Coloana de foc de Ken Follett – recenzie

Despre autor:

Ken Follett (n. 5 iunie 1949) este un autor britanic despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de RAO
Format: 160X240
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 768
ISBN: 978-606-890-536-5

coloana-de-foc

Continuă lectura

Personajele literare ale anului 2017

Am găsit pe un blog de carte în limba engleză un tag cu personaje literare, mi s-a părut interesant, l-am preluat și îl trimit mai departe.

Anul 2017 n-a fost deosebit de alți ani din punct de vedere al cărților pe care le-am citit. Am citit relativ constant, cărți cu teme diverse, populate de personaje mai mult sau mai puțin interesante, mai consistente sau mai „nefinisate”. Așa că am avut de unde alege și, la majoritatea categoriilor, n-a fost prea complicat s-o fac.

Tanaaaa…. And the Oscar goes to… Mă scuzați, m-a luat valul. Reluăm :). Preferințele mele (și antipatiile mele :)) se îndreaptă către…

1. Personajul masculin preferat al anului

Alexis Zorba din romanul Zorba Grecul, scris de Nikos Kazantzakis, un personaj pitoresc, simplu, dar profund, în același timp.

Zorba Grecul Continuă lectura

First Date With a Book

O provocare interesantă a venit azi către mine dinspre Străduța cu iluzii și mi-a plăcut atât de mult încât i-am dat curs imediat. În general, răspund destul de greu provocărilor de tip leapșa pentru că sunt destul de leneșă ca să mă gândesc ce răspunsuri să dau și pentru că uneori le mai și pierd prin blogosferă și nu mai dau de ele. Ei bine, Diana m-a întrebat despre întâlnirile mele cu cărțile, eu i-am răspuns și uite ce-a ieșit.

cărți Continuă lectura

Regina nimănui de Vanora Bennett

Despre autoare: 

Vanora Bennett (n.1962) este o autoare și jurnalistă britanică despre care poți citi aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2014 de ALLFA
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 544
ISBN: 978-973-724-495-6

Continuă lectura

Hanul lui Manuc de Simona Antonescu

Despre autoare:

Simona Antonescu este una dintre cele mai bune scriitoare române (aprecierea mea subiectivă, desigur, dar tot ceea ce scriu aici e subiectiv, la urma urmei), despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Polirom

Format: 130×200

Tip copertă: Broșată

Număr pagini: 576

ISBN: 978-973-46-6666-9

hanul-lui-manuc

Continuă lectura

Ultimul vis al Cleopatrei de Christian Jacq – recenzie

Despre autor: 

Christian Jacq este scriitor și egiptolog francez, unul dintre cei mai citiți autori francezi contemporani. Poți citi mai multe despre Christian Jacq aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de ALLFA

Format: 130×200

Tip copertă: Broșată

Număr pagini: 336

ISBN: 978-973-724-902-9

Îmi place să citesc romane istorice, așa că m-am bucurat când am primit de la Editura All Ultimul vis al Cleopatrei, chiar dacă știu foarte bine povestea celei mai celebre regine a Egiptului (dar cine n-o cunoaște?). Nu împărtășesc opinia celor care zic că nu au nimic nou de aflat dintr-o carte care are un subiect pe care-l cunosc deja. Întotdeauna e ceva nou; un alt punct de vedere, detalii noi sau, pur și simplu, o scriitură agreabilă. Dacă aș gândi așa, n-aș mai citi nici cărți despre Mata Hari, Nefertiti sau Henric al VIII-lea, ale căror povești le știu prea bine.

