Femei remarcabile în ficțiunea istorică: Katherine Parr

Katherine Parr (1512-1548) a fost una dintre reginele Angliei despre care se vorbește destul de puțin și e păcat, fiindcă a fost o personalitate remarcabilă, și nu doar pentru că a fost a șasea soție a lui Heniric al VIII-lea și a reușit să-i supraviețuiască, fără să fie repudiată. Dintre cele cinci predecesoare ale sale, doar una, Anne de Cleves, mai trăia în 1547, anul morții regelui. Prima soție, Katherine de Aragon, a fost repudiată și a murit exilată într-un castel izolat, alte două soții, Anne Boleyn și Katherine Howard, au fost decapitate, iar Jane Seymour, a murit dând naștere mult așteptatului moștenitor regal.

10 lucruri de reținut despre Katherine Parr

1. A fost botezată Katherine după prima soție a lui Henric al VIII-lea

Mama ei, Maud Green, era doamnă de companie a reginei Katherine de Aragon și și-a botezat prima fiică, născută la trei ani după ce Katherine de Aragon s-a căsătorit cu Henric al VIII-lea, în cinstea reginei. Așa se face că atât prima, cât și ultima soție a regelui au avut același nume, Katherine.

Continuă lectura „Femei remarcabile în ficțiunea istorică: Katherine Parr”

Un tur literar prin palatele lui Henric al VIII-lea

Henric al VIII-lea (1491–1547) a fost regele Angliei din 1509 până la moartea sa. A fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatălui său, Henric al VII-lea. Este unul dintre cei mai clebri suverani englezi, mai ales pentru faptul că a avut șase soții: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard și Catherine Parr.

Henric VIII a fost al doilea fiu al lui Henric VII și al Elisabetei de York. Fratele său mai mare, a murit în 1502, iar a devenit prinț de Wales și moștenitor al tronului.

La început cel mai frumos prinț al creștinătății, cu o curte regală la care se cultivau artele și sportul, Henric s-a transformat treptat într-un rege necruțător cu dușmanii, capabil să trimită la moarte pe orice îi stătea în cale, inclusiv două dintre soțiile sale. Spre sfârșitul vieții devenise un tiran bolnav, dizgrațios, de care le era teamă tuturor.

Palatul Greenwich

Palatul Placentia, cunoscut și ca Palatul Greenwich a fost construit în 1443 de către Humphrey, Duce de Gloucester. După ce acesta a fost acuzat de înaltă trădare, palatul, denumit Bella Court, a fost preluat de Margareta de Anjou și redenumit Palace of Placentia. Se afla pe malul Tamisei, în apropierea Londrei. Henric al VII-lea a renovat masiv palatul, iar Charles al II-lea l-a demolat, în 1660, pentru a construi un nou palat, lucru care nu s-a mai întâmplat. Patruzeci de ani mai târziu, pe locul fostului palat a fost construit Greenwich Hospital, cunoscut azi ca Old Royal Naval College.

Credit foto: Wikipedia

Palatul Greenwich a jucat un rol important în viața lui Henric al VIII-lea,, chiar din ziua în care s-a născut acolo, în 1491. Tot acolo s-au născut fiicele lui, viitoare regine, Mary (în 1516) și Elizabeth (în 1533). Tot la Greenwich s-a căsătorit Henric al VIII-lea cu cea de-a patra lui soție, Anne de Cleves, în 1540.

Continuă lectura „Un tur literar prin palatele lui Henric al VIII-lea”

Cu furculița literară prin lume – Postul Paștelui la curtea lui Henric al VIII-lea

furculita-literara

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Furculița literară a făcut o călătorie în timp, până în secolul al XVI-lea, la curtea lui Henric al VIII-lea, unde, împreună cu Anne de Cleves, a patra soție a regelui, a luat cina în sala mare a palatul regal. Regina a avut ocazia să descopere că englezii aveau „o conștiință îngăduitoare” când venea vorba de mâncarea din postul Paștelui, când nu se mânca deloc carne roșie, dar se consuma, în schimb, din plin, pui și pește.


