Conceptul de marketing – activitate pentru elevi

Acest exercițiu este destinat să exploreze percepția elevilor privind rolul marketingului. Poate fi utilizat:

 doar ca un exercițiu introductiv

sau

– profesorul poate reveni la exercițiu după predarea lecției privind conceptul de marketing, revenire care permite eventuala modificare de percepție a elevilor privind rolul marketingului.

Elevii sunt solicitați să citească enunțurile despre marketing listate mai jos, să răspundă la întrebări și să-și argumenteze răspunsurile. Continuă lectura

Reclame

Domnișoara Brodie în floarea vârstei de Muriel Spark – recenzie

Despre autoare:

Muriel Spark (1918-2006) s-a născut la Edinburgh și a murit în Italia, la Florența. A scris proză, poezie, teatru, critică literară, literatură pentru copii. A publicat primul roman, The Comforters, în 1957.

A studiat în Edinburgh, iar, mai târziu, a petrecut câțiva ani în Africa Centrală, loc care i-a servit ca sursă de inspirație pentru primul său volum de povestiri, publicat în 1958. S-a întors în Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a lucrat pentru Ministerul de Externe, ocupându-se de propagandă.

A primit mai multe premii și distincții literare, iar în 1993, titlul de Dame Commander of the British Empire.

Cel mai cunoscut roman al lui Muriel Spark este, probabil, Domnișoara Brodie în floarea vârstei (1961), care a devenit popular și în adaptarea pentru teatru (1966) sau cinematografie (1969).

Despre carte:

domnisoara-brodie-in-floarea-varstei

Domnișoara Jean Brodie este profesoară la o școală de fete din Edinburgh, aflată „în floarea vârstei” sale, așa cum îi place să precizeze în repetate rânduri. Ea predă la gimnaziu și are un grup de șase fete, cunoscute ca fetele lui Brodie (Sandy, Jenny, Monica, Eunice, Mary si Rose), asupra cărora are o mare influență. Din cauza metodelor ei neconvenționale, domnișoara Brodie are adesea conflicte cu conducerea școlii. Ea își pregătește fetele pentru a deveni crème de la crème și le educă în spiritul liberului arbitru, încercând din răsputeri să nege importanța spiritului de echipă promovat de școală.

„Eu pun niște capete mature pe umerii voștri tineri, le spusese odată domnișoara Brodie, și toți elevii mei sunt crème de la crème .”

Domnișoara Brodie le duce pe „fetele ei” la teatru, la expoziții de artă și le invită la ceai, acasă la ea. În timpul orelor, așezate sub un ulm din curtea școlii, ea le povestește adesea fetelor despre iubirea ei din tinerețe. Asta le face pe fete să se întrebe dacă cei doi au avut vreodată un contact sexual, dar au ajuns repede la concluzia că nu, altfel ar fi trebuit să aibă un copil, nu?

Fetele domnișoarei Brodie știau multe despre avantajele cremei de întreținere a feței sau despre extractul de hamamelis, dar nu știau care este capitala Finlandei. Auziseră despre argumentele celor care susțineau că Biblia nu e adevărată, dar, cele mai multe dintre ele, socoteau pe degete, la fel ca domnișoara Brodie, de altfel.

Domnișoara Brodie simte o nevoie disperată de a influența viețile altora, de a conta, de a fi importantă, chiar dacă folosește pentru asta metode uneori neortodoxe. Ea se insinuează în mințile lor, încearcă să le controleze, sugerând chiar ca una dintre fete să aibă o relație sexuală cu profesorul de desen, de care era ea însăși îndrăgostită. Dar pentru că acesta era căsătorit, domnișoara Brodie nu vrea să fie amanta unui om cu familie, așa că îl ia ca substitut sexual pe profesorul de cor. Nu mi-a fost prea clar dacă profesorul de desen o iubea, la rândul său, chiar dacă domnișoara Brodie apărea în multe dintre desenele și picturile sale.

Tendințele fasciste ale domnișoarei Brodie au fost, în cele din urmă, trădate de una dintre cele șase fete, a fost nevoită să se pensioneze înainte de vreme și a murit fără să afle cine a trădat-o.

Personajul meu preferat este Sandy, cea de la zece ani, care se refugia adesea în lumea cărților și purta dialoguri imaginare cu personaje, reale sau literare. Împreună cu Jenny, Sandy a scris chiar o poveste a căreia protagonistă era domnișoara Brodie. Ea este și protagonista unor scene amuzante, mai ales atunci când vine vorba despre sex.

