O provocare fotografică – Anotimpurile orașului

Cum arată oraşul vostru iarna? Dar primăvara, vara sau toamna?

Provocarea de azi are ca temă „Anotimpurile oraşului”. Vă provoc să postaţi pe blog sau pe reţelele de socializare câte o poză cu oraşul vostru în fiecare anotimp, cu hashtagul #AnotimpurileOrașului. Dacă se poate ca poza să fie din acelaşi loc, cu atât mai bine.

Lăsaţi apoi link-ul postării în secţiunea de comentarii de mai jos, ca să vedem şi noi pozele. Şi nu uitaţi să mă etichetaţi, ca să nu ratez nicio postare! 😊

Termen: ultima zi a lunii.

Frecvenţa provocării: trimestrial (ianuarie, aprilie, iulie, octombrie).

Spor la pozat și la postat!

Nu uitați nici de:

O provocare fotografică: O carte pe lună

10 cărţi cu nume de ORAȘE în titlu (2)

1. Trădare la Veneţia de Steve Berry

„Din cenușa fostei URSS, o nouă națiune a prins puteri – fostele republici sovietice s-au unit în Federația Central-Asiatică. La cârma ei se află ministrul suprem Irina Zovastina, un despot viclean, cu un fler deosebit pentru politica și o ambiție de neînfrânt de a-l depăși pe Alexandru cel Mare drept ultimul mare cuceritor din istorie. Sprijinită de o cabală secretă de moguli, Federația a strâns un arsenal înfricoșător de arme biologice. Având puterea de a decima alte națiuni după bunul plac, doar un singur lucru o reține pe Zovastina de a declanșa marșul mortal spre cucerirea lumii – un ser miraculos, cu puteri vindecătoare, ținut secret de-a lungul secolelor și îngropat împreună cu rămășițele mumificate ale lui Alexandru cel Mare într-un mormânt pierdut de mai bine de 2000 de ani. Împreuna, Cotton Malone, fostul agent al Departamentului de Justiție american, și partenera sa, aventuriera Cassiopeia Vitt, trebuie să întreacă – în viteză și inteligență – forțele care pot distruge lumea. Căutarea lor plină de pericole îva purta de pe țărmurile Danemarcei în monumentele din Veneția și în Muntii Pamir din Asia Centrală pentru a dezlega ghicitoarea a cărei soluție ar putea distruge sau salva milioane de oameni – depinde de cine găsește mai întâi mormântul pierdut.” (©elefant)

Încă își așteaptă rândul la citit, sper să se întâmple cât de curând. Continuă lectura „10 cărţi cu nume de ORAȘE în titlu (2)” →

3 zile prin Transilvania

Pentru că vara asta nu e deloc momentul potrivit pentru o ieșire în străinătate, am dat și noi curs apelurilor, uneori de-a dreptul patetice, de a sprijini turismul românesc, și am plecat într-un tur de 3 zile, în principal ca să vedem bisericile fortificate din Transilvania.

Am plecat la drum, pregătiți, așa cum ne-am priceput, pentru o călătorie în vreme de pandemie. Mai exact, bine dotați cu măști, dezinfectante – soluții și șervețele -, cu lenjerie de pat și tacâmuri de unică folosință (din lemn, nu din plastic, să ne-nțelegem!). Sotzul a zis că … psiho-pupu :). Continuă lectura „3 zile prin Transilvania” →

10 cărți care vor să te ducă la Paris

Paris…un oraș fascinant, care a atras dintotdeauna ca un magnet oameni din toate colțurile lumii. Paris…orașul iubirii, dar și al artiștilor. Paris…o sursă nesecată de inspirație pentru scriitori.

Iată zece titluri de cărți care te vor face să visezi să mergi să vezi sau să revezi Parisul.

**1. Un apartament la Paris de Michelle Gable**

„Două povești se întâlnesc în Un apartament la Paris: una din La Belle Epoque, alta din lumea contemporană. Pornind de la fapte istorice, una urmărește spectaculosul jurnal al lui Marthe de Florian, celebra demimondenă a Parisului de la sfârșitul veacului al XIX-lea, cealalt, viața unei experte în mobila europeană de la casa de licitații Sotheby’s, April Vogt. Pe măsură ce April, ajutată de un seducător avocat parizian, descoperă secretele vieții tumultuoase a lui Marthe, o întreagă epocă, strălucitoare și frământată, se conturează aducând în prim-plan figurile unor personaje cunoscute, precum pictorul Giovanni Boldini sau Robert de Montesquiou, dar și locuri sau cafenele din vechiul Paris: Maxim’s, Cafe Zephyr, Folies Bergeres, Opera Garnier, Pigalle. Continuă lectura „10 cărți care vor să te ducă la Paris” →

Salzburg – orașul sării și a lui Mozart

Salzburg, oraș al cărui nume vine de la sare (salz înseamnă sare în limba germană), la fel ca Salzach, râul care îl străbate, este un oraș despre care se spune că ar fi unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei, atât datorită arhitecturii cât și peisajului de vis de care este înconjurat.

Salzburg își datorează celebritatea și lui Mozart, care s-a născut și a locuit pentru o vreme în oraș, dar și celebrului film Sunetul muzicii.

Salzburg, un oraș baroc superb, cu 150000 de locuitori, al patrulea ca mărime în Austria, fiind vizitat de peste 2 milioane de turiști anual.

Orașul este așezat la poalele masivului Monchsberg și este vegheat din vârful lui de cetatea Hohensalzburg.

