Tabloul de Agatha Christie – recenzie

Despre autoare:

Agatha Christie este cea mai populară scriitoare de romane detectivistice din toate timpurile și cel mai bine vândut scriitor din lume până în prezent. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

Orice autor rezonabil de thrillere începe acțiunea romanului cu un cadavru, poate chiar mai multe, doar Lady Agatha a fost în stare să pornească de la un tablou aparent banal, cu o casă pe malul unui canal, dăruit de o doamnă rezidentă la o casă de oaspeți pentru persoanele în vârstă unei alte doamne, întâmplător mătușa lui Tommy Beresford. Și tot întâmplător, Tuppence este măcinată de strania impresie că a mai văzut casa din tablou undeva. Doar că nu-și putea aduce aminte deloc unde o văzuse. Continuă lectura

Cei patru mari de Agatha Christie – recenzie

cei-patru-mari

Despre autoare:

Agatha Christie Lady Mallowan, născută Miller (1890 – 1976), scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

Cei patru mari  este un roman diferit de celelalte din seria Hercule Poirot. Dacă în celelalte, micul detectiv investighează crime comise în Anglia rurală sau, uneori, în locuri mai exotice – Poirot pleacă și el câteodată în vacanță, nu? – de data aceasta, Poirot are de-a face cu un cartel care pare că vrea să conducă lumea. Sub numele Cei patru mari se ascund un chinez foarte inteligent (creierul întregii afaceri), un milionar american, o cercetătoare științifică franțuzoaică și un englez poreclit „Distrugătorul”, foarte talentat în deghizare. Continuă lectura

Tag de vacanță

N-am mai făcut demult un tag, de altfel, n-aș putea spune că sunt neapărat un fan al tag-urilor, dar am văzut unul tare simpatic pe Delicatese literare și m-am gândit să-l fac și eu, în așteptarea vacanței.

N-am putut să mă abțin să-l personalizez puțin, așa că a ieșit un tag de vacanță cu thrillere, mystery sau romane polițiste, cum vrei să le spui.

1. O carte al cărui titlu ne duce cu gândul la vacanță

Crăciunul lui Poirot de Agatha Christie 

De când am văzut prima dată cartea asta, m-am întrebat cum își petrece vacanța de Crăciun micul și tipicarul detectiv belgian. Când am citit-o, am aflat răspunsul și m-am întrebat cum de n-am știut de la  bun început: cum altfel decât într-o vilă englezească, investigând o crimă. Așadar, un Crăciun plin de mister și suspans. Continuă lectura

Detectiv de România de Silviu Iliuță

detectiv-de-romania

Despre autor:

Silviu Iliuță este producător executiv la Cronica cârcotașilor și scrie pe blogul Cronici pe bune. A debutat în 2016 cu Toate titlurile bune au fost date, apoi a publicat Cronicile unui bărbat și Am găsit un titlu. Habar n-aveam că s-au inventat cărțile astea, dar acum, după ce am citit Detectiv de România, le-am trecut pe musai list.

Despre carte:

De ce am citit cartea? Pentru că mi-a fost propusă de către Editura Bookzone și, deși nu prea sunt o cititoare de literatură română contemporană, am fost curioasă să văd cum arată un Detectiv de România. Nu știam nimic despre autor, nu auzisem de roman, dar m-am gândit că o carte cu un detectiv în titlu – fie el și din România 🙂 – merită să-i dau o șansă.

Dacă mi-a plăcut? Da, mi-a plăcut mult, deși recunosc că nu mă așteptam. E o carte amuzantă, pe care am citit-o în „doze” mici, ca să pot savura fiecare întâmplare. Ceea ce-ți recomand și ție.

