Gruyères – un orășel medieval pitoresc

Gruyères este un orășel medieval pitoresc, cu o arhitectură fermecătoare, situat în valea superioară a râului Saane. Orașul vechi, fortificat, cu casele sale de piatră, biserica albă, magazinele de suveniruri este unul dintre cele mai idilice locuri din Țara Cantoanelor.

  

   

De unde vine numele localității? Reprezentarea heraldică a Casei de Gruyères era un cocor („grue” în limba franceză), astfel încât această pasăre a inspirat numele orășelului, care, la rândul său, a dat numele binecunoscutei brânze de Gruyère.

Cea mai importantă clădire este castelul, cocoțat la o înălțime de 830 de metri, care oferă vizitatorilor un tur prin opt secole de arhitectură, istorie și cultură.

Castelul a fost construit între 1270 și 1282, după un plan pătrat tipic fortificațiilor din perioada Savoia. A fost reședința unui lung șir de conți de Gruyères (nouăsprezece la număr, între secolele al XI-lea și al XVI-lea), până la falimentul Contelui Michel în 1554.

În 1493, un incendiu devastator a distrus castelul aproape în întregime. Doar temnița a scăpat de furia flăcărilor. Michel, ultimul conte, a acumulat datorii uriașe pentru a reconstrui spațiile rezidențiale în stilul Casei de Savoia. Creditorii săi, cantoanele Fribourg și Berna au împărțit tot ceea ce aparținuse contelui. Intre 1555 și 1798, castelul a devenit reședinta magistraților si apoi a prefecților trimiși de oficialitățile din Fribourg. Interioarele în stil baroc amintesc de perioada în care magistrații din Fribourg au locuit acolo.

In 1849, castelul a fost scos la vânzare și cumpărat de înstăritele familii din Geneva, Bovy și Balland, care foloseau castelul ca reședință de vară și l-au restaurat cu ajutorul unor pictori, buni prieteni. Printre pictorii care au fost găzduiți în castel s-a numărat și peisagistul francez Jean-Baptiste-Camille Corot.

În 1938, castelul a fost răscumpărat de către cantonul Fribourg și transformat în muzeu. Începând cu anul 1993, o fundație asigură conservarea, precum și valorificarea clădirii și a colecției de artă.

În curtea din spatele castelului, am zăbovit o vreme ca să admirăm atât splendida grădină franceză cât și idilicul peisaj montan.

Castelul găzduiește trei cape ale Ordinului Lânii de Aur. Ele au fost o parte din prada de război capturată de către Confederația Elvețiană în bătălia de la Morat împotriva lui Carol Temerarul (după unii, Carol cel Chel), duce de Burgundia, în 1476.

 

După ce am vizitat castelul, am mâncat la un restaurantul Le Chalet. Casa în care este restaurantul a fost recuperată din altă parte și apoi reconstruită aproape de intrarea în castel. Un restaurant mic, cochet, cu o priveliște minunată asupra orașului.

Restaurantul este frumos decorat, cu farfurii și șervețele de masă cu personaje din poveștile elvețiene, iar chelnerițele purtau rochii tradiționale. Restaurantul poate fi foarte aglomerat la prânz, așa cum a fost și când am ajuns noi acolo.

Am ales un fel de mâncare locală, paste cu șuncă și brânză Gruyères, iar, pentru desert, uriașă înghețată cu smântână Gruyères. Yummy!

Ultima priveliște de care ne-am bucurat înainte de plecarea din Gruyères a fost cea a muntelui Moléson (2002 m), care se înalță falnic deasupra orașului. Observatorul din vârful muntelui este dotat cu cel mai mare telescop din lume, cu ajutorul căruia poate fi admirată o spectaculoasă panoramă a părții vestice a Elveției. Există chiar și un cântec popular elvețian dedicat muntelui  Moléson. Îl puteți asculta aici.

Dacă ți-a plăcut Gruyères, lasă-mi un comentariu și distribuie articolul să-l citească și prietenii tăi :).