Pictorul umbrelor de Esteban Martin

pictorul-umbrelor

Despre autor:

Esteban Martin (n.1956) este antropolog și scriitor catalan, licențiat în geografie și istorie al Universității Barcelona. A urmat un master pentru scenarii de film și televiziune și a studiat arta cărților la L’Escola Superior de Disseny i d’Arts Llotja in Barcelona. Colaborează la diverse publicații istorice și la programe culturale la radio și este fondatorul unei mici edituri, Littera.

A publicat poezii, romane, biografii și ficțiune pentru copii și adolescenți.

Locuiește în Barcelona.

Despre carte:

Când am început să citesc Pictorul umbrelor nu aveam cine știe ce așteptări și nici nu bănuiam că sub înfățișarea mai degrabă modestă (cumva surprinzător din partea Editurii RAO) se află o carte care să-mi placă atât de mult. Surprinderea a rămas și după ce am citit cartea, fiindcă nu are neapărat elemente care să mă atragă.

În primul rând, Picasso. Nu este unul dintre pictorii mei preferați, ba chiar vizitând Muzeul Picasso din Malaga, îmi amintesc că nu prea mi-au plăcut operele expuse acolo. Dacă aș fi citit Pictorul umbrelor înainte, poate le-aș fi înțeles altfel. Deși ca pictor nu-l agreez foarte tare, ca personaj de roman se dovedește interesant: mi-a plăcut la fel de mult și Cină cu Picasso de Camille Aubry, un roman din cu totul alt registru, totuși. Continuă lectura

Reclame

Muza de Jessie Burton – recenzie

Despre autoare:

Jessie Burton este o scriitoare și actriță britanică despre care am scris aici. De când am scris articolul, romanul Miniaturista s-a vândut în peste un milion de exemplare, în peste 38 de țări, iar romanul Muza a fost tradus în peste 30 de țări.

Despre carte:

Muza, cel de-al doilea roman scris de Jessie Burton, este o poveste cu două planuri narative, distincte spațial și temporal (Londra, 1967 și sudul Spaniei, 1937), care se împletesc armonios spre un final, recunosc, neașteptat. Și cumva forțat, după părerea mea.

muza-jessie-burton Continuă lectura

Provocarea lunii februarie – un titlu care începe cu litera F

Cărțile lui Cupidon – ziua 1

Am decis să răspund provocării lansate de Praf de stele-bookysme și să postez în fiecare zi a lunii februarie (aici și pe contul de Instagram) răspunsul meu la provocarea zilei.

Astăzi, e timpul pentru o carte al cărei titlu începe cu litera F.

fata-cu-cercel-de-perla

Fata cu cercel de perlă e titlul unui roman scris de Tracy Chevalier despre pictorul olandez Johannes Vermeer și cum ar fi pictat el tabloul cu același nume (preferatul meu în materie de picturi). Frumoasă poveste, în care facem cunoștință cu pictorul de geniu Vermeer, dar și cu omul egocentric Vermeer.

Tu ce carte cu titlul începând cu F ne recomanzi?

Mâine, o nouă provocare și un nou răspuns. Rămâi, așadar, pe recepție!

Nuferi negri de Michel Bussi – recenzie

Despre autor:

Michel Bussi (n.1965, Franța) este scriitor, politolog și profesor de geografie la Universitatea din Rouen. Deși a început să scrie în anii ’90, a publicat abia în 2006 primul său roman, Code Lupin (inspirat de o excursie la Roma și de Codul lui da Vinci a lui Dan Brown). A fost tradus în 25 de țări și se numără printre cei mai reputați scriitori contemporani de romane polițiste.

Despre carte:

Roman publicat în 2018 de Polirom
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 376
ISBN: 9789734674152

nuferi-negri Continuă lectura

Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

Despre autoare:

Tracy Chevalier (n.1962) este o scriitoare născută în Statele Unite ale Americii și naturalizată în Marea Britanie, despre care am scris aici.

