Forma apei de Andrea Camilleri – Seria Montalbano #1

Despre autor:

Andrea Camilleri este un autor sicilian, care s-a remarcat prin seria Comisarul Montalbano, autor despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Publicat în 2014 de Nemira
Format: 107×178
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 208
ISBN: 978-606-579-880-9

Forma apei este prima carte din seria Comisarul Montalbano, dar a doua pe care o citesc eu, fiindcă, întâmplător, cu ceva vreme în urmă, mi-a căzut în mână al doilea volum, Câinele de teracotă, cu care l-am descoperit pe Camilleri. Ambele volume, și celelalte din serie probabil, sunt romane polițiste,judecând după acțiune, dar sunt, în egală măsură și adevărate declarații de dragoste ale autorului pentru Sicilia și locuitorii ei. Cu multă atenție la detalii, Camilleri aduce în fața cititorului graiul sicilian, oboceiurile locuitorilor și, ca orice italian care se respectă, gastronomia locală (paste, multe paste!). Citind cărțile lui Camilleri poți, cu ușurință, să-ți imaginezi cum ar fi o vacanță în Sicilia și depinde numai de tine dacă apoi dai buzna într-o agenție de voiaj să-ți iei bilet de avion spre Palermo :).

Acțiunea (fără spoilere)

Forma apei este un roman polițist mediteranean. În romanele americane, protagoniștii se fugăresc prin parcări, iar în cele scandinave, sunt implicate în conflicte dure și în relații socilae complicate. Romanele lui Camilleri se remarcă printr-o scriitură lejeră, aproape leneșă, condimentată de elemente de jargon, viața pare că se desfășoară lent, toropită de soarele mediteranean și nu pare tulburată prea tare nici măcar de o crimă. Îmi place tipul acesta de roman mystery, mai mult decât cel noir nordic. Elementul comun cu roamnele scandinave este justiția socială, cu deosebirea că sicilienii sunt mai tentați să fenteze legea, iar corupția este explicată prin sărăcia populației.

Omul de afaceri și politicianul local Silvio Luparello este găsit mort în mașina sa într-un loc denumit „stâna”, un paradis al proxeneților, prostitutatelor și traficanților de droguri (ușoare). Aparent, moartea a survenit din cauze naturale, Luparello fiind cunoscut ca având probleme cardiace. Comisarul Salvo Montalbano solicită superiorilor săi, care doreau să închidă cazul, o păsuire de două zile, în care să încerce să afle ce s-a întâmplat, de fapt, în noaptea fatală. Și, de aici încolo, lucrurile încep să se complice.

Toate indiciile par să ducă spre mediul de afaceri și politico-mafiot local, dar, până la urmă, totul se schimbă, așa cum apa ia forma vasului în care este pusă. Mi-a plăcut mult analogia cu apa. mi s-a părut foarte sugestivă.

Personajele

Cel mai mult la această carte mi-au plăcut personajele. Este incredibil cum reușește Camilleri ca, în relativ puține pagini, să contureze personajele atât de bine. Chiar și pe cele secundare, pe care le-ai cunoscut în doar câteva pagini, dar despre care afli atât de multe.

Comisarul Salvo Montalbano este genul acela de personaj pe care-l simpatizezi încă de la început. Folosește un limbaj cam colorat, care devine amuzant, pe măsură ce te obișnuiești cu el. Comisarul are parte de o echipă cam ineficientă, așa că e nevoit să acționeze mai mult pe cont propriu, lucru care nu pare să-l deranjeze prea tare. El reușește să îmbine informațiile pe care le culege din frânturi de conversații, din gesturi, din obiecte aparent pierdute și le îmbină ca într-un puzzle uriaș. Lui Montalbano îi place mâncarea bună, este empatic și nu se dă în lături să apeleze la mijloace (sau la personaje) mai puțin ortodoxe atunci când vrea să afle informații importante pentru mersul anchetei. O personalitate complexă și interesantă acest comisar Montalbano, despre care am decis că vreau să aflu mai multe, așa că voi citi curând și celelalte cărți ale seriei.

Nu lipsesc personajele feminine, unul (una?) fiind chiar interesant(ă). E vorba despre văduva lui Luparello, o femeie cu un simț al observației foarte ascuțit, ca să nu mai vorbim de capacitatea ei de disimulare.

Numele personajelor dau culoare poveștii, dar și bătăi de cap unui cititor nefamiliarizat cu rezonanța siciliană: Luparello, Jacomuzzi, Montaperto, Cusumano, Caluzzo, Gullotta, Pecorilla, Cuffaro.

O carte bine scrisă, dar mi-ar fi plăcut mai multă tensiune, mai multe surprize și răsturnări de situație.

Recomandări

• Merită s-o citești? Da, e un roman polițist mediteranean pe care ar trebui să-l citești. Măcar ca o comparație cu romanele noir scandinave.
• S-o cumperi? Da, oricând e bine să ai la dispoziție o carte relaxantă.
• S-o împrumuți? E și asta o idee la fel de bună.

Evaluarea mea

• Subiect            – Sicilia…vacanțe, crime și Mafia (fără vacanțe)
• Scriitură     – lejeră, nu atrage atenția cititorului asupra ei, ceea ce face lectura foarte accesibilă
• Redactare      – se putea mai bine
• Traducere      – și aici e loc de mai bine
• Copertă          – te duce cu gândul la vacanțe, nu la crime
• Goodreads     3/5 stele.

Cartea poate fi comandată la librăriile online Elefant sau Libris.

Lectură plăcută!

* Articolul poate conține link-uri de marketing afiliat. Dacă comanzi cartea urmând unul dintre link-urile indicate, tu plătești același preț, iar eu primesc un mic comision, care ajută la întreținerea blogului. Fapt pentru care îți mulțumesc! 🙂