Zile de Crăciun de Jeanette Winterson – o carte neașteptată

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Despre autoare:

Jeanette Winterson (n.1959, Manchester) este o scriitoare britanică. Este, de asemenea, profesor de scriere creativă la Universitatea din Manchester. A fost crescută de o familie de evangheliști penticostali, iar la 15 ani a plecat de acasă. A lucrat ca vânzătoare de înghețată, îngijitaore la un ospiciu, asistentă la o firmă de pompe funebre. A studiat literatura engleză la Colegiul St. Catherine din Oxford.

Prima ei carte a fost publicată în 1985, iar, de atunci, cărțile ei s-au vândut în 18 țări. A câștigat mai multe premii literare.

Locuiește în Cotswolds, Marea Britanie.

Despre carte:

Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt ca să descriu cartea asta, acesta ar fi: NEAȘTEPTATĂ. Zile de Crăciun e o colecție de 12 povestiri și 12 rețete de Crăciun, așa încât m-am așteptat la povești, mai mult sau mai puțin siropoase, însoțite de rețete ale unor preparate mai mult sau mai puțin cunoscute. Ei bine, povestirile nu sunt deloc siropoase, iar rețetele sunt însoțite de secvențe de viață, unele chiar neașteptate. Continuă lectura →

Simboluri ale Crăciunului – Bradul

~ Dorina Danila ~ Un comentariu

Copacii, în sine, sunt obiecte sacre. Gândiți-vă la mărul din Grădina Edenului, la Frasinul lumii, Yggdrasil, venerat în mitologia nordică și germanică, la Stejarul druidic. În filmul Avatar a lui James Cameron apare un copac al zeiței, iar în opera lui Tolkien enții, copacii ce vorbesc și merg, sunt tăiați brutal deSaruman și de Orci, dușmani ai pădurii sacre.

Zile de Crăciun – Jeanette Winterson

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun, așa cum îl cunoaștem astăzi, își are originea în Germania, tocmai în secolul al XVI-lea, după unii chiar cu un secol mai devreme. La început, brazii erau decorați cu podoabe comestibile (nuci și mere) și, eventual, cu trandafiri din hârtie colorată. Lumânările au fost așezate în brad în secolul al XVIII-lea, fiind înlocuite mai apoi de luminițele de Crăciun care funcționau cu ajutorul curentului electric.

Există însă diverse teorii privind originea reală a acestui obicei. Utilizarea arborilor veșnic verzi pentru coroane sau jerbe care simbolizau viața veșnică era un obicei al vechilor egipteni, chinezi și evrei. A fost frecventă în rândul europenilor păgâni și a supraviețuit convertirii lor la creștinism. Popoarele din nordul Europei își decorau casele și hambarele, de Anul Nou, cu plante veșnic verzi, pentru a-l speria pe diavol, iar în timpul Crăciunului amenajau un copac pentru păsări.

În reprezentațiile medievale, puse în scenă în 24 Decembrie, în unele culturi, copacul era identificat cu Copacul Paradisului. În aceste piese, el era decorat cu mere, reprezentând fructul interzis și cu napolitane, ca simbol al Euharistiei și răscumpărării. Mai târziu, Copacul Paradisului a pătruns în casele oamenilor, iar merele au fost înlocuite cu bile roșii strălucitoare.

Obiceiul decorării bradului de Crăciun a devenit foarte popular în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este deja de notorietate faptul că prințul Albert, soțul de origine germană al reginei Victoria, a adus la obiceiul împodobirii bradului de Crăciun. Se pare că cei doi au fost primele celebrități care au pozat în fața bradului lor de Crăciun, la castelul Windsor, în 1848. E drept că n-a fost o fotografie, ci doar un desen, care a apărut în Illustrated London News.

Primii pomi de Crăciun vânduți în Statele Unite au fost aduși în New York în 1851, în ciuda opoziției puritanilor din Massachusetts, care dezaprobau acest obicei considerat păgân.

La începutul secolului al XX-lea, brazii de Crăciun și-au făcut apariția în diverse locuri publice, mai ales în piețele din marile orașe, în jurul lor organizându-se târguri de Crăciun.

O, brad frumos!
Bradul din fața Primăriei Arad

Astăzi, există o mare varietate de decorațiuni pentru brad, unele având doar o valoare estetică, altele și cu una simbolică: ghirlande, acadele, globuri, jucării, luminițe, etc. În vârful bradului este așezat un înger, ca reprezentare a îngerului Gabriel sau o stea, simbolizând steaua de la Bethleem.

