Despre dragoste

Mă plimb pe străduța cu iluzii în dimineața asta mohorâtă și dau de o întrebare. Mai bine zis de patru întrebări: ce culoare/gust/miros/sunet are dragostea? Știu foarte exact ce miros are parfumul preferat –  de trandafiri și violete, pudrată cu arome de vanilie și mosc alb. Sunetul pe care îl ador este cel pe care-l aud atunci când stau vara întinsă în hamac și ascult…natura – foșnetul frunzelor, ciripit de păsărele, iarba care crește. Știu că vacanța are un gust dulce și intens de zmeură și culoarea Mării Egee.

Sursa foto: http://www.givingsound.com

Dar dragostea? Nu m-am gândit niciodată să pun dragostea în acești parametri.

Și totuși răspunsurile au țâșnit mai repede decât m-am așteptat.

Dragostea are gustul cafelei pe care o bem împreună în fiecare dimineață (pregătită de el, desigur!). Dragostea este grizonată, așa cum a devenit părul lui de o vreme încoace. Culoarea asta cred că nu există, nu? Sunetul pe care-l face cheia când o întoarce în ușă atunci când vine de la serviciu este sunetul dragostei care se întoarce acasă. Cel mai mult m-a intrigat mirosul dragostei. Ghiciți ce? Dragostea are mirosul fumului de la țigara lui. Cum așa ceva? Eu nu sunt fumătoare, mai mult de-atât, nu suport fumul de țigară și nu înțeleg deloc acest obicei. Și totuși…Încurcate sunt căile dragostei!

Vă provoc și pe voi să răspundeți la cele patru întrebări, sau doar la una, două sau trei dintre ele.