Calendar de Advent: 24 de activități în familie

advent

Ce este Adventul?

Cuvântul Advent provine din limba latină (adventus înseamnă venire). Adventul începe în a patra duminică dinainte de Crăciun, așadar data lui diferă, de la an la an, între 27 noiembrie și 3 decembrie. În bisericile catolice, în fiecare dintre cele patru duminici se țin slujbe speciale, iar, acasă, oamenii aprind, pe rând, cele patru lumânări din coronița de Advent. Obiceiul coroniței de Advent este atât de frumos încât a fost preluat și de familii care nu aparțin comunităților catolice.

Adventul este celebrat în biserici încă din secolele V-VI și este o perioadă a liniștii sufletești, a bucuriei, menită să ne introducă în atmosfera sărbătorii de Crăciun.

Continuă lectura

Pastila de vorbă: Cum și de ce a apărut expresia OK?

Ce înseamnă OK?

OK, o abreviere asimilată unui cuvânt (probabil cel mai folosit cuvânt de pe planetă și împrumutat ca atare în multe limbi, inclusiv în limba română), provine din engleza americană și se ortografiază și ca okay, O.K. sau ok).

OK înseamnă acceptare, aprobare, acord, recunoaștere sau chiar indiferență. Aș zice că e un cuvânt versatil, poate însemna adecvat în contrast cu rău, dar și mediocru în contrast cu bun, poate indica îndoială, dar și confirmare. Este folosit ca adverb, adjectiv sau interjecție. Continuă lectura

MĂNUȘILE – instrumente de comunicare nonverbală

Azi privim mănușile mai mult pentru rolul lor de protecție (ne apără mâinile de frig, de viruși și de bacterii, de obiecte înțepătoare sau tăioase) sau pentru cel estetic. Chiar dacă germanii le denumesc Handschuh (pantof de mână), importanța pe care oamenii o dau mănușilor pare mult mai mică decât cea acordată pantofilor.

Dar, lucrurile nu au stat întotdeauna așa. De-a lungul timpului, mănușile aveau și un important rol comunicațional. Continuă lectura

Zile de Crăciun de Jeanette Winterson – o carte neașteptată

Despre autoare:

Jeanette Winterson (n.1959, Manchester) este o scriitoare britanică. Este, de asemenea, profesor de scriere creativă la Universitatea din Manchester. A fost crescută de o familie de evangheliști penticostali, iar la 15 ani a plecat de acasă. A lucrat ca vânzătoare de înghețată, îngijitaore la un ospiciu, asistentă la o firmă de pompe funebre. A studiat literatura engleză la Colegiul St. Catherine din Oxford.

Prima ei carte a fost publicată în 1985, iar, de atunci, cărțile ei s-au vândut în 18 țări. A câștigat mai multe premii literare.

Locuiește în Cotswolds, Marea Britanie.

Despre carte:

Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt ca să descriu cartea asta, acesta ar fi: NEAȘTEPTATĂ. Zile de Crăciun e o colecție de 12 povestiri și 12 rețete de Crăciun, așa încât m-am așteptat la povești, mai mult sau mai puțin siropoase, însoțite de rețete ale unor preparate mai mult sau mai puțin cunoscute. Ei bine, povestirile nu sunt deloc siropoase, iar rețetele sunt însoțite de secvențe de viață, unele chiar neașteptate. Continuă lectura

Simboluri ale Crăciunului – Bradul

Copacii, în sine, sunt obiecte sacre. Gândiți-vă la mărul din Grădina Edenului, la Frasinul lumii, Yggdrasil, venerat în mitologia nordică și germanică, la Stejarul druidic. În filmul Avatar a lui James Cameron apare un copac al zeiței, iar în opera lui Tolkien enții, copacii ce vorbesc și merg, sunt tăiați brutal deSaruman și de Orci, dușmani ai pădurii sacre.

