Bacalaureat

De unde vine cuvântul bacalaureat?

Se crede că termenul bacalaureat vine din limba latină în care bacca înseamnă boabe, iar laurea se traduce laur.

În franceza veche, cuvântul este sinonim cu expresia tânăr care vrea să devină cavaler.

Ce este bacalaureatul?

Bacalaureatul este un examen care se susține de către absolvenții liceului, la mai multe discipline, promovarea lui însemnând încheierea ciclului liceal de pregătire. Continuă lectura

Dragă absolventule

Anii tăi ca elev de liceu s-au încheiat. Profesorii scriu, zilele acestea, ultimele tale medii în catalog. Catalog care se va închide și nu-l vei mai vedea decât peste zece ani, dacă va fi să vă doriți o reîntâlnire la școală.

Au fost ani frumoși, au fost ani grei, au fost ani pe care nu-i vei uita niciodată.

În vremuri normale, zilele astea ar fi sunat clopoțelul pentru ultima dată. În vremuri normale, șeful de promoție și-ar fi luat rămas bun, și în numele tău, de a școală. În vremuri normale, ai fi avut ultima oră de dirigenție, ultima strigare a catalogului și câteva lacrimi scăpate de colegi de la care nu te așteptai la așa ceva. Poate adăugate la lacrimile pe care le-ai fi scăpat chiar tu (știu că nu-ți vine să crezi asta, nu-i așa?). În vremuri normale, banchetul de absolvire ar fi deja o frumoasă amintire! Continuă lectura

Școala online pe scurt

Văzută prin ochii unui profesor 

Două luni te străduiești să concepi aplicații cât mai rezonabile și mai diversificate posibil, testezi platforme educaționale sau adaptate nevoilor elevilor și profesorilor, vorbești singur pe diverse grupuri de pe rețelele sociale (că de multe ori nu-ți răspunde nimeni, deși au văzut mesajul și știu că tu vezi că l-au văzut), dai feedback individual elevilor care trimit aplicațiile rezolvate, iar la sfârșit, vine părintele și zice: eu nu sunt de acord să se valorifice activitatea online. Ce drăguț! Sau poate nu. De ce nu au zis așa de la început? Știam o treabă, nu mai deranjam elevii care nu au avut chef de lecții în perioada asta sau pe cei care nu acces la Internet, dar au conturi și sunt activi pe rețele sociale (oare cum o fi posibil? :)).

Am avut parte în perioada asta de copii excepționali (și nu e un termen pompos, chiar merită calificativul ăsta), care s-au mobilizat exemplar și au rezolvat aplicație de aplicație, cu încadrarea în termenele limită. Copii care au muncit, au întrebat, au refăcut atunci când au greșit. Copii de a căror muncă cineva își bate joc acum cu această așa-zisă „negociere” a notelor. Bașca de munca profesorilor, dar cu asta suntem deja obișnuiți.

Și ce propui? Sigur, unii o să se întrebe și asta. De exemplu, încheierea situației școlare cu notele avute până la 11 martie, la toată lumea, nu la unii cu online, la alții fără, fiecare după cum are chef. Cred că era o variantă mai corectă pentru toată lumea. Iar online să muncească cine crede că poate și dorește. Cum s-a și întâmplat, de altfel.

Dacă n-ar fi acei elevi minunați, care au înțeles că muncesc și învață pentru ei, nu pentru altcineva, aș numi această perioadă Cooperativa Munca În Zadar. Sper doar să nu se demotiveze văzând că … merge și așa. Adică fără să muncești.

Poate că pasul următor e să fie întrebați părinții și elevii majori ce note cred ei că trebuie trecute în catalog? De ce nu? Am economisi timp și resurse. Sau poat un catalog în google docs ca să editeze direct notele. Nu e o idee bună? Eu cred că da. Asta ne-ar scuti de multe neplăceri.

Precizare: E o opinie personală, nu generalizez și privesc lucrurile strict prin prisma situației pe care am experimentat-o.

Marca – un model de lecție online

Am postat această lecție pe platforma Google Classroom, cu care am ales să lucrez în perioada în care cursurile față în față au fost suspendate din cauza pandemiei. Ea poate fi folosită și atunci când cursurile se desfășoară normal, ca o alternativă la lecția în clasă.