Cleopatra Continuă lectura

Trei surori, trei regine de Philippa Gregory – recenzie

Despre autoare:

Philippa Gregory (n.1954, Kenya) este una dintre cele mai populare scriitoare britanice contemporane. Poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Polirom
Colecția BIBLIOTECA POLIROM. Actual
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 560
ISBN: 978-973-46-6515-0

trei-surori-trei-regine

Cele trei surori invocate în titlul romanului sunt, de fapt, două surori și o cumnată: două prințese Tudor și o infantă spaniolă, de două ori cumnata lor. Dar, cum în engleză termenii sunt sister = soră și sister-in-law = cumnată, probabil că titlul original sună mai bine. Nu știu dacă e cel mai potrivit titlu pentru roman, pentru că poate induce în eroare cititorul. Mie așa mi s-a întâmplat, am crezut că cele trei personaje vor avea o importanță egală în poveste. Știam că Philippa Gregory își spune poveștile la persoana I – și îmi place mult asta -, așa că mi-am imaginat o poveste în trei părți, fiecare parte povestită de alt personaj. În fapt, există un singur personaj principal, Margaret Tudor, celelalte două, Mary Tudor și Caterina de Aragon, fiind prezente mai ales prin scrisorile lor.

Mary și Margaret sunt fiicele lui Henric al VII-lea, primul rege din Casa Tudor și a Elisabetei de York, din familia Plantagenet. Caterina este fiica monarhilor catolici, Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia, și a fost crescută de mică pentru a deveni regina Angliei. S-a căsătorit mai întâi cu Arthur, prințul de Wales, iar, după moartea acestuia, cu Harry, devenit regele Henric al VIII-lea.

Este uimitor câte asemănări sunt între destinele celor trei surori: toate au fost regine – Caterina a Angliei, Margaret a Scoției și Mary a Franței -, toate trei s-au căsătorit prima dată din interese politice, apoi din dragoste, toate au avut parte de glorie și decădere.

De ce să citești cartea

Pentru că spune povestea unui personaj despre care se știu prea puține lucruri, Margaret Tudor, regina văduvă a Scoției și pentru că cea mai mare parte din acțiune se desfășoară în Scoția, așa că ai prilejul să afli mai multe despre viața scoțienilor în secolul al XVI-lea.

Margaret se căsătorește cu regele Scoției, James al IV-lea, căsătorie aranjată cu scopul de a menține pacea între Anglia și Scoția. Pacea este însă fragilă, la graniță izbucnesc mereu conflicte, clanurile lorzilor scoțieni se luptă între ele pentru putere, așa că viața prințesei Tudor nu este deloc ușoară în noua ei țară.

După moartea regelui James, lucrurile se complică și mai mult. Margaret se îndrăgostește și e nevoită să împace noua ei dragoste cu dorința de a-și vedea fiul pe tron. Al Scoției sau chiar al Angliei, fiindcă Henric al VIII-lea și Caterina de Aragon nu au un moștenitor băiat.

Un personaj nesuferit

Până acum, personajul cel mai enervant (sinistru de-a dreptul) din seria de romane istorice al Philippei Gregory era Margaret Beaufort, bunica Margaretei Tudor. Foarte puțin simpatică este și Margaret Pole, dar Margaret Tudor le întrece pe amândouă. Ce coincidență, pe toate trei le cheamă Margaret :).

Margaret Tudor este o femei nesigură pe ea, dar arogantă și plină de ea. Ca prințesă Tudor și apoi regină, vrea mereu cele mai frumoase rochii, cele mai opulente bijuterii și cele mai fastuoase palate. Este mereu invidioasă pe surorile ei și pare că singurul ei scop în viață este să le întreacă în bogăție și putere. Deși este îndrăgostită de soțul ei, Archibald Douglas, cochetează cu ideea de a se căsători cu împăratul, doar pentru a fi mai puternică și mai bogată decât Mary și Caterina.

„Ca soție a împăratului Sfântului Imperiu Roman de Apus, aș fi o regină peste ținuturi întinse, peste jumătate de Europa. Aș depăși-o în rang pe Caterina. De fapt, m-aș căsători cu ruda ei. Mary, soția unui neica-nimeni cum e Charles Brandon, ar fi nimic pe lângă mine, ar trebui să mă slujească în genunchi. N-aș mai vedea-o pe niciuna dintre ele și aș fi mai bogată decât fratele meu Harry. Acesta e destinul care mi-a scăpat printre degete atunci când i-am avut în vedere pe împărat și pe regele Franței ca soți, și apoi am aflat că regele Franței m-a lăsat pentru sora mea mai mică. Când m-am măritat cu Archibald, am pierdut ocazia de a fi unul din marii conducători ai Europei.”

