Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici

Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici

După (zeci de) ani de la prima lectură, am recitit Mara de Ioan Slavici și eram tare curioasă cum am s-o găsesc azi față de cum mi s-a părut în anii adolescenței, ca lectură obligatorie pentru școală. Apropo de lecturile obligatorii, nu-mi amintesc să mi se fi părut o corvoadă, ceva imposibil de făcut, așa cum par să fie pentru tinerele generații de azi. Le luam ca atare, ceva ce trebuie să fac, iar unele dintre ele chiar mi-au plăcut. E drept că nu existau ispitele de azi.

Revenind la Mara lui Slavici, o să spun că mi-a plăcut, mult, mai mult ca în adolescență. Mi-a plăcut intriga, mi-au plăcut personajele, drept pentru care am pornit într-o plimbare prin locurile prin care i-au purtat pașii prin orașul în care locuiesc eu, Arad.

1. Mureșul

Mureșul este axul central, nu numai al Aradului, ci și al romanului Mara. Totul se întâmplă pe malurile Mureșului, fie în Arad, fie în Lipova.

Mureșul în aprilie 2021

„Acum însă nu era vară, ci primăvară și Murășul era lat, foarte lat, tulbure-gălbui și plin de spumă și de vâltori.”

Multe anotimpuri s-au scurs de atunci și multă apă a curs pe Mureș, dar tot la fel arată el primăvara.

Mureșul (Maris în latină, Maros în maghiară și Mieresch în germană) este un râu cu o lungime de 761 km, izvorăște în Munții Hășmașu Mare și se varsă în Tisa, marcând frontiera româno-maghiară pe o lungime de 22,3 km. A fost menționat de Herodot încă din anul 484 î.Hr. și este al doilea râu al României ca lungime și ca suprafață hidrografică.

Continuă lectura „Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici”

7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit

7 cărți pe care nu le-aș reciti

Lista de cărți de mai jos cuprinde cărți pe care le-am citit și mă bucur că am făcut-o, dar pe care, din motive diferite, nu le-aș reciti, cel puțin nu în viitorul previzibil, ca să zic așa.

1. Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini

Este o poveste tulburătoare, adesea șocantă despre prietenie, trădare, tensiuni etnice, sacrificiu, teamă, remușcare, răscumpărarea păcatului, dragoste. E o carte greu de citit, care te pune serios pe gânduri. Efectiv nu mi-a venit să cred de câtă cruzime sunt capabili unii reprezentanți ai rasei umane. E o carte atât de tulburătoare încât, atunci când am citit-o, am simțit de multe ori nevoia unor pauze în care să-mi trag sufletul.

Continuă lectura „7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit”

5 călătorii fascinante în Toscana prin intermediul unor povești pe care trebuie să le citești

Sursa foto: libris.ro

1. Agonie și extaz de Irving Stone

„Romanul Agonie si extaz își brodează povestea pe marginea vieții unui personaj celebru al artei europene: Michelangelo Buonarroti. Ca să ducă la bun sfârșit această neobișnuită biografie, Irving Stone a trăit o vreme în Italia, unde s-a documentat încercând să creeze fundalul unei epoci înfloritoare, Renașterea. Așa aflăm cum s-a școlit tânărul Michelangelo, cum a început să lucreze în marmură, cum a devenit apoi interesat de arhitectură și pictura. Biograful american nu ocolește nici detaliile amoroase ale vieții marelui artist renascentist, nici amănuntele legate de familia Medici sau relațiile, uneori conflictuale, cu unii dintre contemporanii sai: Leonardo da Vinci, Donatello, Botticelli, Rafael, papa Iulius al II-lea sau papa Leon al X-lea.” (©Elefant.ro)

„Pentru Rafael, crearea unei opere de artă e o zi strălucitoare de primăvară în Campagna; pentru mine, e tramontana mugind la vale de pe culmile muntelui. Lucrez din zori până-n noapte, adeseori la lumina lumânării sau a lămpii cu ulei. Arta pentru mine e un chin, o agonie când merge rău, un extaz când merge bine; dar întotdeauna mă subjuga. Când termin o zi de lucru sunt ca o păstaie seacă. Tot ce-a fost în mine se află acum în marmură sau în frescă. Iată de ce n-am nimic de dat în altă parte.”

