Zile de Crăciun de Jeanette Winterson – o carte neașteptată

Despre autoare:

Jeanette Winterson (n.1959, Manchester) este o scriitoare britanică. Este, de asemenea, profesor de scriere creativă la Universitatea din Manchester. A fost crescută de o familie de evangheliști penticostali, iar la 15 ani a plecat de acasă. A lucrat ca vânzătoare de înghețată, îngijitaore la un ospiciu, asistentă la o firmă de pompe funebre. A studiat literatura engleză la Colegiul St. Catherine din Oxford.

Prima ei carte a fost publicată în 1985, iar, de atunci, cărțile ei s-au vândut în 18 țări. A câștigat mai multe premii literare.

Locuiește în Cotswolds, Marea Britanie.

Despre carte:

Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt ca să descriu cartea asta, acesta ar fi: NEAȘTEPTATĂ. Zile de Crăciun e o colecție de 12 povestiri și 12 rețete de Crăciun, așa încât m-am așteptat la povești, mai mult sau mai puțin siropoase, însoțite de rețete ale unor preparate mai mult sau mai puțin cunoscute. Ei bine, povestirile nu sunt deloc siropoase, iar rețetele sunt însoțite de secvențe de viață, unele chiar neașteptate. Continuă lectura

Simboluri ale Crăciunului – Bradul

Copacii, în sine, sunt obiecte sacre. Gândiți-vă la mărul din Grădina Edenului, la Frasinul lumii, Yggdrasil, venerat în mitologia nordică și germanică, la Stejarul druidic. În filmul Avatar a lui James Cameron apare un copac al zeiței, iar în opera lui Tolkien enții, copacii ce vorbesc și merg, sunt tăiați brutal deSaruman și de Orci, dușmani ai pădurii sacre.

Zile de Crăciun – Jeanette Winterson

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun, așa cum îl cunoaștem astăzi, își are originea în Germania, tocmai în secolul al XVI-lea, după unii chiar cu un secol mai devreme. La început, brazii erau decorați cu podoabe comestibile (nuci și mere) și, eventual, cu trandafiri din hârtie colorată. Lumânările au fost așezate în brad în secolul al XVIII-lea, fiind înlocuite mai apoi de luminițele de Crăciun care funcționau cu ajutorul curentului electric.

Există însă diverse teorii privind originea reală a acestui obicei. Utilizarea arborilor veșnic verzi pentru coroane sau jerbe care simbolizau viața veșnică era un obicei al vechilor egipteni, chinezi și evrei. A fost frecventă în rândul europenilor păgâni și a supraviețuit convertirii lor la creștinism. Popoarele din nordul Europei își decorau casele și hambarele, de Anul Nou, cu plante veșnic verzi, pentru a-l speria pe diavol, iar în timpul Crăciunului amenajau un copac pentru păsări.

În reprezentațiile medievale, puse în scenă în 24 Decembrie, în unele culturi, copacul era identificat cu Copacul Paradisului. În aceste piese, el era decorat cu mere, reprezentând fructul interzis și cu napolitane, ca simbol al Euharistiei și răscumpărării. Mai târziu, Copacul Paradisului a pătruns în casele oamenilor, iar merele au fost înlocuite cu bile roșii strălucitoare.

Obiceiul decorării bradului de Crăciun a devenit foarte popular în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este deja de notorietate faptul că prințul Albert, soțul de origine germană al reginei Victoria, a adus la obiceiul împodobirii bradului de Crăciun. Se pare că cei doi au fost primele celebrități care au pozat în fața bradului lor de Crăciun, la castelul Windsor, în 1848. E drept că n-a fost o fotografie, ci doar un desen, care a apărut în Illustrated London News.

Primii pomi de Crăciun vânduți în Statele Unite au fost aduși în New York în 1851, în ciuda opoziției puritanilor din Massachusetts, care dezaprobau acest obicei considerat păgân.

La începutul secolului al XX-lea, brazii de Crăciun și-au făcut apariția în diverse locuri publice, mai ales în piețele din marile orașe, în jurul lor organizându-se târguri de Crăciun.

