7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit

Lista de cărți de mai jos cuprinde cărți pe care le-am citit și mă bucur că am făcut-o, dar pe care, din motive diferite, nu le-aș reciti, cel puțin nu în viitorul previzibil, ca să zic așa.

1. Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini

Este o poveste tulburătoare, adesea șocantă despre prietenie, trădare, tensiuni etnice, sacrificiu, teamă, remușcare, răscumpărarea păcatului, dragoste. E o carte greu de citit, care te pune serios pe gânduri. Efectiv nu mi-a venit să cred de câtă cruzime sunt capabili unii reprezentanți ai rasei umane. E o carte atât de tulburătoare încât, atunci când am citit-o, am simțit de multe ori nevoia unor pauze în care să-mi trag sufletul.

Continuă lectura →

13 la cină de Agatha Christie – recenzie

Despre autoare:

Agatha Mary Clarissa, lady Mallowan, născută Miller, mai cunoscută ca Agatha Christie (1890 – 1976) a fost o scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste. Sub pseudonimul Mary Westmacott a scris și câteva romane de dragoste, mai puțin cunoscute și, după părerea mea, mai puțin reușite. Este unul dintre cei mai importanți autori de literatură polițistă și cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare. A publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi, fiind autorul tradus în cele mai multe limbi.

Despre carte:

13 la cină este un alt titlu al romanului mult mai cunoscut ca Lordul Edgware moare, un titlu mult mai potrivit, așa după cum se apreciază, la un moment dat, chiar în carte. Romanul a apărut prima dată în SUA, în foileton, în The American Magazine, în perioada martie-august 1933, sub numele 13 la cină. În septembrie 1933, a apărut în Marea Britanie, cu titlul Lordul Edgware moare.

Continuă lectura →

9 cărți care te vor amuza

Cărțile din lista de mai jos nu fac parte, probabil, din marea literatură, așa că unii vor strâmba elitist din nas doar citind titlurie sau autorii. Poate ne lămurește cineva ce înseamnă, de fapt, marea literatură, fiindcă mie nu mi-e foarte clar.

**1. Viața mea nu chiar perfectă de Sophie Kinsella**

Katie Brenner este o tânără care locuiește la Londra, unde are primul ei job important. Lucrurile par că merg bine pentru Katie, până în ziua când este concediată de Demeter, arțăgoasa ei șefă. Katie este nevoită să se întoarcă la părinții ei, la țară, locul din care încercase din răsputeri să scape. Neavând altceva mai bun de făcut, Katie începe să-și ajute tatăl la ferma lui, aflată aproape în faliment. Într-o zi, la ferma din Somerset își face apariția chiar Demeter, iar sosirea ei provoacă o serie de întâmplări care de care mai amuzante.

Continuă lectura →

Notre-Dame. Scurt istoric al semnificației catedralelor de Ken Follett – un bun exercițiu de marketing

Despre autor:

Ken Follett (n.1949) este un scriitor britanic foarte apreciat în lumea întreagă. A scris 31 de cărți, traduse în 33 de limbi și publicate în peste 80 de țări.

Este doctor în literatură al mai mult universități și a primit numeroase premii literare internaționale.

A doua lui mare pasiune este muzica: cântă la chitară bass în două trupemuzicale.

Locuiește, împreună cu soția lui, Barbara, în Hertfordshire, Marea Britanie. Continuă lectura „Notre-Dame. Scurt istoric al semnificației catedralelor de Ken Follett – un bun exercițiu de marketing” →

10 cărţi cu nume de ORAȘE în titlu (2)

1. Trădare la Veneţia de Steve Berry

„Din cenușa fostei URSS, o nouă națiune a prins puteri – fostele republici sovietice s-au unit în Federația Central-Asiatică. La cârma ei se află ministrul suprem Irina Zovastina, un despot viclean, cu un fler deosebit pentru politica și o ambiție de neînfrânt de a-l depăși pe Alexandru cel Mare drept ultimul mare cuceritor din istorie. Sprijinită de o cabală secretă de moguli, Federația a strâns un arsenal înfricoșător de arme biologice. Având puterea de a decima alte națiuni după bunul plac, doar un singur lucru o reține pe Zovastina de a declanșa marșul mortal spre cucerirea lumii – un ser miraculos, cu puteri vindecătoare, ținut secret de-a lungul secolelor și îngropat împreună cu rămășițele mumificate ale lui Alexandru cel Mare într-un mormânt pierdut de mai bine de 2000 de ani. Împreuna, Cotton Malone, fostul agent al Departamentului de Justiție american, și partenera sa, aventuriera Cassiopeia Vitt, trebuie să întreacă – în viteză și inteligență – forțele care pot distruge lumea. Căutarea lor plină de pericole îva purta de pe țărmurile Danemarcei în monumentele din Veneția și în Muntii Pamir din Asia Centrală pentru a dezlega ghicitoarea a cărei soluție ar putea distruge sau salva milioane de oameni – depinde de cine găsește mai întâi mormântul pierdut.” (©elefant)

Încă își așteaptă rândul la citit, sper să se întâmple cât de curând. Continuă lectura „10 cărţi cu nume de ORAȘE în titlu (2)” →

Cu furculița literară prin lume – Picnic în Afganistan

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Astăzi, furculița literară a fost invitată de o familie afgană la a unsprezecea aniversare a zilei de naștere a fiicei lor, Afsana. Petrecerea a fost un picnic, sus pe munte, în apropierea satului cu case rupestre în care se refugiaseră după ce au fost nevoiți să fugă din casa lor albastră din Kabul. N-a fost o petrecere prea veselă, vremurile erau grele, regulile impuse de regimul taliban fiind din ce în ce mai stricte.