Ce este Detectiv de RomâniaUn roman polițist, cu multe accente comice, care te va face (romanul, nu accentele) să râzi pe săturate. Deși o carte nu ține loc de mâncare, ca să te poți sătura, ar zice Anton Scorilo, super-detectivul lui Siviu Iliuță. Povestea este adusă la viață de o galerie de personaje, unu mai excentric și mai amuzant ca altul. Chiar așa excentrice, par foarte veridice și o să recunoști în ele personaje din viața ta reală: verișoara Doina care se mărită cu englez cunoscut pe Internet (englez care s-a dovedit, de fapt un indian), unchiul și mătușa mândri de nepotul pe care l-au crescut pe anton așa de bine încât, la 6 ani și jumătate depășea greutatea medie a unui copil cu 36 de kilograme, colega de clasă de care te-ai îndrăgostit încă din primii ani de școală și care fuge cu un aviator, prefectul corupt, polițistul cu note minuscule la examene, și mulți alții..

Nu doar personajele, ci și întâmplările prin care trec personajele fac parte din viața noastră de zi cu zi: obiceiurile de la nunți, ritualurile de le înmormântări, examenele, felul în care ne călcăm în picioare la coadă la supermarket, ca să prindem un loc mai în față, fetele care pleacă în Italia, în speranța unei vieți mai bune, pasiunea de a cumpăra gadgeturi chinezești de pe net (e drept că s-au dovedit foarte utile pentru detectivul Anton) sunt doar câteva, foarte puține dintre ele. Autorul face în Detectiv de România o radiografie acidă, dar amuzantă, a vieții noastre cotidiene.

Anton provincialul în București:

Deși este octombrie, afară este cald, așa că mulți dintre ei își sorb apa plată uitându-se la trecători, tolăniți la măsuțeșe de pe trotuar. este un obicei în București să cumperi apa de la cafenea, iar apoi să stai cu ea în față timp de patru ore și să o bei picătură cu picătură.

Despre obiceiurile românilor:

Așa cum se aștepta, o mulțime de oi, pe nedrept numite oameni, stau și privesc vâlvătăile. nimeni nu are curajul să se dea prea aproape de flăcări, dar nici să plece. Doar stau, se vaită și se bucură de spectacol. Românii, în  general, când este un accident, au morbida dorință de a se îngrămădi la locul faptei și de a face tot ce le stă în puteri pentru a împiedica accesul medicilor sau al polițiștilor.

Taximetriștii din București:

După ce l-a dus ca gândul și ca vântul, depaaaarte de tot, înconjurând de cinci ori clădirea gării, taximetristul parchează mașina aproximativ în același loc din care l-a luat. Cu vreo zece metri mai încolo.

Dar lasă că nici italienii nu sunt mai breji:

Nu poate înțelege deloc cum italienii, care au construit totuși destule clădiri noi, stau cu ruinele alea între blocuri. În orice oraș normal din lume, coloanele alea, ruinele alea și stadionul de la Colosseum, sau ce era, ar fi fost demolate. Atâtea vechituri!

roma-forum
Forumul Roman

Romanul are parte de un final „apoteotic”, cu o punere în scenă în stilul lui Hercule Poirot, în care Anton Scorilo dezleagă enigma. Eu recunosc că n-am dezlegat-o, deși autorul m-a îndemnat s-o fac, în autograful de pe prima pagină.

Ce nu este Detectiv de RomâniaO capodoperă literară, dar cred că nici autorul nici nu și-a propus să scrie una. Cel puțin nu acum, nu se știe ce surprize ne rezervă. Dar viața unui cititor ar fi mult prea plictisitoare dacă ar citi doar capodopere. știu că unii, foarte prețioși, strâmbă din nas la astfel de lecturi și pretind editurilor să publice doar literatură de calitate – neștiind nici ei prea bine ce-o fi însemnând exact asta. De altfel, nici Andrea Camilleri nu cred că și-a propus să scrie marele roman italian, dar asta nu face cărțile din seria Montalbano mai puțin interesante.

Ce mi-a plăcut? Stilul în care este scrisă cartea, Siviu Iliuță dovedindu-se un adevărat maestru al cuvintelor și al locuțiunilor. În plus, deși a folosit de câteva ori, puține, e drept, cuvinte și expresii pe care nu-mi place nici să le aud, darmite să le citesc, au fost atât de bine integrate în „peisaj” încât nu m-au deranjat deloc, dimpotrivă, le-am găsit foarte pitorești.