G de Daniel Sánchez Pardos – un experiment de marketing

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Despre autor:

Daniel Sánchez Pardos (n.1979, Barcelona) este un scriitor spaniol, absolvent al Universității din Barcelona, unde a studiat literatura hispanică și a Universității Pompeu Fabra, unde a urmat cursuri post-univesitare de traducere literară.

Este autor de povestiri și de romane și a obținut mai multe prmeii literare.

Despre carte:

Romanul lui Daniel Sanchez Pardos are un nume, G, menit să intrige cititorul și să-l facă curios și dornic să afle ce se ascunde între paginile lui. Dacă la asta adăugăm „promisiunile” de pe copertă, Gaudi, Barcelona și o conspirație care ascunde un pericol de moarte, nu ne putem gândi decât la o lectură foarte interesantă. Din punctul meu de vedere, nu e însă decât un bun exercițiu de marketing, în care se dovedește încă o dată (de parcă mai era nevoie!) că ambalajul și o reclamă bine țintită fac uneori mai mult (din punct de vedere al vânzărilor) decât o carte bine scrisă. Continuă lectura →

Cum să ne protejăm tenul în perioada rece

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Chiar dacă temperaturile rămân mai ridicate decât cele obișnuite pentru luna noiembrie, diminețile sunt friguroase și uneori cețoase, vântul bate și el destul de des, atmosfera e destul de umedă, așa că tenul nostru, mai ales dacă ne-am procopsit cu unul sensibil, are de suferit.

Cum ne protejăm tenul în perioada rece?

Răspunsul la întrebarea asta e destul de complicat și depinde de preferințele fiecăreia. Eu prefer cosmeticele naturale, despre care v-am povestit pe aici, așa că folosesc de ceva vreme produsele cosmetice Apidava și sunt foarte mulțumită de ele, așa că m-am bucurat când am primit din Cetatea Albinelor trei produse care să mă ajute să-mi îngrijesc tenul și buzele așa cum trebuie. Continuă lectura →

Cu furculița literară prin lume – Prânz vegetarian în Amsterdam

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Astăzi, furculița literară e invitată la prânz, într-un bufet vegetarian din Amsterdam, în compania familiei Petersen, care face Marele Tur al Europei, o reeditare de secol XXI al marelui tur pe care-l făceau tinerii aristocrați în secolul al XVIII-lea. Jurnalul călătoriei lor este scris, cu mult umor, de David Nicholls în romanul Noi.

Noi de David Nicholls

Familia Petersen face o călătorie prin Europa, înainte ca Albie, fiul lui Douglas și a lui Connie, să plece la facultate. Ajunși în Amsterdam, cei trei sunt provocați de o tânără excentrică pe care Albie tocmai o cunoscuse să mănânce la un restaurant vegetarian. O inițiativă nu prea agreată de Douglas, naratorul întregii povești.

Năut ca niște biluțe mici de calcar. Un soi de brânză de vaci spongioasă și fadă. Spanac ca niște alge pe o plajă chinezească, bame reci ca o găleată de melci. Avocado necrozat, cușcuș nisipos, dovlecei flasci într-un sos apos verde-cenușiu făcut din apă. Fasole boabe! Fasole boabe simple, reci, răsturnate într-un mod minunat dintr-o conservă.

În afară de asta…

Pâinea era moale și densă precum chitul de fereastră și stropită cu conținutul fărașului brutarului.

În concluzie…

– Nu e nimic aici, am spus eu, care să nu se lipească dacă îl arunci în perete, și apoi să alunece încet în jos pe el.

– Cu excepția pâinii, a râs Connie.

– Pâinea ar ricoșa și ar scoate un ochi cuiva.

Bine măcar că și-au păstrat simțul umorului!

 

 

 

 

 

Ca din întâmplare femeie. Regina Cristina a Suediei de Dario Fo

~ Dorina Danila ~ 3 comentarii

Despre autor:

Dario Fo (1926-2016) a fost o personalitate complexă: scriitor, pictor, dramaturg, actor și regizor italian. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1997, „…pentru că, urmând tradiția bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriților.” (Academia Suedeză)

A studiat la Academia de Belle Arti Brera la Milano, a lucrat ca autor de texte satirice și actor la radio și televiziune, a produs comedii satirice și a făcut  adesea spectacole în locuri neconvenționale.

În 2006, a primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universității La Sapienza din Roma (doar Luigi Pirandello și Eduardo de Filippo s-au mai bucurat de acest prestigios titlu).