Despre carte:

Fata cu cercel de perlă  a lui Johannes Vermeer este unul dintre cele 35 de tablouri rămase în urma pictorului olandez și, probabil cel mai celebru. Olandezul Vermeer și italianul Rafael sunt pictorii mei preferați, iar dacă ar fi să fac un clasament (de amator, desigur) al tablourilor care-mi plac cel mai mult, Fata cu cercel de perlă ar ocupa primul loc. E atâta frumusețe, gingășie și mister în pictura asta, încât mi-a plăcut din prima secundă în care am văzut o reproducere.

fata-cu-cercel-de-perla

Fata cu cercel de perlă a romancierei Tracy Chevalier este un roman de ficțiune istorică, despre creația picturii lui Vermeer și care încearcă să răspundă la întrebarea „Cine a fost fata pe care a imortalizat-o pictorul?” Despre viața personală a lui Vermeer se știu relativ puține lucruri, așa că a fost loc suficient pentru ficțiune.

Fata cu cercel de perlă este un roman de atmosferă, care lasă cititorul să pătrundă în intimitatea caselor olandeze de secol XVII și să-și facă o idee bine conturată despre viața locuitorilor din orașul Delft, unde se petrece acțiunea.

Unii spun că e un roman de dragoste. O dragoste unilaterală aș zice eu, Griet fiind îndrăgostită de stăpânul său, dar în ce-l privește pe acesta, lucrurile sunt discutabile, din punctul meu de vedere. E adevărat că, la un moment dat, Vermeer încearcă o apropiere fizică de Griet și o mângâie pe obraz, dar cred că a fost, mai degrabă, dragostea pentru pictura căreia îi era model, decât pentru fată.

Fata cu cercel de perlă nu e singurul tablou despre care e vorba în romanul lui Tracy Chevalier. Au mai fost evocate Vedere din Delft, Fata cu paharul de vin, Lăptăreasa, Concertul, Fata care scrie, Femeia cu carafa.

Vermeer-view-of-delft
Vermeer, Vedere din Delft. Sursa foto: Wikipedia

Personajele

Griet este o tânără care, după ce tatăl său își pierde vederea și nu mai poate lucra ca faianțar, se angajează ca servitoare în casa familiei Vermeer. Adaptarea este dificilă, mai ales că nici unul dintre membrii familiei nu o primesc cu simpatie și cu atțt mai mult cu cât este o familie catolică, Griet provenind dintr-una protestantă. Singura care-i arată uneori bunăvoință este Maria Thins, mater familias. Griet face curățenie în atelierul pictorului, o însărcinare dificilă fiindcă nu are voie să miște niciun lucru de la locul lui, atunci când maestrul lucrează la un tablou. Deși pictorul este o prezență foarte discretă, Griet reușește să se apropie și chiar să se îndrăgostească de el.

Maria Thins, soacra lui Vermeer, conducea, cumva din umbră, casa Vermeer și era o „persoană obișnuită să aibă grijă de cei care nu erau la fel de abili ca ea”. Inclusiv de fiica ei, Catharina, care părea că nu poate duce nimic la bun sfârșit. În afară de a naște copii, unul după altul. Este energică, înțeleaptă și nu se sfiește să ascundă unele lucruri de fiica sa, ursuza și veșnica gravida Catharina, atunci când interesel familiei o cer. Din colțul în care stă și fumează pipă, Maria Thins trage sforile întregii familii.

În ce-l privește pe Vermeer însuși, deși personalitatea lui domină întreaga poveste, el rămâne până la sfârșit un personaj misterios, chiar și pentru Griet, personajul principal și naratorul poveștii. Nu i se spune niciodată pe nume, este pomenit doar ca „el”, ca și cum ar fi o fantomă care plutește prin casă. Foarte rar participă la viața de familie, fie este plecat prin oraș fie, cel mai adesea este înfățișat în atelierul său, aflat la ultimul etaj al casei, unde nici măcar soția sa nu are voie să pătrundă. Cocoțat în turnul său de fildeș, Vermeer domină întreaga familie și este preocupat numai de picturile sale. Un personaj egocentric, căruia nu-i pasă prea mult de cei din jurul lui. Împrumută bijuteriile soției sale ca să-și împodobească modelele cu ele, iar când aceasta se opune, le subtilizează cu ajutorul soacrei sale. Când o pictează pe Griet, o pune să-și facă găuri în urechi ca să-și pună cerceii de perle. Și chiar dacă nu se vede decât o ureche, el o chinuie oblingând-o să le găurească pe ambele. Un geniu cu siguranță, dar un personaj fără caracter, la fel de sigur (în romanul lui Tracy Chevalier, fiindcă nu putem ști cât e adevăr și cât ficțiune).