Sarcină de lucru pentru elevi:

Studiați materialele prezentate și răspundeți la întrebările atașate slide-urilor din primul material

Am atașat următoarele materiale:

  1. O prezentare Google Slides cu informații referitoare la marcă
  2. Câteva link-uri cu informații suplimentare (acestea vor fi actualizate pe măsură ce vor fi disponibile informații noi)

Continuă lectura

7 întrebări al căror răspuns se pare că e DA, deși n-ar trebui să fie

Răspunsul ar trebui să fie NU, dacă grădina cu pitici în care semnăm condica în fiecare zi n-ar fi bolnavă rău. Din păcate e, așa că răspunsul se pare că e DA.

question_mark1. În țara în care m**a este ridicată la rang de opinie politică, iar filosoful național îi ridică ode, o mamă o reclamă pe profesoara de engleză că, la lecția despre corpul omenesc, a folosit cuvântul foot (cu cei doi de o pronunțați u)?

2. În țara în care adolescenții fac apel la diversele organe ale corpului (fie că le au, fie că nu) cu o frecvență care-i poate face olimpici la anatomie, o mamă s-a simțit ultragiată că cineva a pronunțat cuvântul foot (care înseamnă picior)? Unii fac asta chiar în prezența părinților, care nu par a avea vreo străbatere.

3. În țara în care te uiți la Netflix și vezi înjurăturile în toată splendoarea lor, o pudibondă s-a șifonat din cauza piciorului englezesc? Și n-am auzit pe nimeni să se plângă de chestia asta.

4. A deranjat cuvântul foot pe cineva în țara în care Suge-o, Ramona! și Suge-o Andrei! sunt cărți care se bucură de foarte mare popularitate în rândul tinerilor? Apropo, le-am văzut și eu la școală pe băncile unor elevi.

5. Inspectoratul școlar a luat în serios aberația asta, denumită în mod absurd absurd reclamație, și zice că trebuie să declanșeze o anchetă, că așa îi obligă birocrația?

6. Directorul școlii e speriat de bombe că vine peste el nu se știe ce?

7. Chestia asta s-a întâmplat tocmai la Cluuujjj (la elita ‘telectualilor), și nu la Teleorman?

Sper că elevul cu mama ultragiată nu face și limba franceză la școală.  Nu de alta, dar poate ajunge la lecția cu animalele domestice. Notre poules dans votre cour, vorba francezului. Sau poate a românului franțuzit. Nici nu pot să mă gândesc ce nucleară s-ar abate peste bietul director de școală!

Calendar: 6 ianuarie

calendar-6-ianuarie

1412 – S-a născut Ioana D’Arc, supranumită Fecioara din Orleans, eroină națională a Franței.

1540Henric al VIII-lea, regele Angliei, s-a căsătorit cu Anne de Cleves. Anne de Cleves n-a fost pe placul monarhului, dar a fost suficient de inspirată ca să accepte anularea rapidă a căsătoriei (a patra pentru rege). Acest fapt i-a salvat, foarte probabil, viața, așa încât le-a supraviețuit celorlate soții ale regelui Henric. Continuă lectura

Domnișoara Brodie în floarea vârstei de Muriel Spark – recenzie

Despre autoare:

Muriel Spark (1918-2006) s-a născut la Edinburgh și a murit în Italia, la Florența. A scris proză, poezie, teatru, critică literară, literatură pentru copii. A publicat primul roman, The Comforters, în 1957.

A studiat în Edinburgh, iar, mai târziu, a petrecut câțiva ani în Africa Centrală, loc care i-a servit ca sursă de inspirație pentru primul său volum de povestiri, publicat în 1958. S-a întors în Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a lucrat pentru Ministerul de Externe, ocupându-se de propagandă.

A primit mai multe premii și distincții literare, iar în 1993, titlul de Dame Commander of the British Empire.

Cel mai cunoscut roman al lui Muriel Spark este, probabil, Domnișoara Brodie în floarea vârstei (1961), care a devenit popular și în adaptarea pentru teatru (1966) sau cinematografie (1969).

Despre carte:

domnisoara-brodie-in-floarea-varstei

Domnișoara Jean Brodie este profesoară la o școală de fete din Edinburgh, aflată „în floarea vârstei” sale, așa cum îi place să precizeze în repetate rânduri. Ea predă la gimnaziu și are un grup de șase fete, cunoscute ca fetele lui Brodie (Sandy, Jenny, Monica, Eunice, Mary si Rose), asupra cărora are o mare influență. Din cauza metodelor ei neconvenționale, domnișoara Brodie are adesea conflicte cu conducerea școlii. Ea își pregătește fetele pentru a deveni crème de la crème și le educă în spiritul liberului arbitru, încercând din răsputeri să nege importanța spiritului de echipă promovat de școală.

„Eu pun niște capete mature pe umerii voștri tineri, le spusese odată domnișoara Brodie, și toți elevii mei sunt crème de la crème .”

