Gauguin în orașul albastru de Jean-Luc Bannalec

Despre autor:

Jean-Luc Bannalec este pseudonimul literar a lui Jörg Bong (n.1966), critic literar, editor, scriitor, fotograf și jurnalist german. Lucrează ca publicist și locuiește în Frankfurt-pe-Main și în Bretania, iar din 2012 a început să publice seria de romane polițiste dedicată comisarului Dupin. Cărțile au fost traduse în mai multe limbi și s-au bucurat de mare succes. De asemenea, au fost ecranizate și difuzate în mai multe țări europene..

Ce m-a făcut să cumpăr cartea?

Atunci când am văzut-o în librărie, nu știam nimic despre carte. N-o văzusem pe nicăieri, n-auzisem de ea, iar numele autorului îmi era total necunoscut.

Și-atunci ce m-a făcut să vreau neapărat s-o am acasă? În primul rând, coperta. Superbă. M-am gândit chiar că, dacă n-o să-mi placă conținutul, măcar am ceva frumos de admirat. Habar n-am ce-mi veni, fiindcă nu gândesc nicodată așa. Apoi, a fost titlul care m-a ispitit. Imi place arta, la nivel de profan, desigur, și îmi plac mai mult poveștile care se învârt în jurul ei. Așa că o carte care are în titlu numele uni pictor, considerat adesea excentric, mă gândeam că nu are cum să fie decât pe gustul meu. Am aruncat o privire și pe coperta a patra și am văzut cuvintele crimă, secrete, miros de mare, gust de fries francais. Și-atunci am știut că trebuie s-o iau acasă. Un fel de dragoste la prima vedere.

Gauguin în orașul albastru – o surpriză plăcută

Gauguin în orașul albastru a fost, pentru mine, o adevărată surpriză – una plăcută, e drept – din cel puțin trei motive:

  1. Nu mă așteptam să regăsesc între cărțile Baroque&Books un roman polițist.
  2. Coperta (excelentă, de altfel) nu sugerează deloc, dar deloc, o carte detectivistică.
  3. Un titlu cu numele lui Gauguin nu te-ar duce cu gândul la un roman polițist. Apropo de titlu, trebuie să recunosc că cel al ediției în limba română e mult mai interesant decât varianta în limba engleză, Death in Pont-Aven, mai banal și mai previzibil.

Personajele

Gauguin în orașul albastru a adus în galeria detectivilor mei preferați un nou personaj. După venețianul Brunetti, sicilianul Montalbano, turcul Yasim și, desigur, belgianul Poirot, a venit rândul francezului Dupin. Mai exact, a comisarului George Dupin, un polițist parizian exilat la capătul lumii, tocmai în Bretania.

După trei ani, Dupin a început să se acomodeze la viața bretonilor, care a început chiar să-i placă, deși mai avea mult până să fie considerat unul de-al locului.

Nu la fel de savuros ca italienii sau de meticulos ca belgianul (nici eunuc ca turcul :)), George Dupin e o figură simpatică: uneori arțăgos, de multe ori mort de foame și întotdeauna dornic să bea o cafea bună. Comisarul acționa, mai degrabă, ca un lup singuratic decât ca liderul unei echipe de investigatori.

Îi displace profund implicarea factorilor politici în anchetele poliției, drept pentru care nu are o relație prea cordială cu politicienii. Nici de subalternii săi, Labat și Le Ber, nu este prea apropiat și se așteaptă ca aceștia să-i urmeze orbește indicațiile, fără să dea prea multe explicații. Nici autorul nu le-a acordat celor doi prea multă importanță, așa că au rezultat două personaje destul de șterse.

Intriga

Dupin este chemat să investigheze moartea suspectă a unui hotelier de 91 de ani, ucis în restaurantul hotelului său. Mulți suspecți, puține indicii. Ca să fie lucrurile și mai complicate, un tablou de Gauguin, necunoscut până atunci, este furat și înlocuit cu o copie. După care, copia, luată drept original, este la rândul ei sustrasă și înlocuită cu o altă copie.

N-am avut parte de răsturnări de situații, lucrurile se desfășoară relativ liniar, cu toate astea n-am ghicit cine a fost criminalul, poate fi pentru că n-am avut prea multe indicii la îndemână. Nu numai că n-am ghicit, dar recunosc că, în mintea mea, altcineva se calificase pentru postura de criminal.

În ce-l privește pe Gauguin, cel din titlu, el nu-ș face apariția (dacă nu punem la socoteală menționarea unei piețe care-i poartă numele) decât pe la jumătatea romanului, nu în persoană, ci sub forma unui tablou despre existența căruia nu se știuse până atunci. Un tablou foarte frumos, o Viziune, reprodus pe copertă, pe care l-am admirat de multe ori în timp ce citeam cartea.

Plusuri

  • romanul evocă foarte bine locurile în care se întâmplă acțiunea (sudul Bretaniei), atât de bine, încât parcă vezi totul aievea: occeanul, malurile râului Aven, casele pitorești, hoardele de turiști, culoarea schimbătoare a cerului.

Dealuri molcome, câmpuri, pajiști, pădurici. Puteai să le vizualizezi: peisajele lui Gauguin, Laval, Bernard. Te aflai în  mijlocul lor. În ultima sută de ani nu se schimbase aproape nimic. E realmente uimitor – s-a gândit Dupin. Cât de realiste păreau acum tablourile, odată ce ajungeai la fața locului. Erau mai precise decât orice fotografie.

  • fragmentele de istorie și cultură inserate cu mare dibăcie, aș zice, într-o poveste cu crime și dispariții de tablouri
  • desfășurarea acțiunii îți menține atenția la o cotă ridicată până la sfârșit.

Minus

  • mi-ar fi plăcut să pătrund mai mult în mintea comisarului Dupin, să aflu cum se face că a ajuns la unele concluzii.

Evaluarea mea

O carte care mi-a plăcut mult – i-am dat 5/5 steluțe pe Goodreads – și pe care nu ezit să ți-o recomand. Sper să mai citesc și alte cărți care să-l aibă ca protagonist pe comisarul Dupin (imediat ce vor fi traduse și la noi).

Cartea poate fi comandată AICI sau AICI.

Lectură plăcută!

∗ Articolul conține link-uri de marketing afiliat. Dacă achiziționezi cartea dintr-una din sursele recomandate, tu plătești același preț, iar eu primesc un mic comision. Fapt pentru care îți foarte mulțumesc!

Un gând despre &8222;Gauguin în orașul albastru de Jean-Luc Bannalec&8221;

  1. am cumparat cartea din aceleasi motive:coperta,numele pictorului;prima jumatate mi s-a parut trenanta,chiar plicticoasa,apoi mi-a placut si m-a surprins identitatea criminalului si modul cum a fost tabloul ascuns’la vedere”;imi pare rau pt comision,o am deja.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.