Moștenirea Boleyn de Philippa Gregory

„Spre surprinderea mea, ni se servește pui, în plăcinte și tocane, fript cu ierburi aromate care te fac să-ți lase gura apă, scos de pe oase, căci pe perioada nu este considerat carne. Regele a decretat că în postul Paștelui puiul este echivalent cu peștele. Mai există tot felul de păsări de vânat (nici acestea nefiind carne, potrivit lui Dumnezeu și regelui), minunat prezentate, împănate unele cu altele pentru aromă și frăgezime. Există feluri consistente cu ouă (care nu sunt carne) și există într-adevăr pește: păstrăv din iazuri și preparate miunate din pește prins pe Tamisa și din pește de mare adus de pescarii care ies cu bărcile departe în larg ca să hrănească această curte lacomă. Mai sunt plăcinte cu raci de apă dulce și plăcinte cu sardele și cu heringi, ale căror capete mici și gustoase ies la iveală din aluatul gros de patiserie. De asemenea, există feluri de mâncare minunate din legume de primăvară, rareori servite la curte, și mă bucur să le am pe farfurie în această perioadă.”

Anne de Cleves
Credit foto: saveur.com

Din tot meniul acesta bogat, mi-a atras atenția plăcinta cu pește, ale căror capete ieșeau la iveală din aluatul gros de patiserie. Eram sigură că e doar imaginația autoarei. Dar nu, plăcinta cu capete de pește ițite din aluat chiar există și, dacă vă tentează s-o preparați, găsiți rețeta aici.

Te-ar putea interesa și: Cu furculița literară prin lume – Anglia în vremea dinastiei Tudor

ANNE BOLEYN: povestea ei spusă de Philippa Gregory și Hilary Mantel

Pe Philippa Gregory o citesc demult, am în bibliotecă toate cărțile care s-au tradus la noi plus una în limba engleză, iar cu Hilary Mantel am făcut cunoștință recent, datorită unui club de carte online, la care unul dintre titlurile propuse era ultimul volum dintr-o trilogie dedicată lui Thomas Cromwell.

Ce le aseamănă pe cele două scriitoare britanice? Un talent deosebit la scris și pasiunea pentru ficțiunea istorică, în general, și pentru Casa Tudor, în special.

Personajul care le-a atras atenția este unul dintre cele mai ofertante surse de inspirație din Casa Tudor, Anne Boleyn, cea de-a doua soție a regelui Henric al VIII-lea și mama reginei Elisabeta I.

Continuă lectura „ANNE BOLEYN: povestea ei spusă de Philippa Gregory și Hilary Mantel”

Calendar: 19 mai

O zi plină de evenimente s-a dovedit, de-a lungul timpului, 19 mai. Iată mai jos doar câteva dintre ele.

1499: Infanta Spaniei, Caterina de Aragon (1485-1536), fiica Isabelei de Castilia și a lui Ferdinand de Aragon, s-a căsătorit prin procură cu Arthur Tudor, Prinț de Wales. Caterina avea 13 ani, iar Arthur 12. După moartea lui Arhur, Caterina s-a căsătorit cu fratele acestuia, cel care avea să devină regele Henric al VIII-lea și a fost regina consoartă a Angliei între 1509 și 1533. Caterina și Henric au avut o singură fiică, Maria Tudor, regină a Angliei între 1553 și 1558, cunoscută ca Bloody Mary (Maria cea Sângeroasă).

Henric al VIII-lea Anne Boleyn
Henric al VIII-lea și Anne Boleyn. Sursa foto: wikipedia.ro

1536: Anne Boleyn, cea de-a doua soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei și mama viitoarei regine Elisabeta I, este executată în Turnul Londrei, acuzată de adulter, incest cu fratele ei George Boleyn și trădare.

1568:  Regina Elisabeta I a Angliei a ordonat arestarea Mariei Stuart, regina scoțienilor.

1744: s-a născut Charlotte de Mecklenburg-Strelitz, regină consoartă a Marii Britanii și Irlandei, soția regelui George al III-lea (d.1818). În legătură cu regina Charlotte, au existat speculații că ar fi avut o străbunică metisă.

1802: Napoleon Bonaparte a fondat Legiunea de onoare (Légion d’honneur), pentru a recompensa talente excelente și mari virtuți. Este cel mai înalt ordin francez, atât militar cât și cel civil.

1864: a decedat Nathaniel Hawthorne, romancier și scriitor de povestiri scurte american (n.1804).

1881: a decedat Mustafa Kemal Atatürk, ofițer militar și revoluționar turc, fondatorul Republicii Turce, supranumit părintele Turciei moderne (d.1938).

1897: Scriitorul Oscar Wilde a fost eliberat din închisoare, după doi ani de muncă grea, fiind acuzat de homosexualitate.

