Jurnal de arădean #2

Am fost aseară la lansarea unei cărţi apărute la Editura Polirom. Viaţa şi întoarcerea unui Halle pe numele ei, carte scrisă de timişoreanul Alexandru Potcoavă. Locul faptei: primitorul spaţiu al Librăriei Corina. Participanţii: câţiva – foarte puţini – rătăciţi prin zonă, dacă e să mă iau după viteza cu care s-au făcut nevăzuţi la sfârşit.

N-am simţit bucuria de a participa la un astfel de eveniment, niciun vibe care să te facă să te rupi de lumea de afară şi să te conectezi la lumea imaginată de autor, mai ales că acţiunea se întâmplă (şi) în zona noastră geografică. Şi cum să te rupi de lumea de afară când năvăleşte ea peste tine sub forma unei doamne cu telefonul dat pe difuzor? Trebuie să fii arădean să dai buzna într-o librărie cu zgomotul la purtător!

Participarea restrânsă şi grăbită a confirmat, o dată în plus, că nu există în Arad o comunitate a iubitorilor de carte. Una care să zăbovească la o vorbă (plus ceva de-ale gurii, cu generozitate oferite de gazdă). Şi nu mă refer aici la comunitatea scriitorilor arădeni, despre care am auzit că există, ci la cititorul obişnuit, cel care face din lectură o pasiune.

Aradul se laudă cu două universităţi, şcoli, are o bibliotecă plus câteva instituţii culturale. Unde era toată lumea aseară?

Nu e de mirare că lansările de carte sunt atât de rare în Arad, din moment ce publicul nu prea e doritor să participe. Şi chiar cei care o fac, e pentru că se cunosc cu autorul. De data asta, cred că autorul e prea tânăr ca să trezească curiozitatea arădenilor preocupaţi şi ocupaţi cu cartea, uşor trecuţi nu doar de prima tinereţe pe care i-am văzut la alte lansări.

Despre carte o să vă povestesc după ce o citesc (sigur nu atât de amănunţit cum a făcut-o doamna care a prezentat-o aseară), deocamdată vă invit să treceţi pragul librăriei Corina şi s-o cumpăraţi. Nu uitaţi să luaţi înainte telefonul de pe difuzor! Nu e nimeni curios să vă audă conversaţiile.

Gauguin în orașul albastru de Jean-Luc Bannalec

Despre autor:

Jean-Luc Bannalec este pseudonimul literar a lui Jörg Bong (n.1966), critic literar, editor, scriitor, fotograf și jurnalist german. Lucrează ca publicist și locuiește în Frankfurt-pe-Main și în Bretania, iar din 2012 a început să publice seria de romane polițiste dedicată comisarului Dupin. Cărțile au fost traduse în mai multe limbi și s-au bucurat de mare succes. De asemenea, au fost ecranizate și difuzate în mai multe țări europene..

Ce m-a făcut să cumpăr cartea?

Atunci când am văzut-o în librărie, nu știam nimic despre carte. N-o văzusem pe nicăieri, n-auzisem de ea, iar numele autorului îmi era total necunoscut. Continuă lectura

Ce importanţă are titlul în alegerea unei cărţi?

Grasă şi proastă. Aşa sună titlul unei cărţi de Rodica Ojog-Braşoveanu – scriitoare pe care altfel o apreciez – pe care nu mă pot hotărî nicicum s-o citesc. Fix din cauza titlului. Fiindcă nu mă pot împiedica să mă întreb ce chestii interesante pot afla eu despre un personaj de tipul ăsta.

Sau Sunt o babă comunistă, titlu care mă scoate de-a dreptul din sărite de câte ori îl aud. Şi babă, şi comunistă? Asta-i deja prea mult! Parcă sună a jurnalul vecinei mele de bloc, pe care, sincer, n-am niciun chef să-l citesc. Continuă lectura

Coperta unei cărți – este sau nu importantă?

Ideea să scriu (iar) despre copertele (coperțile?) de cărți mi-a venit după ce am văzut la CitestEmil imaginile cu trei ediții – una în limba română – ale unei cărți Are el un obicei, care-mi place mult, să ne arate, spre comparație, copertele mai multor ediții ale câte unei cărți. Deşi îmi place să le văd, trebuie să recunosc că aproape de fiecare dată îmi dă cu virgulă. In defavoarea ediției româneşti. Şi mă face să mă întreb de ce editurile româneşti nu prea acordă atenție copertelor cărților pe care le scot pe piață. Cu unele excepții, evident.

Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi în librăria Waterstone din Amsterdam. Cărțile stăteau aliniate frumos, una mai atrăgătoare şi promiţătoare ca alta. Preferata mea a fost, of course, secțiunea dedicată Agathei Christie. Incredibil ce coperte! Dacă aş fi putut, aş fi luat toate cărțile alea acasă! Din păcate … avion. Şi bagaj de cabină …

Continuă lectura

Obiecte prețioase de Kathleen Tessaro – o carte cu final neterminat

Despre autoare:

Kathleen Tessaro (n.1965) este o scriitoare americancă, despre care am scris câte ceva aici.

