Crăciunul regal este una dintre acele cărți pe care le redeschizi mereu cu drag și pe care le răsfoiești cu plăcere și, de ce nu, cu nostalgie, mai ales în zilele de dinaintea Crăciunului.

Crăciunul regal este o poveste, cu regi și regine, cu prinți și prințese, o poveste despre sărbătoarea magică a Crăciunului. Ce o deosebește de alte povești e că este una adevărată, adusă în fața cititorului prin documente și imagini din arhivele regale dar, mai ales, prin rememorarea unor amintiri cu sărbătoarea de Crăciun în familia regală. Cartea ne prilejuiește „o călătorie de un secol și jumătate, în care vehicul nu sunt o trăsură, un vagon de tren sau o mașină, ci reședințele regale”. De la palatele și reședințele din București, la castelele de pe Domeniul Regal din Sinaia și până la Palatul Elisabeta sau Castelul de la Săvârșin, în ultima perioadă. De la reședințele din Anglia, până la cea de la Versoix sau la Vila Sparta de la Florența, în anii exilului regal.

Primul Crăciun regal, găzduit de Principele Suveran Carol în 1866, a fost sărbătorit la Palatul Domnesc din Calea Victoriei. În anii care au urmat, primul cuplu regal al României, regele Carol și regina Elisabeta, au organizat sărbătorile regale de sfârșit de an cu  respect pentru tradiție și cu simțul datoriei, care-l caracteriza, de altfel, pe suveran. Evenimentele sfârșitului de an, Crăciunul, Anul Nou sau ziua reginei erau găzduite la Palatul Cotroceni, la Palatul Regal sau la Castelul Peleș. De Crăciun, regele Carol se ducea la slujba religioasă, apoi suveranii obișnuiau să meargă la … patinoar.

O scenă amuzantă

„Puțină lume știe că Regele Carol I avea un ascuțit simț al umorului. Se spune că, odată, plimbându-se cu doctorul Tamm la gara din Sinaia, Regele a întrebat: „Dumneata știi ce înseamnă literele astea pe vagoane, C.F.R.?” Doctorul ar fi răspuns: „Desigur, Sire. Căile Ferate Române.” „Nu. Asta înseamnă Carol fură România.””

Zilele de Crăciun din vremea regelui Ferdinand și a reginei Maria cuprindeau ceremonii militare la Palatul Regal, audiențe, partide de călărie (pasiunea reginei), serbarea Pomului de Crăciun, plimbări în oraș. Mese de prânz și cinele cu familia sau cu invitați oficiali erau găzduite la Palatul Cotroceni. Au fost și ani în care Crăciunul a fost încărcat de tristețe, din cauza războiului sau al unor evenimente tragice în familie.

Carol al II-lea a păstrat o parte dintre tradițiile precedesorilor săi. El a sărbătorit Crăciunul fie în reședința de la Șosea, fie la Palatul Regal sau la Foișor, în Sinaia, fie chiar călătorind prin țară și inspectând regimentele.

Despre sărbătorirea Crăciunui în timpul regelui Mihai n-o să povestesc nimic. Ce farmec ar mai avea cartea, dacă știi deja totul de aici?

Evaluarea mea

• Subiect           – Crăciunul e întotdeauna un subiect de nota 10
• Scriitură         – lejeră, plăcută, cursivă
• Redactare       – foarte bună
• Copertă           – superbă
• Goodreads       5/5 stele.

Recomandări

• Merită s-o citești? Da, cu siguranță, mai ales dacă-ți plac poveștile și dacă vrei să arunci o privire în reședințele regale. Nimic indiscret, te asigur.
• S-o cumperi? Da, e o carte superbă, care poate avea un loc de cinste în biblioteca ta. O poți găsi pe elefant.ro sau pe libris.ro.
• S-o împrumuți? Nu, e o carte pe care trebuie s-o ai în bibliotecă.

Lectură plăcută!