De ce iubesc denimul?

Deși a fost inventat încă din secolul al XVII-lea – după unii chiar mai devreme – denimul a rămas până în zilele noastre una dintre cele mai populare țesături. Aproape toată lumea are în garderobă cel puțin un obiect vestimentar din denim.

Nu i se cunoaște exact proveniența, unii sunt de părere ar fi franceză, iar alții engleză. Se pare că denumirea vine de la țesătura din lână și mătase produsă de francezi și denumită serge de Nimes, după numele orașului Nimes.

Englezii produceau un material asemănător celui franțuzesc (doar că era din bumbac), denumit tot serge de Nimes, iar mai târziu denim. Ca să fie lucrurile și mai complicate, la Genova se fabrica un material denumit jean, pe care au început să-l fabrice și englezii. Jeansul era țesut din fire diagonale colorate, iar denimul dintr-un fir colorat combinat cu unul alb.

Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, denimul traversează Atlanticul și americanii încep să producă un material foarte rezistent, pe care-l foloseau pentru confecționarea hainelor de lucru, dar și a tapițeriilor sau corturilor.

Povestea jeanșilor a început odată cu ideea lui Levi Strauss un emigrant din Bavaria de a produce pantaloni rezistenți pentru cei care participau la Goana după aur. Nu doar că a folosit denimul pentru fabricarea pantalonilor, dar le-a și întărit cusăturile cu capse metalice. La început, Levi Strauss fabrica doar salopete, apoi a început să fabrice și alte articole din denim – jachete, cămăși și veste, toate cu nelipsitele capse metalice, devenite o marcă a Levi’s. Continuă lectura

Reclame

7 lucruri amuzante de făcut la o petrecere de Crăciun reușită

Petrecerea de Crăciun e un eveniment așteptat cu nerăbdare de toți angajații firmei. Anul ăsta îți revine ție onoarea (după pare să fie de părere șefu’) s-o organizezi. Probabil că invidioasele de colege de birou te-au pârât că ai cârcotit anul trecut. Auzi la el! Onoarea. Ca și cum n-ai avea altceva mai bun de făcut decât să-ți bați capul cum să-ți distrezi colegii.  Dar șefu’ dixit, așa că n-ai de ales decât să cauți – și ai face bine să și găsești 🙂 – cele mai bune idei pentru o petrecere wow! Și când vine vorba de o petrecere corporate asta nu e deloc ușor, crede-mă.

Dacă vrei să-ți impresionezi colegii, trebuie să organizezi o petrecere ca la carte. Și asta înseamnă un brad decorat cu stil, Moș Crăciun încărcat de cadouri, dar mai ales distracție. Multă distracție.

Uite 7 idei de activități amuzante:

1. Moulin Rouge

Decorează locația ca un cabaret parizian de la începutul secolului trecut și invită o trupă de cabaret să distreze invitații. Dacă crezi că nu e prea mult, provoacă invitatele la un can-can. Colegii vor dori, desigur, să imortalizeze momentul, așa că pregătește un photo-booth și accesoriile necesare pentru o ședință foto perfectă: bijuterii extravagante, eșarfe boa, jartiere, evantaie din pene, bentițe cu paiete, mănuși negre din satin. Continuă lectura

Casa din vis

Eu sunt HaiHui și mă întorc acasă după o zi obositoare la școală. De fapt nu mă cheamă așa, HaiHui e doar porecla pe care mi-au dat-o elevii mei fiindcă fac parte din gașca Călătorilor Pasionați. Se poate și mai rău, am un coleg pe care l-au botezat ZevZec, fiindcă … de fapt, habar n-am de ce l-au botezat așa.