Despre carte:

Romanul începe promițător, cu o vizită la Muzeul de Artă din Boston, unde câteva exponate par să-i trezească eroinei amintiri din alte timpuri. Printre ele, un inel cu o piatră de agat negru la vederea căruia i s-a făcut pielea de găină.

După câteva pagini, ne întoarcem în timp, în toamna anului 1931 și o regăsim pe tânăra Maeve Fanning, într-un spital de boli mintale din New-York, unde o întâlnește pe Diana Van der Laar, o tânără misterioasă și fragilă, cu un colier de perle la gât.

Cele două tinere se reîntâlnesc după un timp, în Boston, oraș în care se va desfășura acțiunea în continuare. Un oraș care încearcă să-și revină după marea criză economică. Diana face parte dintr-o familie aristocratică înstărită, care face donații Muzeului de Artă și trăiește într-o casă somptuoasă. Continuă lectura

Barcelona – listă de lecturi

Barcelona e un oraș care atrage ca un magnet. Nu este doar unul dintre cele mai vizitate orașe din lume – atât de vizitat încât rezidenții au început să caute soluții care să limiteze numărul vizitatorilor -, ci și o sursă de inspirație pentru scriitori, din imaginația cărora ies povești care-i fac pe cititori să-și dorească să pășească pe urmele personajelor.

În așteptarea momentului în care o să ajungi în Barcelona, uite câteva cărți care o să te facă să-ți imaginezi că ești acolo.


pofta-de-ciocolata
Continuă lectura

Provocarea literară a lui 2020

Deși mi-am propus ca anul ăsta să nu-mi propun nimic în materie de lecturi, cred că nu-mi strică totuși un stimul, o provocare, așa, ușoară, care să nu fie prea greu de dus la bun sfârșit. Ceva lejer, câte una pe lună, să fie loc și pentru alte lecturi. Sau nu :).

Ianuarie – Un autor pe care ai vrut demult să-l citești, dar n-ai apucat încă (tocmai m-am apucat de Steve Berry)

Februarie – O carte romantică (doar e luna Valentinului, nu?) Continuă lectura

Crimă la vicariat de Agatha Christie – sau cum se spionau oamenii când nu se inventase Facebook

Despre autoare:

Agatha Mary Clarissa, lady Mallowan, născută Miller, mai cunoscută ca Agatha Christie (1890 – 1976) a fost o scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste. Sub pseudonimul Mary Westmacott a scris și câteva romane de dragoste, mai puțin cunoscute.  Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

Sunt o fană a Agathei Christie și, în tinerețe, am citit-o mult. Cred că am dat gata tot ce a apărut la noi. Cu toate astea nu-mi amintesc mare lucru din cele mai multe dintre cărți. Așa că, de ceva vreme, mi-am propus să le recitesc. Și, de cele mai multe ori, când stă să vină, așa, un fel de reading slump (care e echivalentul în română?), sigur, sigur Agatha Christie e cea mai bună alegere. Nu mă dezamăgește niciodată. Continuă lectura

5 cărți care mi-au stârnit dorul de ducă

Au unele cărți așa un dar de a mă face să visez cu ochii deschiși la locurile în care se întâmplă acțiunea, încât aș fi în stare să mă urc în cel mai apropiat mijloc de transport capabil să mă ducă acolo. În lipsa lui, mă mulțumesc să mă teleportez cu ochii minții și să-mi imaginez cum ar fi să fiu acolo. Și asta indiferent de genul cărții, roman de dragoste, thriller, memorialistică, roman polițist, însemnări de călătorie (normal!), chiar ficțiunea istorică. Important e să aibă acel ceva care să-mi stârnească dorul de ducă.

1. Al optulea păcat de Philipp Vandenberg

Al optulea păcat este un thriller care are ca punct central al întâmplărilor giulgiul de la Torino. O carte cu un ritm alert, cu multă acțiune, dar și care te face să-ți pui multe întrebări. O carte despre intrigi, manipulare, trafic de influență și crimă.

La prima vedere e departe de o carte de călătorii. Totuși, drumurile personajelor duc la Roma, la Vatican, la Munchen și chiar într-un burg izolat german. Și cum să nu vrei să vizitezi (sau să revizitezi) Roma, atât de frumos evocată? Cât despre burgul german, interesant loc, deși cam înfricoșător. Doar e vorba de un thriller, nu? Continuă lectura

10 cărți a căror acțiune se întâmplă pe o insulă

Ideea unei liste de cărți a căror acțiune să se întâmple pe o insulă mi-a venit după ce am văzut că cineva a căutat chestia asta pe Internet și a aterizat pe blogul meu. Și pentru că întotdeauna e preferabil să te adaptezi la cerințele publicului cititor, mi-am zis, de ce nu? Și uite ce-a ieșit.

1. Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis

E lectura perfectă pentru o vacanță în Creta,insula cea mare a grecilor. O carte despre preietenie, despre mare, muzică, dragoste și, mai ales, despre viață. O carte de citit încet, propoziție cu propoziție, cu pauze lungi, ca să poți savura pe-ndelete aromele Cretei, să-i asculți sunetele și să-i admiri culorile. Zorba Grecul a fost perceput în multe feluri de cititorii săi, de-a lungul timpului. Pentru mine a fost, în primul rând, un roman senzorial. Pe care l-am și savurat ca atare. Continuă lectura