1935: A murit T.E. Lawrence (n.1888), cunoscut în întreaga lume ca Lawrence al Arabiei. T. E. Lawrence a fost diplomat, arheolog, scriitor și ofițer britanic, celebru mai ales pentru rolul jucat în revolta arabilor din 1916-1918. Cartea sa, Revoltă în deșert, a fost tradusă și prefațată de Mircea Eliade.

1962: La Madison Square Garden, New York, are loc sărbătorirea zilei de naștere a președintelui american John F. Kennedy, prilej pentru Marilyn Monroe să-i cânte celebrul „Happy Birthday, Mister President!”.

1966: s-a născut Jodi Picoult, scriitoare americană.

1994: a murit Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis, jurnalistă, a 37-a Primă Doamnă a Statelor Unite, soția președintelui John F. Kennedy (n.1929), apoi soția magnatului grec Aristotel Onassis.

Recomandări de lectură:

Recomandări de filme:

  • Mary Queen of Scots (Netflix)
  • Serialul Bridgerton, unde apare regina consoartă Charlotte de Meckelenburg-Strelitz (Netflix)
  • Lawrence al Arabiei.

∗ Articolul conține link-uri de marketing afiliat. Dacă achiziționezi cărți din sursele recomandate, tu plătești același preț, iar eu primesc un mic comision, util pentru întreținerea blogului. Fapt pentru care îți foarte mulțumesc!

WOLF HALL de Hilary Mantel – intrigi la curtea lui Henric al VIII-lea

Wolf Hall

Despre autoare:

Dame Hilary Mary Mantel (n. , Marea Britanie) este o scriitoare engleză, critic și jurnalist. Familia din care provine are origini în Irlanda, dar părinții ei sunt englezi. Numele Mantel este al bunicului ei și Hilary îl poartă de la 11 ani. A început să scrie în 1974. S-a căsătorit în 1972 cu Gerald McEwen, împerună cu care a locuit în Botswana în 1977 și apoi patru ani în Jeddah.

În anul 2009, romanul Wolf Hall a câștigat premiul Booker Prize, cel mai important premiu literar pentru opere scrise în limba engleză.

Despre carte:

Anglia, 1520. Henric al VIII-lea dorește să anuleze căsătoria cu Caterina de Aragon și să o ia de soție pe Anne Boleyn. Poporul și Europa catolică se opun. Un singur om îndrăznește să-și pună în joc viața pentru a câștiga bunăvoința regelui: Thomas Cromwell, un personaj original, deopotrivă fermecător și ticălos, idealist și oportunist, fin cunoscător al caracterului uman și cu o energie fără seamăn.

Politician desăvârșit, de neclintit în ambiția sa, Cromwell își croiește cu abilitate drum într-o lume ostilă. Opunându-se parlamentului, politicii de stat și papalității, Cromwell este pregătit să redefinească Anglia conform voinței lui Henric și propriilor sale dorințe. Dar Henric este schimbător: binevoitor într-o zi, gata să ucidă în alta.

Cu un stil inimitabil, Hilary Mantel înfățișează tabloul unei societăți în prag de schimbare, în care indivizii luptă cu propriul destin sau îl acceptă cu pasiune și curaj. Romanul recreează o perioadă în care succesul oferă puteri nelimitate, dar o singură greșeală aduce moartea.” (©Litera)


Henric al VIII-lea și Anne Boleyn
Henric al VIII-lea și Anne Boleyn. Sursa foto: Wikipedia.ro

Wolf Hall este o carte pe care n-aș fi citit-o probabil niciodată, dacă n-ar fi fost Reading Room a Ducesei de Cornwall, care ne-a propus spre lectură The Mirror and The Light, a treia carte din trilogia scrisă de Hilary Mantel, o autoare, înțeleg, apreciată și bine vândută în Marea Britanie, dar de care eu n-am auzit până acum. Cum cartea propusă pentru Reading Room nu s-a tradus încă în România, am zis că, în așteptarea ei, ar fi bine s-o iau de la început cu trilogia. Prima dată am dat de O regină pe eșafod, de la Humanitas Fiction, care e volumul II. Să nu mă întrebați cum de a publicat Humanitas doar volumul II dintr-o trilogie, că n-aș ști să vă spun. Apoi am descoperit primul volum, Wolf Hall (de la Cartea pentru toți, Editura Litera), dar mi-a luat ceva până mi-am dat seama că există și ediția în limba română, cu coperta identică cu cea în limba engleză. M-am dumirit abia când i-au atașat o banderolă galbenă, pe care scria în limba română. Apropo de titlu, nici până la final nu am priceput de ce se numește cartea asta Wolf Hall, care apare abia la final, până atunci fiind menționat de două ori, în trecere, ca reședință a familiei Seymour, din care provine Jane Seymour, a treia soție a lui Henric al VIII-lea.