O carte interesantă, un personaj „în floarea vârstei”, așa cum repetă obsesiv, dar cred că se putea mai mult. Mi-ar fi plăcut, de exemplu, mai multe detalii despre școală și despre societatea din Edinburgh.

Evaluarea mea

  • Subiect         – interesant, dar parcă insuficient exploatat
  • Scriitură      –  o îmbinare reușită de umor cu tragic
  • Redactare    –  bună
  • Traducere    –  se putea mai bine
  • Copertă          banală
  • Goodreads   –  3/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici.

Lectură plăcută!

 

Întrebarea zilei #9

E bine și cu … fără uniforme, fără elevi de serviciu, fără auxiliare curriculare, fără telefoane mobile (Ups! Asta nu e bine, că s-au revoltat asociațiile de elevi). Numai să fim atenți ca de-atâta FĂRĂ, să nu ne pomenim într-o zi fără școală.

Da’ de Statutul profesorului se mai aude ceva?

Că cel al elevului își arată efectele, bune, rele, cum or fi, dar se văd. Și riscăm să avem o școală în care unii au doar drepturi, iar alții doar obligații. Ori în viața reală așa ceva nu s-egzistă, dragii mei.

Întrebarea zilei #6

De ce e nevoie de pază (înarmată!) la un examen practic fără miză?

E vorba de probele de competenţe din cadrul examenului naţional de bacalaureat, probe inutile atâta timp cât se finalizează cu calificative care nu folosesc la nimic şi a căror singură condiţie de promovare este să fii acolo.

#scoalacupistolullausa

11 întrebuințări ale unui profesor

  1. Să aprovizioneze clasa cu foi, pixuri și toate rechizitele de care ar putea fi nevoie la clasă.
  2. Să-i lase pe elevi să mănânce sau să meargă la baie exact când au ei chef, chiar dacă vine el (cheful :)) fix în timpul orei.
  3. Să născocească subiecte derutante pentru examenele naționale.
  4. Să înțeleagă odată că lecția lui, oricât de interesantă i s-ar părea, nu poate concura în niciun caz cu postările de pe Facebook.
  5. Să motiveze absențele elevilor, dacă se poate fără enervantele motivări cerute de regulament. Doar n-o fi uitat cum e să fii tânăr și să tropăie hormonii nerăbdarea în tine?
  6. Să se documenteze serios privind ultimele tendințe în modă, nu de alta dar să nu se mai mire de ultimele apariții pe coridoarele școlii.
  7. Să țină singur ședința cu părinții dacă nu e în stare s-o programeze atunci când au și părinții chef timp.
  8. În general, să-și păstreze sfaturile pentru el, că nu prea e nimeni curios de ele.
  9. Să-și completeze singur fișele de lucru, dacă ține neapărat, și dacă se întâmplă să fie mare criză de chef de lucru prin clasă. Și se întâmplă des.
  10. Să țină minte toate notele și absențele elevilor săi, în caz că sună vreun părinte, la ceas de seară, să se intereseze de ele.
  11. Să-i încurajeze pe elevi să-și exerseze îndemânarea la ultimele jocuri la modă, doar de-aia vin la școală să se joace, nu?

Teacher GIF - Find & Share on GIPHY

Dacă mai știi și alte întrebuințări ale unui profesor, scrie-le în secțiunea de comentarii.

De unde atâta intoleranță la un copil de 13 ani?

Intru, uneori, pe pagina de Facebook a unei eleve din clasa a VII-a, de la o școală din România. Nu nominalizez nici fata, nici școala, fiindcă nu asta e important. O să spun, mai degrabă, ce caut eu pe pagina ei. Vreau să aflu ce „năzbâtii” au mai făcut profesorii de la școala unde învață A. Că se pare că s-au adunat într-un singur loc cei mai incapabili, nepricepuți, neînțelegători, neorifesioniști, ne…, ne… profesori de pe planeta asta. Iar ea pare că sa aibă ce critica. Nu-i vorbă, că și galeria de suporteri de pe pagină o încurajează frenetic. Dacă îndrăznește careva să aibă o altă părere, chiar exprimată decent, este blocat imediat. Pentru că A. nu suportă să-i spună nimeni ce și cum scrie (cel puțin așa declară ea). Continuă lectura

Jurnalul unui elev: O seară în care am învățat niște chestii tari

De-o săptămână avem musafiri din Străinezia, elevi de la o școală pe care am vizitat-o în toamnă. Nu numai școala, și pe colegii noștri. Am petrecut câteva zile acasă la ei și acum a fost rândul lor să ne viziteze.