Domnișoara Brodie le duce pe „fetele ei” la teatru, la expoziții de artă și le invită la ceai, acasă la ea. În timpul orelor, așezate sub un ulm din curtea școlii, ea le povestește adesea fetelor despre iubirea ei din tinerețe. Asta le face pe fete să se întrebe dacă cei doi au avut vreodată un contact sexual, dar au ajuns repede la concluzia că nu, altfel ar fi trebuit să aibă un copil, nu?

Fetele domnișoarei Brodie știau multe despre avantajele cremei de întreținere a feței sau despre extractul de hamamelis, dar nu știau care este capitala Finlandei. Auziseră despre argumentele celor care susțineau că Biblia nu e adevărată, dar, cele mai multe dintre ele, socoteau pe degete, la fel ca domnișoara Brodie, de altfel.

Domnișoara Brodie simte o nevoie disperată de a influența viețile altora, de a conta, de a fi importantă, chiar dacă folosește pentru asta metode uneori neortodoxe. Ea se insinuează în mințile lor, încearcă să le controleze, sugerând chiar ca una dintre fete să aibă o relație sexuală cu profesorul de desen, de care era ea însăși îndrăgostită. Dar pentru că acesta era căsătorit, domnișoara Brodie nu vrea să fie amanta unui om cu familie, așa că îl ia ca substitut sexual pe profesorul de cor. Nu mi-a fost prea clar dacă profesorul de desen o iubea, la rândul său, chiar dacă domnișoara Brodie apărea în multe dintre desenele și picturile sale.

Tendințele fasciste ale domnișoarei Brodie au fost, în cele din urmă, trădate de una dintre cele șase fete, a fost nevoită să se pensioneze înainte de vreme și a murit fără să afle cine a trădat-o.

Personajul meu preferat este Sandy, cea de la zece ani, care se refugia adesea în lumea cărților și purta dialoguri imaginare cu personaje, reale sau literare. Împreună cu Jenny, Sandy a scris chiar o poveste a căreia protagonistă era domnișoara Brodie. Ea este și protagonista unor scene amuzante, mai ales atunci când vine vorba despre sex.

O carte interesantă, un personaj „în floarea vârstei”, așa cum repetă obsesiv, dar cred că se putea mai mult. Mi-ar fi plăcut, de exemplu, mai multe detalii despre școală și despre societatea din Edinburgh.

Evaluarea mea

  • Subiect         – interesant, dar parcă insuficient exploatat
  • Scriitură      –  o îmbinare reușită de umor cu tragic
  • Redactare    –  bună
  • Traducere    –  se putea mai bine
  • Copertă          banală
  • Goodreads   –  3/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici.

Lectură plăcută!

 

O punte între generații

Școala nu este singura responsabilă pentru educarea noilor generații, cum pare să se acrediteze ideea în ultimul timp, cel puțin la fel de importantă este și prezența activă a părinților în actul educațional. Dacă ar fi să-mi doresc ceva pentru școala românească ar fi revenirea părinților în ȘCOALĂ. Nu în calitate de elevi, desigur, ci în calitate de parteneri ai școlii, asumându-și un rol activ în educația copiilor lor.

Rolul părinților este foarte important în educarea copiilor, ei trebuie să-i pregătească și să-i susțină din punct de vedere emoțional, comportamental, social și financiar, în afara școlii. Continuă lectura

Războiul ciocolatei de Robert Cormier – recenzie

Despre autor:

Robert Cormier (1925-2000) este unul dintre cei mai cunoscuți autori americani de romane pentru adolescenți. A fost reporter și jurnalist și a publicat primul său roman, Războiul ciocolatei, în 1974, după ce mai bine de un an, șapte edituri au refuzat să-l publice. Cartea a fost urmată de alte romane, care au câștigat mai multe premii.

Cărțile sale sunt mai degrabă pesimiste, abordând teme cum ar fi abuzul, bolile mintale, răzbunarea, violența, trădarea și conspirațiile.

Despre carte:

Produs publicat în 2014 de Art
Format: 140×205
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 264
ISBN: 978-606-93631-1-9

Continuă lectura

Întrebarea zilei #9

E bine și cu … fără uniforme, fără elevi de serviciu, fără auxiliare curriculare, fără telefoane mobile (Ups! Asta nu e bine, că s-au revoltat asociațiile de elevi). Numai să fim atenți ca de-atâta FĂRĂ, să nu ne pomenim într-o zi fără școală.

Da’ de Statutul profesorului se mai aude ceva?

Că cel al elevului își arată efectele, bune, rele, cum or fi, dar se văd. Și riscăm să avem o școală în care unii au doar drepturi, iar alții doar obligații. Ori în viața reală așa ceva nu s-egzistă, dragii mei.