Cotrobăiesc după chei, trec minute bune pînă le găsesc și reușesc să deschid ușa. Ce bine ar fi să pot da o comandă vocală prin telefon, după modelul „Sesam, deschide-te” și ușile să se deschidă singure. Aș economisi o grămadă de timp.

coming home
Sursa

Dacă te întrebi ce caut acolo jos, să știi că mă gândesc ce bine ar fi să am încălzire în pardoseală :). Dar n-am, așa că mă ridic și mă târăsc spre camera de zi, unde mă trântesc pe canapea. Dau drumul la televizor, să văd ce mai e prin țărișoară. Nimic nou sub soare (din păcate, nici sub nori), așa că parcă aud cum încep să se scorojească pereții de plictiseală. Opresc televizorul și stau o vreme cu ochii în tavan, fără mă gândesc la nimic. Adorm și încep să visez proiecte de case. Oare visul ăsta mi se trage de la pasiunea mea de a fotografia case peste tot unde merg sau de la grija că trebuie să zugrăvesc iar dacă se scorojesc pereții? Continuă lectura

7 pentru un roadtrip de neuitat

Dacă-ți vine cumva ideea să faci un roadtrip prin țărișoară, trebuie să fii pregătit pentru orice. Peisaje superbe, sate pitorești, case răspândite pe coline, dar și aventuri neașteptate. Așa ni s-a întâmplat și nouă astă-vară, când am plecat să vizităm locuri de poveste (speram noi).

Toate bune și frumoase până am ajuns pe Transalpina. Acolo a început aventura noastră pe patru roți.

1. Un sistem de navigație auto

Trebuia să părăsim Transalpina la Obârșia Lotrului. Doar că, în loc s-o luăm la dreapta spre Petroșani, am făcut stânga, spre Voineasa. Și ne-am dus, ne-am tot dus. Mai aveam puțin și ajungeam pe Valea Oltului :). Frumos peisaj, nimic de zis, deși n-ar fi rău ca oamenii să fie mai grijulii când poposesc pe marginea drumului (a se citi să nu mai arunce gunoaie). Alta ar fi fost situația dacă aveam un sistem de navigație auto. Era bun unul de navigație universală cu Android, cu acces la internet prin wifi și 3G și cu bluetooth.

Transalpina

2. Muzică bună de ascultat

Nimic de zis, drumul a fost plăcut, am ascultat muzică în mașină și ne-am oprit din când în când să admirăm peisajul sau să facem câte-o poză. Sotzul ascultă muzică atunci când conduce și are mereu la dispoziție „rezerve” muzicale consistente. Totuși, când drumul se prelungește neașteptat cu câteva ore, n-ar strica să aibă un port USB pentru extra conținut și conectivitate. Deși, dacă ar fi să mă întrebe pe mine, aș fi preferat să ascultăm muzică de pe Youtube direct în sistemul audio al mașinii. Continuă lectura

Cel mai bun antidot pentru o zi mohorâtă de luni

E toamnă. E luni dimineața iar. Știi care e cea mai scurtă poveste horror? Luni. Haha! Ce-mi plac glumele mele … Iar nu reușești să aduci nicio umbră de zâmbet pe chipul ființei speciale din viața ta. Ai încercat de toate: i-ai pregătit micul dejun, i-ai dus cafeaua la pat, i-ai postat pe perete chestii poptămășești gen: May your coffee be strong and your Monday short sau Keep calm and pretend it’s not Monday (ca și cum ar fi așa simplu să faci asta). Nu pe peretele din bucătărie ci pe cel de pe FB :). Și neapărat în engleză, chiar dacă ea nu lucrează la corporație. Și chiar dacă tu era să rămâi corigent la engleză. Asta era în secolul trecut, așa că cine mai stă să-și aducă aminte.

Se pare că nimic nu funcționează. Gândul la săptămâna de lucru care-i stă în față și la mutra încruntată care stă la biroul șefului îi alungă orice tentativă de bună dispoziție.

În timp ce ea își bea cafeaua și dă o raită virtuală să vadă ce mai fac unii și alții, ție vine în minte un refren la modă pe vremea când te „luptai” tu cu engleza la școală: „Un zâmbet, o floare/O rază de soare…” Continuă lectura

De ce o casă veche îți poate schimba viața?

sobaÎn copilăria ta, soba de teracotă era vedeta casei tale. Când s-au mutat acolo, părinții tăi au vrut s-o demoleze, dar au păstrat-o, că prea era frumoasă. Responsabile de încălzirea casei erau caloriferele, dar soba era locul magic lângă care îl așteptai nerăbdător pe Moș Crăciun, ascultai colinde și devorai delicioasele prăjituri făcute de mama.

