Despre autoare:

Philippa Gregory (n.1954, Kenya) este una dintre cele mai populare scriitoare britanice contemporane. Poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Polirom
Colecția BIBLIOTECA POLIROM. Actual
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 560
ISBN: 978-973-46-6515-0

Cele trei surori invocate în titlul romanului sunt, de fapt, două surori și o cumnată: două prințese Tudor și o infantă spaniolă, de două ori cumnata lor. Dar, cum în engleză termenii sunt sister = soră și sister-in-law = cumnată, probabil că titlul original sună mai bine. Nu știu dacă e cel mai potrivit titlu pentru roman, pentru că poate induce în eroare cititorul. Mie așa mi s-a întâmplat, am crezut că cele trei personaje vor avea o importanță egală în poveste. Știam că Philippa Gregory își spune poveștile la persoana I – și îmi place mult asta -, așa că mi-am imaginat o poveste în trei părți, fiecare parte povestită de alt personaj. În fapt, există un singur personaj principal, Margaret Tudor, celelalte două, Mary Tudor și Caterina de Aragon, fiind prezente mai ales prin scrisorile lor.

Mary și Margaret sunt fiicele lui Henric al VII-lea, primul rege din Casa Tudor și a Elisabetei de York, din familia Plantagenet. Caterina este fiica monarhilor catolici, Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia, și a fost crescută de mică pentru a deveni regina Angliei. S-a căsătorit mai întâi cu Arthur, prințul de Wales, iar, după moartea acestuia, cu Harry, devenit regele Henric al VIII-lea.

Este uimitor câte asemănări sunt între destinele celor trei surori: toate au fost regine – Caterina a Angliei, Margaret a Scoției și Mary a Franței -, toate trei s-au căsătorit prima dată din interese politice, apoi din dragoste, toate au avut parte de glorie și decădere.

De ce să citești cartea

Pentru că spune povestea unui personaj despre care se știu prea puține lucruri, Margaret Tudor, regina văduvă a Scoției și pentru că cea mai mare parte din acțiune se desfășoară în Scoția, așa că ai prilejul să afli mai multe despre viața scoțienilor în secolul al XVI-lea.

Margaret se căsătorește cu regele Scoției, James al IV-lea, căsătorie aranjată cu scopul de a menține pacea între Anglia și Scoția. Pacea este însă fragilă, la graniță izbucnesc mereu conflicte, clanurile lorzilor scoțieni se luptă între ele pentru putere, așa că viața prințesei Tudor nu este deloc ușoară în noua ei țară.

După moartea regelui James, lucrurile se complică și mai mult. Margaret se îndrăgostește și e nevoită să împace noua ei dragoste cu dorința de a-și vedea fiul pe tron. Al Scoției sau chiar al Angliei, fiindcă Henric al VIII-lea și Caterina de Aragon nu au un moștenitor băiat.

Un personaj nesuferit

Până acum, personajul cel mai enervant (sinistru de-a dreptul) din seria de romane istorice al Philippei Gregory era Margaret Beaufort, bunica Margaretei Tudor. Foarte puțin simpatică este și Margaret Pole, dar Margaret Tudor le întrece pe amândouă. Ce coincidență, pe toate trei le cheamă Margaret :).

Margaret Tudor este o femei nesigură pe ea, dar arogantă și plină de ea. Ca prințesă Tudor și apoi regină, vrea mereu cele mai frumoase rochii, cele mai opulente bijuterii și cele mai fastuoase palate. Este mereu invidioasă pe surorile ei și pare că singurul ei scop în viață este să le întreacă în bogăție și putere. Deși este îndrăgostită de soțul ei, Archibald Douglas, cochetează cu ideea de a se căsători cu împăratul, doar pentru a fi mai puternică și mai bogată decât Mary și Caterina.

„Ca soție a împăratului Sfântului Imperiu Roman de Apus, aș fi o regină peste ținuturi întinse, peste jumătate de Europa. Aș depăși-o în rang pe Caterina. De fapt, m-aș căsători cu ruda ei. Mary, soția unui neica-nimeni cum e Charles Brandon, ar fi nimic pe lângă mine, ar trebui să mă slujească în genunchi. N-aș mai vedea-o pe niciuna dintre ele și aș fi mai bogată decât fratele meu Harry. Acesta e destinul care mi-a scăpat printre degete atunci când i-am avut în vedere pe împărat și pe regele Franței ca soți, și apoi am aflat că regele Franței m-a lăsat pentru sora mea mai mică. Când m-am măritat cu Archibald, am pierdut ocazia de a fi unul din marii conducători ai Europei.”

Pare incapabilă să se hotărască dacă îl iubește sau îl urăște pe cel de-al doilea soț al său, își abandonează copii și apoi revine la ei, atunci când interesele ei imediate o cer.

Și, din păcate, există un singur narator, deci un singur punct de vedere, așa că repetarea gîndurilor ei de mărire devine, destul de repede, agasantă.

Ce nu mi-a plăcut

• are prea multe personaje
• lupta permanentă pentru putere între lorzii scoțieni, uneori e greu să urmărești disputele între clanurile Hamilton, Douglas și Stewart și să ții minte care e la putere
• numeroasele împăcări și despărțiri ale cuplului Margaret – Archibald devin obositoare la un moment dat.

Poate că nu e cea mai bună carte a Philippei Gregory, dar e o carte care merită citită. Evaluarea mea pe Goodreads: 3/5 stele.

Cartea este disponibilă pe Elefant (aici) sau pe Libris (aici).

Lectură plăcută!