România amuzantă

Unii îi spun România normală. Alţii, mai pretenţioşi, cred în România educată. Mie, în ultimul timp, mi se pare din ce în ce mai amuzantă.

România normală?

1. Premierul desemnat caută voturi împotriva guvernului copy-paste.

2. Oameni care, în urmă cu câteva luni, pretindeau că nu pot creşte salariile  fiindcă nu e de unde, sunt acum uimiţi că nu le-a crescut leafa (mai pe modul silenţios, aşa, totuşi). Continuă lectura

Pastila de vorbă: de mama focului

question_markSunt, în limba română, câteva expresii cu mama. Unele interesante, altele mai puţin, câteva chiar discriminatoare, ca să zic așa. Sau nu prea corecte politic, dacă e să fim în trend. Printre cele din urmă, se numără, de exemplu, mult utilizata Ce mama dracului! Nimeni, niciodată nu invocă partea masculină responsabilă de apariţia celui (prea) des prezent în limbajul uzual. Sau poate că provine dintr-o familie monoparentală, şi aşa se explică lipsa tatălui 🙂.

Tot dintr-o familie cu un singur părinte pare să provină şi bătaia, din moment ce se vorbeşte doar despre o mamă de bătaie şi niciodată despre un tată de bătaie. Apropo, mișcarea feministă ce părere are despre chestia asta? Continuă lectura

Gauguin în orașul albastru de Jean-Luc Bannalec

Despre autor:

Jean-Luc Bannalec este pseudonimul literar a lui Jörg Bong (n.1966), critic literar, editor, scriitor, fotograf și jurnalist german. Lucrează ca publicist și locuiește în Frankfurt-pe-Main și în Bretania, iar din 2012 a început să publice seria de romane polițiste dedicată comisarului Dupin. Cărțile au fost traduse în mai multe limbi și s-au bucurat de mare succes. De asemenea, au fost ecranizate și difuzate în mai multe țări europene..

Ce m-a făcut să cumpăr cartea?

Atunci când am văzut-o în librărie, nu știam nimic despre carte. N-o văzusem pe nicăieri, n-auzisem de ea, iar numele autorului îmi era total necunoscut. Continuă lectura

Ce importanţă are titlul în alegerea unei cărţi?

Grasă şi proastă. Aşa sună titlul unei cărţi de Rodica Ojog-Braşoveanu – scriitoare pe care altfel o apreciez – pe care nu mă pot hotărî nicicum s-o citesc. Fix din cauza titlului. Fiindcă nu mă pot împiedica să mă întreb ce chestii interesante pot afla eu despre un personaj de tipul ăsta.

Sau Sunt o babă comunistă, titlu care mă scoate de-a dreptul din sărite de câte ori îl aud. Şi babă, şi comunistă? Asta-i deja prea mult! Parcă sună a jurnalul vecinei mele de bloc, pe care, sincer, n-am niciun chef să-l citesc. Continuă lectura

Coperta unei cărți – este sau nu importantă?

Ideea să scriu (iar) despre copertele (coperțile?) de cărți mi-a venit după ce am văzut la CitestEmil imaginile cu trei ediții – una în limba română – ale unei cărți Are el un obicei, care-mi place mult, să ne arate, spre comparație, copertele mai multor ediții ale câte unei cărți. Deşi îmi place să le văd, trebuie să recunosc că aproape de fiecare dată îmi dă cu virgulă. In defavoarea ediției româneşti. Şi mă face să mă întreb de ce editurile româneşti nu prea acordă atenție copertelor cărților pe care le scot pe piață. Cu unele excepții, evident.

Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi în librăria Waterstone din Amsterdam. Cărțile stăteau aliniate frumos, una mai atrăgătoare şi promiţătoare ca alta. Preferata mea a fost, of course, secțiunea dedicată Agathei Christie. Incredibil ce coperte! Dacă aş fi putut, aş fi luat toate cărțile alea acasă! Din păcate … avion. Şi bagaj de cabină …

Continuă lectura

Obiecte prețioase de Kathleen Tessaro – o carte cu final neterminat

Despre autoare:

Kathleen Tessaro (n.1965) este o scriitoare americancă, despre care am scris câte ceva aici.

Despre carte:

Romanul începe promițător, cu o vizită la Muzeul de Artă din Boston, unde câteva exponate par să-i trezească eroinei amintiri din alte timpuri. Printre ele, un inel cu o piatră de agat negru la vederea căruia i s-a făcut pielea de găină.

După câteva pagini, ne întoarcem în timp, în toamna anului 1931 și o regăsim pe tânăra Maeve Fanning, într-un spital de boli mintale din New-York, unde o întâlnește pe Diana Van der Laar, o tânără misterioasă și fragilă, cu un colier de perle la gât.

Cele două tinere se reîntâlnesc după un timp, în Boston, oraș în care se va desfășura acțiunea în continuare. Un oraș care încearcă să-și revină după marea criză economică. Diana face parte dintr-o familie aristocratică înstărită, care face donații Muzeului de Artă și trăiește într-o casă somptuoasă. Continuă lectura

Barcelona – listă de lecturi

Barcelona e un oraș care atrage ca un magnet. Nu este doar unul dintre cele mai vizitate orașe din lume – atât de vizitat încât rezidenții au început să caute soluții care să limiteze numărul vizitatorilor -, ci și o sursă de inspirație pentru scriitori, din imaginația cărora ies povești care-i fac pe cititori să-și dorească să pășească pe urmele personajelor.

În așteptarea momentului în care o să ajungi în Barcelona, uite câteva cărți care o să te facă să-ți imaginezi că ești acolo.


pofta-de-ciocolata
Continuă lectura

Afacerea Columb de Steve Berry – un thriller istoric care te pune pe gânduri

Despre autor:

Steve Berry (n.1955) este un scriitor american, fost avocat timp de peste 30 de ani. Berry este membru fondator al International Thriller Writers, un grup al scriitorilor de thriller, cu mai mult de 4200 de membri din toată lumea.

Steve Berry a început să scrie în 1990, dar, după ce a fost respins de 85 de ori, debutat abia în 2003, cu romanul Camera de chihlimbar, urmat în 2004 de Profeția Romanov.

Cele două romane au fost urmate de alte cărți care s-au bucurat de succes și de premii literare. Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de țări și au apărut în peste 50 de țări.

În prezent, Steve Berry locuiește în Florida, un loc preferat și de alți scriitori de thrillere.

Despre carte:

Timp de 500 de ani, istoricii au căutat răspunsul la întrebarea: Cine a fost Cristofor Columb?

Răspunsul se regăsește cu adevărat în altă întrebare.

Cine vreți să fie?

Așa se încheie nota autorului de la sfârșitul romanului Afacerea Columb de Steve Berry. Și de aici începe toată povestea. Continuă lectura

Cititul ca normă

Am observat că s-a declanșat, în ultima vreme, un fel de întrecere în a îndemna lumea să citească. Orice, cu orice preț, numai să citească.

La început, a fost așa-numita provocare de 10 minute (ten minutes challenge). Apoi am vâzut că s-a trecut la 35 de pagini dimineața și 35 de pagini seara. De ce 35 și nu 30 sau 40, numai Sfântul Duh al lecturii și cel care a avut năstrușnica idee pot ști! Continuă lectura

Literatură versus maculatură

O să încep cumva didactic, cu definițiile celor doi termeni, ca să știm de unde pornim discuția.

Conform Dexonline, literatura este:

1. o formă de creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului.

2. totalitatea operelor literare ale unei epoci, ale unei țări etc. ♦ Tot ceea ce s-a scris referitor la o problemă sau într-un anumit domeniu; bibliografie. Continuă lectura