Întrebarea zilei #13

Cum e posibil ca o carte care a avut un traducător, un redactor, un tehnoredactor și DOI corectori să aibă atât de multe greșeli de ortografie?

  • „…și alți prieteni și membrii ai familiei, formând cu toții o procesiune …” (pag.31) – dacă scrii prieteni cu un singur i, de ce scrii membri cu doi de i?
  • „Amadeo a fost surprins când, l-a începutul anului 1919…” (pag. 68) – auch!!
  • „A dus o măslină l-a gură,…” (pag. 119)
  • „Inima doicii a luat-o razna. Nu știe ce să facă, dar încearcă să stăpânesc situația…” (pag. 191) – greu cu conjugarea verbelor!
  • „-Ți-am adus un cadou, zice el./…/-Ce ce? întreabă ea.” (pag.383) – de ce nu suntem mai atenți? 🙂
  • „Îi veneau greu și să vorbească, sărmanul de el, atât de modest era.” (pag. 225) – iar conjugarea verbelor?
  • Vreau să știu că apreciez foarte mult graba cu care te-ai întors din Italia…” (pag. 229) – eu știu, tu știi, el știe :).

Uite așa a reușit o editură cu pretenții să facă o varză dintr-o carte foarte bună. Păcat. Am înțeles că nu sunt plătiți prea bine traducătorii și redactorii, dar cititorul, care dă o grămadă de bani pe o carte, ce vină are?

Încăperi ferecate

 

Pastila de vorbă: Î sau Â?

Folosirea acestor litere pare să dea tot mai mari bătăi unor conaționali, deși regulile de folosire sunt relativ simple și ușor de ținut minte:

  • în interiorul cuvintelor, se folosește întotdeauna â (din a): ex. român, hotărât
  • la începutul și la sfârșitul cuvintelor, întotdeauna î (din i): ex. înțelegere, a hotărî.

Fac excepție de la aceste reguli, substantivele proprii (nume de familie sau de localități, de exemplu) care au păstrat scrierea cu (î din i). Exemplu: Mîndru, Mînz.

litere

Nu e prea complicat, nu? Atunci de ce oare unii sciitori în limba română (nu autori, ci oameni care scriu, da?) întâmpină greutăți să le folosească? De ce fac exces de zel și folosesc â (din a) și la începutul cuvintelor? Iar dacă aleg să scrie fără diacritice, pot rezulta texte ca acesta (dacă un comentariu pe FB poate fi numit text :)):

„Ma simt bine ambracata cand ma simt comod an ceea ce port. Niciodata nu m-au tentat brendurile modei, a-mi plac dintotdeauna accesoriile si sa-mi pregatesc ambracamintea pt. a doua zi de cu seara. Ioana, esti minunata, a-mi plac postarile, astept cu nerabdare urmatoarele.”

N-am putut să mă abțin și i-am răspuns. „Îmi plac, nu a-mi plac. Îmbrăcăminte, nu ambracaminte! Nu e chiar așa greu să scriem corect”.

Drept urmare, am devenit subiectul unui articol pe un blog, în care mi se reproșa că nu sunt politicoasă, că vreau să-mi arăt știința (da, nare știință să scrii corect!), că modul în care am răspuns e „răspicat, rece și fără eleganță”. Fără supărare, dar chiar nu pot fi elegantă cu cineva care siluiește limba română în halul ăsta. Ne tot facem că nu vedem, ca să nu se supere lumea, dar cred că deja e prea mult. M-am săturat să văd cum limba română devine treptat o limbă necunoscută. În ritmul ăsta, în curând, vom avea nevoie de o aplicație de traducere. Și nu e vorba doar de scriitorii de pe FB, am întâlnit dificultăți de scriere corectă și la case mai mari (aka mass-media).

Oare era mai elegant  dacă-i răspundeam „Bravo, ai stil!”, cum am fost tentată prima dată?

Noul tu ar urca în echipa Kaufland?

Limba română pare să dea mari bătăi de cap echipei de comunicare de la Kaufland. După „isprava” cu Noul tu, ea lovește din nou.

Continuă lectura

Pastila de vorbă: MEMBRI sau MEMBRII?

Se observă în ultimul timp un exces de zel în folosirea literei „i”, care pare să le dea multora bătăi de cap. Dacă până nu demult, părea să fie criză de litera „i”, în sensul că lipsea din multe cuvinte articulate, mai nou pare să se manifeste o adevărată „inflație” de „i”. Și e cu atât mai trist când se întâmplă asta chiar și în cazul cărților din care reiese, altfel, o mare dragoste pentru cuvinte. Continuă lectura

S-a schimbat cumva conjugarea verbelor?

