Povestea lăcrămioarei

Lăcrămioara (în latină Convallaria majalis) este o specie de plante erbacee, perene, care face parte din familia Ruscaceae. I se mai spune și mărgăritar, clopoțel, dumbrăvioară sau iarba Sfântului Gheorghe. Numele științific al plantei este inspirat de locul unde crește (în vale) și de perioada anului în care înflorește (luna mai).

Continuă lectura

Reclame

Florile de luni #26

O pată de culoare într-un anotimp care nu mai știu ce este. Un lucru e sigur: că anotimpul care ar trebui să fie pare încă foarte departe.

astromelia Continuă lectura

Mărul – beneficii pentru sănătate și frumusețe

Apple-Desktop-Wallpapers-001-minMărul este o specie de plante, pom sau arbust, din familia Rosaceae (adică este rudă cu trandafirii :D).Este cultivat în zona temperată din Europa, Asia și America de Nord. Partea comestibilă a mărului nu este fructul (cunoscut drept cotor) ci receptaculul, o prelungire a codiței.

Sezonul de recoltare al merelor începe la sfârșitul lunii iulie, în cazul soiurilor de mere timpurii și durează până toamna târziu, în octombrie -noiembrie, în funcție de soi.

Merele sunt printre cele mai rezistente fructe. Dacă sunt ținute în condiții adecvate, ele pot fi păstrate până primăvara. Continuă lectura

Simboluri de Paște: Ouăle decorate

Unul dintre cele mai vechi simboluri pascale din lume este oul pictat. Oul a fost asociat cu viața și cu reînnoirea naturii încă din cele mai vechi timpuri, începând cu festivalurile păgâne care celebrau primăvara. Perșii și egiptenii credeau că viața a început de la un ou, iar în antichitate, în Roma, China și Grecia ouăle erau cadouri de primăvară. În Evul Mediu, membrii familiilor regale dăruia ouă învelite în foițe de aur. Continuă lectura

Simboluri de Paște: Iepurașul

Deși Biblia nu menționează nici un animal cu urechi lungi și coadă scurtă care aduce cadouri copiilor cuminți, iepurașul de Paște a devenit unul dintre simbolurile cele mai importante ale acestei sărbători creștine. El nu este o invenție modernă, ci își are originea în vremea festivalurilor păgâne care celebrau fertilitatea, belșugul și viața nouă, iar iepurele era simbolul zeiței Eostra. Legenda spune că Eastre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp. Pentru a salva pasărea de la moarte, zeița a transformat-o într-o iepuroaică, aceasta păstrând însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulțumi celei care a salvat-o, iepuroaica decora ouăle pe care le făcea și i le dăruia zeiței. Din această legendă s-a născut și tradiția ca iepurașul să aducă ouă vopsite. Continuă lectura

Rodia – beneficii pentru sănătate și frumusețe

205629

Rodia (Punica granatum) este fructul unui arbore mic sau arbust foios de înălțime până la 5 – 8 m (rodiu/rodier). Este cultivat pe scară largă în Iran, India, Sud-Estul Asiei, Malayesia, Indiile Orientale și Africa tropicală. În California, rodia a fost adusă de coloniștii spanioli, în anul 1769. Sezonul rodiilor este toamna, în lunile septembrie – noiembrie.

Mărimea rodiei este între cea a unei lămâi și a unui grapefruit, gustul este dulce-acrișor, iar semințele (între 200 și 1400) au o pulpă a cărei culoare poate varia de la alb la roșu purpuriu.

Continuă lectura

Simboluri ale Crăciunului – Acadeaua-baston (candy cane)

imagesAcadelele-baston sunt bomboane tradiționale de Crăciun. Bomboana clasică are culoarea albă, cu dungi roșii, o lungime de 15 cm și diametrul de 0,25 cm. De-a lungul timpului, producătorii au introdus diverse modificări, atât în ceea ce privește dimesiunile cât și culorile și  aromele utilizate. A rezultat astfel o mare varietate de bomboane care pot fi vândute pe tot parcursul anului.

Până la începutul secolului al XX-lea, acadelele-baston erau manufacturate, într-un proces foarte laborios. Producția de masă a început în 1950, când preotul catolic Gregory Keller a inventat o mașină pentru fabricarea acadelelor.

