Femei remarcabile în ficțiunea istorică: Katherine Parr

Katherine Parr (1512-1548) a fost una dintre reginele Angliei despre care se vorbește destul de puțin și e păcat, fiindcă a fost o personalitate remarcabilă, și nu doar pentru că a fost a șasea soție a lui Heniric al VIII-lea și a reușit să-i supraviețuiască, fără să fie repudiată. Dintre cele cinci predecesoare ale sale, doar una, Anne de Cleves, mai trăia în 1547, anul morții regelui. Prima soție, Katherine de Aragon, a fost repudiată și a murit exilată într-un castel izolat, alte două soții, Anne Boleyn și Katherine Howard, au fost decapitate, iar Jane Seymour, a murit dând naștere mult așteptatului moștenitor regal.

10 lucruri de reținut despre Katherine Parr

1. A fost botezată Katherine după prima soție a lui Henric al VIII-lea

Mama ei, Maud Green, era doamnă de companie a reginei Katherine de Aragon și și-a botezat prima fiică, născută la trei ani după ce Katherine de Aragon s-a căsătorit cu Henric al VIII-lea, în cinstea reginei. Așa se face că atât prima, cât și ultima soție a regelui au avut același nume, Katherine.

Continuă lectura „Femei remarcabile în ficțiunea istorică: Katherine Parr”

Un tur literar prin palatele lui Henric al VIII-lea

Henric al VIII-lea (1491–1547) a fost regele Angliei din 1509 până la moartea sa. A fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatălui său, Henric al VII-lea. Este unul dintre cei mai clebri suverani englezi, mai ales pentru faptul că a avut șase soții: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard și Catherine Parr.

Henric VIII a fost al doilea fiu al lui Henric VII și al Elisabetei de York. Fratele său mai mare, a murit în 1502, iar a devenit prinț de Wales și moștenitor al tronului.

La început cel mai frumos prinț al creștinătății, cu o curte regală la care se cultivau artele și sportul, Henric s-a transformat treptat într-un rege necruțător cu dușmanii, capabil să trimită la moarte pe orice îi stătea în cale, inclusiv două dintre soțiile sale. Spre sfârșitul vieții devenise un tiran bolnav, dizgrațios, de care le era teamă tuturor.

Palatul Greenwich

Palatul Placentia, cunoscut și ca Palatul Greenwich a fost construit în 1443 de către Humphrey, Duce de Gloucester. După ce acesta a fost acuzat de înaltă trădare, palatul, denumit Bella Court, a fost preluat de Margareta de Anjou și redenumit Palace of Placentia. Se afla pe malul Tamisei, în apropierea Londrei. Henric al VII-lea a renovat masiv palatul, iar Charles al II-lea l-a demolat, în 1660, pentru a construi un nou palat, lucru care nu s-a mai întâmplat. Patruzeci de ani mai târziu, pe locul fostului palat a fost construit Greenwich Hospital, cunoscut azi ca Old Royal Naval College.

Credit foto: Wikipedia

Palatul Greenwich a jucat un rol important în viața lui Henric al VIII-lea,, chiar din ziua în care s-a născut acolo, în 1491. Tot acolo s-au născut fiicele lui, viitoare regine, Mary (în 1516) și Elizabeth (în 1533). Tot la Greenwich s-a căsătorit Henric al VIII-lea cu cea de-a patra lui soție, Anne de Cleves, în 1540.

Continuă lectura „Un tur literar prin palatele lui Henric al VIII-lea”

Cu furculița literară prin lume – Postul Paștelui la curtea lui Henric al VIII-lea

furculita-literara

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Furculița literară a făcut o călătorie în timp, până în secolul al XVI-lea, la curtea lui Henric al VIII-lea, unde, împreună cu Anne de Cleves, a patra soție a regelui, a luat cina în sala mare a palatul regal. Regina a avut ocazia să descopere că englezii aveau „o conștiință îngăduitoare” când venea vorba de mâncarea din postul Paștelui, când nu se mânca deloc carne roșie, dar se consuma, în schimb, din plin, pui și pește.


