Probabil că aș fi putut găsi un titlu mai inspirat. Dar cuvintele astea mi-au venit în minte de îndată ce am zărit, în depărtare, splendoarea violet.

Nu, nu am ajuns în Provence, m-am dus doar până la marginea satului Mailat, între Arad și Timișoara, ca să admir lanul de lavandă. Citisem anul trecut prin social-media (și am văzut și poze multe) despre Lavandair Pick U, dar era prea târziu ca să mai pot marge și eu. Ca de obicei, la noi în satul Arad, despre evenimentele cu adevărat interesante aflăm abia după ce ele s-au comis. Nu ratăm, în schimb, niciodată, Ziua vecinului, Ziua familiei și alte paranghelii care ne umplu porțile caselor și blocurilor cu afișe costisitoare.

Revenind la grădina de lavandă, ca să nu mai rămân pe dinafară și anul acesta, am urmărit pagina de Facebook Lavandair și, imediat ce s-a anunțat evenimentul, am trimis un e-mail de înscriere. Fiindcă totul e foarte bine organizat. Nu te urci în mașină și mergi să vizitezi splendoarea de lavandă, așa, de capul tău. Trimiți un mail, apoi primești un răspuns cu instrucțiuni precise, după care, cu o zi înainte, un altul, cu indicații exacte despre drumul pe care trebuie s-o iei ca să nu te rătăcești. Bine au făcut, fiindcă altfel cu greu am fi găsit, nu grădină de lavandă, ci chiar satul Mailat. După ce ieși din Vinga, ioc indicatoare. Doar trăim în România, nu? Dar, fiindcă eu am luat cu mine un șofer destoinic (aka Sotzul :)), am ajuns în bună regulă și fără niciun incident.

Suprafața cultivată cu lavandă nu e mare, afacerea e doar la început – înțeleg că din 2015 au început cultivarea – așa că e destul de dificil să faci fotografii fără să prinzi și alte persoane în ele, dar asta-i situația, alta n-avem așa că ne descurcăm cum putem. Oare cum fac japonezii ăia care vizitează Provence și scot niște poze de zici că și-au luat lan de lavandă privat?

Intrarea e gratuită, dar cumperi o sacoșă de hârtie (25 lei) în care pui florile pe care le-ai recoltat cu mânuțele personale. Și, neapărat, cu o foarfecă de tuns via, pe care poți s-o aduci de acasă sau, dacă nu, primești una la fața locului.

Culegătorul de lavandă

Ședința foto aromată ar fi putut dura și mai mult, dacă n-ar fi fost atât de cald, incredibil de cald pentru luna iunie. Am pândit cât am pândit niște fluturi ca să-i prind în poză, dar se pare că au fost mai încăpățânați decât mine, așa că m-am lăsat păgubașă.

Nu erau numai fluturi prin zonă, ci și albine, așa că trebuia să ne mișcăm cumva cu încetinitorul ca să nu le stârnim. Dar am fost avertizați (bună idee e-mailul cu instrucțiuni) că sunt acolo, așa că eram pregătiți. După modelul unui celebru patron de editură cu cărți scumpe, ne-am dat pe organism nu cu loțiune de corp, ca domnul, ci cu oțet. Cred că a funcționat trucul.

La ieșire, n-am rezistat și am cumpărat o sticluță de ulei și una de apă cu lavandă. Plus două creme și a soluție contra țânțarilor. Ca să fie treaba-treabă :).

Week-endul a început bine. Nu știu dacă va continua la fel de bine, nori negri s-au adunat deasupra orașului și tunetele se aud în depărtare. Dar privesc partea bună a lucrurilor și zic că e o vreme numai bună de citit Agatha Christie.

Un sfârșit de săptămână minunat!