Deși mi-am propus ca anul ăsta să nu-mi propun nimic în materie de lecturi, cred că nu-mi strică totuși un stimul, o provocare, așa, ușoară, care să nu fie prea greu de dus la bun sfârșit. Ceva lejer, câte una pe lună, să fie loc și pentru alte lecturi. Sau nu :).
Ianuarie – Un autor pe care ai vrut demult să-l citești, dar n-ai apucat încă (tocmai m-am apucat de Steve Berry)
Februarie – O carte romantică (doar e luna Valentinului, nu?) Continuă lectura
Agatha Mary Clarissa, lady Mallowan, născută Miller, mai cunoscută ca Agatha Christie (1890 – 1976) a fost o scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste. Sub pseudonimul Mary Westmacott a scris și câteva romane de dragoste, mai puțin cunoscute. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.
Sunt o fană a Agathei Christie și, în tinerețe, am citit-o mult. Cred că am dat gata tot ce a apărut la noi. Cu toate astea nu-mi amintesc mare lucru din cele mai multe dintre cărți. Așa că, de ceva vreme, mi-am propus să le recitesc. Și, de cele mai multe ori, când stă să vină, așa, un fel de reading slump (care e echivalentul în română?), sigur, sigur Agatha Christie e cea mai bună alegere. Nu mă dezamăgește niciodată. Continuă lectura
Au unele cărți așa un dar de a mă face să visez cu ochii deschiși la locurile în care se întâmplă acțiunea, încât aș fi în stare să mă urc în cel mai apropiat mijloc de transport capabil să mă ducă acolo. În lipsa lui, mă mulțumesc să mă teleportez cu ochii minții și să-mi imaginez cum ar fi să fiu acolo. Și asta indiferent de genul cărții, roman de dragoste, thriller, memorialistică, roman polițist, însemnări de călătorie (normal!), chiar ficțiunea istorică. Important e să aibă acel ceva care să-mi stârnească dorul de ducă.
Al optulea păcat este un thriller care are ca punct central al întâmplărilor giulgiul de la Torino. O carte cu un ritm alert, cu multă acțiune, dar și care te face să-ți pui multe întrebări. O carte despre intrigi, manipulare, trafic de influență și crimă.
La prima vedere e departe de o carte de călătorii. Totuși, drumurile personajelor duc la Roma, la Vatican, la Munchen și chiar într-un burg izolat german. Și cum să nu vrei să vizitezi (sau să revizitezi) Roma, atât de frumos evocată? Cât despre burgul german, interesant loc, deși cam înfricoșător. Doar e vorba de un thriller, nu? Continuă lectura
Ideea unei liste de cărți a căror acțiune să se întâmple pe o insulă mi-a venit după ce am văzut că cineva a căutat chestia asta pe Internet și a aterizat pe blogul meu. Și pentru că întotdeauna e preferabil să te adaptezi la cerințele publicului cititor, mi-am zis, de ce nu? Și uite ce-a ieșit.
E lectura perfectă pentru o vacanță în Creta,insula cea mare a grecilor. O carte despre preietenie, despre mare, muzică, dragoste și, mai ales, despre viață. O carte de citit încet, propoziție cu propoziție, cu pauze lungi, ca să poți savura pe-ndelete aromele Cretei, să-i asculți sunetele și să-i admiri culorile. Zorba Grecul a fost perceput în multe feluri de cititorii săi, de-a lungul timpului. Pentru mine a fost, în primul rând, un roman senzorial. Pe care l-am și savurat ca atare. Continuă lectura
Asa Hellberg (n.1962) este scriitoare suedeză. A practicat mai multe meserii – vânzătoare, stewardesă, șefă de producție – dobândind astfel o experiență care a ajutat-o la scrierea romanelor care au consacrat-o.
A debutat cu Femeia lui Casanova, după care a publicat seria Promisiune de lux și Marele secret, A doua șansă, Toscana, tur-retur și Lumea e mică.
Toscana, tur-retur de Assa Helberg a apărut la Editura Baroque Books&Art, în anul 2019.
AVENTURĂ ȘI ROMANTISM GURMAND PENTRU ORICE VÂRSTĂ
Sara. Jurnalistă și supraviețuitoare a unui divorț.
Jessica. Scriitoare de romane de dragoste și iubitoare de pantofi cu toc. Cât mai înalt.
Toscana. Soare, plaje nesfârșite, Vespa, castele, pivnițe de vinuri, albastru-mediteraneean, umor și autoironie, multă iubire, o pană de benzină și un mesaj cât se poate de simplu: oricând poti să fii din nou fericit, dar numai după ce ți-ai rezolvat conturile cu trecutul. (©Elefant)
Nu-i așa că textul pare desprins dintr-un pliant turistic, condimentat cu promosiunea unei lecturi de vacanță? Așa am început să citesc eu cartea, cu speranța unei lecturi lejere, de vară – cu atât mai bine cu cât ne aflăm în plină iarnă! – plină de arome italiene și peripeții amuzante. Continuă lectura
Daniel Sánchez Pardos (n.1979, Barcelona) este un scriitor spaniol, absolvent al Universității din Barcelona, unde a studiat literatura hispanică și a Universității Pompeu Fabra, unde a urmat cursuri post-univesitare de traducere literară.
Este autor de povestiri și de romane și a obținut mai multe prmeii literare.