Sub stelele tăcute de Laura McVeigh

Madar adusese struguri și prune, șiș kebaburi, morcovi, roșii, colțunași ashak, salată de cartofi, pâini naan mari și preferatele mele, bichak – un adevărat ospăț aniversar. După mult cântat, dansat și alergat pe deal, ne-am prăbușit cu toții grămadă pe pături și am mâncat, chicotind și râzând, amețiți de atâta libertate.

Cât privește băutura – câte un pahar de chai.

Dacă șiș kebabul este destul de cunoscut pe la noi şi de pâinea naan am mai auzit, nu același lucru se poate spune despre colțunașii ashak sau despre bichak. Continuă lectura „Cu furculița literară prin lume – Picnic în Afganistan” →

Coperta unei cărți – este sau nu importantă?

Coperta-carte

Ideea să scriu (iar) despre copertele (coperțile?) de cărți mi-a venit după ce am văzut la CitestEmil imaginile cu trei ediții – una în limba română – ale unei cărți Are el un obicei, care-mi place mult, să ne arate, spre comparație, copertele mai multor ediții ale câte unei cărți. Deşi îmi place să le văd, trebuie să recunosc că aproape de fiecare dată îmi dă cu virgulă. In defavoarea ediției româneşti. Şi mă face să mă întreb de ce editurile româneşti nu prea acordă atenție copertelor cărților pe care le scot pe piață. Cu unele excepții, evident.

Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi în librăria Waterstone din Amsterdam. Cărțile stăteau aliniate frumos, una mai atrăgătoare şi promiţătoare ca alta. Preferata mea a fost, of course, secțiunea dedicată Agathei Christie. Incredibil ce coperte! Dacă aş fi putut, aş fi luat toate cărțile alea acasă! Din păcate … avion. Şi bagaj de cabină …

Continuă lectura „Coperta unei cărți – este sau nu importantă?” →

Afacerea Columb de Steve Berry – un thriller istoric care te pune pe gânduri

Despre autor:

Steve Berry (n.1955) este un scriitor american, fost avocat timp de peste 30 de ani. Berry este membru fondator al International Thriller Writers, un grup al scriitorilor de thriller, cu mai mult de 4200 de membri din toată lumea.

Steve Berry a început să scrie în 1990, dar, după ce a fost respins de 85 de ori, debutat abia în 2003, cu romanul Camera de chihlimbar, urmat în 2004 de Profeția Romanov.

Cele două romane au fost urmate de alte cărți care s-au bucurat de succes și de premii literare. Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de țări și au apărut în peste 50 de țări.

În prezent, Steve Berry locuiește în Florida, un loc preferat și de alți scriitori de thrillere.

Despre carte:

Timp de 500 de ani, istoricii au căutat răspunsul la întrebarea: Cine a fost Cristofor Columb?

Răspunsul se regăsește cu adevărat în altă întrebare.

Cine vreți să fie?

Așa se încheie nota autorului de la sfârșitul romanului Afacerea Columb de Steve Berry. Și de aici începe toată povestea. Continuă lectura „Afacerea Columb de Steve Berry – un thriller istoric care te pune pe gânduri” →

Muntele familiei Gray de John Grisham

Despre autor:

John Grisham (n.1955, Arkansas) este politician, avocat și scriitor american despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Muntele familiei Gray nu e primul roman de John Grisham pe care-l citesc, dar e primul din categoria care l-a consacrat și anume așa-numitele thrillere juridice. Înainte citisem două cărți de cu totul altă natură, Un altfel de Crăciun, care mi-a plăcut mult de tot și Fotbal și pizza, care mi-a plăcut și-atât. Din păcate, nu pot să spun același lucru despre Muntele familiei Gray, de la care aveam multe așteptări și pe care am început s-o citesc cu speranța unei cărți bune, după ce am abandonat Cartea secretelor a lui Chirovici. Cât pe ce să aibă aceeași soartă și cartea lui Grisham, dar mi-am zis că două abandonuri la rând e prea mult, așa că am strâns din dinți și am dus-o – greu – la capăt. Continuă lectura „Muntele familiei Gray de John Grisham” →

Moarte pe Nil – cel mai bun roman de Agatha Christie

Despre autoare:

Agatha Christie (1890-1976) este o scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru, cel mai vândut bine vândut și cel mai tradus autor din toate timpurile. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

Parafrazându-l pe Caragiale, ca să nu mai aleg încă o carte pe care să n-o pot citi, după două alegeri proaste la rând – Cei care rămân și cei ce pleacă de Elena Ferante și Sultana Kosem de Asli Eke – mi-am zis să nu mai risc și am ales să (re)citesc Moarte pe Nil de Agatha Christie. Cu Lady Agatha n-ai cum să dai greș niciodată. Și, ce mi se pare genial – o să râdeți de mine, poate – e că, după niște ani, pot să recitesc cartea ca și cum ar fi prima dată, fiindcă nu-mi mai amintesc cine era criminalul :).

Continuă lectura →