orașe

10 cărți care vor să te ducă la Paris

~ Dorina Danila ~ 15 comentarii

Paris…un oraș fascinant, care a atras dintotdeauna ca un magnet oameni din toate colțurile lumii. Paris…orașul iubirii, dar și al artiștilor. Paris…o sursă nesecată de inspirație pentru scriitori.

Iată zece titluri de cărți care te vor face să visezi să mergi să vezi sau să revezi Parisul.

1. Un apartament la Paris de Michelle Gable

un-apartament-la-paris„Două povești se întâlnesc în Un apartament la Paris: una din La Belle Epoque, alta din lumea contemporană. Pornind de la fapte istorice, una urmărește spectaculosul jurnal al lui Marthe de Florian, celebra demimondenă a Parisului de la sfârșitul veacului al XIX-lea, cealalt, viața unei experte în mobila europeană de la casa de licitații Sotheby’s, April Vogt. Pe măsură ce April, ajutată de un seducător avocat parizian, descoperă secretele vieții tumultuoase a lui Marthe, o întreagă epocă, strălucitoare și frământată, se conturează aducând în prim-plan figurile unor personaje cunoscute, precum pictorul Giovanni Boldini sau Robert de Montesquiou, dar și locuri sau cafenele din vechiul Paris: Maxim’s, Cafe Zephyr, Folies Bergeres, Opera Garnier, Pigalle. Continuă lectura →

Reclame

Salzburg – orașul sării și a lui Mozart

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Salzburg, oraș al cărui nume vine de la sare (salz înseamnă sare în limba germană), la fel ca Salzach, râul care îl străbate, este un oraș despre care se spune că ar fi unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei, atât datorită arhitecturii cât și peisajului de vis de care este înconjurat.

Salzburg își datorează celebritatea și lui Mozart, care s-a născut și a locuit pentru o vreme în oraș, dar și celebrului film Sunetul muzicii.

Salzburg, un oraș baroc superb, cu 150000 de locuitori, al patrulea ca mărime în Austria, fiind vizitat de peste 2 milioane de turiști anual.

Orașul este așezat la poalele masivului Monchsberg și este vegheat din vârful lui de cetatea Hohensalzburg.

hohensalzburg

Hohensalzburg este simbolul orașului Salzburg, cetatea fiind construită în 1077 și extinsă în 1500, când a devenit una dintre cele mai mari fortificații ale Europei. N-a fost cucerită niciodată, fiind asediată o singură dată, în 1525, în tinpul unei revolte a minerilor, fermierilor și țăranilor, asediu încheiat cu un acord. Astăzi oferă o panoramă superbă asupra orașului Salzburg. Continuă lectura →

Imaginea zilei #8

~ Dorina Danila ~ 2 comentarii

O imagine „pitorească” din centrul Aradului (colț cu Primăria) 

São Bento – gara pe care ar trebui s-o vizitezi

~ Dorina Danila ~ 5 comentarii

Atunci când vine vorba despre gară, te gândești, desigur, la un loc de unde poți să iei trenul ca să te duci în vacanță. Sau, dimpotrivă, locul unde te aduce trenul când te întorci acasă. Sau unde schimbi trenul spre altă destinație. Dacă ar fi s-o întrebi pe Wikipedia (oare Wikipedia is a she?) ți-ar răspunde că o stație de cale ferată (sau gară, propriu: clădirea de călători) este punctul de acces al călătorilor și/sau mărfurilor la calea ferată, în plus stația tehnică pentru mișcarea și formarea trenurilor, cu măcar două linii și un macaz. Și atunci de ce te-ai apuca să vizitezi o gară? Pentru că gara São Bento sau  Estação de São Bento cum îi zic portughezii, nu este o gară ca toate altele. Ea nu este celebră pentru trenurile care vin și pleacă de acolo spre/din împrejurimile orașului Porto, ci pentru că este o adevărată operă de artă. Nu știu dacă e cea mai frumoasă gară din lume, cum pretind unii, dar cu siguranță e cea mai frumoasă gară pe care am văzut-o eu. Și am văzut-o nu pentru că am ajuns la São Bento atunci când am venit cu trenul de la Lisabona (la gara Campanhã am „aterizat”), ci pentru că m-am dus s-o văd, ca pe orice obiectiv turistic. Continuă lectura →