Pare incapabilă să se hotărască dacă îl iubește sau îl urăște pe cel de-al doilea soț al său, își abandonează copii și apoi revine la ei, atunci când interesele ei imediate o cer.

Și, din păcate, există un singur narator, deci un singur punct de vedere, așa că repetarea gîndurilor ei de mărire devine, destul de repede, agasantă.

Ce nu mi-a plăcut

  • are prea multe personaje
  • lupta permanentă pentru putere între lorzii scoțieni, uneori e greu să urmărești disputele între clanurile Hamilton, Douglas și Stewart și să ții minte care e la putere
  • numeroasele împăcări și despărțiri ale cuplului Margaret – Archibald devin obositoare la un moment dat.

Poate că nu e cea mai bună carte a Philippei Gregory, dar e o carte care merită citită. Evaluarea mea pe Goodreads: 3/5 stele.

Cartea este disponibilă pe Elefant (aici) sau pe Libris (aici).

Lectură plăcută!

Marea ducesă. O viață sub semnul iubirii de Laurie Graham – recenzie

Despre autoare:

Laurie Graham (n.1947, Leicester, Anglia) este jurnalist, scenograf și romancier. A publicat 16 romane și câteva volume de non-ficțiune. A locuit pentru o scurtă perioadă în Veneția, iar în prezent locuiește, împreună cu cel de-al doilea soț al său, în County Dublin, Irlanda.

Despre carte:

Produs publicat în 2015 de Alma
Colecția Iubiri și destine
Format: 140×210
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 288
ISBN: 978-606-741-361-8

Romanul este biografia romanțată a prințesei Victoria Melitta, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii și sora reginei Maria a României. Am auzit despre Ducky, așa cum îi spunea toată lumea, atunci când am vizitat castelul Pelișor de la Sinaia, dar nu știam mare lucru despre ea până când am citit Marea ducesă. O viață sub semnul iubirii.

Victoria Melitta era fiica unei ducese Romanov și a unui duce de Edinburgh, nepoata unei regine și a unui țar, sora și verișoara unor capete încoronate. Continuă lectura

Kosem de Solmaz Kâmuran

Despre autoare:

Solmaz Kâmuran (n.1954, Istanbul) a absolvit Universitatea din Istanbul, Facultatea de Stomatologie, a profesat ca medic stomatolog, apoi a abandonat cariera medicală și s-a dedicat total scrisului.

A publicat prima carte în 1997, iar romanul care s-a bucurat de cel mai mare succes a fost Kiraze, saga unei familii de evrei sefarzi.

Solmaz Kâmuran traduce din limba engleză, scrie scenarii de televiziune și reportaje de călătorie pentru diverse ziare și reviste.

Mi se pare amuzant că. tot timpul cât am citit Kosem, am crezut că Solmaz Kâmuran e bărbat :), atât din cauza numelui, care mi se pare unul masculin, cât și a felului de a scrie, destul de dur adesea.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Polirom
Colecția BIBLIOTECA POLIROM
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 320
ISBN: 978-973-46-6516-7

Romanul este povestea sultanei Kosem, una dintre cele mai puternice femei care au condus Imperiul Otoman, în timpul așa-numitului Sultanat al femeilor. Cartea reconstituie viața din seraiul otoman în timpul secolului al XVII-lea, plină de intrigi și comploturi. În harem se desfășura permanent a luptă pentru putere între favoritele sultanului, care aveau ca unic scop să nască un moștenitor, care să ajungă cât mai repede pe tron, iar ele să devină valide sultan (sultana-mamă), adică cea mai puternică femeie din imperiu.

