa toate secretele pădurii și cărările ascunse sub iarba și tufișuri.

Intr-o zi, un prinț dintr-un tărâm îndepărtat s-a rătăcit în pădure. Intâlnind-o pe Dâmbovița i-a cerut acesteia să ii găsească drumul. Ea i-a arătat cărarea. Prințul a văzut-o atât de blândă și frumoasă și a cerut-o de soție. Atunci Dâmbovița i-a spus că ea deja era promisă lui Bucur, un păstor care locuia lângă pădure. Drept mulțumire, prințul, care nu era nimeni altul decât Prințul Munților, i-a dăruit fetei un cuțitaș și un titirez. Dacă învârtea titirezul, orice dorință ar fi devenit realitate.

După acea întâlnire cu prințul, fata a luat cuțitul și titirezul și i le-a arătat lui Bucur, logodnicul ei. Vrând să îi arate cât de mult îl iubește și că i-a fost credincioasă, ea a înfipt cuțitul într-o piatră. Din locul în care a lovit piatra a ieșit un râu limpede ca lacrimile fetei. Râul a fost numit Dâmbovița, după numele ei, iar ea împreună cu iubitul ei au întemeiat un mic sat la marginea pădurii, pe malurile râului. Bucur a numit așezarea după numele lui. Și așa micul sat, astăzi un mare oraș, se numește București iar apa care îl traversează se numește Dâmbovița.”

Azi orașul lui Bucur, la ceas de seară, arată cam așa:

 

Conferinţă de Marketing Cultural

12144817_951221341590325_6617279779665053393_n

Sunt atât de rare în România evenimentele din sfera marketingului cultural, încât unii nici măcar n-au auzit de conceptul acesta. Cititorilor mei care nu se întreabă ce-o mai fi şi aia marketing cultural? vreau să le dau o veste bună.

Ce? Conferinţa de Marketing Cultural „Arta îmbrăţişează brandurile”.

Când? Joi, 29 octombrie 2015, începând cu orele 14,00.

Unde? În Bucureşti (unde altundeva?),la Hanul Gabroveni, str. Lipscani 86-88.

Cine? Konzept Consulting şi mai multe branduri care au sesizat potenţialul oferit de artă pentru dezvoltarea oportunităţilor de vânzare.

De ce? Pentru că iubeşti arta (dintr-un anumit punct de vedere, marketingul este şi el o artă, nu?). Şi pentru că participarea este gratuită. Bine, ăsta nu e un motiv serios, dar e o informaţie importantă pe care cred că trebuie să o ştii :).

Cum? Trimite un mesaj privat pe pagina de Facebook Konzept Consulting, dacă vrei să participi şi îţi vor spune ei ce trebuie să faci mai departe.

Muzeul Parfumurilor

Habar n-am avut că există în București un muzeu al parfumului. Am aflat de existența lui când am citit despre expoziția de sticle vechi de parfum Istorie cu parfum la Pelișor”, care se organizează la Castelul Pelișor, începând cu 1 iulie și până în 15 septembrie 2015. Se știe că regina Maria era o mare iubitoare a parfumurilor, iar amatorii de povești romantice spun că multă vreme după moartea ei se simțea din când în când miros de parfum de violete prin încăperile castelului. Regina Maria a folosit o lungă perioadă de timp parfumul ”Mon Boudoir” al casei Houbigant, parfum de iris și violete, care a fost retras din fabricație la moartea suveranei. Regina Maria a fost o vreme imaginea casei pariziene. Continuă lectura