Așa s-ar zice, dacă ar fi să ne luăm după ultimele reclame de la Kaufland. S-o fi schimbat și am lipsit eu de pe planetă, așa se face că n-am aflat :).

noul-tu

noul-tu

Acum o sută și ceva de ani, când am învățat eu conjugarea verbelor, era:

tu ești, tu pui, tu trăiești; el este, el pune, el trăiește.

În reclame citim așa:

tu e, tu pune, tu trăiește.

Sigur că la o profundă analiză morfologico-ortografico-ortoepico-ortostatică îți dai seama că NOUL TU e, de fapt, la persoana a III-a, un fel de personaj născut din puțul gândirii celor care au născocit reclamele. Dar cine stă să facă analiză de text la o reclamă? Iar atâta vreme cât NOUL TU este scris cu același caractere, reclama respectivă nu rămâne decât un jalnic exercițiu de folosire incorectă a limbii române.

Pastila de vorbă: PAȘTE sau PAȘTI?

A venit din nou timpul urărilor pascale. Prilej pentru mulți să se întrebe cum e corect, Paște sau Paști?

Conform DOOM, ambele forme sunt corecte: Paște, formă de singular și Paști, formă de plural.

Așadar, e corect să spunem „Sărbătoarea Paștelui” sau „Sărbătorile Paștilor” și nu „Sărbătoarea de Paști” sau „Sărbătorile Paștelui”.

Paște

Continuă lectura

Pastila de vorbă: A DESCOPERI – descoperire

Eu descoperii (perfectul simplu) o adevărată inflație de i-uri pe site-uri, pe bloguri și pe unde mai scrie lumea – care zice știe să scrie :). Deși nu prea înțeleg de ce să te apuci să scrii pe un blog, dacă tu habar n-ai să scrii corect. Și te mai înscrii și la concursuri de blogging! E ca și cum aș concura eu la Masterchef. Adică ridicol. Dar se pare că unii nu au simțul ridicolului :(.

Tu vei descoperi (viitor) cât mai repede, sper, că nu e nevoie de 2 de i ca să scrii asta. Nu știu cum se face, dar tot mai mulți, inclusiv bloggeri cu blazon și cu premii la concursuri de blogging creativ, par să creadă că e corect să scrie „vei descoperii” :(.

Dacă nu te pricepi la conjugare, nu e nevoie decât să pronunți cu voce tare și o să vezi că nu se aude decât un singur i.

Deci, verbul a descoperi se conjugă la viitor așa:

eu voi descoperi

tu vei descoperi

el/ea va descoperi

noi vom descoperi

voi veți descoperi

ei/ele vor descoperi.

Pastila de vorbă: VI-O recomand sau V-O recomand?

teze-unice-2009-17267Aș vrea să le aduc aminte celor care au uitat sau să le spun celor care încă nu au aflat (mai ales celor care recomandă cărți!) că nu se spune și nici nu se scrie vi-o recomand ci v-o recomand.

Vi-i recomand (pe ei)

Vi-l recomand (pe el)

Vi le recomand (pe ele)

Dar v-o recomand (pe ea, pe carte). Niciodată vi-o recomand.

Cred că e bine de ținut minte :).

Mai ales bloggerii care scriu despre cărți ar trebui să nu uite.

Cât o să mai schilodiți limba română?

teze-unice-2009-17267Te întrebi cui mă adresez? Simplu: tuturor acelora care-și bat joc de limba română, maltratând-o în fel și chip. Cine sunt aceia? Mulți, foarte mulți, din păcate. De la elevi cărora le e lene să învețe să scrie corect până la jurnaliști de pe la renumite posturi de televiziune, de la oameni politici importanți care scriu Romînia cu î până la unii bloggeri (chiar cu bloguri de cărți!) care nu se pot decide cu câți de i se scrie un cuvânt. Chiar pe site-ul unei foarte cunoscute librării online am găsit, în prezentarea unei cărți, cuvântul poveștiile.

Nu pot înțelege nici de ce aleg unii să scrie cu î în loc de â sau sînt în loc de sunt, chiar în reviste culturale sau literare. Zic alții că fac asta în semn de protest față de regulile stabilite de Academia Română. Hmm, am ajuns să folosim limba română ca instrument de protest? Nu știu ce să zic despre asta…

Și ce mi-a venit să scriu despre asta? Niște comentarii de pe Facebook. Oh, da! Paradisul agramaților și analfabeților. Continuă lectura