„Fotograful curții regale” de Simona Antonescu

Despre autoare:

Simona Antonescu (n. 1969, Galați) a absolvit liceul la Ploiești, apoi a urmat Institutul Politehnic din București, Facultatea de Chimie. A debutat cu Fotograful curții regale (2014).

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Editura Polirom
Colecția Top 10+
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 424
POL978-973-46-6118-3

Când am văzut-o prima dată în librărie, mi-am imaginat că e o carte de non-ficțiune, care documentează o perioadă din istoria României. Când mi-a trimis-o Târgul cărții și am început s-o citesc, am dat peste o carte fascinantă, pe care am citit-o încet, ca să pot savura fiecare propoziție.

fotograful-curtii-regale

„Fotograful curții regale” este practic o colecție de povestiri despre oameni și locuri, care îl au ca punct comun pe Franz Mayer, un fotograf din centrul Bucureștiului. Când citești cartea e ca și cum ai privi un album de fotografii vechi, în care personajele prind deodată glas și spun povești pline de farmec despre Bucureștiul unor vremuri demult apuse.

În atelierul sasului venit de la Mediaș, am făcut cunoștință, rând pe rând cu familiile grecului Chiron, negustorul de măsline și alte delicatese, a evreului Rosenthal, care avea cea mai celebră ceainărie evreiască sau a armeanului Agopian, care avea cea mai bună cafea. Tot în atelierul fotografului, poposesc și două croitorese misterioase, taraful de lăutari a lui Fărâmiță, o rudăriță și alte personaje pitorești.

O lume pestriță populează străzile Bucureștiului la sfârșit de secol XIX și îi dau un farmec aparte: sacagii, chivuțe, copiii, lăutari, servitoare, negustori, ofițeri.

În afară de personajele ficționale, în carte apar și personaje reale: prințul George Bibescu, Nicolae Grigorescu, Carol Davilla, Grigore Capșa. În galeria de personaje, un loc important este ocupat de Regina Elisabeta, figură maiestuoasă, protectoare a artelor și promotoare a portului popular românesc, pe care poartă cu mândrie dar și a meșteșugurilor tradiționale.

Nu doar oamenii au poveștile lor, ci și locurile: Podul Mogoșoaiei transformat în Calea Victoriei, Arcul de Triumf pe sub care trece armata română întoarsă de la război, Școala Centrală de Fete de unde două eleve fug ca să petreacă o noapte în prăvălia de cărți ca să citească poezii, Casa Capșa care îndulcea protipendada bucureșteană, stâna regală de la Sinaia unde regina își primește oaspeții sau Turnul Eiffel, proaspăt inaugurat pentru Expoziția Universală de la Paris.

La cumpăna veacurilor, vremurile se schimbă și Bucureștiul odată cu ele.

„Baluri cu etichetă, crinoline avântate în cadriluri ordonate, bătăile cu flori de la Șosea în zi de 10 Mai, trăsuri ai căror muscali răbdători opreau pentru trecerea tramvaiului cu cai, băieți ce vindeau ziare și prizau pe ascuns tutun, jobene și meloane, pălăriuțe cochete de damă și umbreluțe mărginite cu dantelă, sacagii și chivuțe, modiste și negustori evrei ori armeni, poiana Stânii regale în zi de vară, scăldată în lumina altui veac, eleve de pension căutând cuminți către catedră, tacâmuri de lăutari muncindu-și strunele în pragul restaurantului lui jupân Iordache, terasa Casei Capșa și coloanele de la intrare ale Teatrului Național – toate fuseseră îngrămădite în spatele vitrinei cinematografe, rochii din jerse până la genunchi, automobile, patefoane și becuri electrice.”

Chiar dacă s-ar putea să existe unele inexactități istorice, povestirile Simonei Antonescu evocă atât de frumos atmosfera, încât acestea trec probabil neobservate de cei mai mulți cititori.

Cartea mi-a dat impresia unui timp care curge încet, frumos, departe de … lumea dezlănțuită în care trăim noi astăzi. Firul epic nu este important, ceea ce m-a fascinat a fost limbajul folosit, o îmbinare armonioasă de cuvinte vechi și noi, limbaj care dă farmec cărții.

fotograful-curtii-regale

Dacă ar fi să spun și ce nu mi-a plăcut, atunci asta ar fi apariția unor i-uri în plus (doar de vreo două ori, recunosc), ca niște spini care te înțeapă tocmai când admiri mai tare minunatul trandafir. Mi-ar fi plăcut o mai mare rigurozitate, mai ales că e vorba de o carte din care răzbate atâta dragoste pentru cuvinte.

O carte care mi-a plăcut mult, o recomand cu drag și pentru care mulțumesc Târgului cărții. Îți recomand să arunci o privire pe site, o să găsești acolo și alte titluri interesante.

Lectură plăcută!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s