Fotbal și pizza de John Grisham – recenzie

Despre autor:

John Grisham (n.1955) este un scriitor american despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Publicat în 2012 de RAO
Format: 150X200
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 320
ISBN: 978-606-609-359-0

fotbal-si-pizza

Dacă tot e Cupa Mondială și toată lumea pare preocupată de fotbal (atunci când ia o pauză de la politică :)), am zis să citesc și eu ceva tematic. Și cum o carte tehnică despre fotbal era, din start, exclusă, am ales un roman care părea să fie despre fotbal. Zic părea pentru că titlul ediției în limba română, Fotbal și pizza, e cumva înșelător. Fiindcă da, e despre fotbal, dar despre fotbal american, iar pizza e destul de puțin prezentă în roman. Titlul original, Playing for pizza, e mult mai corect și mai sugestiv.

Rick Dockery este un jucător de fotbal american (și fotbalul și jucătorul) care a jucat, în ultimii patru ani, la șase echipe din NFL. Ultima lui prestație dezastruosă la Cleveland Browns se pare că a pus capăt carierei lui sportive. Până să găsească o nouă echipă pentru Rick, impresarul său îi găsește o echipă din Italia, care pare dispusă să-l angajeze pe Rick. Rick nu fusese niciodată în Italia și habar nu avea că italienii joacă fotbal american.

De voie, de nevoie, Rick acceptă oferta italiană și ajunge la Parma complet confuz. Nu vorbește limba, nici măcar n-o înțelege și nu știe nimic despre italieni.

7 lucruri despre italieni pe care le-a aflat Rick în primele zile la Parma:

  • au mașini mici, fiindcă benzina e scumpă, iar benzina se măsoară în litri, nu în galoane (oare câți litri intră într-un galon? s-a întrebat Rick)
  • americanii au bombardat Parma în 1944, iar italienii se pricep mai bine la mâncăruri, vinuri, mașini sport, modă, sex decât la război
  • italienii iubesc opera
  • italienii preferă „să-și cumpere mâncare prosapătă în fiecare zi, evitând să păstreze ceva conservat în cutii sau în borcane”
  • o cină italiană poate avea, în mod obișnuit, 4-5 feluri de mâncare
  • găsitul unui loc de parcare putea să fie un „sport dur”,  și devenise o obișnuință să-și lase mașina chiar și la zece străzi depărtare
  • jucătorii italieni de fotbal american joacă de plăcere, fără să fie plătiți pentru asta, primind ca recompensă de la patronul clubului o pizza și bere în fiecare luni, după antrenament.

O scenă amuzantă

Una dintre dificultățile cu care a trebuit să se confrunte Rick la Parma a fost să conducă o mașină cu transmisie manuală, care „ar fi încăput foarte comod în SUV-ul pe care îl condusese în State”. Pe cât era de mic Fiatul, pe atât era de greu de parcat și, mai ales, de scos din locul unde era parcat, fiindcă italienii păreau că au făcut o pasiune din a parca foarte aproape unul de altul. Așa încât Rick s-a trezit foarte devreme într-o dimineață, ca să exerseze condusul mașinii fără să-l încurce alții. În fața Fiatului, era parcat un Citroen alb, iar în spate un Smart galben-verzui ca lămâia, care au făcut, pe rând, cunoștință cu Fiatul lui Rick. Deși el spera să nu aibă niciun martor la manevrele lui disperate, a observat că era urmărit de o doamnă în vârstă și de un câine cam de aceeași vârstă cu doamna, care-l priveau dezaprobator.

„Lui Rick i-a trebuit doar o secundă ca să-și dea seama că femeia nu era proprietara nici uneia dintre mașinile pe care el le violenta; bineînțeles că nu erau mașinile ei. Era un pieton oarecare, iar până ca ea să anunțe poliția, în caz că-și pusese în gând așa ceva, el va reuși să o șteargă de acolo.. Așa spera. În orice caz, a dat să spună ceva de genul: „Ce dracu’ te holbezi așa la mine?”. Însă ea aproape sigur nu va înțelege, și pesemne își va da seama că el era american. Cuprins brusc de un sentiment patriotic, și-a ținut gura.” 

Ce mi-a plăcut

  • mâncare, multă mâncare, stropită din belșug cu vinuri italiene: cașcaval Parmiggiano-Regiano, prosciutto, paste de o mare varietate, cotolette a la parmigiana, salamuri fine, felii de pepene cantalup acoperite cu prosciutto și, bineînțeles, pizza.

Ce nu mi-a plăcut

  • prea multe detalii tehnice despre fotbalul american, antrenamente și strategii de joc, dar tocmai asta ar putea să fie pe placul celor pasionați de (acest) sport.

Evaluarea mea

  • Subiect          – Italia, bella Italia
  • Scriitură        – lejeră, fără pretenții
  • Redactare     bună
  • Traducerea   – bună
  • Copertă         nu prea grozavă
  • Goodreads     3/5 stele.

Cartea poate fi comandată pe Elefant sau pe Libris.

Lectură plăcută!

Reclame

4 gânduri despre &8222;Fotbal și pizza de John Grisham – recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.