Drumuri prin memorie de Octavian Paler – amintiri din călătoriile unui anticălător

In fond, sunt un anticălător. E un adevăr pe care l-am verificat de prea multe ori ca să-l mai pun la îndoială, deşi pare ciudat şi anacronic azi. Oricât aş invidia la alţii plăcerea de a voiaja, pentru mine orice călătorie rămâne o dificultate.

Nu te-ai aştepta de la cineva care se caracterizează ca un anticălător să scrie o carte cu memorii de călătorie. Octavian Paler nu numai că a făcut-o, dar a scris o carte în care amintirile din călătorii sunt îmbogăţite de reflecţii personale, analize, comparaţii şi referiri literare sau artistice.

Volumul de memorii are trei părţi, corespunzătoare celor trei ţări pe care le evocă autorul: Egipt, Grecia şi Italia.

Eu am abordat diferit lectura celor trei părţi, în funcţie de modul în care mă raportez la cele fiecare ţară. In Egipt nu am fost niciodată, deşi visez la o călătorie pe malurile Nilului încă de prin clasa a cincea, pe cānd atât Grecia cât şi Italia, nu numai că le-am vizitat de mai multe ori, dar sunt şi destinaţii mele preferate de călătorie. Continuă lectura

Bucuria vieții de Irving Stone – o călătorie în căutarea destinului (2)

Bucuria vieții este povestea unei părți din viața lui Vincent van Gogh, mai exact de la vârsta de 22 de ani, când lucra la Galeriile Goupil la Londra până la sinuciderea sa, când avea 37 de ani.

Prima parte a călătoriei lui Vincent van Gogh a avut loc în Olanda și în Belgia, după care pictorul a decis să se mute în Franța. Mai exact la Paris.

Călătoria în căutarea destinului: Franța

Sfătuit de fratele său, Theo, și dezamăgit de nereușitele de la Haga, Vincent se decide să plece la Paris. Continuă lectura

Bucuria vieţii de Irving Stone – o călătorie în căutarea destinului (1)

Bucuria vieții este povestea unei părți din viața lui Vincent van Gogh, mai exact de la vârsta de 22 de ani, când lucra la Galeriile Goupil la Londra până la sinuciderea sa, când avea 37 de ani.

Este o carte a cărei lectură poate avea mai multe abordări. Poate fi citită de cei care vor să afle povestea vieții lui van Gogh, de cititorii pasionați de romanele psihologice sau de cei cărora le place ficțiunea istorică.

Pentru că eu cunoșteam foarte bine povestea vieții lui Vincent van Gogh, am avut o altă abordare, am ales să o citesc ca pe o carte de călătorie și să mă concentrez mai mult asupra locurilor prin care a trecut marele pictor.

Zundert, Olanda – locul în care a început călătoria

Călătoria lui Vincent van Gogh în căutarea destinului său a început în 1853, Zundert, un sătuc din regiunea Brabant, unde tatăl său era paroh.

Casa de lemn a parohului din Zundert, în care venise pe lume Vincent, se înălța în piață și avea în spate o grădină cu salcâmi, tăiată de câteva poteci ce despărțeau straturile de flori întreținute cu grijă. Biserica, o clădire mică de lemn, se găsea chiar în fundul grădinii, ascunsă printre pomi. Zidurile laterale aveau câte două ferestruici gotice, din sticlă obișnuită, iar înăuntru, pe podeaua de lemn, se înșirau vreo douăsprezece bănci tari și câteva tipsii pentru jar, prinse în pardoseală, ca să se încălzească enoriașii. era un lăcaș de închinăciune simplu și auster, pătruns de spiritul lui Calvin și al reformei lui.

Continuă lectura

Maraton cu afine

De obicei, nu particip la aşa-numitele maratoane de lectură, cel puţin din două motive  In primul rând, citesc în ritmul meu propriu şi nu-mi place să fac asta sub presiunea timpului. In al doilea rând, prefer să am libertatea de a alege ce să citesc, fără să fiu limitată de vreo listă, cu atât mai puţin de una kilometrică.

Zilele trecute, am dat însă, într-un grup de Facebook pe care-l mai vizitez, din când în când, de un maraton de iulie, care mi s-a părut chiar simpatic, aşa că am zis să-l încerc. I-am spus maratonul afinelor, fiindcă e inspirat dintr-o rețetă de smoothie de afine, și iată ce ne propune:

1. O carte cu coperta mov ca afinele (eu zic că merge și albastru închis, de la blueberry)
2. O carte cu coperta albă ca laptele
3. O carte cu o poveste de dragoste, dulce ca mierea
4. O carte de minim 500 de pagini (să respectăm cantitățile din poză 😄)
5. O carte cu un subiect nu tocmai plăcut – dramă, ficțiune istorică sau orice altceva considerați că se încadrează.
Iată alegerile mele:

Continuă lectura

Jurnal de arădean #2

Am fost aseară la lansarea unei cărţi apărute la Editura Polirom. Viaţa şi întoarcerea unui Halle pe numele ei, carte scrisă de timişoreanul Alexandru Potcoavă. Locul faptei: primitorul spaţiu al Librăriei Corina. Participanţii: câţiva – foarte puţini – rătăciţi prin zonă, dacă e să mă iau după viteza cu care s-au făcut nevăzuţi la sfârşit.

