În căutarea a 100 de personalități feminine românești

personalitati-feminine

Dacă tot e anul cu 100, m-am gândit că n-ar strica să cunoaștem mai bine personalitățile feminine românești. Și pentru asta cred că ar fi utilă o listă cu cele mai apreciate 100 de personalități feminine românești. Nu cred că e o întreprindere ușoară, așa că te provoc să ne spui care e românca ta preferată și de ce. Poate fi din prezent sau din trecut, persoană reală sau fictivă (personaj literar).

Până pe 10 noiembrie, căsuța de comentarii îți stă la dispoziție pentru propuneri. Iar cea mai interesantă dintre ele va fi recompensată cu o surpriză. Voi alege cel mai interesant răspuns și în funcție de reacțiile pe care le primim de la cititori.

Ce zici, răspunzi provocării?

UPDATE: 100 de personalități feminine românești

Turist prin România

La sfârșitul săptămânii trecute, am fost din nou, pentru scurtă vreme, e drept, turist prin țara mea. Mai exact, am fost să (re)văd Peștera Urșilor și am petrecut apoi două zile la Băile Felix.

Peștera e și mai spectaculoasă decât mi-o aminteam, păcat că e atât de puțin promovată.  Se vizitează doar în grup organizat, iar un tur cu ghid durează 40 de minute și costă 20 de lei. Continuă lectura

Nebiruita flacără a vieții de Anna Kretzulescu-Lahovary

Despre autoare:

Anna Kretzulescu-Lahovary (1865-1964) a fost unica fiică a medicului și politicianului Nicolae Kretzulescu, unul dintre cei care au pus bazele sistemului de sănătate publică românesc. Încă din copilărie, Anna și-a însoțit părinții în călătoriile lor diplomatice. La patru ani a călătorit în Egipt, iar, mai târziu, la Berlin și la Sankt-Petersburg, unde și-a cunoscut și viitorul soț, diplomatul Alexandru Em. Lahovary. După căsătorie, Anna a fost alături de soțul său în misiunile diplomatice pe care le avea de îndeplinit în străinătate.

În timpul primului război mondial, Anna a lucrat în cadrul Crucii Roșii franceze și a contribuit direct la organizarea serviilior sanitare românești.

Era pasionată de pictură, dar, mai ales de viața în natură. A fost prietenă cu Sabina Cantacuzino, Ionel Brătianu, Zoe Davila, era verișoară îndepărtată a Marthei Bibescu și, la Paris, s-a împrietenit cu Henriette Poincare) și, în 1913, a însoțit-o pe prințesa moștenitoare Maria într-o vizită la curtea regală de la Madrid.

Anna Kretzulescu-Lahovary a traversat aproape un secol de viață, cu bune și cu rele, cu trei războaie, instaurarea regimului comunist, ca să nu mai vorbim de moartea uneia dintre fiicele sale.

Despre carte:

Publicată în 2018 de Humanitas
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 440
ISBN: 978-973-50-6127-2

nebiruita-flacara-a-vietii

Continuă lectura

Orașe neprietenoase cu pietonii

Arad

Că Aradul e un oraș în care pietonii au o viață grea nu mai e, probabil, un secret pentru nimeni. Aradul e un oraș de șoferi și de bicicliști. Dacă alegi să fii trotuarist, cum zicea fii-mea când era mică, ai făcut cea mai proastă alegere posibilă.

Orașul cu bizoni

În primul rând, șoferii parchează fix unde vrea volanul lor – da, știu, e oo problemă cu locurile de parcare, dar asta nu înseamnă că trebuie să blochezi trotuarul, să mă obligi pe mine să ies în șosea și să fac slalom printre mașini – iar uneori te poți trezi nas în bot cu vreo mașină circulând nestingherită de nimeni fix în centrul orașului. Li se mai spune și bizoni, dar nu pare să-i deranjeze prea tare 😊.

Continuă lectura

10 cărți de citit în Anul Centenarului

carti-anul-centenarului

Dacă tot sărbătorim anul acesta Marea Unire de la 1918, n-ar strica să citim câteva cărți despre România și oamenii ei, de ieri și de azi, cărți scrise de autori români sau străini.

1. Hanul lui Manuc de Simona Antonescu

Hanul lui Manuc este o poveste care-și duce cititorul înapoi în timp, în Principatele Române, la începutul secolului al XIX-lea. O scriitură atât de frumoasă încât parcă auzi aievea „glasul coborât a poveste a jupânesei” . Continuă lectura

Omul de la capătul firului de Rodica Ojog-Brașoveanu – recenzie

Despre autoare:

Rodica Ojog-Brașoveanu (1939-2002), scriitoare de romane polițiste, supranumită Agatha Christie de România, a absolvit Liceul Domnița Ileana (azi Mihai Eminescu), a început Facultatea de Drept la Universitatea din Bucureşti, dar a fost exmatriculată și arestată în 1956, fiind acuzată de solidarizare cu revolta anticomunstă din Budapesta. După ce a fost reabilitată, a absolvit Facultatea de Drept la Iași, în 1962.