I-am distrat și noi cum am putut. Ne-au târât profele noastre să ne/le (nu prea mă pot hotărî cui) arate Timișoara, ca și cum nu aveam altceva mai bun de făcut. Mai erau și surde pe deasupra. Chiar dacă le spuneam din cinci în cinci secunde „mă plictisesc”, „mi-e foame”, „mi-e sete”, ele nu ne auzeam. Dă-i înainte cu tupeu: Catedrala, Opera, Piața Unirii, bla bla bla. Sau te pomenești că și-au activat modulul Ignore? Ar fi capabile de asta. Bine că s-a inventat mall-ul și am ajuns, în sfârșit, acolo. Continuă lectura

Subiectiv despre SuperBlog

Știi deja că m-am înscris și-n toamna asta în clasa SuperBlog, promoția 2016, că doar de o lună și ceva mi-ai citit operele temele pe care le-am primit de la sponsorii profesorii clasei. Chiar dacă încă nu s-a terminat, m-am gândit să-ți povestesc cum a fost, că vine Crăciunul și vremea altor povești.

superblog-logo-min

Curricula

Grea de tot, trebuie să recunosc. Așa cum Ministerul Educației crede că mintea unui elev trebuie să cuprindă chimie, istorie, biologie, limbi străine, contabilitate, matematică, marketing și alte celea, tot așa cei care au scris curricula pentru SuperBlog cred că-n tastatura unui superblogger trebuie să fie și gadgeturi auto și cărți și proiecte de case și flori și alieni și mâncare chinezească și … multe de tot. Nu mă plâng, știam asta când m-am înscris. În total, 24 de probe, cu teme dintre cele mai diverse. Continuă lectura

Casa din vis

Eu sunt HaiHui și mă întorc acasă după o zi obositoare la școală. De fapt nu mă cheamă așa, HaiHui e doar porecla pe care mi-au dat-o elevii mei fiindcă fac parte din gașca Călătorilor Pasionați. Se poate și mai rău, am un coleg pe care l-au botezat ZevZec, fiindcă … de fapt, habar n-am de ce l-au botezat așa.

Cotrobăiesc după chei, trec minute bune pînă le găsesc și reușesc să deschid ușa. Ce bine ar fi să pot da o comandă vocală prin telefon, după modelul „Sesam, deschide-te” și ușile să se deschidă singure. Aș economisi o grămadă de timp.

coming home
Sursa

Dacă te întrebi ce caut acolo jos, să știi că mă gândesc ce bine ar fi să am încălzire în pardoseală :). Dar n-am, așa că mă ridic și mă târăsc spre camera de zi, unde mă trântesc pe canapea. Dau drumul la televizor, să văd ce mai e prin țărișoară. Nimic nou sub soare (din păcate, nici sub nori), așa că parcă aud cum încep să se scorojească pereții de plictiseală. Opresc televizorul și stau o vreme cu ochii în tavan, fără mă gândesc la nimic. Adorm și încep să visez proiecte de case. Oare visul ăsta mi se trage de la pasiunea mea de a fotografia case peste tot unde merg sau de la grija că trebuie să zugrăvesc iar dacă se scorojesc pereții? Continuă lectura

7 lucruri pe care le-am aflat zilele astea (de pe net :))

  1. Am ratat (iar) şansa să avem o ţară ca afară, ca-n Canada sau ca-n Austria. Era cât pe ce să ne iasă!question_mark_serious_thinker_md_wm
  2. La coloana oficială s-a adăugat garda de onoare şi microbuzul cu desemnaţi miniştri. Şi e de bine. Săptămâna trecută era de rău. Măcar nu ne plictisim în țara asta.
  3. Guvernul francez încă n-a demisionat. Nici măcar ministrul care ar trebui să vadă cum de umblă unii cu bombe pe ei prin Paris.
  4. Iar s-au înmulţit bugetarii în România şi sunt câtă frunză, câtă iarbă, de nu mai ai loc de ei.
  5. Proprietarii clubului Colectiv şi pirotehnistul au fost eliberaţi.
  6. Profesorii s-au apucat iar să predea elevilor doar chestii nefolositoare şi plictisitoare.
  7. Nu mai sunt bani pentru salarii şi pensii. Iar???