Astăzi, există o mare varietate de decorațiuni pentru brad, unele având doar o valoare estetică, altele și cu una simbolică: ghirlande, acadele, globuri, jucării, luminițe, etc. În vârful bradului este așezat un înger, ca reprezentare a îngerului Gabriel sau o stea, simbolizând steaua de la Bethleem.

Calendar: 28 iulie

  • 1866 – S-a născut Beatrix Potter (d. 1943), scriitoare și ilustratoare engleză, autoarea a 30 de cărți, dintre care 23 pentru copii, cea mai cunoscută fiind povestea lui Peter Rabbit.
  • 1887 – S-a născut Henri-Robert-Marcel Duchamp (d.1968), pictor francez (a devenit cetățean american în 1955), sculptor, jucător de șah și scriitor, asociat cu cubismul și dadaismul, precum și cu arta conceptuală.
  • 1929 – S-a născut Jacqueline Kennedy Onassis (d. 1994) – jurnalistă, editor de carte, a fost soția lui John Fitzgerald Kennedy, cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite ale Americii și Prima Doamnă a Statelor Unite, din 1961 până în 1963, când JFK a fost asasinat la Dallas. În 1968, s-a căsătorit cu armatorul grec Aristotel Onassis, cu care a rămas împreună – deși aveau o căsnicie zbuciumată – până la moartea acestuia, în 1975.
  • 1655 – A murit Cyrano de Bergerac (n. 1619), poet, eseist și dramaturg francez, care l-a inspirat pe Edmond Rostand să scrie drama care-i poartă numele.
  • 1741 – A murit Antonio Vivaldi (n. 1678), compozitor italian;  a fost violonist, profesor și preot, născut în Veneția și considerat unul dintre cei mai importanți compozitori baroci.

Continuă lectura

Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini de Jean-François Solnon – recenzie

Despre autor:

Jean-François Solnon (n.1947) este un cunoscut istoric francez, doctor în istorie și litere profesor de istorie modernă la Universitatea din  Besançon. A publicat eseuri și biografii, pentru care a primit numeroase premii.

Despre carte:

Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini spune povestea a 11 perechi regale care au scris file de istorie, pe parcursul a 14 secole. De la împăratul Iustinian al Bizanțului și împărăteasa Teodora (sec.VI) până la țarul Rusiei, Nicolae al II-lea și țarina Alexandra (sec.XX). Așa cum se deduce ușor din titlu, nu sunt povești romantice, mai degrabă privesc aspectele politice și diplomatice ale căsătoriilor celor 11 cupluri. Abordare care mi-a permis să „fac cunoștință” cu personaje despre care nu știam nimic (Isabeau de Bavaria, de exemplu) și să aflu lucruri noi despre personajele care îmi erau cunoscute deja (Ludovic al XIII-lea și Ana de Austria).

istoria-cuplurilor-regale Continuă lectura

Eu și Moș Crăciun de Matt Haig

Despre autor:

Matt Haig (n.1975) este un jurnalist și scriitor britanic, despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Eu și Moș Crăciun este povestea magică a celor doi protagoniști ai primelor cărți din seria dedicată Crăciunului a lui Matt Haig. Eu, mai exact Amelia Wishart, adică Fetița care a salvat Crăciunul și Moș Crăciun, fost Nikolas sau Un băiat numit Crăciun.

„O imposibilitate este doar o posibilitate pe care n-o înțelegi încă.”

Cam așa e și cu cartea asta. Dacă credeai că e imposibil ca Matt Haig să mai scrie o poveste la fel de frumoasă ca primele două, ei bine, atunci n-ai înțeles câtă imaginație poate el avea :).

eu-si-mos-craciun

Continuă lectura

Un calendar literar de Crăciun

calendar-craciun

Dacă tot e vremea poveștilor și a calendarelor de Crăciun, uite aici câte o poveste pentru fiecare zi din decembrie până în Ajunul Crăciunului.