Kosem Continuă lectura

Regina mătăsurilor de Vanora Bennett

Despre autoare:

Vanora Bennett (n.1962) este o autoare și jurnalistă britanică, a crescut în Londra și a studiat rusa și franceza la Universitatea Oxford. A studiat limba rusă și la Universitatea de Stat Voronezh din fosta Uniune Sovietică și la Le Centre d’Études Russes du Potager du Dauphin, un centru al emigrației ruse din Meudon, lângă Paris.

A publicat patru romane istorice, o carte de călătorie despre Rusia și o carte de non-ficțiune despre rpimul război cecen, din 1998. A fost corespondent pentru Reuters și Los Angeles Times și a scris pentru The Times în Londra. A câștigat mai multe premii pentru jurnalism.

Este căsătorită cu un avocat, are doi copii și locuiește la Londra, împreună cu familia sa.

Despre carte:

Am vrut să citesc Regina mătăsurilor fiindcă mi-a plăcut prezentarea de pe coperta a patra a cărții, dar constat acum, după ce am citit-o, că prezentarea are niște inexactități. În primul rând, începutul cărții marchează perioada când Eduard al IV-lea recucerește tronul Angliei, nu urcă pe tronul Angliei, asta sugerând cumva că se întâmplă pentru prima oară. În al doilea rând, cele două surori, Jane și Isabel, nu pătrund prin căsătorie în lumea de la curtea regelui, ci una datorită frumuseții ei și cealaltă ajutată de sora ei și de propria istețime..Și în al treilea rând, Isabel nu află detalii scandaloase despre regele Eduard, ci mai degrabă despre fratele său, Richard. Poate că prezentarea a fost scrisă de cineva care n-a citit cartea,cine știe?

Aceste inexactități nu fac cartea însă mai puțin interesantă. Regina mătăsurilor surprinde o altă perspectivă asupra ultimilor regi din Casa de York, Edaurd al IV-lea și Richard al III-lea, privind din afara familiei regale.

regina-matasurilor

Romanul spune povestea a două surori, Isabel și Jane, fiicele unui negustor înstărit de mătăsuri din Londra, care le căsătorește împotriva voinței lor, pe una cu fiul unei mătăsare, iar pe cealaltă cu un bărbat mai în vârstă decât ea.

Isabel rămâne văduvă la scurt timp după căsătorie, așa că este nevoită să trăiască în casa soacrei sale, Alice Claver, și să învețe meseria de mătăsară. Iar, în secolul al XV-lea, pentru o femeie era greu să răzbească în lumea afacerilor londoneze, fiindcă bărbații le recunoașteau drepturile cu greu, și doar atunci când se temeau „să nu fie alergați cu polonicul în jurul mesei”.

Jane, cealaltă fată Lambert. divorțează de soțul ei și îl cucerește pe regele Eduard al IV-lea, devenind una dintre amantele lui. Atmosfera de la curtea regală era una de intrigi, comploturi, trădări și luptă pentru putere.

Nu avem decât o singură Regină oficială, dacă nu o punem la socoteală pe Regina captivă care în momentul de față e prizonieră în Turn – regina franceză a lui Henric. Hai să nu o luăm în calcul și pe ea. Oricum, e terminată. Dar gândește-te puțin la toți pionii care se îngrămădesc acum prin preajma regelui: toate amantele care bântuie de colo-colo pe la curte și obțin tot felul de favoruri prin lingușiri, noi regine și para-regine la tot pasul.

Isabel cunoaște cu puțin timp înainte de căsătoria sa, un bărbat de care se îndrăgostește, cu trăiește o pasională – din punctul ei de vedere – poveste de dragoste, fără viitor și chiar fără prezent. pentru că ce iubire este aceea care înseamnă doar întâlniri clandestine într-un han din Westminster, pentru mai bine de zece ani? Fără viitor pentru că bărbatul, despre care Isabel știa doar că se numește Dickon, se dovedește a fi Richard, ducele de Gloucester, care va deveni regele Richard al III-lea. Adică un bărbat însurat, care nu avea nici mai mică intenție să-și schimbe viața cu una din care să facă parte și Isabel (dacă nu punem la socoteală rarele întâlniri de la Palisada roșie).

