Provocarea lunii februarie – cartea preferată din seria favorită

Cărțile lui Cupidon – ziua 16

Cei care mai citesc ce scriu pe aici știu deja, probabil, că nu sunt neapărat o cititoare de serii, dar se mai întâmplă uneori să dau peste câte o serie care chiar să-mi placă. Așa a fost trilogia În țara norului alb de Sarah Lark, pe care am citit-o la recomandarea unei colege de cancelarie, care mi-a și împrumutat cartea, fiindcă la vremea aceea nu se găsea pe nicăieri. Între timp, editura RAO a reeditat-o, așa că ar trebui să profit și s-o cumpăr până nu dispare iar. Ceea ce îți recomand și ție, cititorule!

Toate cele trei cărți din serie sunt foarte bune, dar preferata mea este prima dintre ele. Este o lectură consistentă (are peste 700 de pagini), dar n-o să te plictisești nici măcar o secundă și dă startul unei minunate saga de familie.

In-tara-norului-alb

Reclame

Provocarea lunii februarie – o carte în miniatură

Cărțile lui Cupidon – ziua 15

mic-dejun-la-tiffany

Dintre miniaturile livrești din biblioteca mea, am ales o carte foarte cunoscută, Mic dejun la Tiffany de Truman Capote, roman apărut la Editura Polirom. O carte bună (și care arată foarte bine), pe care o poți ține într-o mână și o citești cât ai clipi (mai ales că are și litere mari și o nuanță odihnitoare a paginii, elemente importante de care mulți editori nu țin seama).

Provocarea lunii februarie – o carte SF sau supranaturală

Cărțile lui Cupidon – ziua 13

Dacă aș fi superstițioasă, aș zice că ziua de 13 e cu ghinion și de aceea e vorba de cărți SF sau supranaturale, care intră foarte rar spre deloc în atenția mea. În copilărie, citeam tot ce prindeam de Jules Verne, dar între timp, gusturile mele s-au schimbat și alte tipuri de cărți îmi atrag atenția și îmi ocupă timpul.

Totuți, dacă e joi 13, am să vă arăt o carte care mi-a plăcut mult, populată de ființe supranaturale. Chiar și cele reale par un pic supranaturale, atât sunt de excentrice.

mata-vinerii

E vorba despre Mâța Vinerii de Doina Ruști, o carte apărută la Editura Polirom, un roman în care se amestecă istoria cu magia, realul cu imaginarul, crimele cu secretele din bucătărie și, din toate astea, rezultă o poveste fascinantă.

Provocarea lunii februarie – o carte după care ar trebui să se facă un FILM

Cărțile lui Cupidon – ziua 12

Provocarea lunii februarie, ajunsă în ziua a douăsprezecea, ne întreabă care e cartea care ar merita un film? Ca să fiu sinceră, sunt pregătită să spun și după ce carte n-ar trebui să se facă niciodată un film :). Prea târziu, fiindcă fapta e consumată deja.

Deci, cartea pe care aș vrea s-o văd ecranizată este Cină cu Picasso de Camille Aubray. Dacă n-ai citit-o încă, zic că e cam cazul să te apuci!

Provocarea lunii februarie – o carte și o lumânare

Cărțile lui Cupidon – ziua 10

Provocarea lunii februarie merge mai departe, azi cu o temă la modă:  o carte și o lumânare. Cel mai bine se potrivește chiar cartea pe care o ciesc acum, Pergamentul uitat de Philipp Vanderberg. S-ar fi potrivit și mai bine dacă editura nu ar fi ales s-o publice cu niște caractere atât de mici încât e exclus s-o citești la o lumină de intensitatea celei a unei lumânări. Nici culoarea hârtiei sau contrastul cu literele nu ajută prea mult. Păcat, fiindcă e o carte foarte bună!

pergamentul-uitat

Provocarea lunii februarie – CARTEA ROMANTICĂ preferată

Cărțile lui Cupidon – ziua 9

Nu sunt neapărat o cititoare de cărți romantice, deși n-aș putea să spun de ce. Totuși le citesc, din când în când, cu mare plăcere.

Preferata mea e Julieta de Anne Fortier, o carte care m-a captivat de la început până la sfârșit, cu mistere, intrigi și cu numeroase răsturnări de situație. Nu e genul acela de carte romantică siropoasă. dar cred că tocmai de aceea mi-a plăcut mult.

carti-rosii

Provocarea lunii februarie – o carte pe care ai citit-o de două ori

Cărțile lui Cupidon – ziua 8

Lumea e plină de cărți bune, așa încât nu prea obișnuiesc să recitesc cărțile (cu câteva excepții, desigur). Una dintre ele este cartea mea favorită, Pe aripile vântului, pe care am citit-o și apoi am recitit-o nici nu mai țin minte de câte ori.

Tema zilei este, însă, o carte pe care am citit-o de două ori (deocamdată), nu mai multe, așa că o să nominalizez Zece negri mititei de Agatha Christie, „regina” romanelor polițiste.

zece-negri-mititei

Provocarea lunii februarie – un roman clasic

Cărțile lui Cupidon – ziua 6

bel-ami

Dintre multele romane clasice pe care le-am citit, am ales exact unul pe care nu l-am citit.

Poate pentru că aștept un imbold ca să-l citesc sau mai bine nu. Hai cu recomandările! Pro sau contra?

Povestea noului nume de Elena Ferrante – Tetralogia napolitană #2

Despre autoare:

Elena Ferrante este pseudonimul unei romanciere italiene despre nu se știu prea multe.

Despre carte:

Sfârșitul primului volum din Tetralogia napolitană, Priet

povestea-noului-nume

Continuă lectura

Provocarea lunii februarie – continuarea unei cărți citite

Cărțile lui Cupidon – ziua 4

Recunosc că nu sunt prea mare fană a seriilor, mai ales când sunt lungi și apar la intervale consistente – și, mai ales, necunoscute – de timp. Mi s-a întâmplat asta cu saga Courtney de Wilbur Smith (o serie foarte bună, de altfel), și, colac peste pupăză, după opt ditamai volumele și nici nu mai țin minte câți ani de așteptare. autorul decide brusc să se întoarcă cu vreo 300 de ani în urmă. Deocamdată, m-am oprit din citit seria. Volumul 9, Păsări de pradă, e pe lista mea de citit, dar pe o poziție foarte jos.

pasari-de-prada