Romanul lui Daniel Sanchez Pardos are un nume, G, menit să intrige cititorul și să-l facă curios și dornic să afle ce se ascunde între paginile lui. Dacă la asta adăugăm „promisiunile” de pe copertă, Gaudi, Barcelona și o conspirație care ascunde un pericol de moarte, nu ne putem gândi decât la o lectură foarte interesantă. Din punctul meu de vedere, nu e însă decât un bun exercițiu de marketing, în care se dovedește încă o dată (de parcă mai era nevoie!) că ambalajul și o reclamă bine țintită fac uneori mai mult (din punct de vedere al vânzărilor) decât o carte bine scrisă. Continuă lectura
Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.
Astăzi, furculița literară e invitată la prânz, într-un bufet vegetarian din Amsterdam, în compania familiei Petersen, care face Marele Tur al Europei, o reeditare de secol XXI al marelui tur pe care-l făceau tinerii aristocrați în secolul al XVIII-lea. Jurnalul călătoriei lor este scris, cu mult umor, de David Nicholls în romanul Noi.
Familia Petersen face o călătorie prin Europa, înainte ca Albie, fiul lui Douglas și a lui Connie, să plece la facultate. Ajunși în Amsterdam, cei trei sunt provocați de o tânără excentrică pe care Albie tocmai o cunoscuse să mănânce la un restaurant vegetarian. O inițiativă nu prea agreată de Douglas, naratorul întregii povești.
Năut ca niște biluțe mici de calcar. Un soi de brânză de vaci spongioasă și fadă. Spanac ca niște alge pe o plajă chinezească, bame reci ca o găleată de melci. Avocado necrozat, cușcuș nisipos, dovlecei flasci într-un sos apos verde-cenușiu făcut din apă. Fasole boabe! Fasole boabe simple, reci, răsturnate într-un mod minunat dintr-o conservă.
În afară de asta…
Pâinea era moale și densă precum chitul de fereastră și stropită cu conținutul fărașului brutarului.
În concluzie…
– Nu e nimic aici, am spus eu, care să nu se lipească dacă îl arunci în perete, și apoi să alunece încet în jos pe el.
– Cu excepția pâinii, a râs Connie.
– Pâinea ar ricoșa și ar scoate un ochi cuiva.
Bine măcar că și-au păstrat simțul umorului!
Dario Fo (1926-2016) a fost o personalitate complexă: scriitor, pictor, dramaturg, actor și regizor italian. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1997, „…pentru că, urmând tradiția bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriților.” (Academia Suedeză)
A studiat la Academia de Belle Arti Brera la Milano, a lucrat ca autor de texte satirice și actor la radio și televiziune, a produs comedii satirice și a făcut adesea spectacole în locuri neconvenționale.
În 2006, a primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universității La Sapienza din Roma (doar Luigi Pirandello și Eduardo de Filippo s-au mai bucurat de acest prestigios titlu).
Am început să citesc cartea din cauza – atunci când am început-o, credeam că e datorită – apariției în Raftul Denisei, una dintre colecțiile mele preferate, a unei coperte foarte reușite și a promisiunii unei lecturi interesante despre un personaj despre care nu știam nimic. Continuă lectura
David Nicholls (n.1966, Eastleigh) este un scriitor englez, despre care nu știam nimic atunci când am început să citesc romanul Noi. A urmat cursurile unui colegiu din localitatea natală, apoi ale Universității din Bristol și ale Central School of Speech and Drama din Londra, una dintre cele mai renumite școli de dramaturgie din Europa. A fost actor de teatru și a apărut pe scenă cu pseudonimul David Holdaway. Nu a fost prea mulțumit de prestația sa ca actor și credea că-i lipsesc nu doar talentul și carisma, dar și abilitățile de bază necesare.
Scrie romane și scenarii de film și televiziune. Este căsătorit și are doi copii.
Naratorul poveștii este Douglas Petersen, un biochimist de vârstă mijlocie, a cărui căsnicie cu Connie pare să se destrame odată cu plecarea fiului lor, Albie la universitate. Mi s-a părut interesantă structura romanului, cu cele două planuri temporale, trecutul și prezentul, alternate cu abilitate, astfel încât cititorul nu este lăsat să se plictisească nici măcar o pagină. Continuă lectura
Dintre toate mijloacele de transport, trenul pare să-i fi inspirat pe scriitori mai mult decât au făcut-o altele. Așa se face că el apare în multe romane, de la un simplu mijloc de transport către o anumită destinație, mai apropiată sau mai îndepărtată, până la sfârșitul dramatic al unui personaj (Anna Karenina, de exemplu).
Trenul, fie el unul luxos sau, dimpotrivă, sărăcios, pare să fie locul unde se întâmplă lucruri interesante, parcă mai mullt dramatice (inclusiv crime comise cu sânge rece) decât amuzante.
Dar, să nu mailungim și să ne îmbarcăm în tren. Uite aici câteva itinerarii literare de neratat:
„Imediat după miezul nopții, o puternică furtună de zăpadă oprește brusc faimosul Orient Express. Luxosul tren are surprinzător de mulți pasageri pentru această perioadă a anului. Insă dimineața, unul dintre călători nu-și mai face apariția – un american este găsit mort în compartiment, înjunghiat de douăsprezece ori, cu ușa compartimentului încuiată pe dinăuntru… In încercarea de a dezlega misterul, Hercule Poirot găsește tot felul de indicii false, menite să-l abată de la descoperirea criminalului. Deznodământul dramatic va aduce însă nu una, ci două soluții ale crimei – ambele, la fel de acceptabile.” (©Libris) Continuă lectura