Continuă lectura „5 călătorii fascinante în Toscana prin intermediul unor povești pe care trebuie să le citești”

Vertigo de Boileau-Narcejac

Despre autori:

Vertigo este un roman scris de doi autori, Pierre Boileau și Pierre Ayraud (Thomas Narcejac), publicat în 1954, sub pseudonimul Boileau-Narcejac.

Pierre Boileau (1906-1989) și Thomas Narcejac (1908-1998) au fost scriitori de roamne polițiste și de aventuri. Colaborarea lor a început în 1948, iar tandemul lor a devenit cunoscut pentru multe romane care s-au bucurat de succes. Boileau era responsabil cu intriga, iar Narcejac cu atmosfera și cu caracterizările.

Cei doi autori au scris și scenarii de cinema, radio și teelviziune și au publicat recenzii de roamne polițiste. Cărțile lor au fost ecranizate, cel mai important regizor fiind Alfred Hitchcock.

Despre carte:

Vertigo este povestea unui fost detectiv, Roger Flavières, care suferă de rău de înălțime și este structurată în două părți.

Prima parte începe la Paris, în 1940, când fostul detectiv, actualmente avocat, este angajat de un fost coleg să o supravegheze pe soția sa, Madeleine, despre care pretindea că are uneori un comportament ciudat. Roger începe s-o urmărească pe Madeleine pe străzile Parisului și începe să se simtă ca într-o vacanță.

Continuă lectura „Vertigo de Boileau-Narcejac”

13 la cină de Agatha Christie – recenzie

Despre autoare:

Agatha Mary Clarissa, lady Mallowan, născută Miller, mai cunoscută ca Agatha Christie (1890 – 1976) a fost o scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste. Sub pseudonimul Mary Westmacott a scris și câteva romane de dragoste, mai puțin cunoscute și, după părerea mea, mai puțin reușite. Este unul dintre cei mai importanți autori de literatură polițistă și cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare. A publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi, fiind autorul tradus în cele mai multe limbi.

Despre carte:

13 la cină este un alt titlu al romanului mult mai cunoscut ca Lordul Edgware moare, un titlu mult mai potrivit, așa după cum se apreciază, la un moment dat, chiar în carte. Romanul a apărut prima dată în SUA, în foileton, în The American Magazine, în perioada martie-august 1933, sub numele 13 la cină. În septembrie 1933, a apărut în Marea Britanie, cu titlul Lordul Edgware moare.

Continuă lectura „13 la cină de Agatha Christie – recenzie”

Elefanții nu uită niciodată de Agatha Christie

Despre autoare:

Agatha Mary Clarissa, lady Mallowan, născută Miller, mai cunoscută ca Agatha Christie (1890 – 1976) a fost o scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste. Sub pseudonimul Mary Westmacott a scris și câteva romane de dragoste, mai puțin cunoscute și, după părerea mea, mai puțin reușite. Este unul dintre cei mai importanți autori de literatură polițistă și cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare. A publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi, fiind autorul tradus în cele mai multe limbi.

Despre carte:

Elefanţii nu uită niciodată este una dintre ultimele cărţi scrise de Agatha Christie – romanul a apărut în 1972, iar scriitoarea a murit în 1976 – aşa că ai zice că, având în vedere îndelungata experienţă, e una dintre capodoperele ei. Dar, n-a fost să fie. E o carte bună, fără îndoială, dar a scris altele cu mult mai bune.

Continuă lectura „Elefanții nu uită niciodată de Agatha Christie”

Reziliență de Bogdan Hrib

Despre autor:

Bogdan Hrib s-a născut în București, a fost fotojurnalist, are un doctorat în media și cinema, este lector universitar la Facultatea de Management SNSPA. Din 1993, când a fondat Editura Tritonic, este editor de carte. A publicat mai multe romane, două volume de povestiri și a editat două volume colective: Noir de București și Gastro Noir.

Despre carte:

Reziliență este un thriller politic excelent, cu acțiunea în câteva țări europene și cu personaje diverse, români, britanici, polonezi, ucranieni, moldoveni, acțiune din care Ambasada Americană de la București nu avea cum să lipsească. Este al șaselea titlu din seria care îl are ca protagonist pe Stelian Munteanu și primul pe care îl citesc eu.