De ce mi-a plăcut la Alba-Iulia (și de ce ar trebui să-ți placă și ție) – 2

~ Dorina Danila ~ 7 comentarii

După ce am zăbovit o vreme la terasă (îmi place să studiez trecătorii), am plecat pe Traseul celor 3 fortificații. Intrarea se face în zona hotelului Medieval, imediat după Poarta III sau în apropierea zidului monetăriei. O călătorie interesantă în timp, de-a lungul a două mii de ani și printre vestigiile a trei fortificații din trei epoci diferite. Interesant e că fortificațiile au fost construite pe aceeași locație, una peste alta practic, fiecare înglobând-o pe cealaltă: castrul roman (106 d.Hr.), cetatea medievală (secolele XVI-XVII) și fortificația Vauban Alba Carolina (secolul XVIII). Am văzut ceva asemănător la Roma, însă acolo erau lăcașuri de cult, nu cetăți.

Ce am văzut pe traseu? Continuă lectura →

De ce mi-a plăcut la Alba-Iulia (și de ce ar trebui să-ți placă și ție) – 1

~ Dorina Danila ~ 6 comentarii

Am plecat spre Alba-Iulia cu mari aștepări, fiindcă, în ultimul timp, am citit sau auzit numai lucruri bune despre acest „diamant șlefuit din inima țării”. Așa scria cineva și mi s-a părut puțin exagerat, dar acolo mi-am dat seama că nu e deloc așa. Nu numai că așteptările mele au fost împlinite, dar și depășite. O dovadă în plus că e adevărată vorba „omul sfințește locul”.

Hotelul

De fapt nu e un hotel, ci o pensiune aflată la câțiva kilometri de Alba-Iulia. Se numește Drumul dragostei și e un loc drăguț, curat, cu o curte plină de verdeață. Fiecare cameră are o mică terasă unde poți sta să te relaxezi (dacă te lasă vecinii :)). Are și o piscină care arată OK, n-am folosit-o, așa că nu pot emite o opinie despre asta. Mâncarea e gustoasă, deși cam scumpă, după părerea mea, iar meniul destul de sărăcăcios. Un mare dezavantaj e că nu poți servi micul dejun, nici măcar o cafea, înainte de ora 10. Și cum ești in the middle of nowhere, la marginea lanului de porumb, nu ai decât să aștepți să se facă ora la care se trezesc gazdele sau să pleci în drumul tău. Nu am vrut să așteptăm, așa că am plecat spre oraș. Sau să vii dotat cu toate cele necesare de acasă. Plus un uscător de păr, care lipsește din dotarea camerei.

Pensiunea „Drumul dragostei” Alba-Iulia
Pensiunea „Drumul dragostei” Alba-Iulia
Pensiunea „Drumul dragostei” Alba-Iulia

Cum s-a ajuns la Alba-Iulia

Continuă lectura →

De 3 ori Porto

~ Dorina Danila ~ 2 comentarii

1. Porto – orașul cu nume de vin

Vinurile roșii provenite din valea râului Douro au fost apreciate încă din epoca romană iar în 1860, un comerciant englez amestecat vinul roșu cu puțin alcool distilat și a obținut astfel un aperitiv foarte căutat (porto) pe piața britanică. Rețeta a fost apoi modificată, dar porto a rămas la fel de căutat, mai ales pe piața britanică. După Brexit, probabil că va fi ceva mai scump :).

