Calendar de Advent: 24 decembrie – deserturi din Provence și acorduri din Oratoriul de Crăciun

Oratoriul de Crăciun BWV 248 de Johann Sebastrian Bach este una dintre capodoperele muzicii clasice și a fost compus pentru a fi interpretat în cele două biserici importante din Leipzig, cu ocazia Crăciunului din 1734. Apoi nu a mai fost cântat până în 1857.

Nu este un oratoriu în sensul baroc al cuvântului, ci un set de șase cantate, fiecare cu durata de 25-30 de minute. Fiecare dintre ele portretizează diverse momente ale Nașterii:

  • prima parte descrie nașterea lui Iisus (pentru Ziua Crăciunului)
  • a doua,  vestirea păstorilor (26 decembrie)
  • a treia, adorarea păstorilor (27 decembrie)
  • a patra, tăierea împrejur a Domnului (pentru Anul Nou)
  • a cincea,  călătoria Magilor (prima duminică după Anul Nou)
  • a șasea, botezul lui Isus în râul Iordan (Boboteaza).
Biserica Sfântul Nicolae din Leipzig. Sursa foto: Pinterest

Continuă lectura „Calendar de Advent: 24 decembrie – deserturi din Provence și acorduri din Oratoriul de Crăciun”

Calendar de Advent: 22 decembrie – cum s-a transformat o poezie în cel mai celebru colind din lume

Stille Nacht, cel mai cunoscut colind de Crăciun din lume a fost la început o poezie scrisă de preotul austriac Josef Mohr (1792-1848), în anul 1816. În 1818, pregătindu-se pentru slujba din seara de Ajun de la biserica Sfântul Nicolae din Oberndorf, preotul a descoperit că nu funcționa orga. Probabil că orga avusese de suferit din cauza umidității și a ruginei, deși povestea spune că de vină erau niște șoricei care îi roseseră tuburile. Continuă lectura „Calendar de Advent: 22 decembrie – cum s-a transformat o poezie în cel mai celebru colind din lume”

Calendar de Advent: 21 decembrie – renii lui Moș Crăciun și înlocuitorii lor

Renii lui Moș Crăciun. E un lucru binecunoscut că Santa Claus/Moș Crăciun călătorește într-o sanie  trasă de reni, dar alți aducători de daruri oare cu ce se deplasează ca să ajungă cât mai repede la copiii? Imaginația oamenilor se pare că nu are limite nici în acest domeniu.

Renii au apărut prima dată într-o poveste cu Moș Crăciun în 1821, într-o carte americană cu desene, The Children’s Friend: A New Year’s Present, to Little Ones From Five To Twelve, care-l înfățișa pe Santeclaus într-o sanie trasă de un ren.

În 1823, numărul renilor a crescut la opt, în poezia A Visit From Saint Nicholas (mai cunoscută ca A Night Before Christmas) de Clement Clarke Moore: Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder și Blitzen.

When, what to my wondering eyes should appear,
but a miniature sleigh, and eight tiny rein-deer,
with a little old driver, so lively and quick,
I knew in a moment it must be St. Nick.

More rapid than eagles his coursers they came,
And he whistled, and shouted, and call’d them by name:
„Now, Dasher! Now, Dancer! Now, Prancer, and Vixen!
„On, Comet! On, Cupid! On, Dunder and Blixem!

„To the top of the porch! to the top of the wall!
„Now dash away! dash away! dash away all!”

As dry leaves that before the wild hurricane fly,
When they meet with an obstacle, mount to the sky;

So up to the house-top the coursers they flew,

Ceva mai târziu (prin 1949) a apărut și vedeta grupului, Rudolf.

Înlocuitorii de reni. În Australia, Tata Crăciun (Father Christmas) este adus de șase canguri albi, timp ce în Spania și în țările din America Latină, cei Trei Magi călătoresc pe cămile. Pere Noel din Louisiana trebuie să traverseze mlaștinile, așa că vine într-o pirogă trasă de aligatori și un vârcolac cu nasul roșu. În Olanda, Sinterklaas. după ce a călătorit pe mare, venind din Spania, odată debarcat, încalecă un superb cal alb.

În timp ce Moșul elvețian își face apariția în spinarea unui măgar, Papai Noel din Brazilia pare mai pricopsit și sosește, nici mai mult, nici mai puțin decât la bordul unui elicopter.

