1. Că unii se pretind purtătorii de cuvânt a lui Dumnezeu și s-au hotărât să ne spună și nouă ce și cum.
2. Grigore Leșe care dă bir cu fugiții, văzând că se îngroașă gluma.
3. Mircea Cărtărescu care pretinde că a participat la un eveniment estetic, cu un mesaj ambiguu prin excelență și nu la transmiterea unui mesaj social, așa cum par să creadă unii.
4. Lemnul și spațiile mici? Sicriul, toaleta din fundul curții, dulapul?
5. Ipocrizia unora care admiră monumentele grandioase de aiurea, dar vor acasă (în România, nu acasă la ei) spații mici.
6. Agresivitatea altora care au sărit imediat la „gâtul” unor persoane care au exprimat în spațiul public o părere. Cred că, dacă puteau, o făceau la propriu :(. Plus intoleranța unuia care crede că rezolvă povestea dând foc unei cărți. Intoleranță care se poate transforma ușor în altceva. Istoria se repetă, nu?
7. Smerenie înseamnă și umilință, supunere, plecare. Nu am dat dovadă, de-a lungul timpului, de prea multă smerenie? Și la ce ne-a folosit asta?
Și o întrebare: Ce ne facem cu claustrofobii?
Dorina Danila 
Nu ştiu dacă sunt eu în măsură să răspund la întrebarea de final. Dar EU CRED că şi unii şi alţii (mă refer la înverşunaţii din cele două tabere) l-au scos de tot pe Dumnezeu din ecuaţie în timp ce-şi etalau smerenia scuipând şi arătând cu degetul. Unii mai smeriţi ca alţii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu cred la fel.
ApreciazăApreciază
Vai, nu ai fost deloc tranșantă astfel încât să-mi dau seama din ce tabără faci parte 🙂
iar în acest caz e musai să fie ori albă, ori neagră, nu există poziție de neutralitate că azi mâine începe războiul :)))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, cam asa arata lucrurile. Parca am fi tot timpul in razboi unii cu altii si apoi altii cu unii si tot asa :(.
ApreciazăApreciază