Hohensalzburg este simbolul orașului Salzburg, cetatea fiind construită în 1077 și extinsă în 1500, când a devenit una dintre cele mai mari fortificații ale Europei. N-a fost cucerită niciodată, fiind asediată o singură dată, în 1525, în tinpul unei revolte a minerilor, fermierilor și țăranilor, asediu încheiat cu un acord. Astăzi oferă o panoramă superbă asupra orașului Salzburg. Continuă lectura „Salzburg – orașul sării și a lui Mozart” →

Imaginea zilei #8

O imagine „pitorească” din centrul Aradului (colț cu Primăria)

São Bento – gara pe care ar trebui s-o vizitezi

Atunci când vine vorba despre gară, te gândești, desigur, la un loc de unde poți să iei trenul ca să te duci în vacanță. Sau, dimpotrivă, locul unde te aduce trenul când te întorci acasă. Sau unde schimbi trenul spre altă destinație. Dacă ar fi s-o întrebi pe Wikipedia (oare Wikipedia is a she?) ți-ar răspunde că o stație de cale ferată (sau gară, propriu: clădirea de călători) este punctul de acces al călătorilor și/sau mărfurilor la calea ferată, în plus stația tehnică pentru mișcarea și formarea trenurilor, cu măcar două linii și un macaz. Și atunci de ce te-ai apuca să vizitezi o gară? Pentru că gara São Bento sau Estação de São Bento cum îi zic portughezii, nu este o gară ca toate altele. Ea nu este celebră pentru trenurile care vin și pleacă de acolo spre/din împrejurimile orașului Porto, ci pentru că este o adevărată operă de artă. Nu știu dacă e cea mai frumoasă gară din lume, cum pretind unii, dar cu siguranță e cea mai frumoasă gară pe care am văzut-o eu. Și am văzut-o nu pentru că am ajuns la São Bento atunci când am venit cu trenul de la Lisabona (la gara Campanhã am „aterizat”), ci pentru că m-am dus s-o văd, ca pe orice obiectiv turistic. Continuă lectura „São Bento – gara pe care ar trebui s-o vizitezi” →

De ce mi-a plăcut la Alba-Iulia (și de ce ar trebui să-ți placă și ție) – 2

După ce am zăbovit o vreme la terasă (îmi place să studiez trecătorii), am plecat pe Traseul celor 3 fortificații. Intrarea se face în zona hotelului Medieval, imediat după Poarta III sau în apropierea zidului monetăriei. O călătorie interesantă în timp, de-a lungul a două mii de ani și printre vestigiile a trei fortificații din trei epoci diferite. Interesant e că fortificațiile au fost construite pe aceeași locație, una peste alta practic, fiecare înglobând-o pe cealaltă: castrul roman (106 d.Hr.), cetatea medievală (secolele XVI-XVII) și fortificația Vauban Alba Carolina (secolul XVIII). Am văzut ceva asemănător la Roma, însă acolo erau lăcașuri de cult, nu cetăți.

Ce am văzut pe traseu? Continuă lectura „De ce mi-a plăcut la Alba-Iulia (și de ce ar trebui să-ți placă și ție) – 2” →

De ce mi-a plăcut la Alba-Iulia (și de ce ar trebui să-ți placă și ție) – 1

Am plecat spre Alba-Iulia cu mari aștepări, fiindcă, în ultimul timp, am citit sau auzit numai lucruri bune despre acest „diamant șlefuit din inima țării”. Așa scria cineva și mi s-a părut puțin exagerat, dar acolo mi-am dat seama că nu e deloc așa. Nu numai că așteptările mele au fost împlinite, dar și depășite. O dovadă în plus că e adevărată vorba „omul sfințește locul”.

Hotelul

De fapt nu e un hotel, ci o pensiune aflată la câțiva kilometri de Alba-Iulia. Se numește Drumul dragostei și e un loc drăguț, curat, cu o curte plină de verdeață. Fiecare cameră are o mică terasă unde poți sta să te relaxezi (dacă te lasă vecinii :)). Are și o piscină care arată OK, n-am folosit-o, așa că nu pot emite o opinie despre asta. Mâncarea e gustoasă, deși cam scumpă, după părerea mea, iar meniul destul de sărăcăcios. Un mare dezavantaj e că nu poți servi micul dejun, nici măcar o cafea, înainte de ora 10. Și cum ești in the middle of nowhere, la marginea lanului de porumb, nu ai decât să aștepți să se facă ora la care se trezesc gazdele sau să pleci în drumul tău. Nu am vrut să așteptăm, așa că am plecat spre oraș. Sau să vii dotat cu toate cele necesare de acasă. Plus un uscător de păr, care lipsește din dotarea camerei.

Pensiunea „Drumul dragostei” Alba-Iulia

Cum s-a ajuns la Alba-Iulia

Continuă lectura „De ce mi-a plăcut la Alba-Iulia (și de ce ar trebui să-ți placă și ție) – 1” →

Veneția în literatură

Veneția a fost dintotdeauna o sursă de inspirație pentru scriitori care au ales-o ca fundal pentru acțiunile din cărțile lor. Curtezane, medici, făuritori de oglinzi, cuceritori, detectivi, toți și-au purtat pașii pe străduțele sau pe canalele (hm, vorba vine, pășeau) venețiene.

Te invit la o călătorie literară prin Veneția, din secolul al XV-lea până aproape de zilele noastre.

Continuă lectura „Veneția în literatură” →