Marc Levy (n.1961) este unul dintre cei mai citiți scriitori francezi contemporani. Am scris mai multe despre autor aici.
Mi-a luat ceva timp până am fost atrasă în poveste. Am început prin a crede că nu e decât o altă poveste romantică nu prea grozavă și am sfârșit prin a-mi schimba total părerea nu prea grozavă pe care o aveam despre scrierile domnului Levy. Continuă lectura
M-am întors de la Varșovia cu o dorință nebună să fac ordine în bibliotecă. Varșovia și biblioteca mea par să aibă tot atâta legăturâ cât baba cu mitraliera 😊. Și totuși, biblioteca regală din castelul din capitala Poloniei, cu cărțile ei frumos aranjate pe rafturi, m-a dus cu gândul la cărțile mele de acasă, aranjate în bibliotecă sau pe diverse rafturi, în fiecare cameră. Și mi-am dat seama că, în ultimul timp, aranjamentul a devenit cam haotic. Continuă lectura
A fi sau a nu fi? Asta e o întrebare veche de când lumea. Și făcută celebră de marele Will, care a pus-o în gura unuia dintre bine cunoscutele sale personaje.
Păcat că mulți au uitat să-și pună întrebarea asta, mai ales când trebuie sâ scrie A FI sau A NU FI. Altfel nu se explică inflația de i-uri și prea frecventa – și prea zgârâietoarea de retină – apariție a formei greșite A FII. Sau A NU FII după caz.
Printre uituci se numără, din păcate, și unii influenceri. Care simt nevoia să-și dea cu părerea despre tot ce mișcă, părând că se pricep la toate. Ce contează că sunt eu blogger de travel sau de beauty, musai să zic ceva despre Brexit, sau despre Greta și schimbările de climă, că altfel ce influencer-ul vieții mai sunt?
Pâcat că, luați de val, uită să se întrebe cum se scrie corect: A FI cu un singur i sau A NU FII cu doi de i. Păcat, fiindcă se duce pe apa sâmbetei toată argumentația de influencer cu ștaif, când dai, la un moment dat, de o expresie de genul: „a nu fii în stare…”
Chiar nu-mi dau seama de ce conjugarea verbului A FI pune atâtea probleme, mie mi se pare una dintre cele mai ușoare. În afară de asta, dacă zici cu voce tare, cum ne-a învățat profu’ de română prin clasa a cincea, A FI sau A NU FI, o să auzi că nu e cazul să faci risipă de i-uri. Deh, o regulă de școală comunistâ, nu se mai poartă azi!
Pe scurt:
A FI sau A NU FI capabil să scrii corect în limba română? Asta-i întrebarea pe care ar trebui să și-o pună unii influenceri.
Și un sfat, ca încheiere: influencer sau nu, niciodată SĂ NU FII (cu doi de i!!) neglijent cu felul în care scrii!
Dacă vrei să evadezi câteva ore din aglomerația Amsterdamului – care, apropo, mi se pare un oraș superb, dar extrem de obositor, cu toți bicicliștii ăia care apar parcă de nicăieri – lucrul cel mai bun pe care îl poți face e să urci în tren și să mergi să vizitezi Zaanse Schans, rusticul și idilicul sătuc cu mori din apropiere. Așa am crezut eu când am urcat în tren în Centraal Station și așa ar fi fost dacă ideea asta minunată mi-ar fi venit doar mie, nu și altor sute de oameni. Care, într-o sâmbătă dimineață. n-au avut și ei altceva mai bun de făcut decât s-o ia la picior spre satul cu mori. Vorba vine la picior, că erau care cu trenul, care cu autobusul, care cu autocarele, care cu bicicletele. Nu-i vorbă, de circulat se circulă ușor în Olanda, au un transport în comun foarte bine pus la punct. Cât despre bicicliști … paradisul lor! Continuă lectura
Chiar dacă vara pare că vrea să mai zăboveascâ puțin pe la noi (și bine face!), zilele sunt tot mai scurte, iar diminețile și serile tot mai râcoroase. Semn că vremea rea stă să vină și, odată cu ea, guturaiele, virozele, bronșitele și întreaga cohortă de boli de sezon.
