Până unde poate duce iresponsabilitatea unora

De data asta până la moartea unor iepurași, chiar în fața Primăriei Arad. Da, ai citit bine, azi-noapte au murit cinci iepurași în țarcul amenajat cu ocazia Târgului de Paști. Au fost atacați de câinii vagabonzi și n-au avut nicio șansă.

Cum e posibil ca așa ceva să se întâmple la km 0 al orașului, mi-a peste putință să înțeleg. De ce i-au lăsat peste noapte afară, în ploaie și în frig, mai ales că târgul se închisese ieri? Cum de erau câini vagabonzi acolo? Dacă tot i-au lăsat să înghețe afară, de ce nu i-au păzit? Unde era Poliția Locală? Bine că se plimbau în ziua de Paște, mândri ca niște curcani, în preajma bisericilor! Continuă lectura

Imaginea zilei #6

19 aprilie 2017. Ora 9 dimineața. 5 grade Celsius

Cerul e întunecat, plouă, vremea e în răcire, parcă ar fi o dimineață de noiembrie. Nici vorbă de ciripit de păsărele. Văd una zgribulită pe o creangă, n-are niciun chef de cântat.

Pe la tine cum e primăvara asta nebunatică?

Semne de carte călătoare

Ca orice cititor care iubește cărțile, am mereu la îndemână câte o carte și, evident, un semn de carte. Niciodată nu las o carte desfăcută pe masă și niciodată nu-i fac „urechi de măgar”. adică nu-i îndoi colțurile atunci când fac o pauză de citit.

Preferatele mele sunt semnele de carte călătoare, aduse de mine sau de prieteni, de pe unde am umblat. Pe frigider nu mai am loc de magneți, așa că semnele de carte le-au luat locul când vine vorba de suveniruri din călătorii. Sunt la fel de frumoase și, în plus, mai practice. Continuă lectura

„Tot ceea ce ați dorit să știți despre regi și nu ați îndrăznit să întrebați niciodată” de Alexander von Schönburg

Despre autor:

Alexander von Schönburg, Conte de Schönburg-Glauchau (n.1969) este un jurnalist și scriitor german. S-a născut în Mogadiscio, Somalia. În 1999 s-a căsătorit cu prințesa Irina de Hesse, strănepoata reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Au împreună trei copiii și locuiesc la Berlin.

A lucrat ca jurnalist freelancer și a scris pentru publicații prestigioase – Vogue, Esquire, Die Zeit, Vanity Fair. A scris mai multe cărți în limba germană.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Baroque Books & Arts
Data apariției: Ianuarie 2017
Colectia Noblesse
Format: 135×210
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 224

„Cum devii rege? • De ce regele nu are voie să fie prea înțelept? De fapt, de ce poartă regii coroană? • Există diferențe de rang între regi? • Trebuie neapărat ca regii să locuiască în palate? • Ce fac regii când sunt en famille? • De ce regii se dau în vânt după absurdități? • Regii sunt politicoși și când vine vorba despre sex? • Cum se poate agăța un prinț moștenitor? Ce ține regina în poșetă? • Și alte secrete regale • De ce nu au regii cărți de credit? • Cum trebuie să moară un rege?”

La aceste întrebări și la multe altele răspunde Alexander von Schönburg în cartea sa, un adevărat tablou al regalității, tablou populat de figuri mitice, de personaje tragice ale istoriei, dar și de suverani contemporani.

Originea sa nobiliară și descendența soției sale l-a dus de multe ori în preajma unor suverani și a membrilor unor familii regale, ceea ce l-a făcut să afle câteva dintre secretele acestora. Secrete pe care le dezvăluie și cititorilor săi, cu o anumită discreție mărturisită, totuși.

Am aflat lucruri interesante citind această carte și cred că istoria ar fi o disciplină mult mai interesantă pentru cei care o studiază dacă evenimentele din trecutul omenirii ar fi redate într-o formă mai relaxată, pe alocuri chiar amuzantă.

De exemplu, răspunsul la întrebarea De ce stă regele pe tron? ar putea fi dat sub forma unor istorioare.

„I-aș povesti cum Carol cel Mare a pus să i se facă un tron din piatra adusă din Templul de la Ierusalim. Iar urmașii lui s-au simțit atrași de el ca de un magnet. Mai mult de treizeci de împărați s-au încoronat pe acel tron, considerându-l sacru, convinși fiind că doar stând pe el pot fi cu adevărat Rex Germaniae. Și, ca să-i stârnesc râsul, i-aș mai spune cum nu a scăpat de puterea lui de atracție nici Napoleon, un parvenit corsican. Iar soția lui, Josephine de Beauharnais, în timpul vizitei făcute în 1805 la capela palatului din Aachen, a insistat să stea și ea puțin pe tron. Victor Hugo a avut bunăvoința să consemneze, spre folosul posterității, că s-a ales astfel cu o supărătoare cistită.”

Mărturisesc că m-am întrebat uneori ce poartă regina Elisabeta în poșetă și de ce o plimbă mereu după ea, chiar și atunci când se află acasă, adică în palatul Buckingham? Citind cartea, am aflat că în poșeta regală se găsesc obiectele aflate de obicei în poșetele doamnelor, mai puțin bani, chei și acte de identitate, dar și că regina folosește poșeta ca să transmită cu ea mesaje însoțitorilor săi.

Cât despre prințul Charles, pe care românii îl privesc cu simpatie – ba chiar vor unii să-l facă Prinț de Translivania, sau ceva – am aflat că este un personaj plin de ciudățenii. De exemplu, la micul dejun, i se aduc patru ouă, fierte la intervale de 30 de secunde de celălalt, ca să poată depista care e oul perfect.

