Tabloul de Agatha Christie – recenzie

Despre autoare:

Agatha Christie este cea mai populară scriitoare de romane detectivistice din toate timpurile și cel mai bine vândut scriitor din lume până în prezent. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

Orice autor rezonabil de thrillere începe acțiunea romanului cu un cadavru, poate chiar mai multe, doar Lady Agatha a fost în stare să pornească de la un tablou aparent banal, cu o casă pe malul unui canal, dăruit de o doamnă rezidentă la o casă de oaspeți pentru persoanele în vârstă unei alte doamne, întâmplător mătușa lui Tommy Beresford. Și tot întâmplător, Tuppence este măcinată de strania impresie că a mai văzut casa din tablou undeva. Doar că nu-și putea aduce aminte deloc unde o văzuse. Continuă lectura

Reclame

Strania călătorie a domnului Daldry de Marc Levy – recenzie

Despre autor:

Marc Levy (n.1961) este unul dintre cei mai citiți scriitori francezi contemporani. Am scris mai multe despre autor aici.

Despre carte:

Mi-a luat ceva timp până am fost atrasă în poveste. Am început prin a crede că nu e decât o altă poveste romantică nu prea grozavă și am sfârșit prin a-mi schimba total părerea nu prea grozavă pe care o aveam despre scrierile domnului Levy. Continuă lectura

Înainte de ploi de Dinah Jefferies – o poveste siropoasă cu pretenții de roman fascinant

inainte-de-ploi

Despre autoare:

Dinah Jefferies (n.1948, Malaysia) este o scriitoare britanică despre care am scris aici.

Despre carte:

India este o destinație exotică și îndepărtată, la care mulți au acces mai degrabă prin intermediul cărților decât printr-o călătorie adevărată. Iar poveștile indiene, cu maharajahi, palate opulente, arome ispititoare și festivaluri extravagante sunt cu atât mai fascinante.

India
Humayun’s Tomb, Delhi

Continuă lectura

Pictorul umbrelor de Esteban Martin

pictorul-umbrelor

Despre autor:

Esteban Martin (n.1956) este antropolog și scriitor catalan, licențiat în geografie și istorie al Universității Barcelona. A urmat un master pentru scenarii de film și televiziune și a studiat arta cărților la L’Escola Superior de Disseny i d’Arts Llotja in Barcelona. Colaborează la diverse publicații istorice și la programe culturale la radio și este fondatorul unei mici edituri, Littera.

A publicat poezii, romane, biografii și ficțiune pentru copii și adolescenți.

Locuiește în Barcelona.

Despre carte:

Când am început să citesc Pictorul umbrelor nu aveam cine știe ce așteptări și nici nu bănuiam că sub înfățișarea mai degrabă modestă (cumva surprinzător din partea Editurii RAO) se află o carte care să-mi placă atât de mult. Surprinderea a rămas și după ce am citit cartea, fiindcă nu are neapărat elemente care să mă atragă.

În primul rând, Picasso. Nu este unul dintre pictorii mei preferați, ba chiar vizitând Muzeul Picasso din Malaga, îmi amintesc că nu prea mi-au plăcut operele expuse acolo. Dacă aș fi citit Pictorul umbrelor înainte, poate le-aș fi înțeles altfel. Deși ca pictor nu-l agreez foarte tare, ca personaj de roman se dovedește interesant: mi-a plăcut la fel de mult și Cină cu Picasso de Camille Aubry, un roman din cu totul alt registru, totuși. Continuă lectura

Cei patru mari de Agatha Christie – recenzie

cei-patru-mari

Despre autoare:

Agatha Christie Lady Mallowan, născută Miller (1890 – 1976), scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

Cei patru mari  este un roman diferit de celelalte din seria Hercule Poirot. Dacă în celelalte, micul detectiv investighează crime comise în Anglia rurală sau, uneori, în locuri mai exotice – Poirot pleacă și el câteodată în vacanță, nu? – de data aceasta, Poirot are de-a face cu un cartel care pare că vrea să conducă lumea. Sub numele Cei patru mari se ascund un chinez foarte inteligent (creierul întregii afaceri), un milionar american, o cercetătoare științifică franțuzoaică și un englez poreclit „Distrugătorul”, foarte talentat în deghizare. Continuă lectura

Muntele familiei Gray de John Grisham

muntele-familiei-gray

Despre autor:

John Grisham (n.1955, Arkansas) este politician, avocat și scriitor american despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Muntele familiei Gray  nu e primul roman de John Grisham pe care-l citesc, dar e primul din categoria care l-a consacrat și anume așa-numitele thrillere juridice. Înainte citisem două cărți de cu totul altă natură, Un altfel de Crăciun, care mi-a plăcut mult de tot și Fotbal și pizza, care mi-a plăcut și-atât. Din păcate, nu pot să spun același lucru despre Muntele familiei Gray, de la care aveam multe așteptări și pe care am început s-o citesc cu speranța unei cărți bune, după ce am abandonat Cartea secretelor a lui Chirovici. Cât pe ce să aibă aceeași soartă și cartea lui Grisham, dar mi-am zis că două abandonuri la rând e prea mult, așa că am strâns din dinți și am dus-o – greu – la capăt. Continuă lectura