Moștenirea Boleyn de Philippa Gregory

„Spre surprinderea mea, ni se servește pui, în plăcinte și tocane, fript cu ierburi aromate care te fac să-ți lase gura apă, scos de pe oase, căci pe perioada nu este considerat carne. Regele a decretat că în postul Paștelui puiul este echivalent cu peștele. Mai există tot felul de păsări de vânat (nici acestea nefiind carne, potrivit lui Dumnezeu și regelui), minunat prezentate, împănate unele cu altele pentru aromă și frăgezime. Există feluri consistente cu ouă (care nu sunt carne) și există într-adevăr pește: păstrăv din iazuri și preparate miunate din pește prins pe Tamisa și din pește de mare adus de pescarii care ies cu bărcile departe în larg ca să hrănească această curte lacomă. Mai sunt plăcinte cu raci de apă dulce și plăcinte cu sardele și cu heringi, ale căror capete mici și gustoase ies la iveală din aluatul gros de patiserie. De asemenea, există feluri de mâncare minunate din legume de primăvară, rareori servite la curte, și mă bucur să le am pe farfurie în această perioadă.”

Anne de Cleves
Credit foto: saveur.com

Din tot meniul acesta bogat, mi-a atras atenția plăcinta cu pește, ale căror capete ieșeau la iveală din aluatul gros de patiserie. Eram sigură că e doar imaginația autoarei. Dar nu, plăcinta cu capete de pește ițite din aluat chiar există și, dacă vă tentează s-o preparați, găsiți rețeta aici.

Te-ar putea interesa și: Cu furculița literară prin lume – Anglia în vremea dinastiei Tudor

ANNE BOLEYN: povestea ei spusă de Philippa Gregory și Hilary Mantel

Pe Philippa Gregory o citesc demult, am în bibliotecă toate cărțile care s-au tradus la noi plus una în limba engleză, iar cu Hilary Mantel am făcut cunoștință recent, datorită unui club de carte online, la care unul dintre titlurile propuse era ultimul volum dintr-o trilogie dedicată lui Thomas Cromwell.

Ce le aseamănă pe cele două scriitoare britanice? Un talent deosebit la scris și pasiunea pentru ficțiunea istorică, în general, și pentru Casa Tudor, în special.

Personajul care le-a atras atenția este unul dintre cele mai ofertante surse de inspirație din Casa Tudor, Anne Boleyn, cea de-a doua soție a regelui Henric al VIII-lea și mama reginei Elisabeta I.

Continuă lectura „ANNE BOLEYN: povestea ei spusă de Philippa Gregory și Hilary Mantel”

WOLF HALL de Hilary Mantel – intrigi la curtea lui Henric al VIII-lea

Wolf Hall

Despre autoare:

Dame Hilary Mary Mantel (n. , Marea Britanie) este o scriitoare engleză, critic și jurnalist. Familia din care provine are origini în Irlanda, dar părinții ei sunt englezi. Numele Mantel este al bunicului ei și Hilary îl poartă de la 11 ani. A început să scrie în 1974. S-a căsătorit în 1972 cu Gerald McEwen, împerună cu care a locuit în Botswana în 1977 și apoi patru ani în Jeddah.

În anul 2009, romanul Wolf Hall a câștigat premiul Booker Prize, cel mai important premiu literar pentru opere scrise în limba engleză.

Despre carte:

Anglia, 1520. Henric al VIII-lea dorește să anuleze căsătoria cu Caterina de Aragon și să o ia de soție pe Anne Boleyn. Poporul și Europa catolică se opun. Un singur om îndrăznește să-și pună în joc viața pentru a câștiga bunăvoința regelui: Thomas Cromwell, un personaj original, deopotrivă fermecător și ticălos, idealist și oportunist, fin cunoscător al caracterului uman și cu o energie fără seamăn.

Politician desăvârșit, de neclintit în ambiția sa, Cromwell își croiește cu abilitate drum într-o lume ostilă. Opunându-se parlamentului, politicii de stat și papalității, Cromwell este pregătit să redefinească Anglia conform voinței lui Henric și propriilor sale dorințe. Dar Henric este schimbător: binevoitor într-o zi, gata să ucidă în alta.

Cu un stil inimitabil, Hilary Mantel înfățișează tabloul unei societăți în prag de schimbare, în care indivizii luptă cu propriul destin sau îl acceptă cu pasiune și curaj. Romanul recreează o perioadă în care succesul oferă puteri nelimitate, dar o singură greșeală aduce moartea.” (©Litera)


Henric al VIII-lea și Anne Boleyn
Henric al VIII-lea și Anne Boleyn. Sursa foto: Wikipedia.ro

