Soția secretă de Gill Paul – recenzie

Despre autoare:

Gill Paul (născută la Glasgow) este o scriitoare britanică de ficțiune și nonficțiune, cunoscută mai ales pentru romanele sale de ficțiune istorică.

Despre carte:

„Existaseră o mulțime de teorii ale conspirației despre Romanovi, cu zeci de impostori care se iviseră de-a lungul timpului, dar cercetătorii dovediseră categoric că muriseră cu toții.”

Și totuși, ce-ar fi fost dacă una dintre Marile Ducese Romanov ar fi scăpat cu viață din masacrul din noaptea de 16/17 iulie 1917? Și nu e vorba despre Anastasia, ca în poveștile multora, ci de Tatiana, a doua fiică a țarului Nicolae al II-lea. Și nu e o teorie a conspirației, ci un excelent exercițiu de imaginație, care pleacă de la realitatea istorică și se transformă într-o ipotetică poveste de dragoste dintre Marea Ducesă și un ofițer din garda imperială. Continuă lectura

Reclame

Secretul orhideei de Lucinda Riley – recenzie

secretul-orhideei

Despre autoare:

Lucinda Riley (n.1966, Irlanda) este o scriitoare de romane de ficțiune istorică. Și-a petrecut primii ani de viață în Irlanda, după care, împreună cu părinții, s-a mutat în Anglia. A fost actriță de teatru, film și televiziune, dar, din cauza unei probleme de sănătate, a fost nevoită să-și întrerupă cariera artistică, s-a căsătorit și a început să scrie. A publicat primul roman la vârsta de 24 de ani.

Cărțile ei au fost traduse în peste 35 de limbi și s-au vândut în lumea întreagă, în peste 15 milioane de exemplare.

Este căsătorită și are 4 copii.

Despre carte:

Secretul orhideei  este un roman de ficțiune istorică care mi-a plăcut foarte mult. Aș zice că aduce pe undeva cu unele dintre cărțile scrise de Kate Morton. Stil de scris asemănător, două povești de viață la o distanță mare de timp, un conac englezesc și un secret de familie care se lasă greu descoperit.

Am fost surprinsă să citesc pe Goodreads că unii cititori au asemănat cartea cu un chic-lit, mie nu mi s-a părut deloc așa.

Totul începe cu povestea unui prinț al Siamului care îi dăruiește femeii pe care o iubește o pretinsă orhidee neagră. Pretinsă, pentru că era, de fapt, o floare vopsită, fără ca prințul să știe asta. Continuă lectura

Casa de la Marginea Nopții de Catherine Banner – recenzie

casa-de-la-marginea-noptii

Despre autoare:

Catherine Banner (n.1989) este o autoare britanică, născută la Cambridge, unde a studiat la Fitzwilliam College. A lucrat ca profesoară la liceu în Durham. Pe când avea 14 ani și era încă elevă, a început să scrie The Eyes of a King, prima carte din trilogia The Last Descendants.

A publicat primul său roman pentru adulți, Casa de la Marginea Nopții, a fost publicată în 2016. A fost tradusă deja în 22 de limbi.

În prezent, locuiește în Torino, Italia, împreună cu soțul ei.

Despre carte:

Mi-a plăcut Casa de la Marginea Nopții, de la prima până ultima pagină. este o extraordinară saga a patru generații, o poveste despre iubire, miracole, relații reușite și relații destrămate, secrete adânc ascunse, dar cunoscute de toată lumea, și legături care au adus laolaltă sau au separat oameni. Continuă lectura

Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

Despre autoare:

Tracy Chevalier (n.1962) este o scriitoare născută în Statele Unite ale Americii și naturalizată în Marea Britanie, despre care am scris aici.

Despre carte:

Fata cu cercel de perlă  a lui Johannes Vermeer este unul dintre cele 35 de tablouri rămase în urma pictorului olandez și, probabil cel mai celebru. Olandezul Vermeer și italianul Rafael sunt pictorii mei preferați, iar dacă ar fi să fac un clasament (de amator, desigur) al tablourilor care-mi plac cel mai mult, Fata cu cercel de perlă ar ocupa primul loc. E atâta frumusețe, gingășie și mister în pictura asta, încât mi-a plăcut din prima secundă în care am văzut o reproducere.

fata-cu-cercel-de-perla

Fata cu cercel de perlă a romancierei Tracy Chevalier este un roman de ficțiune istorică, despre creația picturii lui Vermeer și care încearcă să răspundă la întrebarea „Cine a fost fata pe care a imortalizat-o pictorul?” Despre viața personală a lui Vermeer se știu relativ puține lucruri, așa că a fost loc suficient pentru ficțiune.