„Când am făcut curat în atelier n-am văzut nimic care să-mi arate că el fusese acolo. Nu se schimbasenimic, paletele erau curate, pictura însăși părea neatinsă. Dar simțeam că el fusese acolo.”

Celelalte personaje, Catharina, fiicele familiei Vermeer, servitoarea Tanneke, măcelarul Pieter sau părinții lui Griet, își ocupă și ele locul în această poveste picturală ca într-un puzzle colorat.

Evaluarea mea

  • Subiect            – interesant, posibila geneză a unui tablou celebru
  • Scriitură         – lejeră, accesibilă, ușor de parcurs, fără figuri de stil
  • Redactare       – foarte bună
  • Traducere       – foarte bună
  • Copertă           – frumoasă
  • Goodreads       5/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici, aici sau aici.

Lectură plăcută!

10 cărți cu nume de PICTORI în titlu

Cărți cu nume de pictori în titlu

Arta a fost dintotdeauna o importantă sursă de inspirație pentru romancieri, eseiști, poeți. Cu atât mai mult pictorii, cu viața lor, uneori, extravagantă. Nu e deci de mirare că unii autori au folosit numele pictorilor (nu întotdeauna foarte inspirat), chiar în titlurile cărților lor. Căci, nu-i așa că o carte pe coperta căreia scrie Cină cu Picasso nu poate să fie decât interesantă?

Așa că o să încep lista de cărți cu nume de pictori în titlu exact cu cartea asta :).

1. Cină cu Picasso de Camille Aubray

Pablo Ruiz y Picasso (1881-1973) a fost unul dintre cei mai importanți artiști plastici ai secolului al XX-lea. Activitatea lui artistică a fost lungă (peste optzeci de ani) și multilaterală: pictură, sculptură, poezie, desen, grafică, ceramică. A avut o viața aventuroasă, fapt care l-a făcut să devină cel mai cunoscut pictor al vremurilor sale.

Relațiile sale numeroase (și controversate) cu femeile au devenit nu doar știri mondene ci și subiecte de roman. Unul dintre aceste romane este Cină cu Picasso de Camille Aubray. De citit neapărat. Continuă lectura

În căutarea lui Cezanne de Peter Mayle – recenzie

Despre autor:

Peter Mayle (1934-2018) e un autor britanic despre care poți citit mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de RAO
Format: 180×110
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 312
ISBN: 978-606-776-160-3

in-cautarea-lui-cezanne Continuă lectura

O călătorie pe urmele lui Claude Monet

Claude Monet (1840-1926), părintele mișcării impresioniste, a  pictat aproape două mii de tablouri, pline de lumină, culoare și mișcare.

„Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură, străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare.” (1926)

Monet nu a fost doar un pictor neobosit, ci și un călător pasionat. Așa încât i-au fost, rând pe rând, surse de inspirație Parisul, Londra, Veneția, orașele și morile de vânt olandeze, stâncile de pe coasta normandă, catedrala de la Rouen sau fiordurile norvegiene. Continuă lectura

Calendar: 8 ianuarie

1337 – a murit Giotto, pictorul și arhitectul italian (n.1256), care a pictat, printre altele, Capela Scrovegni din Padova și Campanila lui Giotto din Florența. Giotto di Bondone este considerat primul, cronologic vorbind, dintre artiștii Renașterii.

Capela Scrovegni Padova
Capela Scrovegni din Padova

1824 – s-a născut Wilkie Collins (d.1889), scriitorul englez cunoscut mai ales ca autorul romanului Femeia în alb. Continuă lectura

Mireasa evreică de Luigi Guarnieri

Despre autor:

Luigi Guarnieri (n. 1962, Catanzaro), este un scriitor italian, doctor în Litere al Universității din Pisa. A scris piese de teatru, teatru radiofonic și romane traduse în multe țări. Locuiește la Roma.