Continuă lectura „WOLF HALL de Hilary Mantel – intrigi la curtea lui Henric al VIII-lea”

Calendar: 25 iunie

1533 – A murit Mary Tudor, fiică, soră, soție de rege și bunică de regină. A fost al cincilea copil al regelui Angliei Henry al VII-lea și al reginei Elisabeth de York, sora lui Henry al VIII-lea și soția regelui Franței, Ludovic al XII-lea. După moartea acestuia, s-a căsătorit cu Charles Brandon, duce de Suffolk, unul dintre apropiații lui Henry al VIII-lea. Cu toate acestea, inițial, regele nu a aprbat căsătoria celor doi, aceasta fiind celebrată în secret. Până la urmă, Henry și-a iertat sora, nu înainte de a percepe o sumă consistentă de la cei doi îndrăgostiți. Mary Tudor și Charles Brandon au avut patru copii, printre care s-a numărat Lady Frances Brandon, care a devenit mama celei care a rămas în istorie ca Regina celor 9 zile, Lady Jane Grey. Continuă lectura „Calendar: 25 iunie”

MĂNUȘILE – instrumente de comunicare nonverbală

Azi privim mănușile mai mult pentru rolul lor de protecție (ne apără mâinile de frig, de viruși și de bacterii, de obiecte înțepătoare sau tăioase) sau pentru cel estetic. Chiar dacă germanii le denumesc Handschuh (pantof de mână), importanța pe care oamenii o dau mănușilor pare mult mai mică decât cea acordată pantofilor.

Dar, lucrurile nu au stat întotdeauna așa. De-a lungul timpului, mănușile aveau și un important rol comunicațional. Continuă lectura „MĂNUȘILE – instrumente de comunicare nonverbală”

Ca din întâmplare femeie. Regina Cristina a Suediei de Dario Fo

Despre autor:

Dario Fo (1926-2016) a fost o personalitate complexă: scriitor, pictor, dramaturg, actor și regizor italian. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1997, „…pentru că, urmând tradiția bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriților.” (Academia Suedeză)

A studiat la Academia de Belle Arti Brera la Milano, a lucrat ca autor de texte satirice și actor la radio și televiziune, a produs comedii satirice și a făcut  adesea spectacole în locuri neconvenționale.

În 2006, a primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universității La Sapienza din Roma (doar Luigi Pirandello și Eduardo de Filippo s-au mai bucurat de acest prestigios titlu).

Despre carte:

Am început să citesc cartea din cauza – atunci când am început-o, credeam că e datorită – apariției în Raftul Denisei, una dintre colecțiile mele preferate, a unei coperte foarte reușite și a promisiunii unei lecturi interesante despre un personaj despre care nu știam nimic. Continuă lectura „Ca din întâmplare femeie. Regina Cristina a Suediei de Dario Fo”

10 romane istorice de citit

romane-istorice

Îmi plac romanele istorice și de ficțiune istorică, așa că ele se regăsesc adesea printre cărțile pe care le citesc. Nu întotdeauna am făcut cele mai bune alegeri dar astăzi va fi vorba despre romanele istorice bune pe care le-am citit. Posibil să fie doar o primă listă :).

onorabila-venetiana-elefant

1. Onorabila venețiană de Rosa Ventrella

Poveste a unei celebre curtezane și poete venețiene din secolul al XVI-lea, Veronica Franco, Onorabila venețiană este un roman bine documentat și bine scris, o veritabilă frescă a Veneției, un oraș mândru de măreția lui, căruia nu degeaba i s-a spus La Serenissima.

2. Regina albă de Philippa Gregory

Regina albă este Elisabeth Woodville, una dintre reginele Angliei din perioada Războiului celor Două Roze. Deși era văduva unui cavaler care a murit pentru Casa de Lancaster, Elisabeth l-a făcut pe Edward al IV-lea, proaspăt rege al Casei de York să se îndrăgostească de ea și s-o ia de soție. Mi-a plăcut mult povestea, deși n-aș putea spune că am simpatizat-o prea mult pe protagonista ei. Continuă lectura „10 romane istorice de citit”