Goana după bani și (i)responsabilitatea socială

Să organizezi o excursie cu elevii în ziua de astăzi a devenit ceva foarte dificil, din motive pe care le cunoaște toată lumea. A fost dintotdeauna o mare responsabilitate, dar, în ultimii ani, a devenit o activitate pe care eu una – și cu siguranță nu sunt singura – nu mai pot să mi-o asum. De-a lungul anilor, am fost în multe locuri cu elevi de-ai mei, inclusiv în străinătate și s-a mai întâmplat să avem parte de peripeții, dar au fost și momente plăcute. De la un timp încoace însă, momentele plăcute sunt pe cale de dispariție și rămâi doar cu bătaia de cap. Și-atunci mai bine stai nu te mai duci nicăieri. Continuă lectura

Reclame

Ce cred eu despre școala de acasă

De câteva zile se vorbește în spațiul public despre decizia cuplului de artiști Nălbaru-Bucur să-și retragă copilul de la școală și să o educe (înțeleg că e o fetiță) în sistem homeschooling. Din ce înțeleg este de fapt, unschooling, un sistem diferit de homeschooling. Dacă vorbim de homeschooling, copilul învață sub tutela unei școli-umbrelă (încă nu există în România), după curricula școlii și participă la examene care îi evaluează progresul. În cazul unschooling-ului, copilul învață ce vrea el să învețe și nu participă la evaluări periodice care să-i certifice competențele dobândite. Înțeleg că e vorba mai degrabă de unschooling, în cazul invocat.

S-au spus tot felul de lucruri: că e ilegal să faci asta în România, fiind obligatoriu învățământul de 10 ani, că sunt mai fericiți copiii educați acasă, că și copiii de regi sunt educați în școli și multe alte argumente pro sau contra.

ȘcoalaNu intru în dezbateri tehnice sau ideologice, au făcut-o și o fac alții, pe mine m-au nedumerit motivele invocate de cei doi părinți ca să-și retragă copilul de la școală. O școală bună, după propria lor mărturisire.

Motivele pentru care se pare că au luat această decizie sunt sistemul competitiv existent în școli și metodele coercitive folosite în sistemul educativ. Cu alte cuvinte, părinții cred că vor avea un copil mai fericit dacă nu intră în competiție cu alți copii și dacă școala nu-l va mai abuza (ce exagerare!) obligându-l să respecte reguli și să se supună unor restricții.

Am fost curioasă să văd de ce au optat pentru homeschooling părinții americani, de exemplu. Conform unui studiu realizat de Universitatea Baylor, motivele pentru care părinţii americani decid să îşi retragă copiii de la şcoală sunt: faptul că în sistemul clasic de învăţământ ei nu primesc educaţia religioasă pe care ar trebui să o aibă, asigurarea unui mediu de educaţie mult mai sigur decât cel oferit de şcolile publice, îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil, educaţia realizată în funcţie de necesităţile individuale ale fiecărui copil, etc.

Continuă lectura

Marele Nate – întâiul între puști de Lincoln Peirce

Despre autor:

Lincoln Peirce (n.1963, Iowa, SUA) a creat prima sa serie de benzi desenate pentru revista școlii la care învăța (Colby College din Maine). A studiat la Brooklyn College, a predat artă și a fost antrenor de baseball la un liceu de băieți din New York, după care s-a mutat în Maine și s-a apucat de scris (și de desenat). Locuiește în Portland împreună cu familia sa. În timpul liber joacă hockey, îi place muzica country și prezintă o emisiune muzicală la un post de radio local.

Despre carte:

marele-natePublicat în 2012 de Arthur
Format: 140×200
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 224
ISBN: 978-606-8044-07-1

Serialul de benzi desenate a fost publicat în presa americană, începând cu anul 1991, și spune povestea unui puști de 11 ani, a familiei sale (tata și o soră mai mare), prietenilor, colegilor de școală și a profesorilor de la școala unde învață. A apărut și o serie de 8 cărți al căror personaj principal este Nate. Continuă lectura

Dragă școală

Subsemnatul/a, …. , profesor la … , titular pe catedra … , prin prezenta … Așa începea scrisoarea pe care ți-am trimis-o săptămâna trecută, prin care te rugam să schimbi denumirea postului din decizia mea de titularizare, dintr-una cu un cuvânt într-alta cu multe cuvinte (și un slash), scrisoare însoțită de copii după: decizia de titularizare, actele de studii, cartea de identitate, certificatele de naștere și de căsătorie. Am pus toate documentele într-un dosar (de carton, cu șină, nu altfel) și ți le-am trimis. Nu ți-am scris doar eu scrisoarea asta, ci încă vreo șapte colegi. Unuia îi era greșită încadrarea, altuia nu-i mai corespundea denumirea școlii (aceeași Mărie, cu altă pălărie, pardon, aceeași școală, cu altă denumire, de vreo … zece ani). Cred că ar fi bine să-ți trimitem câte o scrisoare din asta, însoțită, firește, de documentele aferente, de câte ori se schimbă denumirea ministerului. Ce zici de ideea asta? Continuă lectura

Cât de trist!

O mare tragedie s-a abătut peste țara lui „Merge și așa” sau țara „lucrului bine făcut” sau cum i s-o mai fi spunând.

Ce mă întristează pe mine și mai tare este reacția unora dintre copiii noștri atunci când au aflat că Balul Bobocilor nu se mai organizează în locația stabilită inițial și că s-a propus donarea sumelor încasate din vânzarea biletelor și din sponsorizări pentru copiii care se zbat acum să trăiască.