A debutat cu un scenariu de televiziune în 1969, iar primul său roman, Moartea semnează indescifrabil, a apărut în 1971. A publicat 35 de romane, majoritatea polițiste, dar și câteva istorice și unul științifico-fantastic.

Despre carte:

Publicată în 2014 de Editura Nemira
Colecția Suspans
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 232

omul-de-la-capatul-firului Continuă lectura

10 cărți cu și despre REGINE

carti-cu-regine

Pentru cei care au mai trecut pe-aici nu e, probabil, un secret că romanele istorice și de ficțiune istorică se numără printre preferatele mele. Și dintre ele, cel mai mult îmi plac cele cu regi și regine. Dacă ar fi să fac o glumă, cred că într-o viață anterioară am fost regină, sau măcar prințesă :).

Prin urmare, am o listă consistentă de cărți cu tematică regalăș dar regula jocului – stabilită chiar de mine – e clară și trebuie neapărat respectată.

1. Fiica eminenței cenușii de Philippa Gregory

Anne Neville este fiica lui Richard Neville, conte de Warwick, personaj foarte influent la curtea regală engleză, motiv pentru care este poreclit Făcătorul de regi. Anne, la fel ca sora sa, Isabel, nu sunt decât niște pioni în jocurile pentru putere ale tatălui și, mai târziu, ale soților lor. Povestea nefericită a Annei Neville arată statutul real al femeii, fie ea și regină, în secolul al XV-lea și constrângerile la care erau supuse femeile. Continuă lectura

Ia să vă văd, mai sunteți acum Charlie?

Cu ceva vreme în urmă, mi se umpluse dintr-o dată feed-ul de steagul Franței și de declarații cum că „Je suis Charlie”. Toată lumea părea că se transformase brusc în Charlie. Era imediat după atacul de la redacția Charlie Hebdo, căruia i-au căzut victimă câțiva membri ai redacției.

La un moment dat aveam impresia că numai eu nu sunt Charlie, că sunt singura care circulă pe contrasens, ca în bancul acela celebru. Cu toate astea n-am simțit nevoia să mă dau peste cap și să mă transform în Charlie, în primul rând pentru că nu empatizez deloc cu genul lor de „umor”. În al doilea rând, pentru că simțul de turmă e cam atrofiat în cazul meu. Și în al treilea rând, fiindcă nu credeam că mulțimile virtuale de Charlie ar rezolva ceva, oricât de numeroase ar fi fost ele. Continuă lectura

Din Liverpool în Carpați de Arabella McIntyre-Brown

Despre autoare:

Arabella McIntyre-Brown este jurnalistă și scriitoare britanică, s-a născut în sudul Angliei, a trăit o perioadă la Londra, după care s-a mutat la Liverpool, unde a locuit peste douăzeci de ani. În 2010, s-a mutat în România, în satul Măgura, județul Brașov.

Despre carte:

Publicată în 2016 de Editura ALL
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 300
ISBN: 978-606-587-420-6

Din-Liverpool-in-Carpati Continuă lectura

7 motive pentru un sejur la Constanța

Anotimpurile astea care nu mai știu nici ele ce sunt mi-au descărcat de tot bateriile, așa că m-am pomenit la sfârșit de martie cu un dor neastâmpărat de vară și de mare. E de mirare după o iarnă ca o toamnă fără sfârșit și după o primăvară ca o iarnă, și încă una de-aia cum n-a mai văzut demult?

De multă vreme, vacanța la mare înseamnă pentru mine vacanță în Grecia. Anul acesta însă, m-am pomenit că mi s-a făcut dor de marea noastră, pe care n-am văzut-o de ceva vreme. De marea copilăriei și tinereții mele, când nici măcar nu visam la marea grecească. Poate că or fi de vină pentru asta mult promisele vouchere de vacanță, care „circulă” doar prin România, încă nu li s-a făcut pașaport :).

Dar fiindcă dorul de mare nu a fost suficient ca să facă uitată ultima mea călătorie cu trenul la mare (șaptesprezece ore, mai ales cu toaleta stricată nu se uită prea ușor), am pornit în căutarea unor motive care să mă facă să mă încumet la lungul drum spre mare. Am întrebat cercetătorii britanici (cei pricepuți în toate), l-am descusut pe nenea Google, de Tripadvisor nici nu mai vorbesc, în sfârșit am dat sfară-n țară (sfară, da, nu sfoară cum cred mulți) și uite că am dat peste câteva motive ca să petrec un sejur interesant la mare. Continuă lectura