Albastru pur de Tracy Chevalier – recenzie

albastru-pur

Despre autoare:

Tracy Chevalier ((n.1962, Washington D.C.) este o scriitoare de origine americană, care locuiește la Londra, și despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Romanul Albastru pur are două planuri narative distincte – unul în secolul al XX-lea, altul în secolul al XVI-lea – care se împletesc pe parcurs, la fel ca destinele celor două protagoniste, Ella Turner și Isabelle du Moulin.

Când Ella se mută în Franța împreună cu soțul ei, Rick, un arhitect care primise o slujbă la Touluse, este hotărâtă să-și croiască o nouă viață în Lisle-sur-Tarn, mica localitate franceză în care s-au stabilit cei doi soți. Numai că lucrurile se dovedesc mai complicate decât crezuse tânăra americancă. Locuitorii nu par s-o privească cu simpatie, iar limba franceză îi dă bătăi de cap. Mai presus de toate, un coșmar începe să-i bântuie nopțile. Un coșmar în care revine mereu culoarea albastru. Continuă lectura

Detectiv de România de Silviu Iliuță

detectiv-de-romania

Despre autor:

Silviu Iliuță este producător executiv la Cronica cârcotașilor și scrie pe blogul Cronici pe bune. A debutat în 2016 cu Toate titlurile bune au fost date, apoi a publicat Cronicile unui bărbat și Am găsit un titlu. Habar n-aveam că s-au inventat cărțile astea, dar acum, după ce am citit Detectiv de România, le-am trecut pe musai list.

Despre carte:

De ce am citit cartea? Pentru că mi-a fost propusă de către Editura Bookzone și, deși nu prea sunt o cititoare de literatură română contemporană, am fost curioasă să văd cum arată un Detectiv de România. Nu știam nimic despre autor, nu auzisem de roman, dar m-am gândit că o carte cu un detectiv în titlu – fie el și din România 🙂 – merită să-i dau o șansă.

Dacă mi-a plăcut? Da, mi-a plăcut mult, deși recunosc că nu mă așteptam. E o carte amuzantă, pe care am citit-o în „doze” mici, ca să pot savura fiecare întâmplare. Ceea ce-ți recomand și ție.

Ce este Detectiv de RomâniaUn roman polițist, cu multe accente comice, care te va face (romanul, nu accentele) să râzi pe săturate. Deși o carte nu ține loc de mâncare, ca să te poți sătura, ar zice Anton Scorilo, super-detectivul lui Siviu Iliuță. Povestea este adusă la viață de o galerie de personaje, unu mai excentric și mai amuzant ca altul. Chiar așa excentrice, par foarte veridice și o să recunoști în ele personaje din viața ta reală: verișoara Doina care se mărită cu englez cunoscut pe Internet (englez care s-a dovedit, de fapt un indian), unchiul și mătușa mândri de nepotul pe care l-au crescut pe anton așa de bine încât, la 6 ani și jumătate depășea greutatea medie a unui copil cu 36 de kilograme, colega de clasă de care te-ai îndrăgostit încă din primii ani de școală și care fuge cu un aviator, prefectul corupt, polițistul cu note minuscule la examene, și mulți alții..

Nu doar personajele, ci și întâmplările prin care trec personajele fac parte din viața noastră de zi cu zi: obiceiurile de la nunți, ritualurile de le înmormântări, examenele, felul în care ne călcăm în picioare la coadă la supermarket, ca să prindem un loc mai în față, fetele care pleacă în Italia, în speranța unei vieți mai bune, pasiunea de a cumpăra gadgeturi chinezești de pe net (e drept că s-au dovedit foarte utile pentru detectivul Anton) sunt doar câteva, foarte puține dintre ele. Autorul face în Detectiv de România o radiografie acidă, dar amuzantă, a vieții noastre cotidiene.

Anton provincialul în București:

Deși este octombrie, afară este cald, așa că mulți dintre ei își sorb apa plată uitându-se la trecători, tolăniți la măsuțeșe de pe trotuar. este un obicei în București să cumperi apa de la cafenea, iar apoi să stai cu ea în față timp de patru ore și să o bei picătură cu picătură.

Despre obiceiurile românilor:

Așa cum se aștepta, o mulțime de oi, pe nedrept numite oameni, stau și privesc vâlvătăile. nimeni nu are curajul să se dea prea aproape de flăcări, dar nici să plece. Doar stau, se vaită și se bucură de spectacol. Românii, în  general, când este un accident, au morbida dorință de a se îngrămădi la locul faptei și de a face tot ce le stă în puteri pentru a împiedica accesul medicilor sau al polițiștilor.