Zile de Crăciun – Jeanette Winterson

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun, așa cum îl cunoaștem astăzi, își are originea în Germania, tocmai în secolul al XVI-lea, după unii chiar cu un secol mai devreme. La început, brazii erau decorați cu podoabe comestibile (nuci și mere) și, eventual, cu trandafiri din hârtie colorată. Lumânările au fost așezate în brad în secolul al XVIII-lea, fiind înlocuite mai apoi de luminițele de Crăciun care funcționau cu ajutorul curentului electric.

Există însă diverse teorii privind originea reală a acestui obicei. Utilizarea arborilor veșnic verzi pentru coroane sau jerbe care simbolizau viața veșnică era un obicei al vechilor egipteni, chinezi și evrei. A fost frecventă în rândul europenilor păgâni și a supraviețuit convertirii lor la creștinism. Popoarele din nordul Europei își decorau casele și hambarele, de Anul Nou, cu plante veșnic verzi, pentru a-l speria pe diavol, iar în timpul Crăciunului amenajau un copac pentru păsări.

În reprezentațiile medievale, puse în scenă în 24 Decembrie, în unele culturi, copacul era identificat cu Copacul Paradisului. În aceste piese, el era decorat cu mere, reprezentând fructul interzis și cu napolitane, ca simbol al Euharistiei și răscumpărării. Mai târziu, Copacul Paradisului a pătruns în casele oamenilor, iar merele au fost înlocuite cu bile roșii strălucitoare.

Obiceiul decorării bradului de Crăciun a devenit foarte popular în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este deja de notorietate faptul că prințul Albert, soțul de origine germană al reginei Victoria, a adus la obiceiul împodobirii bradului de Crăciun. Se pare că cei doi au fost primele celebrități care au pozat în fața bradului lor de Crăciun, la castelul Windsor, în 1848. E drept că n-a fost o fotografie, ci doar un desen, care a apărut în Illustrated London News.

Primii pomi de Crăciun vânduți în Statele Unite au fost aduși în New York în 1851, în ciuda opoziției puritanilor din Massachusetts, care dezaprobau acest obicei considerat păgân.

La începutul secolului al XX-lea, brazii de Crăciun și-au făcut apariția în diverse locuri publice, mai ales în piețele din marile orașe, în jurul lor organizându-se târguri de Crăciun.

Astăzi, există o mare varietate de decorațiuni pentru brad, unele având doar o valoare estetică, altele și cu una simbolică: ghirlande, acadele, globuri, jucării, luminițe, etc. În vârful bradului este așezat un înger, ca reprezentare a îngerului Gabriel sau o stea, simbolizând steaua de la Bethleem.

Calendar: 28 iulie

  • 1866 – S-a născut Beatrix Potter (d. 1943), scriitoare și ilustratoare engleză, autoarea a 30 de cărți, dintre care 23 pentru copii, cea mai cunoscută fiind povestea lui Peter Rabbit.
  • 1887 – S-a născut Henri-Robert-Marcel Duchamp (d.1968), pictor francez (a devenit cetățean american în 1955), sculptor, jucător de șah și scriitor, asociat cu cubismul și dadaismul, precum și cu arta conceptuală.
  • 1929 – S-a născut Jacqueline Kennedy Onassis (d. 1994) – jurnalistă, editor de carte, a fost soția lui John Fitzgerald Kennedy, cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite ale Americii și Prima Doamnă a Statelor Unite, din 1961 până în 1963, când JFK a fost asasinat la Dallas. În 1968, s-a căsătorit cu armatorul grec Aristotel Onassis, cu care a rămas împreună – deși aveau o căsnicie zbuciumată – până la moartea acestuia, în 1975.
  • 1655 – A murit Cyrano de Bergerac (n. 1619), poet, eseist și dramaturg francez, care l-a inspirat pe Edmond Rostand să scrie drama care-i poartă numele.
  • 1741 – A murit Antonio Vivaldi (n. 1678), compozitor italian;  a fost violonist, profesor și preot, născut în Veneția și considerat unul dintre cei mai importanți compozitori baroci.