Așa că nu e de mirare că tot mai des revine în mintea noastră întrebarea „Ce să fac pentru o imunitate mai bună?”, preocupare aproape uitată în lungile și însoritele zile de vară. Continuă lectura
Dinah Jefferies (n.1948, Malaysia) este o scriitoare britanică despre care am scris aici.
India este o destinație exotică și îndepărtată, la care mulți au acces mai degrabă prin intermediul cărților decât printr-o călătorie adevărată. Iar poveștile indiene, cu maharajahi, palate opulente, arome ispititoare și festivaluri extravagante sunt cu atât mai fascinante.
Nici bine n-am aterizat pe aeroprtul Timișoara, după zece zile petrecute la Amsterdam, că am dat rapid față cu realitatea românească. O realitate a serviciilor nehalite – sigur, prestatorii sunt nehaliți, nu serviciile în sine – într-o goană continuă după bani, no matter what, cum ar zice partenerul strategic. Evident, scopul oricărei afaceri este obținerea de profit, înțeleg asta foarte bine, dar profitul ăsta vine, până la urmă, din buzunarul clienților. Continuă lectura
Se-ntâmplă de multe ori să fim foarte atente la îngrijirea tenului și a corpului, dar să cam neglijăm picioarele. Nici eu nu fac excepție, așa încât nu le-am prea băgat în seamă o perioadă de timp, ocupată ce treburi de-ale vacanței.
Dar când treaba s-a îngroșat rău de tot – și mă refer aici la pielea de pe călcâie 🙂 – am început să caut produse cosmetice pentru remedierea situației. Salvarea a venit, ca de multe ori, de la prietenii din Cetatea albinelor Apidava. Nu e un secret, cred, pentru cei ce mai trec pragul blogului meu, că folosesc adesea cosmetice de la Apidava și pentru că-mi plac, le recomand și altora. Continuă lectura
Esteban Martin (n.1956) este antropolog și scriitor catalan, licențiat în geografie și istorie al Universității Barcelona. A urmat un master pentru scenarii de film și televiziune și a studiat arta cărților la L’Escola Superior de Disseny i d’Arts Llotja in Barcelona. Colaborează la diverse publicații istorice și la programe culturale la radio și este fondatorul unei mici edituri, Littera.
A publicat poezii, romane, biografii și ficțiune pentru copii și adolescenți.
Locuiește în Barcelona.
Când am început să citesc Pictorul umbrelor nu aveam cine știe ce așteptări și nici nu bănuiam că sub înfățișarea mai degrabă modestă (cumva surprinzător din partea Editurii RAO) se află o carte care să-mi placă atât de mult. Surprinderea a rămas și după ce am citit cartea, fiindcă nu are neapărat elemente care să mă atragă.
În primul rând, Picasso. Nu este unul dintre pictorii mei preferați, ba chiar vizitând Muzeul Picasso din Malaga, îmi amintesc că nu prea mi-au plăcut operele expuse acolo. Dacă aș fi citit Pictorul umbrelor înainte, poate le-aș fi înțeles altfel. Deși ca pictor nu-l agreez foarte tare, ca personaj de roman se dovedește interesant: mi-a plăcut la fel de mult și Cină cu Picasso de Camille Aubry, un roman din cu totul alt registru, totuși. Continuă lectura
Agatha Christie Lady Mallowan, născută Miller (1890 – 1976), scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.
Cei patru mari este un roman diferit de celelalte din seria Hercule Poirot. Dacă în celelalte, micul detectiv investighează crime comise în Anglia rurală sau, uneori, în locuri mai exotice – Poirot pleacă și el câteodată în vacanță, nu? – de data aceasta, Poirot are de-a face cu un cartel care pare că vrea să conducă lumea. Sub numele Cei patru mari se ascund un chinez foarte inteligent (creierul întregii afaceri), un milionar american, o cercetătoare științifică franțuzoaică și un englez poreclit „Distrugătorul”, foarte talentat în deghizare. Continuă lectura