Taximetriștii din București:

După ce l-a dus ca gândul și ca vântul, depaaaarte de tot, înconjurând de cinci ori clădirea gării, taximetristul parchează mașina aproximativ în același loc din care l-a luat. Cu vreo zece metri mai încolo.

Dar lasă că nici italienii nu sunt mai breji:

Nu poate înțelege deloc cum italienii, care au construit totuși destule clădiri noi, stau cu ruinele alea între blocuri. În orice oraș normal din lume, coloanele alea, ruinele alea și stadionul de la Colosseum, sau ce era, ar fi fost demolate. Atâtea vechituri!

roma-forum
Forumul Roman

Romanul are parte de un final „apoteotic”, cu o punere în scenă în stilul lui Hercule Poirot, în care Anton Scorilo dezleagă enigma. Eu recunosc că n-am dezlegat-o, deși autorul m-a îndemnat s-o fac, în autograful de pe prima pagină.

Ce nu este Detectiv de RomâniaO capodoperă literară, dar cred că nici autorul nici nu și-a propus să scrie una. Cel puțin nu acum, nu se știe ce surprize ne rezervă. Dar viața unui cititor ar fi mult prea plictisitoare dacă ar citi doar capodopere. știu că unii, foarte prețioși, strâmbă din nas la astfel de lecturi și pretind editurilor să publice doar literatură de calitate – neștiind nici ei prea bine ce-o fi însemnând exact asta. De altfel, nici Andrea Camilleri nu cred că și-a propus să scrie marele roman italian, dar asta nu face cărțile din seria Montalbano mai puțin interesante.

Ce mi-a plăcut? Stilul în care este scrisă cartea, Siviu Iliuță dovedindu-se un adevărat maestru al cuvintelor și al locuțiunilor. În plus, deși a folosit de câteva ori, puține, e drept, cuvinte și expresii pe care nu-mi place nici să le aud, darmite să le citesc, au fost atât de bine integrate în „peisaj” încât nu m-au deranjat deloc, dimpotrivă, le-am găsit foarte pitorești.

Dacă îți recomand cartea? O, da, neapărat s-o pui în bagajul de vacanță, e o lectură perfectă. Și o mai recomand elevilor de liceu care nu stăpânesc prea bine limba română și mai ales expresiile din vorbirea populară, gen spală putina sau calcă pe bec, poate se mai familiarizează cu ele. Știu ce spun, am văzut (aproape) o clasă de elevi cu ochii cât cepele când am folosit expresia să ne ridicăm poalele în cap :). 

Evaluarea mea

  • Subiect         – roman polițist foarte amuzant
  • Scriitură      – spumoasă
  • Redactare    –  bună
  • Traducere    –  nu e cazul, dar mă gândesc la o eventuală traducere a cărții în alte limbi și mi se pare o întreprindere foarte dificilă
  • Copertă           se putea mai bine
  • Goodreads   –  3/5 stele.

Cele două volume ale romanului pot fi comandate aici.

Lectură plăcută!

Somerset de Leila Meacham

somerset

Despre autoare:

Leila Meacham (n.1938) este o scriitoare americană, despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Acțiunea romanului Somerset se desfășoară pe mai mult de șase decenii din secolul al XIX-lea, o perioadă agitată a istoriei americane și surprinde aspecte ale migrației către Texas, a Războiului Civil American și abolirii sclaviei.

Povestea începe în anul 1835, în Carolina de Sud, unde Silas Toliver și Jeremy Warwick, fiii mai mici a doi plantatori înstăriți, plănuiesc să plece în Texas, mânați de dorința de a-și face acolo o viață nouă.

Silas, al cărui tată lăsase plantația moștenire fiului său mai mare, visează să aibă propria plantație de bumbac, pe care intenționa s-o denumească după strămoșul său, ducele de Somerset.

Jeremy, pe de altă parte, găsea sufocant și perimat sistemul de viață al familiei sale și spera ca în Texas să pună bazele unui alt tip de afaceri. Continuă lectura

10 cărți de citit când plouă

De o bună bucată de vreme (vorba vine bună, că e atât de lungă încât mă întreb dacă se va termina vreodată) afară plouă, plouă, plouă. Vreme numai bună de citit. Și dacă afară e apă, atunci să fie cu multă apă și în lecturi :). Nu neapărat apă de ploaie.

1. Vin ploile de Louis Bromfield

În 1936, în India colonială, musonul distruge un baraj și valurile dezlănțuite devastează tot ce întâlnesc în cale. Dacă te uiți la televizor zilele astea, aproape că poți să vezi asta. O rază de speranță apare însă sub forma unei povești de dragoste. Continuă lectura