O lectură plăcută, amuzantă, ușor de citit, din care poți afla multe lucruri interesante. I-am dat 4/5 stele pe Goodreads, mi-ar fi plăcut dacă fotografiile ar fi fost mai reușite.

Mulțumesc Târgul cărții pentru această carte! Iar ție, cititorule, îți recomand să arunci o privire pe site, o să găsești acolo multe alte titluri interesante.

Lectură plăcută!

Imaginea zilei #5

Un Paște fericit!

„Cântecul maorilor” de Sarah Lark

Despre autoare: 

Sarah Lark este o scriitoare germană, pasionată de Noua Zeelandă, despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat in 2014 de RAO
Colectia Biblioteca RAO
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 640
ISBN: 978-606-609-413-9

Povestea începută În țara norului alb, continuă în Cântecul maorilor, cu altă generație. Elaine O’Keefe și Kura-maro-tini sunt nepoatele celor două fete care, la mijlocul secolului al XIX-lea, au plecat din Anglia spre o nouă viață în Noua Zeelandă. Continuă lectura

Pastila de vorbă: Paște sau Paști?

A venit din nou timpul urărilor pascale. Prilej pentru mulți să se întrebe cum e corect, Paște sau Paști?

Conform DOOM, ambele forme sunt corecte: Paște, formă de singular și Paști, formă de plural.

Așadar, e corect să spunem „Sărbătoarea Paștelui” sau „Sărbătorile Paștilor” și nu „Sărbătoarea de Paști” sau „Sărbătorile Paștelui”. Continuă lectura

Imaginea zilei #4

Azi e sărbătoarea florilor.

7 ingrediente ale unei vacanțe de vis în Bucovina

Bucovina, plai de dor… Astea sunt primele gânduri care ne vin în minte atunci când vine vorba de Bucovina, probabil cel mai frumos ținut al României.

Dacă ne  imaginăm România ca pe-o carte, atunci cu siguranță Bucovina ar fi o pagină de poveste, scrisă cu dor și drag de locuitorii ei de-a lungul veacurilor.

Ai auzit, probabil, multe despre Bucovina. Despre mănăstirile și bisericile ei celebre, despre peisajele superbe, despre mâncarea tradițională și despre ospitalitatea deosebită a bucovinenilor. Ce-ar fi să mergi să te convingi cu ochii tăi dacă toate astea sunt adevărate? Continuă lectura

Un exercițiu de imaginație. Plus fotografia mea preferată din călătorii

Cum ar fi să descoperi că rădăcinile arborelui tău genealogic se întind în mai multe țări decât ți-ai putea imagina? Ce-ar fi să descoperi că strămoșii tăi au trăit cândva în Asia, Africa sau în Australia? Ce-ar fi să faci o călătorie în țările de unde se trage descoperirea ta genetică? Să le cunoști oamenii și culturile?

Dacă ar fi să mă întrebi pe mine, cu siguranță, strămoși de-ai mei au trăit prin Grecia, Italia și Spania. Bine, cred că și prin Bali am avut ceva stră-mătuși, ca să fiu sinceră. Prin Lisabona cred că nu s-a rătăcit niciunul, dar să nu spui nimănui secretul ăsta :).

Leone, jucăria de pluș care mă însoțește în toate călătoriile, ar trebui să aibă strămoși prin Africa, dacă ar fi să-mi aduc aminte ce am învățat la geografie. Sau la biologie? Nu știm, n-am ajuns încă până în Africa :). Cred mai degrabă că are rădăcini peste tot, dacă mă uit la fotografiile pe care i le-am făcut peste tot pe unde am umblat.

Fiecare ședință foto cu Leone e o amintire plăcută dintr-un loc pe care l-am văzut. Și, de fiecare dată, turiștii zâmbeau la vederea lui Leone care poza în cele mai neașteptate locuri. Asta-mi place cel mai mult, că aduce zâmbetul pe fețele oamenilor.

Pașii – a se citi avionul și apoi autocarul – ne-au dus și în Granada, un oraș superb, dar … absolut superb, pe care trebuie neapărat să-l treci pe lista ta de orașe de vizitat. Și deasupra Granadei, se înalță mândră Alhambra, unul dintre cele mai vizitate obiective din lume. Apropo de Alhambra, nu uita să faci rezervare online, altfel s-ar putea să nu mai găsești bilete, fiindcă se vând într-un număr limitat. Și ar fi mare păcat!

La Alhambra, am făcut una dintre fotografiile mele preferate din călătorii. S-a întâmplat în celebra Curte a Leilor (Patio de Los Leones) și trebuie să recunosc că, din cauza aglomerației, nu a fost ușor să-l imortalizez pe Leone în compania celor 12 lei de marmură – strămoși de-ai lui din secolul al XI-lea sau ceva – care susțin frumoasa fântână din Curtea Leilor. A fost nevoie să vizităm câteva dintre sălile adiacente și să ne întoarcem în curte până am reușit să găsesc un moment propice.

Curtea Leilor este mărgintă de 124 de coloane din marmură albă și este pavată cu plăci colorate. Pe vremuri, era acoperită de un covor de flori – o adevărată grădină persană -, dar s-a renunțat la el fiindcă apa cu care erau udate florile dăuna fundației palatului. În mijlocul curții tronează fântâna cu lei, precum sultanul în mijlocul supușilor săi. Pe marginea bazinului fântânii este gravat un poem a lui Ibn Zamrak  (1333–1393).

Nu-i așa că Leone pare să se creadă un fel de sultan? Sau poate un rege, că tot s-au perindat sultanii mauri și regii catolici în Alhambra?

Iar dacă vrei să descoperi cât de multe ai în comun cu restul lumii și să faci o călătorie în țările din care provii, nu-ți rămâne decât să participi la concursul DNA Journey. Eu îți doresc succes!

 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017