Iată cum se fac acadelele:

Sursa

Care este legătura între acadeaua-baston și Crăciun?

Se pare că bomboana în formă de baston cu dungi este asociată cu Crăciunul de aproape 350 de ani. Povestea spune bomboana în forma toiagului de păstor că a fost inventată, în 1670, de capelmaistrul catedralei din Koln, care a dorit să le dea copiilor o ocupație în timpul slujbei, ca să păstreze liniștea. În casele din spațiul german, dulciurile erau ornamente obișnuite, așa că, în scurt timp, bomboanele în formă de toiag au început să fie agățate în brad. Altă poveste atribuie bomboanele-baston unui producător de bomboane din Indiana, care le-a dat această formă, în jurul anului 1900. El a încorporat în acadea simbolurile iubirii și ale sacrificiului lui Hristos: culoarea albă simbolizează puritatea, trei dungi înguste pentru a simboliza durerea lui Iisus și Sfânta Treime și o dungă roșie mai groasă pentru a reprezenta sângele vărsat de Iisus pentru omenire. Alții spun că forma acadelei simbolizează litera J, inițiala numelui lui Iisus (Jesus). Acestea nu sunt, desigur, evidențe istorice, ci doar povești. Dar ne putem oare imagina Crăciunul fără povești?

Simboluri ale Crăciunului – Luminițele

Fără nicio îndoială, de sute de ani, luminile sunt o parte integrantă din sărbătoarea Crăciunului. Decorațiunile luminoase împodobesc pomii, străzile, ferestrele caselor sau bisericile. Luminile sunt simboluri ale lui Iisus privit la Lumina Lumii și totodată ale speranței că nopțile lungi de iarnă vor lua sfârșit și că soarele și primăvara vor sosi curând.

902673_752476181448434_262622515_o
Continuă lectura

Simboluri ale Crăciunului – Bradul

 

1545586_752476411448411_892568954_n

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun, așa cum îl cunoaștem astăzi, își are originea în Germania, tocmai în secolul al XVI-lea, după unii chiar cu un secol mai devreme. La început, brazii erau decorați cu podoabe comestibile (nuci și mere) și, eventual, cu trandafiri din hârtie colorată. Lumânările au fost așezate în brad în secolul al XVIII-lea, fiind înlocuite mai apoi de luminițele de Crăciun care funcționau cu ajutorul curentului electric.

Există însă diverse teorii privind originea reală a acestui obicei. Utilizarea arborilor veșnic verzi pentru coroane sau jerbe care simbolizau viața veșnică era un obicei al vechilor egipteni, chinezi și evrei. A fost frecventă în rândul europenilor păgâni și a supraviețuit convertirii lor la creștinism. Popoarele din nordul Europei își decorau casele și hambarele, de Anul Nou, cu plante veșnic verzi, pentru a-l speria pe diavol iar în timpul Crăciunului amenajau un copac pentru păsări. În reprezentațiile medievale, puse în scenă în 24 Decembrie, onomastica lui Adam și a Evei, în unele culturi, copacul este identificat cu Copacul Paradisului. În aceste piese, el este decorat cu mere, reprezentând fructul interzis și napolitane, ca simbol al Euharistiei și răscumpărării. Mai târziu, Copacul Paradisului a pătruns în casele oamenilor, iar merele au fost înlocuite cu bile roșii strălucitoare.

Obiceiul decorării bradului de Crăciun a devenit foarte popular în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea, brazii de Crăciun și-au făcut apariția în diverse locuri publice, mai ales în piețele din marile orașe, în jurul lor organizându-se târguri de Crăciun.

Astăzi, există o mare varietate de decorațiuni pentru brad, unele având doar o valoare estetică, altele și cu una simbolică: ghirlande, acadele, globuri, jucării, luminițe, etc. În vârful bradului este așezat un înger, ca reprezentare a îngerului Gabriel sau o stea, simbolizând steaua de la Bethleem.

Simboluri ale Crăciunului – Coronița

În țările de limbă engleză, coronițele sunt folosite în mod obișnuit ca decorațiuni de Crăciun, pentru a sărbători nașterea lui Hristos. Coronițele de Crăciun sunt, de obicei, realizate din ilice (Ilex) și iederă (Hedera helix), dar pot fi făcute și din frunze de dafin sau din ramuri de brad.

coronita-craciun

Continuă lectura