1. Poveste muzicală de Crăciun de Cristina Andone – dacă tot e Ziua Națională a României, să citim o poveste scrisă de o româncă

2. Misterul de Crăciun de Jostein Gaarder – un calendar de Crăciun în sine

3. Un altfel de Crăciun de John Grisham – vrei să afli ce se poate întâmpla dacă ai de gând să fentezi Crăciunul?

4. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine de Anne Fine – aventurile de Crăciun ale unei familii trăznite numeroase Continuă lectura

10 cărți pe care nu m-aș supăra să mi le aducă Moș Crăciun

carti-craciun

Am acasă un teanc uriaș de cărți necitite, am prieteni care se asigură mereu că am de citit o carte bună, librarul meu preferat are grijă ca lista să fie din ce în ce mai lungă, așa că nu duc lipsă de cărți, mai degrabă de timp să le citesc. Cu toate astea, nu m-aș supăra dacă Moș Crăciun mi-ar aduce niște cărți.

1. Păzea, se întoarce Moș Crăciun de Pascal Bruckner

Moș Crăciun a constatat într-o zi nu numai că nu-l mai iubeau copiii, dar nu mai era invitat nici la decernarea premiilor Oscar sau la Festivalul de la Cannes. De Marele premiu de la Formula 1 nici nu putea fi vorba. Șoc și groază!

Așa că s-a hotărât să lase specia umană în plata Domnului și dus a fost. Unde? habar n-am, tocmai de-aia trebuie să cites cartea, ca să aflu. Sper că se întoarce până la urmă, dacă ar fi să mă iau după titlu. Continuă lectura

100 de personalități feminine românești

personalitati-feminine

De-a lungul timpului, româncele s-au remarcat în diverse domenii și pentru asta le admirăm mult. Iar celor din prezent, cred că ar trebui să le spunem cât de mult le prețuim, nu doar atunci când devin subiectul unui trist Breaking News. Cred că asta le-ar bucura mai mult decât orice dovezi de recunoștință formale, dar prea târzii.

Și dacă tot e Anul Centenarului, am lansat cititorilor blogului provocarea să întocmim o listă cu cele mai prețuite 100 de românce. Și iată ce a ieșit (pe domenii și în ordine alfabetică):

Personalități ale științei 

1. Ana Aslan (1897-1988) – medic specialist în gerontologie, inventatoarea produselor geriatrice Gerovital și Aslavital. Continuă lectura

Casa de la Marginea Nopții de Catherine Banner – recenzie

casa-de-la-marginea-noptii

Despre autoare:

Catherine Banner (n.1989) este o autoare britanică, născută la Cambridge, unde a studiat la Fitzwilliam College. A lucrat ca profesoară la liceu în Durham. Pe când avea 14 ani și era încă elevă, a început să scrie The Eyes of a King, prima carte din trilogia The Last Descendants.

A publicat primul său roman pentru adulți, Casa de la Marginea Nopții, a fost publicată în 2016. A fost tradusă deja în 22 de limbi.

În prezent, locuiește în Torino, Italia, împreună cu soțul ei.

Despre carte:

Mi-a plăcut Casa de la Marginea Nopții, de la prima până ultima pagină. este o extraordinară saga a patru generații, o poveste despre iubire, miracole, relații reușite și relații destrămate, secrete adânc ascunse, dar cunoscute de toată lumea, și legături care au adus laolaltă sau au separat oameni. Continuă lectura

Povestea florii-soarelui

floarea-soarelui

Floarea-soarelui (Helianthus) este o plantă anuală din familia Asteraceae (cu peste 70 de specii), cultivată pentru semințele sale bogate în ulei, dar și ca plantă decorativă. Este originară din America de Nord (cu excepția a trei specii originare din America de Sud), iar în Europa a fost cultivată ca plantă decorativă, până în 1835, când a fost descoperită presa pentru ulei.

Cei mai mari producători de floarea-soarelui sunt Argentina, Rusia, Ucraina, Franța, Statele Unite ale Americii și China.

floarea-soarelui Continuă lectura