Dacă îți recomand cartea? O, da, neapărat s-o pui în bagajul de vacanță, e o lectură perfectă. Și o mai recomand elevilor de liceu care nu stăpânesc prea bine limba română și mai ales expresiile din vorbirea populară, gen spală putina sau calcă pe bec, poate se mai familiarizează cu ele. Știu ce spun, am văzut (aproape) o clasă de elevi cu ochii cât cepele când am folosit expresia să ne ridicăm poalele în cap :). 

Evaluarea mea

  • Subiect         – roman polițist foarte amuzant
  • Scriitură      – spumoasă
  • Redactare    –  bună
  • Traducere    –  nu e cazul, dar mă gândesc la o eventuală traducere a cărții în alte limbi și mi se pare o întreprindere foarte dificilă
  • Copertă           se putea mai bine
  • Goodreads   –  3/5 stele.

Cele două volume ale romanului pot fi comandate aici.

Lectură plăcută!

10 cărți de citit când plouă

De o bună bucată de vreme (vorba vine bună, că e atât de lungă încât mă întreb dacă se va termina vreodată) afară plouă, plouă, plouă. Vreme numai bună de citit. Și dacă afară e apă, atunci să fie cu multă apă și în lecturi :). Nu neapărat apă de ploaie.

1. Vin ploile de Louis Bromfield

În 1936, în India colonială, musonul distruge un baraj și valurile dezlănțuite devastează tot ce întâlnesc în cale. Dacă te uiți la televizor zilele astea, aproape că poți să vezi asta. O rază de speranță apare însă sub forma unei povești de dragoste. Continuă lectura

Trenul din Paddington de Agatha Christie – recenzie

Despre autoare:

Agatha Christie (1890-1976), poreclită „regina romanului polițist”, este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor. A scris romane, povestiri și piese de teatru polițiste. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

trenul-din-paddington Continuă lectura

Excursie la Tindari de Andrea Camilleri – seria Montalbano #5

Despre autor:

Andrea Camilleri (n.1925) este un scenarist, regizor de teatru și televiziune și scriitor italian, despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

excursie-la-tindari

Excursie la Tindari este a cincea carte din seria Montalbano a lui Andrea Camilleri și o să spun de la început că e cartea care mi-a plcăut cel mai puțin din serie. Am avut senzația cumva că autorul a cam obosit, la fel ca personajul său, comisarul Salvo Montalbano, care are multe momente de introspecție finalizate cu concluzia că nu mai are vârsta pentru meseria pe care o practică. Continuă lectura

Curcubeu literar – ziua galbenă

Ziua a treia a curcubeului literar (provocarea mea de pe Instagram) este dedicată culorii galben, cea mai deschisă, strălucitoare și mai vizibilă culoare a spectrului cromatic, așadar prima culoare sesizată de ochiul uman.

Galbenul este una dintre cele trei culori primare iar efectul psihologic al lui se schimbă în funcție de tonalitate, nuanță sau intensitate. Galbenul simbolizează razele solare, fericirea și căldura și este culoarea cea mai frecvent asociată cu divinitatea în multe culturi ale lumii. În astrologie, galbenul este asociat cu zodia Taurului – interesant lucru, fiindcă nu se numără printre culorile mele preferate :).

Cât de minunată este culoarea galbenă. Ea înseamnă soare.

Vincent van Gogh

Continuă lectura

Moarte pe Nil de Agatha Christie

Despre autoare:

Agatha Christie (1890-1976) este o sciitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru, cel mai vândut bine vândut și cel mai tradus autor din toate timpurile. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

moarte-pe-nil Continuă lectura

Poveste imorală de Rodica Ojog-Brașoveanu – recenzie

Despre autoare:

Rodica Ojog-Brașoveanu (1939-2002) este o scriitoare româncă, cunoscută mai ales pentru romanele ei polițiste, despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

poveste-imorala Continuă lectura