Fata cu cercel de perlă este un roman de atmosferă, care lasă cititorul să pătrundă în intimitatea caselor olandeze de secol XVII și să-și facă o idee bine conturată despre viața locuitorilor din orașul Delft, unde se petrece acțiunea.

Unii spun că e un roman de dragoste. O dragoste unilaterală aș zice eu, Griet fiind îndrăgostită de stăpânul său, dar în ce-l privește pe acesta, lucrurile sunt discutabile, din punctul meu de vedere. E adevărat că, la un moment dat, Vermeer încearcă o apropiere fizică de Griet și o mângâie pe obraz, dar cred că a fost, mai degrabă, dragostea pentru pictura căreia îi era model, decât pentru fată.

Fata cu cercel de perlă nu e singurul tablou despre care e vorba în romanul lui Tracy Chevalier. Au mai fost evocate Vedere din Delft, Fata cu paharul de vin, Lăptăreasa, Concertul, Fata care scrie, Femeia cu carafa.

Vermeer-view-of-delft
Vermeer, Vedere din Delft. Sursa foto: Wikipedia

Personajele

Griet este o tânără care, după ce tatăl său își pierde vederea și nu mai poate lucra ca faianțar, se angajează ca servitoare în casa familiei Vermeer. Adaptarea este dificilă, mai ales că nici unul dintre membrii familiei nu o primesc cu simpatie și cu atțt mai mult cu cât este o familie catolică, Griet provenind dintr-una protestantă. Singura care-i arată uneori bunăvoință este Maria Thins, mater familias. Griet face curățenie în atelierul pictorului, o însărcinare dificilă fiindcă nu are voie să miște niciun lucru de la locul lui, atunci când maestrul lucrează la un tablou. Deși pictorul este o prezență foarte discretă, Griet reușește să se apropie și chiar să se îndrăgostească de el.

Maria Thins, soacra lui Vermeer, conducea, cumva din umbră, casa Vermeer și era o „persoană obișnuită să aibă grijă de cei care nu erau la fel de abili ca ea”. Inclusiv de fiica ei, Catharina, care părea că nu poate duce nimic la bun sfârșit. În afară de a naște copii, unul după altul. Este energică, înțeleaptă și nu se sfiește să ascundă unele lucruri de fiica sa, ursuza și veșnica gravida Catharina, atunci când interesel familiei o cer. Din colțul în care stă și fumează pipă, Maria Thins trage sforile întregii familii.

În ce-l privește pe Vermeer însuși, deși personalitatea lui domină întreaga poveste, el rămâne până la sfârșit un personaj misterios, chiar și pentru Griet, personajul principal și naratorul poveștii. Nu i se spune niciodată pe nume, este pomenit doar ca „el”, ca și cum ar fi o fantomă care plutește prin casă. Foarte rar participă la viața de familie, fie este plecat prin oraș fie, cel mai adesea este înfățișat în atelierul său, aflat la ultimul etaj al casei, unde nici măcar soția sa nu are voie să pătrundă. Cocoțat în turnul său de fildeș, Vermeer domină întreaga familie și este preocupat numai de picturile sale. Un personaj egocentric, căruia nu-i pasă prea mult de cei din jurul lui. Împrumută bijuteriile soției sale ca să-și împodobească modelele cu ele, iar când aceasta se opune, le subtilizează cu ajutorul soacrei sale. Când o pictează pe Griet, o pune să-și facă găuri în urechi ca să-și pună cerceii de perle. Și chiar dacă nu se vede decât o ureche, el o chinuie oblingând-o să le găurească pe ambele. Un geniu cu siguranță, dar un personaj fără caracter, la fel de sigur (în romanul lui Tracy Chevalier, fiindcă nu putem ști cât e adevăr și cât ficțiune).

„Când am făcut curat în atelier n-am văzut nimic care să-mi arate că el fusese acolo. Nu se schimbasenimic, paletele erau curate, pictura însăși părea neatinsă. Dar simțeam că el fusese acolo.”

Celelalte personaje, Catharina, fiicele familiei Vermeer, servitoarea Tanneke, măcelarul Pieter sau părinții lui Griet, își ocupă și ele locul în această poveste picturală ca într-un puzzle colorat.

Evaluarea mea

  • Subiect            – interesant, posibila geneză a unui tablou celebru
  • Scriitură         – lejeră, accesibilă, ușor de parcurs, fără figuri de stil
  • Redactare       – foarte bună
  • Traducere       – foarte bună
  • Copertă           – frumoasă
  • Goodreads       5/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici, aici sau aici.

Lectură plăcută!