În Cehia, Moș Crăciun are o condiție fizică bună pentru vârsta lui, din moment ce coboară din cer pe o frânghie aurie, la fel și vârstnica Befana în Italia, călare pe mătura ei zburătoare. La fel de sprinten pare și Weihnachtsman, care bate Germania la pas, cu ditamai sacul în spinare.

La mare, la soare, în îndepărtatul Hawaii, Kanakaloka vine într-o canoe, adesea îmbrăcat în lava-lava (un fel de fustă locală) și urează localnicilor:

MELE KALIKIMAKA!

În Iran, solstițiul de iarnă este sărbătorit prin cu festivalul Shab-e Yalda sau Noaptea Yalda, care își are rădăcinile în vechile tradiții persane zoroastriene.
În cea mai lungă noapte a anului, oamenii se adună împreună cu familia și prietenii și se străduiesc să rămână treji toată noaptea, ca protecție împotriva spiritelor rele care ar putea să vină. A doua zi, este sărbătorită victoria asupra întunericului.
Un fel de mâncare populară de Shab-e Yalda este fesenjan (Khoresh-e fesenjān), o tocană de pui aromată cu rodii și nuci. În mod tradițional, este preparată din vinete și carne de pui, eventual chiftele de carne sau bucăți de carne de miel. Se condimentează cu turmeric, scorțișoară, coajă de portocală, cardamon și muguri de trandafiri. Se servește cu orez alb sau galben.
Este un fel de mâncare consumat și în Republica Azerbaidjan.
Nu știu cum vă sună vouă, dar pe mine tare mă tentează să caut rețeta și s-o testez :).

Calendar de Advent: 20 decembrie – de ce hornurile nu sunt o idee la fel de bună pentru Moș Crăciun peste tot?

Pe unde pătrund în casă cei care le aduc daruri? Asta este o întrebare pe care toți copiii și-o pun în așteptarea lui Moș Nicolae, Moș Crăciun, a lui Tata Crăciun, a Befanei, a lui Sinterklaas sau cum s-o mai numi personajul cel darnic. Și, în așteptarea lui, nu pun geană pe geană, doar-doar l-or surprinde asupra faptei. De multă vreme, hornul  casei pare să fie locul preferat prin care Moș Crăciun își face apariția. Nu peste tot, însă. Continuă lectura „Calendar de Advent: 20 decembrie – de ce hornurile nu sunt o idee la fel de bună pentru Moș Crăciun peste tot?”

Calendar de Advent: 19 decembrie – află totul despre Crăciunul din Bahamas în următoarele 60 de secunde

Cel mai important ritual cu care locuitorii din Bahamas sărbătoresc Crăciunul este Junkanoo (de la John Canoe). Obiceiul datează din perioada colonială – secolele XVIII-XIX – când sclavii primeau câteva zile libere cu Crăciunului. Proprietarii de sclavi foloseau obiceiul ca pe o supapă de siguranță, asemănătoare Saturnaliilor din Roma Antică, sclavii având posibilitatea să submineze și să facă glume privind ordinea socială. Continuă lectura „Calendar de Advent: 19 decembrie – află totul despre Crăciunul din Bahamas în următoarele 60 de secunde”

Calendar de Advent: 18 decembrie – de ce sunt clopotele de Crăciun atât de populare?

Clopotele, în special clopotele bisericii, sunt o parte integrantă a religiei creștine încă din anul 400, iar prima lor legătură cu Crăciunul este sunetul lor, care îi cheamă pe creștini la slujbă.

În unele regiuni din Anglia, clopotele anunță Crăciunul încă din 21 decembrie, de ziua Sf. Toma. În folclorul englez există credința că, la nașterea lui Iisus, a murit diavolul, iar clopotele se trag pentru a-i anunța sfârșitul. În Yorkshire, se aude câte o bătaie de clopot pentru fiecare an scurs de la Nașterea lui Iisus, iar ultima bătaie trebuie să se audă la miezul nopții. Continuă lectura „Calendar de Advent: 18 decembrie – de ce sunt clopotele de Crăciun atât de populare?”

Calendar de Advent: 17 decembrie – de ce e frumos Crăciunul în Italia?

Apropierea Crăciunului este anunțată în Italia de deschiderea, în fiecare oraș, a pieței de Crăciun, unde pot fi cumpărate tot felul de produse de sezon, mai ales panettone, de nelipsit de pe masa de Crăciun.