Despre carte:

Produs publicat în 2010 de RAO
Data apariției: Noiembrie 2010
Colecția Biblioteca RAO
Tip copertă: Broșată/Cartonată
Număr pagini: 218
ISBN: 978-606-8251-62-2

Mireasa evreică este un tablou a lui Rembrandt expus la Rijksmuseum din Amsterdam. L-am văzut cu ani în urmă, când am vizitat muzeul și-mi amintesc că m-a impresionat profund. Mai mult chiar decât celebrul Rond de noapte. Culorile și felul în care le-a folosit pictorul m-au țintuit minute în șir în fața picturii. Mi-a plăcut mai ales mâneca personajului masculin, aurie, luminoasă, care parcă își schimba nuanța în timp ce mă uitam la ea. Nu se știe exact cine sunt cele două personaje, așa că, în timp, s-au făcut diverse speculații pe această temă.

Romanul lui Guarnieri spune povestea a două iubiri, la peste trei secole una de cealaltă, una în Amsterdam iar cealaltă la Paris. Ce au în comun cele două povești de dragoste despărțite de timp și de spațiu? Un tablou al lui Rembrandt.

Leo Gualtieri, un tânăr scriitor italian, refuzat de editurile cărora le trimisese manuscrisele sosește la Paris ca să se documenteze pentru un roman. Într-o seară o cunoaște pe Rebecca Lopes da Costa, descendenta unei familii de sefarzi portughezi emigrați în Olanda. Rebecca se îndrăgostește de Leo, dar acesta decide că este incapabil să iubească, așa că nu răspunde iubirii ei. Rebecca studiase istoria artei și făcea cercetări despre tabloul lui Rembrandt, Mireasa evreică. Mai mult decât atât, ea credea că personajul feminin din tablou este o strămoașă de-a ei, Abigail Lopes da Costa.

Mireasa-evreica
Mireasa evreică, expus la Rijksmuseum Amsterdam

Rebecca încearcă să se sinucidă, iar Leo pare cuprins de remușcări, dar doar pentru scurt timp, fiindcă, lipsit de scrupule, îi fură Rebeccăi manuscrisul despre tabloul lui Rembrandt și pleacă în Italia.

Cu mai bine de trei sute de ani în urmă, în Amsterdam, doctorul Paradies este chemat s-o trateze pe Abigail Lopes da Costa, care pare atinsă de o boală necunoscută. Abigail se îndrăgostește de el, spre marea nemulțumire a tatălui ei, un om înstărit și influent, care pornește o campanie de discreditare a doctorului. Acesta pleacă din Amsterdam, urmat la scurt timp de Abigail, care fuge de acasă pentru a fi cu dragostea vieții ei. Dar timpul  nu mai are răbdare, iar Abigail este răpusă de boala misterioasă de care suferea. Cei doi îndrăgostiți mai au timp doar să-i pozeze lui Rembrandt pentru un tablou.

După 16 ani, Leo revine la Paris și o caută pe Rebecca pentru a-i cere iertare dar, mai ales, pentru a afla mai multe despre Abigail. Asta pentru că se hotărâse să scrie un roman despre pictura lui Rembrandt.

Personajul nesuferit

Este Leo Gualtieri, un scriitoraș italian nesigur pe el, sărac, jerpelit, alcoolic și incapabil să iubească.

Uram perechile care se iubeau sau care credeau că se iubesc. Spectacolul dragostei mă dezgusta. Fără dragoste eram nefericit, dar fericirea celor care se iubeau mi se părea ceva arogant. O etalare obscenă, arogantă. trufașă și ridicolă.

Pe de altă parte nu este lipsit de simțul umorului și al ironiei, mai ales al autoironiei. Are câteva secvențe amuzante, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că e un nesuferit.

Evaluarea mea pe Goodreads: 3/5.

Poți comanda cartea la librăriile online, Elefant sau Libris.

Lectură plăcută!