Noaptea trecută la Chateau Marmont de Lauren Weisberger

Despre autoare:

Lauren Weisberger (n.1977) este scriitoare și jurnalistă americană, cunoscută mai ales pentru best-seller-ul Diavolul se îmbracă de la Prada. A studiat limba engleză la Universitatea Cornell din New-York, după absolvirea căreia a călătorit (cu rucsacul în spate) în Europa, Israel, Egipt, Iordania, India, Thailanda, Nepal și Hong Kong. S-a întors acasă și a lucrat mai întâi la revista Vogue, ca asistentă a Annei Wintour, apoi la alte  reviste, până când s-a dedicat scrisului. Locuiește în Manhattan, împreună cu soțul ei.

Despre carte:

Publicată în 2011 de Polirom
Colecția CHIC
Format: 106×180
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 468
ISBN: 978-973-46-1863-7

noaptea-trecuta-la-chateau-marmont Continuă lectura

10 cărți de citit pe marginea piscinei

carti-de-citit-la-piscina

Dacă tot a venit vacanța, ce poate fi mai plăcut decât o după-amiază leneșă la piscină? Asta doar după ce ai făcut o sutădemiidechestii din lista aia interminabilă de must do în vacanță. Și, fiindcă îți place să citești (altfel n-ai citi articolul ăsta, nu?), din geanta de plajă nu poate să lipsească o carte, care să-ți țină de urât pe șezlong. Ție și paharului de cocktail răcoritor, care e pe undeva, prin apropiere. Continuă lectura

Provocarea dragostei de Lorraine Heath – recenzie

Despre autoare:

Lorraine Heath (n.1954) este o scriitoare născută în Marea Britanie, dar, încă din copilărie, s-a mutat în Texas, Statele Unite, unde a absolvit psihologia la Universitatea din Texas. Scrie cărți romantice istorice și contemporane, dar și nuvele și romane pentru adolescenți, inclusiv împreună cu fiul său.  A publicat și sub diverse pseudonime. Multe dintre cele 60 de cărți publicate până în prezent au fost best-sellers. Scriitoarea a câștigat mai multe premii literare.

Despre carte:

Publicată în 2015 de Alma
Colecția Iubiri de poveste
Format: 140×210
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 288
ISBN: 978-606-741-869-9

provocarea-dragostei Continuă lectura

10 cărți roșii în biblioteca mea

10-cărți-roșii

Roșul e una dintre culorile mele preferate și, în afară de asta mi se pare o culoare foarte bună pentru coperta unei cărți. Se pare că editorii nu prea sunt de părerea asta sau poate n-am nimerit eu cărțile potrivite. Asta e concluzia la care am ajuns după o „raită” prin bibliotecă, la capătul căreia am constatat că nu sunt prea multe cărți roșii în biblioteca mea. Trebuie neapărat să remediez chestia asta :). Până la urmă, am ales totuși 10 cărți cu copertă roșie. Continuă lectura

Cartea lunii mai 2018

cartea-lunii-mai-2018

Luna mai n-a fost una prea productivă din punct de vedere al cărţilor pe care le-am citit. Nici ca număr, nici în ce priveşte calitatea. Ca număr de pagini, n-a fost prea rău, dar o vreme sigur o să am o reţinere când va fi să mă apuc de cărţi cu peste 400 de pagini. Măcar a fost o lună rotundă, ca o lună plină. Am început cu o carte de la care aveam mari aşteptări (Cumpătarea de Maria Duenas) şi am încheiat-o cu una de la care aveam şi mai mari aşteptări (Aurul maorilor de Sarah Lark). Continuă lectura

10 cărți a căror acțiune se petrece în locuri exotice

10-carti-exotice

Îmi place mult să călătoresc, să descopăr locuri noi, să cunosc oameni noi și să aflu cum trăiesc, cum se distrează, cum muncesc, ce mănâncă. Sunt curioasă din fire și îmi place să descopăr lucruri și, mai ales, locuri. Pentru că nu pot să călătoresc tot timpul, așa cum aș vrea, mă refugiez adesea în lumea cărților, cu ajutorul cărora „vizitez” locuri la care nici măcar nu visez că aș putea ajunge în realitate.

Îmi place mult să descopăr lumea prin intermediul cărților, așa că lista locurilor exotice unde am ajung datorită lor ar putea fi mult mai lungă. Dar, #JoiaCuCărți are reguli clare: listă de 10, nu mai multe, nu mai puține. Desigur, regula asta e valabilă doar pentru cine a inventat-o, adică pentru mine. Lista ta poate fi mai lungă sau mai scurtă :).

Așadar, uite lista locurilor exotice pe unde m-au purtat paginile cărților: Continuă lectura