Pregătiri pentru Crăciun. În 6 decembrie, la Bari, este săbătorit cu mare fast Sfântul Nicolae. Mii de pelerini vin la mormântul său și iau parte la procesiunile organizate în onoarea sfântului ocrotitor al copiilor și al marinarilor. Pe 13 decembrie, în Sicilia, este celebrată Sfânta Lucia. Continuă lectura „Calendar de Advent: 17 decembrie – de ce e frumos Crăciunul în Italia?”

Calendar de Advent: 16 decembrie – un tur prin piețele de Crăciun și povestea Omului de turtă dulce

Cea mai veche piață de Crăciun este, probabil, cea din Striezelmarkt din Dresda, menționată prima dată în 1434. Un simbol al acestei piețe sunt figurinele sculptate.

O altă piață foarte veche este Chriskindlmarkt din Nurnberg, care datează cel puțin din 1559, pe când se numea Piața Copiilor. Astăzi este cea mai mare piață de Crăciun din lume, fiind vizitată de cel puțin un milion de persoane anual. Piața este inaugurată, de fiecare dată, cu mare fast, de Das Chriskindl, o tânără aleasă să-l reprezinte pe pruncul Iisus.

In Germania, mai sunt mari târguri de Crăciun în Munchen, Bremen și Hamburg.

În Austria, anual se organizează mai multe piețe de Crăciun în Viena, cea mai importantă fiind cea din fața Primăriei, apoi e cea în Salzburg, în piațeta din fața catedralei, din Innsbruk (specializată în decorațiuni din lemn lucrate manual).

În orașele alsaciene din Franța, de exemplu la Strasbourg, se organizează marché de Noël. Unele piețe sunt specializate în materiale pentru ieslele miniaturale. În Marsilia și în Aix, se organizează, încă din 1803, le foires aux santons, adică târguri în care se pot cumpăra figurinele santon pentru ieslele miniaturale. Santons (cuvânt care înseamnă sfințișori) sunt figurine din lut pentru ieslea minaturală, care întruchipează nu doar personajele obișnuite din jurul ieslei, ci și cântăreți din fluier, săteni, călători, negustori și alte personaje care populau societatea în vremea respectivă. Obiceiul de a confecționa santons a ajuns în Provence din Italia, în secolul al XVIII-lea. La târgul din Marsilia (6 decembrie-6 ianuarie) se oferă premii pentru cele mai frumoase figurine și iesle miniaturale.

În Belgia cele mai vizitate piețe de Crăciun sunt cele din Bruxelles și din Bruges. În Danemarca, parcul Tivoli găzduiește o piață de Crăciun, unde vizitatorii pot să bea glogg și pot să patineze pe gheață. În Roma, în piața de Crăciun, în mijlocul superbei Piețe Navonna este o scenă a Nașterii uriașă, creată în fiecare an de alt artist. În Barcelona, piețele de Crăciun din jurul catedralei se deschid pe 13 decembrie, de Ziua Sfintei Lucia. Vedetele târgului sunt figurinele și materiale pentru realizarea ieslelor miniaturale.

În America Centrală, în piețele de Crăciun se vând gravuri santero și rumeguș colorat pentru ieslele miniaturale. Aparte este cea din Jamaica, care se deschide chiar în ziua de Crăciun, așa âncât copiii să-și poată cumpăra dulciuri și jucării.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu piețele de Crăciun după după nefericitul an 2020. E o tradiție frumoasă, care sper că nu se va opri, ci va continua, după ce necazul care ne-a lovit pe toți va fi trecut.

La început a fost povestea. Omul de turtă dulce, cunoscut și ca Băiatul de turtă dulce, a fost inițial protagonistul unei povești apărute în Revista Sfântului Nicolae, numărul din mai 1875. In povestea respectivă, o ătrână fără copii coace o tură dulce de forma unui băiețel, care însă a sărit din cuptorul ei și a luat-o la fugă. Nici bătrâna, nici soțul ei nu au reușit să-l ajungă. Băiatul râde de toți cei pe lângă care trece în goană, pretinzând că nimeni nu va reuși să-l prindă. Până când a dat de-o vulpe, care nu numai că l-a prins, dar l-a și înfulecat cu totul. Ulterior, au apărut mai multe versiuni ale poveștii cu Băiatul de turtă dulce, care a devenit un personaj popular al literaturii pentru copii.

Povești populare pentru copii care au ca protagonist un fel de mâncare care aleargă sunt în Germania, Marea Britanie, Estul Europei și în Statele Unite. „Alergătorul” e fie o bilă din aluat de pâine, fie o clătită, fie o gălușcă sau o plăcintă.