Unii boboci s-au supărat revoltat că nu mai pot fi admirați pe scenă și că ratează șansa vieții lor, alții (elevi și foști elevi) au făcut o adevărată revoluție din cauza deciziei de a dona banii. Oh, și cât de hotărât (nu neapărat în sens pozitiv) și-au exprimat opinia. Noi vrem să ne distrăm, de ce nu înțelegeți asta?    Continuă lectura

Despre fumat

Nu vreau să scriu aici despre efectele negative ale fumatului. Ele sunt cunoscute și arhicunoscute. Vreau să scriu despre copiii noștri care fumează. Când zic ai noștri, nu mă refer neapărat la copiii mei personali care, slavă Domnului!, nu fumează. Ci la copiii noștri, ai tuturor. Fiindcă sunt copii puștii de 13-14 ani care fumează în drum spre școală. Sau chiar în școală, din păcate.   Continuă lectura

O zi din viaţa unui profesor

Începe o nouă zi. Ceasul sună la 6,45 (noroc că nu stau prea departe de şcoală :)). Aş vrea să mai pot lenevi puţin, dar ştiu că nu se poate. Ce să fac dacă am ore zilnic de la opt? Curios, dar „ceasul biologic” mă trezeşte şi în vacanţă sau în week-end cam la aceeaşi oră.

Mă ridic rapid din pat şi încep să mă pregătesc. Scurtă şedinţă de machiaj, beau cafeaua pregătită între timp de Sotzul, căruia îi cedez baia, dau drumul la televizor să văd ce s-a mai întâmplat prin lume. Procurori, DNA, corupţie, emigranţi/imigranţi/migranţi, anchete, bla, bla, bla.  Închid televizorul, înşfac geanta din mers şi…la drum.

Merg pe jos până la şcoală, 15-20 de minute, depinde de zi. Intru în școală împreună cu sute de adolescenți energici, pregătiți pentru o nouă zi. mai mult sau mai puțin. Unii arată de parcă n-ar fi dormit de trei zile. Ce face și Facebook-ul ăsta din om :).

Timp de două ore trebuie să explic unor puști de 14 ani noțiunile de întreprindere, societate, firmă, unitate economică și delimitările terminologice aferente.  Plus caracteristicile întreprinderii. Grea întreprindere (a întreprinde = a începe executarea unui lucru, a se ocupa de ceva)!

Apoi urmează o „fereastră”. Adică o pauză. Vorba vine, fiindcă hârțogăria (vai, ce cuvânt neacademic!) aferentă începutului de an școlar nu mă lasă nici să respir.

Următoarele trei ore sunt dedicate elevilor din clasele  XIIa, cu care discut despre categoriile de piețe. Cu trei clase, una după alta.

De-a lungul zilei, mai trebuie să fiu antrenor, găsitor de lucruri pierdute, psiholog, mamă de ocazie, asistentă medicală, antrenor, confident, mediator, bun ascultător, iepuraș Duracell. Dar câte nu trebuie să fiu! Asta face ca meseria mea să fie una dintre cele mai frumoase. Hai să fim sinceri: tu ai un asemenea cumul de funcții?

După ce termin orele, mă întorc acasă, la celălalt job (tot cumul de funcții, binecunoscute tuturor femeilor). Nu mă deconectez de la celelalte joburi. Doar pentru asta s-a inventat telefonia mobilă. Și Facebook-ul.

Seara, de obicei, citesc o carte bună, văd un film sau, uneori, câte un concert. Zilele trecute a fost Iris, mâine Tosca. Dacă nu plouă :).

Participă și tu la Olimpiadele Kaufland

Societatea așteaptă, și bine face, rezultate foarte bune spre excepționale de la școală. De două ori pe an, la bacalaureat și cu prilejul începerii anului școlar, toată nația este preocupată de ceea ce se întâmplă la școală. Ba profesori nepregătiți sau, mai rău, șpăgari, ba programa prea încărcată, ba manualele proaste, ba fondul clasei, ba una, ba alta. Numai că nația se preface că uită faptul că nu poți obține un output de bună calitate (adică absolvenți bine pregătiți) dacă inputul lasă mult de dorit. Adică societatea nu prea pare dispusă să investească timp, energie și, s-o spunem, bani pentru educație. E o părere personală și strict subiectivă pe care o susțin cu tărie, chiar dacă se vor revărsa asupra mea valurile de critici inevitabile. Fiindcă, nu-i așa, la fotbal și la educație se pricepe tot românul. Cândva se pricepea și la agricultură, dar asta s-a pierdut pe undeva. Continuă lectura

Back to school

Back to school este, în merchandising, perioada în care elevii şi părinţii acestora cumpără tot ceea ce este necesar pentru noul an şcolar. Magazinele semnalizează corespunzător promoţiile legate de vânzările back to school, la raioanele de rechizite, manuale, îmbrăcăminte pentru copii şi adolescenţi, calculatoare şi alte produse. în unele state, mărfurile vândute în perioada back to school, sunt scutite de taxe. Continuă lectura

Și a fost prima zi de școală

Azi a început școala. Vacanța mare a rămas doar o amintire (ce păcat). Cu mic, cu mare ne-am îndreptat, din nou, spre școală fie la propriu, fie doar cu gândul. Chiar și președintele a aflat că 4000 de unități școlare nu au autorizație sanitară, că rezultatele la bacalaureat nu sunt prea bune, că elevii din mediul rural nu au șanse egale cu cei din urban și propune … ghiciți ce? O nouă reformă. Are și o veste bună președintele. Conform unui studiu, elevii români sunt cei mai fericiți din țările europene supuse sondajului. Hmmm. Nu știu ce să zic despre asta. O fi, dacă zice UE. Ce mă amuză pe mine, deși de fapt nu e amuzant deloc, e că natia își aduce aminte de școală de două ori pe an, la bac și la începerea anului școlar. Apoi, asupra subiectului se așterne liniștea. Continuă lectura