10 cărți pentru pasionații de călătorii

10 cărți pentru pasionații de călătorii

Marile mele pasiuni sunt cărțile și călătoriile. Sau călătoriile și cărțile, fiindcă n-aș putea spune care dintre ele ar trebui să fie prima. Îmi place mult să citesc, dar la fel de mult și să călătoresc, așa că încerc să combin cele două pasiuni ale mele. Întotdeauna când călătoresc am o carte la mine, ca să nu pierd nicio clipă liberă fără să citesc măcar o pagină sau două. Pe de altă parte, îmi place mult să călătoresc prin lume, călăuzită de imaginația scriitorilor și, eventual, de personaje interesante. Și, cînd ultima pagină a fost citită, să pot spune „Am fost acolo!”. Continuă lectura

Reclame

São Bento – gara pe care ar trebui s-o vizitezi

Atunci când vine vorba despre gară, te gândești, desigur, la un loc de unde poți să iei trenul ca să te duci în vacanță. Sau, dimpotrivă, locul unde te aduce trenul când te întorci acasă. Sau unde schimbi trenul spre altă destinație. Dacă ar fi s-o întrebi pe Wikipedia (oare Wikipedia is a she?) ți-ar răspunde că o stație de cale ferată (sau gară, propriu: clădirea de călători) este punctul de acces al călătorilor și/sau mărfurilor la calea ferată, în plus stația tehnică pentru mișcarea și formarea trenurilor, cu măcar două linii și un macaz. Și atunci de ce te-ai apuca să vizitezi o gară? Pentru că gara São Bento sau  Estação de São Bento cum îi zic portughezii, nu este o gară ca toate altele. Ea nu este celebră pentru trenurile care vin și pleacă de acolo spre/din împrejurimile orașului Porto, ci pentru că este o adevărată operă de artă. Nu știu dacă e cea mai frumoasă gară din lume, cum pretind unii, dar cu siguranță e cea mai frumoasă gară pe care am văzut-o eu. Și am văzut-o nu pentru că am ajuns la São Bento atunci când am venit cu trenul de la Lisabona (la gara Campanhã am „aterizat”), ci pentru că m-am dus s-o văd, ca pe orice obiectiv turistic. Continuă lectura

10 motive pentru care m-am îndrăgostit de Porto

1. Gara albastră aka Gara São Bento, situată în centrul orașului și inaugurată în 1916. Este cunoscută pentru că este decorată cu plăci de azulejos, reprezentând scene din istoria Portugaliei

2. Casele pitorești, una mai frumoasă ca alta

3. Cele 6 poduri care traversează râulPicMonkey Collage 14. Ambarcațiunile de pe râul Douro, pentru transportul vinului de Porto sau al turiștilor, după caz

5. Serile liniștite pe malul râului – poți savura un vin bun, o sangria sau poți admira pescărușii

6. Via Catarina, zona de shopping din centrul orașului

PicMonkey Collage7. Cafeneaua Majestic, unde se spune că un oaspete frecvent era J.K. Rowling, autoarea celebrei serii Harry Potter

8.Terasele din Ribeira, unde poți petrece seri plăcute în compania prietenilor

9. Piațetele, locuri foarte potrivite să-ți tragi sufletul în goana ta prin oraș

10. Frumoasele costume tradiționale portugheze.

PicMonkey Collage2

De 3 ori Porto

1. Porto – orașul cu nume de vin

Vinurile roșii provenite din valea râului Douro au fost apreciate încă din epoca romană iar în 1860, un comerciant englez amestecat vinul roșu cu puțin alcool distilat și a obținut astfel un aperitiv foarte căutat (porto) pe piața britanică. Rețeta a fost apoi modificată, dar porto a rămas la fel de căutat, mai ales pe piața britanică. După Brexit, probabil că va fi ceva mai scump :).

Vinul de Porto se obține din struguri proveniți din regiunea Douro, situat la aproximativ 100 km de Porto. Chiar dacă este produs din struguri din regiunea Douro și este învechit în cramele din Vila Nova de Gaia, vinul a început să fie cunoscut ca vin de Porto, încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. El pleacă în lumea întreagă din marile antrepozite din suburbia sudică Vila Nova de Gaia. Vinul era adus din Alto Douro în crame cu niște bărci numite rabelo, amabarcațiuni tipice pentru râul Douro, construite cu un amestec de tehnici nordice, mediteraneene și orientale, adaptate zone și transportului vinului. Bărcile aveau o lungime între 19 și 23 m și era manevrate de echiapje formate din 6-7 oameni. Începând cu 1961, odată cu introducerea energiei hidraulice, bărcile rabelo sunt folosite doar pentru plimbarea turiștilor pe râul Douro. Continuă lectura

Porto – un oraș colorat

Puțină istorie

Romanii au ridicat o așezare comercială, la 6 km de gura de vărsare a râului Douro în Oceanul Atlantic. Asta s-a întâmpla prin 200 î.Hr. I-au spus Portus Cale, de la portus care înseamnă port și cale care poate veni de la kalós (frumos în greacă), de la canāles (canale în latină) sau de la rădăcina galică qel, qal (a ascunde). Eu cred că e valabilă prima variantă, adică port frumos. Oricare ar fi etimologia, Porto a dat numele său unui vin și chiar Portugaliei.