Băiatul de turtă dulce a devenit, mai târziu, o adevărată vedetă. A fost protagonistul unui musical pe Broadway, apoi în diverse povestiri, în care personajul nu mai avea prea multe în comun cu cel din povestea originală. Povestirile s-au bucurat de multe interpretări culturale internaționale sau moderne, așa că personajul a început să caute mai multe înfățișări.

Dar câte n-a mai fost Omul de turtă dulce? Titlu de album muzical în 1994, joc coreean pe calculator, criminal în serie în câteva povestiri moderne și personaj în franciza Shrek.

Apoi a fost prăjitura. Turta dulce (gingerbread) este un termen folosit pentru o largă gamă de produse de patiserie, aromate cu ghimbir (ginger), scorțișoară, cuișoare, nucșoară și îndulcite cu miere, zahăr sau melasă. Produsele din turtă dulce pot varia de la prăjituri cu consistența moale și umedă până la cele de consistența solidă a ghimbirului. 

Inițial, termenul de turtă dulce (din latină zingiber prin franceza veche gingebras) se referea la ghimbirul conservat. Apoi turta dulce a devenit un desert din miere și mirodenii.  

O istorie dulce. Povestea spune că un călugăr armean, Grigorie din Nicopolis  (grec de origine) i-a învățat pe francezi, în 992, să facă turtă dulce. În secolul al XIII-lea, turta dulce deja se răspândise prin Europa. În Suedia, de exemplu, ea a fost adusă de emigranții germani. Călugărițele suedeze de la mănăstirea Vadstean, coceau, în 1444, turtă dulce pentru tratarea indigestiei. 

În secolul al XV-lea, pe teritoriul german, exista deja o breaslă a producătorilor de turtă dulce, care controla întreaga producție.

În Anglia, în secolul al XVII-lea, turta dulce era cunoscută ca având proprietăți  terapeutice și era comercializată în mănăstiri, farmacii sau în piețe. Abia peste un secol, turta dulce a devenit disponibilă pe scară largă și se vindea în târguri și piețe, fiind oferită copiilor și iubitelor, în semn de afecțiune.

Turta dulce a căpătat forma unui băiat la curtea reginei Elisabeta I, care oferea acești biscuiți demnitarilor străini aflați la curtea sa. Astăzi, Gingerman bread se consumă mai ales în preajma Crăciunului.

În Statele Unite, turta dulce a ajuns odată cu coloniștii europeni. Melasa, mai ieftină ca zahărul, a devenit curând un ingredient obișnuit în turta dulce, care a căpătat astfel  consistență mai moale. În 1796, a apărut prima carte de bucate, American Cookery de Amelia Simmons și conținea nici mai mult, nici mai puțin de șapte rețete de turtă dulce.

Calendar de Advent: 15 decembrie – cine a fost Filocalus?

Calendarul lui Filocalus este cea mai veche atestare documentară a celebrării Nașterii lui Iisus pe 25 Decembrie, mai este numit și Cronografia din 354 sau Calendarul din 354.

Este o compilație de texte cronologice și calendaristice din surse creștine și laice realizată, în 354, de caligraful, ilustratorul și gravorul în piatră Furius Dionysius Filocalus pentru un roman creștin bogat, pe nume Valentinus. Deși se pare că a fost redactat în 354, el se referă la practici care existau încă din 336, deci e posibil să fie chiar mai vechi. Continuă lectura „Calendar de Advent: 15 decembrie – cine a fost Filocalus?”

Calendar de Advent: 14 decembrie – o vizită în Belgia și un cocktail cu nume de desene animate

Sărbătorile de Crăciun încep, în Belgia, în prima săptămână din decembrie. Sunt organizate piețe de Crăciun în centrele vechi, pline cu tonete cu mâncare (foarte apreciate sunt Smoutebollen/oliebollen, un fel de găluște prăjite), băuturi (punch, gin sau vin fiert) sau decorațiuni, cântăreți ambulanți, colindători și jongleri. Vizitatorii pot admira scene ale Nașterii cu personaje vii sau pot patina pe patinoarele special amenajate. Cele mai populare sunt piețele din Grand Place din Bruxelles, cea din Bruges și din Liege. Continuă lectura „Calendar de Advent: 14 decembrie – o vizită în Belgia și un cocktail cu nume de desene animate”