Despre autoare:

Tracy Chevalier (n.1962) este o scriitoare născută în Statele Unite ale Americii și naturalizată în Marea Britanie, despre care am scris aici.

Despre carte:

Fata cu cercel de perlă  a lui Johannes Vermeer este unul dintre cele 35 de tablouri rămase în urma pictorului olandez și, probabil cel mai celebru. Olandezul Vermeer și italianul Rafael sunt pictorii mei preferați, iar dacă ar fi să fac un clasament (de amator, desigur) al tablourilor care-mi plac cel mai mult, Fata cu cercel de perlă ar ocupa primul loc. E atâta frumusețe, gingășie și mister în pictura asta, încât mi-a plăcut din prima secundă în care am văzut o reproducere.

Fata cu cercel de perlă a romancierei Tracy Chevalier este un roman de ficțiune istorică, despre creația picturii lui Vermeer și care încearcă să răspundă la întrebarea „Cine a fost fata pe care a imortalizat-o pictorul?” Despre viața personală a lui Vermeer se știu relativ puține lucruri, așa că a fost loc suficient pentru ficțiune.

Fata cu cercel de perlă este un roman de atmosferă, care lasă cititorul să pătrundă în intimitatea caselor olandeze de secol XVII și să-și facă o idee bine conturată despre viața locuitorilor din orașul Delft, unde se petrece acțiunea.

Unii spun că e un roman de dragoste. O dragoste unilaterală aș zice eu, Griet fiind îndrăgostită de stăpânul său, dar în ce-l privește pe acesta, lucrurile sunt discutabile, din punctul meu de vedere. E adevărat că, la un moment dat, Vermeer încearcă o apropiere fizică de Griet și o mângâie pe obraz, dar cred că a fost, mai degrabă, dragostea pentru pictura căreia îi era model, decât pentru fată.

Fata cu cercel de perlă nu e singurul tablou despre care e vorba în romanul lui Tracy Chevalier. Au mai fost evocate Vedere din Delft, Fata cu paharul de vin, Lăptăreasa, Concertul, Fata care scrie, Femeia cu carafa.

Personajele

Griet este o tânără care, după ce tatăl său își pierde vederea și nu mai poate lucra ca faianțar, se angajează ca servitoare în casa familiei Vermeer. Adaptarea este dificilă, mai ales că nici unul dintre membrii familiei nu o primesc cu simpatie și cu atțt mai mult cu cât este o familie catolică, Griet provenind dintr-una protestantă. Singura care-i arată uneori bunăvoință este Maria Thins, mater familias. Griet face curățenie în atelierul pictorului, o însărcinare dificilă fiindcă nu are voie să miște niciun lucru de la locul lui, atunci când maestrul lucrează la un tablou. Deși pictorul este o prezență foarte discretă, Griet reușește să se apropie și chiar să se îndrăgostească de el.

Maria Thins, soacra lui Vermeer, conducea, cumva din umbră, casa Vermeer și era o „persoană obișnuită să aibă grijă de cei care nu erau la fel de abili ca ea”. Inclusiv de fiica ei, Catharina, care părea că nu poate duce nimic la bun sfârșit. În afară de a naște copii, unul după altul. Este energică, înțeleaptă și nu se sfiește să ascundă unele lucruri de fiica sa, ursuza și veșnica gravida Catharina, atunci când interesel familiei o cer. Din colțul în care stă și fumează pipă, Maria Thins trage sforile întregii familii.

În ce-l privește pe Vermeer însuși, deși personalitatea lui domină întreaga poveste, el rămâne până la sfârșit un personaj misterios, chiar și pentru Griet, personajul principal și naratorul poveștii. Nu i se spune niciodată pe nume, este pomenit doar ca „el”, ca și cum ar fi o fantomă care plutește prin casă. Foarte rar participă la viața de familie, fie este plecat prin oraș fie, cel mai adesea este înfățișat în atelierul său, aflat la ultimul etaj al casei, unde nici măcar soția sa nu are voie să pătrundă. Cocoțat în turnul său de fildeș, Vermeer domină întreaga familie și este preocupat numai de picturile sale. Un personaj egocentric, căruia nu-i pasă prea mult de cei din jurul lui. Împrumută bijuteriile soției sale ca să-și împodobească modelele cu ele, iar când aceasta se opune, le subtilizează cu ajutorul soacrei sale. Când o pictează pe Griet, o pune să-și facă găuri în urechi ca să-și pună cerceii de perle. Și chiar dacă nu se vede decât o ureche, el o chinuie oblingând-o să le găurească pe ambele. Un geniu cu siguranță, dar un personaj fără caracter, la fel de sigur (în romanul lui Tracy Chevalier, fiindcă nu putem ști cât e adevăr și cât ficțiune).

„Când am făcut curat în atelier n-am văzut nimic care să-mi arate că el fusese acolo. Nu se schimbasenimic, paletele erau curate, pictura însăși părea neatinsă. Dar simțeam că el fusese acolo.”

Celelalte personaje, Catharina, fiicele familiei Vermeer, servitoarea Tanneke, măcelarul Pieter sau părinții lui Griet, își ocupă și ele locul în această poveste picturală ca într-un puzzle colorat.

Evaluarea mea

• Subiect            – interesant, posibila geneză a unui tablou celebru
• Scriitură         – lejeră, accesibilă, ușor de parcurs, fără figuri de stil
• Redactare       – foarte bună
• Traducere       – foarte bună
• Copertă           – frumoasă
• Goodreads       5/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici, aici sau aici.

Lectură plăcută!