Nebiruita flacără a vieții de Anna Kretzulescu-Lahovary

Despre autoare:

Anna Kretzulescu-Lahovary (1865-1964) a fost unica fiică a medicului și politicianului Nicolae Kretzulescu, unul dintre cei care au pus bazele sistemului de sănătate publică românesc. Încă din copilărie, Anna și-a însoțit părinții în călătoriile lor diplomatice. La patru ani a călătorit în Egipt, iar, mai târziu, la Berlin și la Sankt-Petersburg, unde și-a cunoscut și viitorul soț, diplomatul Alexandru Em. Lahovary. După căsătorie, Anna a fost alături de soțul său în misiunile diplomatice pe care le avea de îndeplinit în străinătate.

În timpul primului război mondial, Anna a lucrat în cadrul Crucii Roșii franceze și a contribuit direct la organizarea serviilior sanitare românești.

Era pasionată de pictură, dar, mai ales de viața în natură. A fost prietenă cu Sabina Cantacuzino, Ionel Brătianu, Zoe Davila, era verișoară îndepărtată a Marthei Bibescu și, la Paris, s-a împrietenit cu Henriette Poincare) și, în 1913, a însoțit-o pe prințesa moștenitoare Maria într-o vizită la curtea regală de la Madrid.

Anna Kretzulescu-Lahovary a traversat aproape un secol de viață, cu bune și cu rele, cu trei războaie, instaurarea regimului comunist, ca să nu mai vorbim de moartea uneia dintre fiicele sale.

Despre carte:

Publicată în 2018 de Humanitas
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 440
ISBN: 978-973-50-6127-2

nebiruita-flacara-a-vietii

Anna Kretzulescu-Lahovary a fost fiică de diplomat, soție de diplomat și ar fi putut fi o foarte bună scriitoare, dacă și-ar fi propus asta.

Nebiruita flacără a vieții este o carte de memorii, reconstituite din însemnările și notele păstrate la Arhivele Naționale de către istoricul Alina Pavelescu.

Amintirile Annei ajung până în anii unei copilării fericite petrecute în București sau pe moșia de la Leurdeni, căreia i-a consacrat multe pagini (probabil cele mai frumoase) în memoriile sale.

„Casa (de la Leurdeni) era micuță,. arăta de parcă crescuse singură pe marginea terasei și era înconjurată de flori, de tufe de trandafiri mereu înfloriți, de diferite feluri de arbori și arbuști, de ienupăr și scoruș. Pereții terasei, grilajul de fier, marea scară de piatră se profilau pe fundalul dealurilor împădurite cu stejari și peste plantațiile de viță-deăvie. Iar de la terasă începea lumea: câmpia care se întindea până dincolo de orizont, cu satele ascunse după perdele de verdeață și mai departe, până la locul în care cerul se întâlnea cu pământul.”

În afară de viața în natură, Anna kretzulescu este pasionată și de costumul popular românesc, pe care-l admiră la fetele și femeile din satele din jurul moșiei de la Leurdeni și pe care ea și fiicele sale îl poartă cu plăcere, așa cum se observă din fotografiile atașate textului.

„Pe drum, în stânga, lângă un puțaflat la umbra unui ulmbătrân și umbros, am văzut o femeie bătrână, înfășurată într-o „fotă” strânsă pe corp, de culoare albastă și cu desene ornamentale pe margini. Ornamentele aveau culori neclare, patinate. Alături de ea stătea o fetiță, pesemne nepoata. Veniseră probabil să ia apă. La hainele fetiței predomina culoarea roșie, un roșu discret ce îi învăluia formele fragile cu cămașa brodatăde aceeași culoare.”

Pagini ample consacră Anna Lahovary și călătoriile sale la Cairo, Sankt Petersburg, Constantinopol, Paris sau Florența. Din păcate, lipsesc amintirile din perioada când soțul ei era în misiune diplomatică la Roma. Mi-ar fi plăcut să le citesc.

Sankt Peterburg

Anna și-a însoțit părinții în orașul de pe malul Nevei, un bun prilej de distracție și de plăcere intelectuală. Și ocazia de a-l cunoaște pi viitorlu său soț.

„Distracțiile noastre nu se limitau la dansul de salon. Foarte gustate erau plimbările cu troica spre insule. Câțiva prieteni fixau o zi în care închiriau o sanie cu atelaj format din trei cai, dintre care cel din mijloc mergea la trap, iar ceilalși doi de pe laturi galopau. Aceasta era troica. Mergeam cu ea când ne duceam să cinăm la vreun restaurant din insule sau la vreo serată, sau la vreun supeu.”

Constantinopol

Un oraș care i-a plăcut Annei, dar care a fost mai puțin apreciat de fiica sa Colette, după cum rezultă din anexa de la final.

„Prin ferestrele deschise intră soarele. odată cu o briză plăcută, care facce suportabilă căldura acestei ore. Pe deasupra gazonului, verdelui arborilor și cupolelor moscheilor, se vede Stambulul. Cupolele par strivite sub minaretele zvelte, arborii formează desișuri stufoase, iar marea îmbrățișează peisajul cu un albastru strălucitor. Doar vapoarele care o străbat strică armonia acestei mase albastre, strălucitoare în lumina amiezii.”

Dolmabahce-Istanbul
Palatul Dolmabahce, Istanbul

Hagia Sofia, moscheea sultanului Ahmet, palatul Dolmabahce, străzile orașului, dar și dervișii rotitori i-au rămas Annei adânc întipărite în amintire.

Recomandare

  • citește cartea în doze mici, ca pe un parfum prețios pe care-l folosești cu zgârcenie, ca să se termine cât mai târziu.

Evaluarea mea

  • Subiect           – un secol de viață interesantă
  • Scriitură         – stil jurnal
  • Redactare       – foarte bună
  • Traducere       – excepțională
  • Copertă            – interesantă
  • Goodreads      4/5 stele (textul e prea des întrerupt de …, ca niște lacune de memorie).

Cartea poate fi comandată pe elefant.ro, libris.ro sau cartepedia.ro.

Lectură plăcută!

Reclame

2 gânduri despre &8222;Nebiruita flacără a vieții de Anna Kretzulescu-Lahovary&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.