Vinul de Porto se obține din struguri proveniți din regiunea Douro, situat la aproximativ 100 km de Porto. Chiar dacă este produs din struguri din regiunea Douro și este învechit în cramele din Vila Nova de Gaia, vinul a început să fie cunoscut ca vin de Porto, încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. El pleacă în lumea întreagă din marile antrepozite din suburbia sudică Vila Nova de Gaia. Vinul era adus din Alto Douro în crame cu niște bărci numite rabelo, amabarcațiuni tipice pentru râul Douro, construite cu un amestec de tehnici nordice, mediteraneene și orientale, adaptate zone și transportului vinului. Bărcile aveau o lungime între 19 și 23 m și era manevrate de echiapje formate din 6-7 oameni. Începând cu 1961, odată cu introducerea energiei hidraulice, bărcile rabelo sunt folosite doar pentru plimbarea turiștilor pe râul Douro. Continuă lectura →

Porto – un oraș colorat

~ Dorina Danila ~ 10 comentarii

Puțină istorie

Romanii au ridicat o așezare comercială, la 6 km de gura de vărsare a râului Douro în Oceanul Atlantic. Asta s-a întâmpla prin 200 î.Hr. I-au spus Portus Cale, de la portus care înseamnă port și cale care poate veni de la kalós (frumos în greacă), de la canāles (canale în latină) sau de la rădăcina galică qel, qal (a ascunde). Eu cred că e valabilă prima variantă, adică port frumos. Oricare ar fi etimologia, Porto a dat numele său unui vin și chiar Portugaliei.

Așezarea s-a extins pe ambele maluri ale râului, iar sub conducerea vizigoților a devenit sediu de episcopie. A urmat stăpânirea maură, timp de 300 de ani, după care Porto a devenit prima capitală a comitatului Portugalia. Regatul Portugaliei s-a extins apoi până la frontierele actuale.

Orașul medieval nu a fost ușor de construit, clădirile fiind ridicate pe terase dăltuite în granit. Catedrala, care domină și astăzi orașul ca o fortăreață medievală, a fost ridicată în secolul al XII-lea, într-un stil arhitectonis inițial romanic și, mai târziu, gotic. Continuă lectura →

Guimarães – locul unde s-a născut Portugalia

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Aici s-a născut Portugalia

Guimarães este un orășel pitoresc din districtul Braga, în nord-vestul Portugaliei, cunoscut și ca leagăn al națiunii portugheze sau locul unde s-a născut Portugalia. Asta pentru că aici s-a născut, în 1143, Afonso Henric, primul rege al Portugaliei și pentru că în apropiere de Guimarães a avut loc bătălia de la São Mamede (1128), în urma căreia s-a fondat regatul Portugaliei.

20160531_135451-min

Astăzi, turiștii au luat locul cavalerilor și conților și Guimarães este un orășel tihnit unde, mai întâi, trebuie să vizitezi palatul conților de Braganza și castelul vechi de 1000 de ani. Continuă lectura →

Amasia, un orășel ascuns între stânci

~ Dorina Danila ~ 4 comentarii

Povestea

Dacă vrei să explorezi puțin istoria Turciei, unul dintre locurile pe care trebuie să le vezi este Amasia, orașul între stânci, pe valea îngustă a râului Yeşilırmak (Râul Verde), nu departe de coasta sudică a Mării Negre.

Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Strabo, geograf, filozof și istoric grec, numele Amasia vine de la Amasis, regina amazoanelor, care au trăit în regiune. Și de ce nu l-am crede, având în vedere că Strabo s-a născut în Amasia? Un grec născut pe teritoriul Turciei de azi? Nu e fascinant cum se schimbă lucrurile, inclusiv geografia?

Amasia are o istorie care se întinde peste 7500 de ani, timp în care a fost mai întâi, un oraș fortificat cocoțat sus pe stânci, în antichitate, apoi o capitală bogată de provincie, care a dat lumii, nu doar pe Strabo, ci și regi, prinți, artiști, poeți sau oameni de știință. Sultanii otomani Murad I și Selim I s-au născut în Amasia. De altfel, în timpul guvernării otomane timpurii, fiii sultanului erau trimiși ca guvernatori în Amasia, ca să capete experiență. Continuă lectura →