Continuă lectura

Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini de Jean-François Solnon – recenzie

Despre autor:

Jean-François Solnon (n.1947) este un cunoscut istoric francez, doctor în istorie și litere profesor de istorie modernă la Universitatea din  Besançon. A publicat eseuri și biografii, pentru care a primit numeroase premii.

Despre carte:

Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini spune povestea a 11 perechi regale care au scris file de istorie, pe parcursul a 14 secole. De la împăratul Iustinian al Bizanțului și împărăteasa Teodora (sec.VI) până la țarul Rusiei, Nicolae al II-lea și țarina Alexandra (sec.XX). Așa cum se deduce ușor din titlu, nu sunt povești romantice, mai degrabă privesc aspectele politice și diplomatice ale căsătoriilor celor 11 cupluri. Abordare care mi-a permis să „fac cunoștință” cu personaje despre care nu știam nimic (Isabeau de Bavaria, de exemplu) și să aflu lucruri noi despre personajele care îmi erau cunoscute deja (Ludovic al XIII-lea și Ana de Austria).

istoria-cuplurilor-regale Continuă lectura

Eu și Moș Crăciun de Matt Haig

Despre autor:

Matt Haig (n.1975) este un jurnalist și scriitor britanic, despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Eu și Moș Crăciun este povestea magică a celor doi protagoniști ai primelor cărți din seria dedicată Crăciunului a lui Matt Haig. Eu, mai exact Amelia Wishart, adică Fetița care a salvat Crăciunul și Moș Crăciun, fost Nikolas sau Un băiat numit Crăciun.

O imposibilitate este doar o posibilitate pe care n-o înțelegi încă.

Cam așa e și cu cartea asta. Dacă credeai că e imposibil ca Matt Haig să mai scrie o poveste la fel de frumoasă ca primele două, ei bine, atunci n-ai înțeles câtă imaginație poate el avea :).

eu-si-mos-craciun

Continuă lectura

Un calendar literar de Crăciun

calendar-craciun

Dacă tot e vremea poveștilor și a calendarelor de Crăciun, uite aici câte o poveste pentru fiecare zi din decembrie până în Ajunul Crăciunului.

1. Poveste muzicală de Crăciun de Cristina Andone – dacă tot e Ziua Națională a României, să citim o poveste scrisă de o româncă

2. Misterul de Crăciun de Jostein Gaarder – un calendar de Crăciun în sine

3. Un altfel de Crăciun de John Grisham – vrei să afli ce se poate întâmpla dacă ai de gând să fentezi Crăciunul?

4. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine de Anne Fine – aventurile de Crăciun ale unei familii trăznite numeroase Continuă lectura

10 cărți pe care nu m-aș supăra să mi le aducă Moș Crăciun

carti-craciun

Am acasă un teanc uriaș de cărți necitite, am prieteni care se asigură mereu că am de citit o carte bună, librarul meu preferat are grijă ca lista să fie din ce în ce mai lungă, așa că nu duc lipsă de cărți, mai degrabă de timp să le citesc. Cu toate astea, nu m-aș supăra dacă Moș Crăciun mi-ar aduce niște cărți.

1. Păzea, se întoarce Moș Crăciun de Pascal Bruckner

Moș Crăciun a constatat într-o zi nu numai că nu-l mai iubeau copiii, dar nu mai era invitat nici la decernarea premiilor Oscar sau la Festivalul de la Cannes. De Marele premiu de la Formula 1 nici nu putea fi vorba. Șoc și groază!

Așa că s-a hotărât să lase specia umană în plata Domnului și dus a fost. Unde? habar n-am, tocmai de-aia trebuie să cites cartea, ca să aflu. Sper că se întoarce până la urmă, dacă ar fi să mă iau după titlu. Continuă lectura