N-am simţit bucuria de a participa la un astfel de eveniment, niciun vibe care să te facă să te rupi de lumea de afară şi să te conectezi la lumea imaginată de autor, mai ales că acţiunea se întâmplă (şi) în zona noastră geografică. Şi cum să te rupi de lumea de afară când năvăleşte ea peste tine sub forma unei doamne cu telefonul dat pe difuzor? Trebuie să fii arădean să dai buzna într-o librărie cu zgomotul la purtător!

Participarea restrânsă şi grăbită a confirmat, o dată în plus, că nu există în Arad o comunitate a iubitorilor de carte. Una care să zăbovească la o vorbă (plus ceva de-ale gurii, cu generozitate oferite de gazdă). Şi nu mă refer aici la comunitatea scriitorilor arădeni, despre care am auzit că există, ci la cititorul obişnuit, cel care face din lectură o pasiune.

Aradul se laudă cu două universităţi, şcoli, are o bibliotecă plus câteva instituţii culturale. Unde era toată lumea aseară?

Nu e de mirare că lansările de carte sunt atât de rare în Arad, din moment ce publicul nu prea e doritor să participe. Şi chiar cei care o fac, e pentru că se cunosc cu autorul. De data asta, cred că autorul e prea tânăr ca să trezească curiozitatea arădenilor preocupaţi şi ocupaţi cu cartea, uşor trecuţi nu doar de prima tinereţe pe care i-am văzut la alte lansări.

Despre carte o să vă povestesc după ce o citesc (sigur nu atât de amănunţit cum a făcut-o doamna care a prezentat-o aseară), deocamdată vă invit să treceţi pragul librăriei Corina şi s-o cumpăraţi. Nu uitaţi să luaţi înainte telefonul de pe difuzor! Nu e nimeni curios să vă audă conversaţiile.

Coperta unei cărți – este sau nu importantă?

Ideea să scriu (iar) despre copertele (coperțile?) de cărți mi-a venit după ce am văzut la CitestEmil imaginile cu trei ediții – una în limba română – ale unei cărți Are el un obicei, care-mi place mult, să ne arate, spre comparație, copertele mai multor ediții ale câte unei cărți. Deşi îmi place să le văd, trebuie să recunosc că aproape de fiecare dată îmi dă cu virgulă. In defavoarea ediției româneşti. Şi mă face să mă întreb de ce editurile româneşti nu prea acordă atenție copertelor cărților pe care le scot pe piață. Cu unele excepții, evident.

Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi în librăria Waterstone din Amsterdam. Cărțile stăteau aliniate frumos, una mai atrăgătoare şi promiţătoare ca alta. Preferata mea a fost, of course, secțiunea dedicată Agathei Christie. Incredibil ce coperte! Dacă aş fi putut, aş fi luat toate cărțile alea acasă! Din păcate … avion. Şi bagaj de cabină …

Continuă lectura

Călătorii prin Europa de Bill Bryson – recenzie


Despre autor:

Bill Bryson (n.1951, SUA) este un autor anglo-american despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

calatorii-prin-europa Continuă lectura

Provocarea lunii februarie – o carte care te-a DEZAMĂGIT

Cărțile lui Cupidon – ziua 18

Sunt mai multe cărți care m-au dezamăgit, nu neapărat pentru că mi s-au părut cărți proaste, ci pentru că eu aveam cu totul alte așteptări. Ața e și cazul romanului Cumpătarea scris de Maria Duenas, care a semnat și Iubirile croitoresei, o carte care mi-a plăcut mult de tot.

Cumpătarea-Maria-Duenas

Dacă vrei să afli ce alte cărți m-au dezamăgit, citește articolul 10 cărți care m-au dezamăgit.

Pe tine ce cărți te-au dezamăgit?

Provocarea lunii februarie – o carte în miniatură

Cărțile lui Cupidon – ziua 15

mic-dejun-la-tiffany

Dintre miniaturile livrești din biblioteca mea, am ales o carte foarte cunoscută, Mic dejun la Tiffany de Truman Capote, roman apărut la Editura Polirom. O carte bună (și care arată foarte bine), pe care o poți ține într-o mână și o citești cât ai clipi (mai ales că are și litere mari și o nuanță odihnitoare a paginii, elemente importante de care mulți editori nu țin seama).

Ultimul dintre Tudori de Philippa Gregory – recenzie

ultimul-tudor

Despre autoare:

Philippa Gregory (n.1954) este o celebră autoare britanică de romane istorice despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Cu ceva timp în urmă, când am citit Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor de Brandy Purdy mă întrebam, cumva retoric, ce-ar putea să scoată Philippa Gregory din povestea celor trei surori Grey? Habar n-aveam că răspunsul nu se va lăsa prea mult așteptat și că va apărea sub numele Ultimul dintre Tudori. Apropo de nume, e o traducere a numelui romanului în limba engleză, The Last Tudor, dar în română parcă sună cumva ciudat, mai ales că ultimul dintre Tudori e, de fapt, ultima, adică o femeie. Mai exact, regina Elisabeta I, deși ultimul paragraf al romanului sugerează că cea mai mică dintre surorile Grey ar fi ultima dintre Tudori. Continuă lectura