Despre carte:

Am început să citesc cartea din cauza – atunci când am început-o, credeam că e datorită – apariției în Raftul Denisei, una dintre colecțiile mele preferate, a unei coperte foarte reușite și a promisiunii unei lecturi interesante despre un personaj despre care nu știam nimic. Continuă lectura →

Petrecerea de Halloween de Agatha Christie

~ Dorina Danila ~ Un comentariu

Despre autoare:

Agatha Christie (1890 – 1976) este cea maipopulară scriitoare de romane polițiste și cel mai bine vândut scriitor din toate timpurile. Fără legătură cu asta, este și scriitoarea mea preferată, cu toate șansele să rămână așa pentru totdeauna. Motiv pentru care îți recomand să citești cărțile ei. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

Dacă nu ești neapărat fan al genului horror și îți dorești un Halloween ceva mai blând, atunci Petrecerea de Halloween este alegerea cea mai bună pe care o poți face. O să petreci câteva ore plăcute și nu exagerat de înfricoșătoare în compania lui Hercule Poirot și a Ariadnei Oliver, un fel de (auto)caricatură a Agathei Christie. Ba s-ar putea să descoperi că te-ai și amuzat puțin, în ciuda faptului că ai parte de câteva crime. Unele în prezent, altele în trecut. Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult, modul în care autoarea îmbină prezentul cu trecutul, pentru că, nu-i așa?, rădăcinile răului prezent se găsesc întotdeauna în trecut. Continuă lectura →

Noi de David Nicholls – jurnalul unei călătorii

~ Dorina Danila ~ 2 comentarii

Despre autor:

David Nicholls (n.1966, Eastleigh) este un scriitor englez, despre care nu știam nimic atunci când am început să citesc romanul Noi. A urmat cursurile unui colegiu din localitatea natală, apoi ale Universității din Bristol și ale Central School of Speech and Drama din Londra, una dintre cele mai renumite școli de dramaturgie din Europa. A fost actor de teatru și a apărut pe scenă cu pseudonimul David Holdaway. Nu a fost prea mulțumit de prestația sa ca actor și credea că-i lipsesc nu doar talentul și carisma, dar și abilitățile de bază necesare.

Scrie romane și scenarii de film și televiziune. Este căsătorit și are doi copii.

Despre carte:

Naratorul poveștii este Douglas Petersen, un biochimist de vârstă mijlocie, a cărui căsnicie cu Connie pare să se destrame odată cu plecarea fiului lor, Albie la universitate. Mi s-a părut interesantă structura romanului, cu cele două planuri temporale, trecutul și prezentul, alternate cu abilitate, astfel încât cititorul nu este lăsat să se plictisească nici măcar o pagină. Continuă lectura →

7 călătorii literare cu trenul

~ Dorina Danila ~ 2 comentarii

Dintre toate mijloacele de transport, trenul pare să-i fi inspirat pe scriitori mai mult decât au făcut-o altele. Așa se face  că el apare în multe romane, de la un simplu mijloc de transport către o anumită destinație, mai apropiată sau mai îndepărtată, până la sfârșitul dramatic al unui personaj (Anna Karenina, de exemplu).

Trenul, fie el unul luxos sau, dimpotrivă, sărăcios, pare să fie locul unde se întâmplă lucruri interesante, parcă mai mullt dramatice (inclusiv crime comise cu sânge rece) decât amuzante.

Dar, să nu mailungim și să ne îmbarcăm în tren. Uite aici câteva itinerarii literare de neratat:

1. Crima din Orient Express de Agatha Christie

„Imediat după miezul nopții, o puternică furtună de zăpadă oprește brusc faimosul Orient Express. Luxosul tren are surprinzător de mulți pasageri pentru această perioadă a anului. Insă dimineața, unul dintre călători nu-și mai face apariția – un american este găsit mort în compartiment, înjunghiat de douăsprezece ori, cu ușa compartimentului încuiată pe dinăuntru… In încercarea de a dezlega misterul, Hercule Poirot găsește tot felul de indicii false, menite să-l abată de la descoperirea criminalului. Deznodământul dramatic va aduce însă nu una, ci două soluții ale crimei – ambele, la fel de acceptabile.” (©Libris) Continuă lectura →

Eu și literatura română – o relație cu năbădăi

~ Dorina Danila ~ 5 comentarii

carti

Când eram la școală citeam, relativ conștiincioasă, literatura română pe care o aveam în programă. S-a întâmplat chiar să citesc unele cărți cu plăcere. Despre altele nu aș putea spune același lucuru, dar nici n-am să pretind acum, doar ca să fiu în trend, că programa școlară m-a marcat negativ pe vecie și că mi-a tăiat cheful de citit pentru totdeauna. Chiar dimpotrivă, aș zice. Continuă lectura →