Wolf Hall este o carte pe care n-aș fi citit-o probabil niciodată, dacă n-ar fi fost Reading Room a Ducesei de Cornwall, care ne-a propus spre lectură The Mirror and The Light, a treia carte din trilogia scrisă de Hilary Mantel, o autoare, înțeleg, apreciată și bine vândută în Marea Britanie, dar de care eu n-am auzit până acum. Cum cartea propusă pentru Reading Room nu s-a tradus încă în România, am zis că, în așteptarea ei, ar fi bine s-o iau de la început cu trilogia. Prima dată am dat de O regină pe eșafod, de la Humanitas Fiction, care e volumul II. Să nu mă întrebați cum de a publicat Humanitas doar volumul II dintr-o trilogie, că n-aș ști să vă spun. Apoi am descoperit primul volum, Wolf Hall (de la Cartea pentru toți, Editura Litera), dar mi-a luat ceva până mi-am dat seama că există și ediția în limba română, cu coperta identică cu cea în limba engleză. M-am dumirit abia când i-au atașat o banderolă galbenă, pe care scria în limba română. Apropo de titlu, nici până la final nu am priceput de ce se numește cartea asta Wolf Hall, care apare abia la final, până atunci fiind menționat de două ori, în trecere, ca reședință a familiei Seymour, din care provine Jane Seymour, a treia soție a lui Henric al VIII-lea.

Continuă lectura „WOLF HALL de Hilary Mantel – intrigi la curtea lui Henric al VIII-lea”

Calendar: 5 februarie

Calendar februarie

62 AD – A avut loc un puternic cutremur de pământ în Pompeii. Magnitudinea cutremurui a fost de 5-6, cu o intensitate de IX-X pe scala Mercalli și a afectat grav orașele Pompeii și Herculaneum. Cutremurul a fost resimțit și în Napoli, unde numeroase clădiri au fost avariate. Cutremurul a fost urmat de o erupție a vulcanului Etna, în 79 AD, care a șters de pe fața Pământului cele două orașe. Continuă lectura „Calendar: 5 februarie”

MĂNUȘILE – instrumente de comunicare nonverbală

Azi privim mănușile mai mult pentru rolul lor de protecție (ne apără mâinile de frig, de viruși și de bacterii, de obiecte înțepătoare sau tăioase) sau pentru cel estetic. Chiar dacă germanii le denumesc Handschuh (pantof de mână), importanța pe care oamenii o dau mănușilor pare mult mai mică decât cea acordată pantofilor.

Dar, lucrurile nu au stat întotdeauna așa. De-a lungul timpului, mănușile aveau și un important rol comunicațional. Continuă lectura „MĂNUȘILE – instrumente de comunicare nonverbală”

Viața amoroasă a regilor Angliei de Nigel Cawthorne

Despre autor:

Nigel Cawthorne (n.1951) este ziarist și scriitor britanic de ficțiune și non-ficțiune. Este colaboa diverserat la publicații, printre care Daily Mail, The Guardian, The New York Herald Tribune, Daily Mirror. Cărțile lui (peste 150 la număr) acoperă o mare varietate de subiecte.

Despre carte:

Publicată în 2016 de Corint
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 304

viata-amoroasa-regi-anglia

Continuă lectura „Viața amoroasă a regilor Angliei de Nigel Cawthorne”

Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini de Jean-François Solnon – recenzie

Despre autor:

Jean-François Solnon (n.1947) este un cunoscut istoric francez, doctor în istorie și litere profesor de istorie modernă la Universitatea din  Besançon. A publicat eseuri și biografii, pentru care a primit numeroase premii.

Despre carte:

Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini spune povestea a 11 perechi regale care au scris file de istorie, pe parcursul a 14 secole. De la împăratul Iustinian al Bizanțului și împărăteasa Teodora (sec.VI) până la țarul Rusiei, Nicolae al II-lea și țarina Alexandra (sec.XX). Așa cum se deduce ușor din titlu, nu sunt povești romantice, mai degrabă privesc aspectele politice și diplomatice ale căsătoriilor celor 11 cupluri. Abordare care mi-a permis să „fac cunoștință” cu personaje despre care nu știam nimic (Isabeau de Bavaria, de exemplu) și să aflu lucruri noi despre personajele care îmi erau cunoscute deja (Ludovic al XIII-lea și Ana de Austria).

istoria-cuplurilor-regale Continuă lectura „Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini de Jean-François Solnon – recenzie”

Calendar: 6 ianuarie

calendar-6-ianuarie

1412 – S-a născut Ioana D’Arc, supranumită Fecioara din Orleans, eroină națională a Franței.

1540Henric al VIII-lea, regele Angliei, s-a căsătorit cu Anne de Cleves. Anne de Cleves n-a fost pe placul monarhului, dar a fost suficient de inspirată ca să accepte anularea rapidă a căsătoriei (a patra pentru rege). Acest fapt i-a salvat, foarte probabil, viața, așa încât le-a supraviețuit celorlate soții ale regelui Henric. Continuă lectura „Calendar: 6 ianuarie”