Priveai viscolul pe fereastră, dar în casă era cald și bine. Anii au trecut peste tine și peste casa ta și totul s-a schimbat. Copiii tăi îl așteaptă pe Moșul cu nasul în tabletă, la geamuri șuieră vântul, agentul termic nu mai e nici el ce-a fost odată (oare o fi emigrat în Congo?) iar facturile parcă vor să depășească PIB-ul. Colac peste pupăză, anul ăsta, lemnele au fost foarte greu  de găsit. Și foarte scumpe. Or fi defrișat tăietorii de lemne toate pădurile? Sau s-a apucat ANAF-ul serios de treabă? Ideea e că nimeni nu părea să aibă chef să vândă lemne. Când zic nimeni, mă gândesc la furnizorii „tradiționali”. Toți găseau câte un motiv: ba că n-au voie să parcheze pe stradă, ba că tocmai s-au terminat lemnele, ba una, ba alta.

Ce spune lumea despre casele vechi?

În general, lumea crede despre casele vechi că sunt neizolate termic, că bate bate vântul pe sub ușă, că sunt neecologice și risipesc energia termică, că sunt devoratoare de bugete și, prin urmare, ai face mai bine să scapi de ea și să te muți într-o casă nouă. Mai exact într-un apartament de bloc, că nu mai bani de o casă :(.

Cum poate deveni o casă veche casa pe care ai visat-o?

Tu ești un nostalgic și nu prea vrei să lași în urmă toată viața ta de până acum. În plus, dacă te muți la bloc, n-o să mai ai terasa pe care petreci atâtea ore plăcute când e frumos afară. N-o să mai ai nici intimitatea dată de spațiul generos din casa ta veche.

Da, dar iarna nu-i ca vara, după cum bine a spus un clasic în viață, așa că ai face bine să găsești o soluție până nu vine iar viscolul prin buzunarele tale.

Eu zic să ai grijă când te apuci de reabilitarea termică și să nu angajezi vreo firmă neserioasă, care să-ți facă lucrările de mântuială. Adu-ți aminte ce ai pățit vara trecută, când ai vrut să izolezi terasa. Nu uita că Dorel e de serviciu din când în când și s-ar putea să fie chiar pe tura ta. Continuă lectura

La pas prin lumea largă

Prima dată am fost în Elveția. Frumoasă țară, dar mai ales tare curată. O săptămână am tot umblat și când ne-am întors acasă eram ca scoși din cutie, în prima zi. Zici că n-am fi bătut atâta drum fără să dăm de vreo cremă de ghete.

Am vizitat Berna, Geneva și Neuchatel. La Berna, ne-am plimbat mult pe sub arcadele stradale și am poposit din când în când să mai căscăm ochii la una-alta, de exemplu la casa lui Einstein sau la turnul cu ceas, unde așteptau o mulțime de turiști să se dea ora exactă. Geneva nu prea ne-a plăcut, poate pentru că am ajuns acolo într-o zi cu ploaie, așa că am văzut-o mai mult de sub umbrelă. Clădirile erau cam gri, mohorâte și austere. Dacă nu te uitai bine pe tăblițele de la intrare, n-ai fi zis că sunt sedii de bănci. Nici jetul cu apă nu ni s-a părut prea impresionant, ca să fim sinceri. La Neuchatel, ne-am dus pe urmele lui Balzac, care a ajuns aici în căutarea unei poloneze de care se îndrăgostise. Frumos oraș, Neuchatelul. Am făcut lungi plimbări pe malul lacului, am admirat vechile clădiri, parcă sculptate în unt, vorba lui Dumas și am mai poposit, uneori, la un pahar de vorbă cu prietenii. Un singur regret avem – n-am văzut păpușile Jaquet Droz – a trebuit să rămânem acasă, cică la muzeu nu se cade să te încalți cu pantofi sport. Sanchi, unii poartă încălțăminte sport și la teatru, așa că muzeul ce are? Dar, MissD ne-a lăsat la hotel, cică să ne odihnim, că a doua zi trebuia să plecăm într-o croazieră pe lac. De plecat, am plecat, dar n-a fost prea interesant. Am stat cam mult, după gustul nostru. Singurele momente mai dinamice au fost când am fugit după elevii care se ascundeau, fiindcă n-aveau chef să dea interviu reporterilor de la un post de radio local care erau cu noi pe vas. Greu cu franceza asta :). Continuă lectura

