Enciclopedia Sublimului de Jessica Kerwin Jenkins

Citesc acum Enciclopedia sublimului, o carte pe care am câștigat-o la un concurs organizat de daninovac.ro și târgulcărții.ro. Este un volum Baroque Books&Arts, o enciclopedie despre lucruri obișnuite sau mai puțin obișnuite, “o istorie anecdotică a deliciilor elegante”, așa cum este descrisă cartea pe prima sa copertă.

Despre autoare:

Jessica Kerwin Jenkins și-a început cariera ca redactor la Women’s Wear Daily, la New York. a fost apoi editorul european al W Magazine, la Paris, iar în prezent locuiește în Maine și scrie pentru Vogue.

Despre carte:

Este o colecție de schițe literare, care răspund la întrebările puse sau nepuse cu umor, grație și inteligență.

Iată câteva povești:

Tunsoarea bob = tunsoare feminină scurtă

Tunsoarea scandaloasă (atunci când a apărut), cu părul scurt, drept până la linia maxilarului a fost pusă pe seama franțuzoaicelor libertine. Se spune că, în 1913, o dansatoare celebră, atunci când a fost părăsită de iubitul ei, și-a retezat pletele, fiind urmată de Coco Chanel. Peste ocean, americanii au atribuit tunsoarea rusoaicelor intelectuale fugare. Deși bobul a devenit popular în scurt timp, el a continuat să stârnească controverse. În unele regiuni ale SUA, profesoarelor, asistentelor sau vânzătoarelor le era interzisă această tunsoare. Adolescentele le spuneau părinților povești cu tâlhari care le-au atacat și le-au tăiat părul.

Ciucure = mănunchi decorativ făcut din fire de aceeași lungime

Ciucurii, pe care femeile îi purtau în perechi, pe umeri, erau un simbol al statutului social al etruscilor, în secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr. Ciucurii erau atârnați și la pălăriile cardinalilor și episcopilor. În Japonia, samuraii decorau mânerele săbiilor cu ciucuri. În unele culturi, ciucurii erau utilizați ca talisman: Egipt, Mesopotamia, cultura arabă, Japonia, China, etc. Ciucurii au fost apreciați și din punct de vedere estetic, fiind folosiți pentru decorarea rochiilor sau ale unor obiecte (perne, draperii, baldachine) din locuințe.

Confetti = bucățele de hârtie colorată aruncate în aer la ocazii

Aruncarea confettilor nu a fost întotdeauna legată de momente de veselie. În Italia medievală, familiile înstărite serveau confetti (condimente sau fructe glasate) și, în timpul Carnavalului, le aruncau de la balcon mulțimilor din stradă. Alteori, oamenii aruncau unii în alții cu mazăre uscată, prune glasate, rumeguș, ouă sau orice altă muniție aveau la îndemână. Parizienii au adoptat versiunea cu hârtie colorată și acopereau marile bulevarde cu un strat gros de confetti.

Ogi = evantai pliabil japonez

Evantaie rigide din frunze de palmier existau încă de pe vremea când romanii și egiptenii antici se răcoreau cu ajutorul lor, în timp ce conducătorii gustau din pplin răcoarea adierilor pe care slujitorii le provocau vânturând mănunchiuri de pene alese. Din Japonia provine însă cel mai ingenios instrument pentru răcoare și flirt; evantaiul pliabil, ogi… Un ogi era reprezentativ pentru gusturile purtătorului, fiind confecționat din hârtie, piele sau mătase, decorat cu flori și ciucuri în culorile curcubeului sau pictat cu flori încețoșate unduind în vânt. Până în secolul al șaisprezecelea, era popular atât printre bărbați, cât și printre femei, indiferent de rang.

Evantaiul a ajuns în Europa cam în această perioadă, prin negustorii portughezi care importau condimente și mătăsuri din Asia.

Mai sunt și alte povești interesante. Despre mănuși, miracole, kimono și multe altele. Știți ce este un ogi? Dar o kimura? Dar moritsuke? Dacă citiți cartea o să aflați toate astea. Și multe altele.