Continuă lectura „Reziliență de Bogdan Hrib”

Rațiune și simțire de Jane Austen – o poveste despre bani

Despre autoare:

Jane Austen (1775–1817) a fost cea mai importantă romancieră engleză din perioada romantică pre-victoriană. În timpul vieții nu s-a bucurat de prea mult succes, acesta venind abia după moartea scriitoarei. S-a născut și a crescut într-o familie mare și unită din mica nobilime engleză, ca al șaptelea copil din opt.

Jane Austen a scris primul său roman, Elinor și Marianne, devenit, mai târziu, Rațiune și simțire, când avea aproape nouăsprezece ani. Apoi s-a îndrăgostit, a trăit o dezamăgire în dragoste, iar familia s-a mutat în Bath, un loc care nu-i plăcea prea mult.

Până la treizeci și cinci de ani, a scris trei romane importante și l-a început pe al patrulea. A mai scris apoi două romane, Mănăstirea Northanger și Persuasiune, ambele publicate după moartea ei, care a survenit prea devreme.

Despre carte:

Rațiune și simțire este unul dintre acele romane clasice pe care le citești, îți plac, dar, după un timp, îți amintești că le-ai citit, dar nu-ți mai aduci aminte despre ce a fost vorba. Asta nu face din ele cărți slabe, după părerea mea, ci cărți cu atât mai interesante cu cât le recitești de fiecare dată de parcă ar fi o primă lectură.

Rațiune și simțire este povestea a două surori, Elinor și Marianne Dashwood, care sunt nevoite să plece din casa în care au crescut și care a revenit fratelui lor vitreg, după moartea tatălui său. Amândouă s-au îndrăgostit, apoi au fost dezamăgite și și-au trăit toate sentimentele la intensitate maximă. Mai ales Marianne, o fire mai romantică și mai melancolică decât mai raționala Elinor.

Continuă lectura „Rațiune și simțire de Jane Austen – o poveste despre bani”

A TREIA FATĂ de Agatha Christie

A treia fată Agatha Christie

A treia fată este romanul cu numărul 38 din seria Hercule Poirot a Agathei Christie. A apărut în 1966, când scriitoarea avea deja 76 de ani și o îndelungată experiență în ale scrisului. N-aș zice că asta a ajutat-o prea mult când a scris acest roman.

O să spun de la început că A treia fată nu se numără printre preferatele mele dintre cărțile scrise de Agatha Christie. Și o să mă spun că e prima dată când am impresia că autoarea pare că s-a săturat de personajul care a făcut-o celebră, micul detectiv cu capul în formă de ou, Hercule Poirot pe numele lui. Până acum, chestia asta mi se părea o pură speculație.

Poate că nu e de mirare că Agatha Christie se cam plictisise de cel mai cunoscut personaj al său, având în vedere că A treia fată este cartea cu numărul 38 din seria Poirot. Poți obosi și doar să le numeri, dar să le scrii! Continuă lectura „A TREIA FATĂ de Agatha Christie”

Provocări literare – februarie 2021

De 3 x Agatha Christie, Hilary Mantel şi Delia Owens au fost scriitorii ale căror cărţi le-am citit în luna februarie, în cadrul provocărilor literare cărora m-am gândit să le dau curs.

În luna februarie provocările la care m-am gândit să răspund în anul 2021 m-au pus în fața următoarelor lecturi:

Oglinda spartă

1. Provocarea mea: Oglinda spartă de Agatha Christie

Titlul pe care l-am ales pentru luna februarie a fost Oglinda spartă, un roman din seria Marple a Agathei Christie, care ne prilejuiește o reîntoarcere în St Mary Meade, satul liniștit în care locuiește Miss Marple, sat pe care îl regăsim însă mult schimbat față de cum îl știam din alte cărți cărora le-a servit drept loc al acțiunii. Și locul în care este comisă prima crimă, Gossington Hall, ne este cunoscut din Cadavrul din bibliotecă, în care cadavrul unei tinere este găsit în fața șemineului din reședința familiei Bantry.

Oglinda spartă este o reușită frescă socială a satului englezesc, cu personaje interesante și credibile, dar și cu unele accente de umor britanic de bună calitate. Continuă lectura „Provocări literare – februarie 2021”