Așezarea s-a extins pe ambele maluri ale râului, iar sub conducerea vizigoților a devenit sediu de episcopie. A urmat stăpânirea maură, timp de 300 de ani, după care Porto a devenit prima capitală a comitatului Portugalia. Regatul Portugaliei s-a extins apoi până la frontierele actuale.

Orașul medieval nu a fost ușor de construit, clădirile fiind ridicate pe terase dăltuite în granit. Catedrala, care domină și astăzi orașul ca o fortăreață medievală, a fost ridicată în secolul al XII-lea, într-un stil arhitectonis inițial romanic și, mai târziu, gotic. Continuă lectura

Guimarães – locul unde s-a născut Portugalia

Aici s-a născut Portugalia

Guimarães este un orășel pitoresc din districtul Braga, în nord-vestul Portugaliei, cunoscut și ca leagăn al națiunii portugheze sau locul unde s-a născut Portugalia. Asta pentru că aici s-a născut, în 1143, Afonso Henric, primul rege al Portugaliei și pentru că în apropiere de Guimarães a avut loc bătălia de la São Mamede (1128), în urma căreia s-a fondat regatul Portugaliei.

20160531_135451-min

Astăzi, turiștii au luat locul cavalerilor și conților și Guimarães este un orășel tihnit unde, mai întâi, trebuie să vizitezi palatul conților de Braganza și castelul vechi de 1000 de ani. Continuă lectura

Case din lumea largă – Portugalia

PORTO

67-min Continuă lectura

Ce să faci două zile în Lisabona

Dacă ajungi pentru două zile în Lisabona, cred că n-ar trebui să ratezi câteva experiențe locale.

1. Mănăstirea Jeronimos

Vizitează Mănăstirea Jeronimos (Mosteiro dos Jerónimos), veche de 500 de ani, în patrimoniul UNESCO, începând cu 1983. Este una dintre puținele clădiri importante care a „supraviețuit” marelui cutremur din 1755.

Mănăstirea a fost construită în stilul gotic târziu, cunoscut sub numele de manuelin (un amestec de arhitectură gotică, maură și indiană). Construcția, cu trei nave din gresie gri, a început în anul 1501 și i-au fost alocate sume importante de bani provenite, în mare parte, din comerțul cu mirodenii. Regele Manuel a hotărât ca mănăstirea să fie ocupată de călugării Ordinului Sf. Jeronimo, care urmau să se roage pentru sufletul său dar și pentru navigatorii care plecau să descopere Lumea Nouă. Aici, în apropierea locului din care a plecat în primul său voiaj, este înmormântat Vasco de Gama (1460-1524), primul european care a ajuns în India pe mare.

 

Continuă lectura

Lello – cea mai frumoasă librărie din lume?

Unul dintre locurile pe care îmi propusesem să le văd neapărat în Porto a fost librăria Lello. Și asta pentru că am citit că e una dintre cele mai frumoase librării din lume, după unii și una dintre cele mai vechi din Europa sau din lume (părerile par împărțite :)). Și pentru că fotografiile pe care le-am văzut m-au convins că nu trebuie s-o ratez.

Librăria a fost fondată în 1906 de doi frați pasionați de cărți, Jose și Antonio Lello. De la deschidere și până în zilele noastre, Lello a fost un punct de atracție pentru oameni de cultură, pentru scriitori celebri și pentru cititorii lor, ca să nu mai vorbim de turiștii care vizitează Porto.

Programul pe care l-am avut în Porto a fost unul destul de încărcat, dar într-o după-amiază am pornit spre librărie. Am alergat mai degrabă decât am mers și, la 7,20 am fost în fața librăriei. Așa că am avut doar 10 minute la dispoziție până la ora închiderii.

Am cumpărat bilet de intrare (3 euro) și am intrat în grabă. Celebra fațadă neogotică era ascunsă după doi copaci, dar mai ales după niște placaje uriașe, fiindcă părea să fie în renovare. Apropo de biletul de intrare, poți să recuperezi suma din contravaloarea unei cărți pe care o cumperi din librărie. E valabil doar pentru cărți, nu pentru suveniruri. Decizia de a percepe o taxă de intrare a fost luată de conducerea librăriei după ce au constatat că foarte mulți turiști intrau, pozau ce pozau și apoi plecau fără să cumpere nimic. Inteligentă mișcare, după părerea mea. La urma urmei e o afacere, nu un muzeu public, nu? Continuă lectura