O poveste cu rețelistică și conectică

Ieri dimineață, nici n-am apucat să-mi beau cafeaua și să mă instalez în fotoliul preferat cu cartea pe care vroiam s-o termin de citit, că m-a sunat o prietenă ca să-mi spună că are probleme cu Internetul. Și mă roagă să vin repede până la ea ca să-i rezolv problema. Drept să spun, n-aveam niciun chef să ies din casă pe vremea aia urâtă, dar ce să fac dacă sunt expertă în rețelistică și conectică? Prietenii știu de ce :).

Am întrebat-o dacă nu mai poate aștepta, dar mi-a zis că nu, probele de la SuperBlog nu așteaptă și are de scris două articole. Trebuie să se documenteze pentru ele, așa că are nevoie de Internet. Nu te mai poți înțelege cu ea, de când a început concursul ăsta.

Ajunsă la locul faptei, am început să investighez problema prietenei mele. Primul lucru la care m-am gândit a fost să verific setările router-ului TP-Link din dotare :). Știam că providerul de Internet la care este abonată folosește o conexiune de tip PPPoE. Așa că am verificat username-ul și parola conexiunii la Internet. Nimic nu era în neregulă aici. Bine că a renunțat la ideea să-și pună parola bufnitamov, cum i-a trecut prin cap la un moment dat :). A ales una mai puternică, așa cum am sfătuit-o să facă. Continuă lectura

7 motive pentru care am ales un hotel boutique pentru următoarea vizită la București

Am primit de curând o invitație la nuntă în București. M-am bucurat foarte tare pentru că nu am mai vizitat demult orașul studenției mele. În ultimii (mulți) ani, am fost de două ori la București, dar am ajuns dimineața și am plecat seara, așa că nu am apucat să văd nimic. Acum, că am fost invitată la nuntă, îmi propun să stau câteva zile, să văd ce mai face orașul în care am petrecut patru ani frumoși. Mi-e dor să mă plimb pe Calea Victoriei, să stau pe o bancă în Cișmigiu, să văd o piesă de teatru la Nottara, să beau o bere la Carul cu Bere, să mănânc un covrig în Romană sau o prăjitură la Athenee Palace. Unele sunt dorințe deșarte, covrigăria nu mai există, iar Athenee Palace a devenit Hilton și aud că nu mai are cofetăria pentru studenți. Cred că și cu Teatrul Nottara e o problemă. Sper că ASE-ul a rămas la locul lui, cu tot cu bilă :).

Și pentru că nu-mi plac surprizele neplăcute, am început să caut cazare în București, să fac rezervare din timp, ca să pot bifa poziția hotel de pe to do list. Mai sunt multe de bifat: avion, tren sau mașină? rochie lungă sau scurtă? pantofi închiși sau decupați la spate? schimb culoarea părului sau nu? Continuă lectura

Povestea unei ștampile

Hello there! Ce mai faceți? Am văzut că e vreme rea, plouă și e cam frig pentru luna octombrie. Trag cu urechea la știri și aud că în unele regiuni sunt inundații. Credeam că să vă găsesc sărbătorind Ziua Recoltei sau Festivalul Toamnei, la un pahar de must sau de vin, mângâiați de soarele blând de toamnă.

Vai, dar ce nepoliticoasă sunt! Intru așa în sufletele casele voastre, fără să mă prezint! Eu sunt ștampilica Gaudeamus, din familia Colop. Ce Lannister, ce Baratheon, ce Targaryen? Mici copii pe lângă nobila familie Colop.

Am o soră mai mare, ștampila Back to School și o grămadă de veri și verișoare, pe care o să ți le prezint cândva. Poate la o ediție viitoare a SuperBlog :).

Revenind la mine, eu sunt o datieră compactă și ușoară, am dimensiunea amprentei 58 x 37 mm, 7 linii și culoarea tușierei neagră. Sau, dacă vrei, sunt o ștampilă cu plăcuță de text personalizată. Continuă lectura