Romanul mi-a prilejuit o incursiune fascinantă în lumea mătăsii. dacă crezi că asta nu te pasionează, atunci această carte nu este pentru tine.

Nu văzuse niciodată atâta lux adunat într-un singur loc. Era ca și cum se afla pe o câmpie, înconjurată din toate părțile de o ninsoare abundentă, însă o ninsoare costisitoare și inimaginabil de frumoasă, care strălucea și deborda de toate culorile cu putință. Oriunde își îndrepta privirea, vedea adieri și plutiri ale culorilor, stivuite pe rafturile rezemate de pereți sau pe lespezile de pe dușumea. I se păru că alunecă în acest univers magic, copleșită de armonia cromatică, parcă dorind să le și atingă, nu doar să le vadă.

Personajul preferat

Personajul care mi-a plăcut cel mai mult este Alice Claver, personaj inspirat după un personaj real, una dintre mătăsarele cele mai de succes din secolul al XV=lea, care și-a pus amprenta asupra vestimentației purtate la curtea regilor de York. La început, soacra Isabelei este o femeie care se îmbracă auster, în ciuda faptului că era o persoană avută, severă și intransigentă cu fiul și cu nora sa. Pe parcurs, descoperim o persoană sufletistă, care a fost nevoită să răzbească singură în hățișul ostil al afacerilor londoneze, după ce a rămas văduvă de tânără, cu un copil de crescut. Isabel află cu surprindere că soacra sa a fost cândva o tânără care se hârjonit cu stăpânul ei prin cotloanele casei și care a trăit o frumoasă poveste de dragoste cu cel care avea să-i devină soț. În timp, cele două femei se apropie una de cealaltă, iar sfârșitul este impresionant.

Personajul nesuferit

… este Richard, duce de Gloucester, care, pentru a-și atinge scopurile, nu se dă în lături de la nimic. Și-a calomniat chiar mama, pretinzând că cei doi frați ai săi ar fi de fapt bastarzi, prin urmare copii lor nu ar avea niciun drept la tronul Angliei. Și-a condamnat la moarte prietenul și gurile rele spuneau că nu ar fi fost străin nici de dispariția celor doi prinți, nepoții lui, închiși în Turnul Londrei. Mai mult decât atât, ca să scape de contracandidații la tron din Casa Lancaster, intenționa chiar să se căsătorească cu fiica fratelui său, Elizabeth. Credeam că asta era doar rodul imaginației Philippei Gregory, când am citit despre pretinsa relație dintre cei doi în romanele sale. Iar relația lui cu Isabel, cred că a fost doar o relație sexuală, din punctul lui de vedere. Isabel însă nu privea lucrurile la fel.

„Au continuat să se uite unul la altul. ani, secole și milenii au trecut în tot atâtea clipe. Ar trebui să plec, își spuse ea în gând. Tot ce mi-a spus până acum a fost o minciună sfruntată. Tot ce am bănuit eu s-a adeverit. L-a ucis pe Hastings în mod deliberat, ca să pună el mâna pe putere. A dezonorat-o pe Jane. Ba poate și-a ucis și nepoții.

Dar ea știa că nu va pleca. Și el știa același lucru.”

Sfârșitul este optimist, deși vine după o mare tragedie. Replica „Ia-mă și pe mine” mi-a adus aminte de Scarlett O’Hara din „Pe aripile vântului” cu celebra ei replică „E și mâine o zi”. 

Mulțumesc Editurii All pentru această lectură interesantă. Dacă ai citit cartea. aș vrea să-ți aflu părerea despre ea.

Dacă nu, și dacă crezi că ți-am trezit interesul pentru carte, o poți comanda pe site-ul Editurii All.

Lectură plăcută!