O călătorie literară la Amsterdam (1)

Aș putea să-mi imaginez ultima călătorie pe care am făcut-o la Amsterdam ca pe o incursiune în lumea unor cărți care au ca subiect orașul și simbolurile sale.

Te invit, așadar, la o călătorie în care va fi vorba despre cărți, Amsterdam, Rembrandt, viața în casele de pe canal și, evident, lalele.

Prima oprire, „stația” Rembrandt.

Eu sunt fiica lui Rembrandt de Lynn Cullen

Este un roman inspirat din viața Corneliei van Rijn, fiica lui Rembrandt și a menajerei sale, Hendrickje Stoffels. Poți citi mai multe despre carte aici.

fiica-lui-rembrandt

Dacă ajungi la Amsterdam, trebuie să-ți faci timp să treci și pe la casa lui Rembrandt, aceea din zilele lui bune, ca să-ți faci o idee despre cum trăia și cum lucra maestrul. Continuă lectura

Eu sunt fiica lui Rembrandt de Lynn Cullen

Despre autoare:

Lynn Cullen (n. 1955) s-a născut înFort Wayne, Indiana, SUA, al cincilea copil într-o familie cu șapte copii. A învățat să iubească istoria datorită excursiilor anuale ale familiei, prilej cu care vizitau și situri istorice. A urmat cursurile Universității Indiana.

A scris cărți pentru copii, dar și câteva romane, care s-au bucurat de succes și au fost recompensate cu premii literare.

Are trei copii și locuiește în Atlanta, împreună cu soțul ei, un câine și două pisici.

Despre carte: 

Produs publicat în 2012 de Polirom
Colecția BIBLIOTECA POLIROM.Proza XXI
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 248
ISBN: 978-973-46-1300-7

Romanul este inspirat din viața Corneliei van Rijn, fiica lui Rembrandt și a menajerei sale, Hendrickje Stoffels, despre care au ajuns până la noi puține informații. Pornind de la evenimentele istorice, autoarea a imaginat o emoționantă dar și tristă, pe alocuri, poveste.

După ce fratele ei vitreg, Titus se căsătorește și se mută în casa noii sale familii, Cornelia rămâne singură să aibă grijă de tatăl său, bătrân, ursuz, imprevizibil și căzut în dizgrația elitei din Amsterdam. Vremurile în care Rembrandt era celebru și câștiga o mulțime de bani cu tablourile sale au apus, viața sa scandaloasă pentru vremurile în care a trăit l-au dus, în cele din urmă la faliment, așa că a fost nevoit să se mute din frumoasa casă pe care o avea într-una mult mai modestă, în cartierul Jordan.

casa-rembrandt
Casa din Rosengracht 184, în care a locuit Rembrandt când era falit

Continuă lectura

„Netherland” de Joseph O’Neill

Despre autor:

Joseph O’Neill (n. 1964, Irlanda) este un scriitor irlandez, cu origine irlandezo-turcă. Și-a petrecut copilăria în Mozambic, Turcia și Iran, iar de la vârsta de 6 ani, a locuit în Olanda. A studiat dreptul la Universitatea Cambridge și a profesat ca avocat specializat în drept comercial, în Londra. Până în prezent a scris poezii, un volum de non-ficțiune și patru romane. Colaborează la revista Atlantic Monthly. Din 1998, locuiește în New-York.

Despre carte:

NetherlandProdus publicat în 2010 de Leda
Colecția Leda contemporan
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 268
ISBN: 973-102-245-1

„Netherland” este un roman cu un titlu înșelător, din punctul meu de vedere. Și ce faci când crezi că ai de-a face cu o carte despre Olanda și când colo, dai de una despre New-York și despre cricket? Ce să faci? citești mai departe. Pentru că deși e o carte în care nu se întâmplă (aproape) nimic, e totuși una interesantă. Aș zice că e, mai degrabă, o carte de reflecții asupra vieții unui olandez la New-York.

Hans van den Broek este un olandez, părăsit de soția lui englezoaică, speriată de nesiguranța vieții în New-York. El rămâne însingurat și debusolat în marea metropolă și se refugiază în cricket, un joc aproape conspirativ, jucat pe la periferie de oameni proveniți, mai ales, din Indiile Occidentale sau din sudul Asiei. Continuă lectura

Amintiri din Amsterdam

Dacă m-ai întreba care e orașul meu preferat, ți-aș răspunde: Roma și Veneția. Cum Roma și Veneția? Astea sunt orașe, că sunt două, iar oraș trebuie să fie e unul singur. Bine, dar nu pot să aleg, că-mi plac din motive diferite. Roma are istorie, iar Veneția are canale. Cu siguranță tu ai insista, ca-n reclama aia cu Batman! Batman! și m-ai pune să aleg unul singur. Atunci n-aș avea încotro și aș alege Amsterdam. Are și istorie, are și canale. Și mult mai mult decât atât.

A trecut ceva timp de când am fost în Amsterdam, dar amintirile sunt la fel de vii ca și cum aș fi fost săptămâna trecută. A fost așa un fel de dragoste la prima vedere. Am fost uimită de tot ce-am văzut din clipa în care am coborât din tren la Gara Centrală. Vorba francezului, am rămas așa un fel de bouche bée. Trebuie însă să recunosc că a fost o dragoste cu năbădăi, am avut și câteva peripeții memorabile.

N-o să mă apuc să-ți spun acum ce poți vedea sau ce poți face în Amsterdam, sunt articole foarte bune, unde poți să citești despre asta. Mai bine să-ți povestesc ce mi-a plăcut mie dar și ce peripeții am avut. Ca să știi la ce te poți aștepta :). Continuă lectura

Mireasa evreică de Luigi Guarnieri

Despre autor:

Luigi Guarnieri (n. 1962, Catanzaro), este un scriitor italian, doctor în Litere al Universității din Pisa. A scris piese de teatru, teatru radiofonic și romane traduse în multe țări. Locuiește la Roma.

Despre carte:

Produs publicat în 2010 de RAO
Data apariției: Noiembrie 2010
Colecția Biblioteca RAO
Tip copertă: Broșată/Cartonată
Număr pagini: 218
ISBN: 978-606-8251-62-2

Mireasa evreică este un tablou a lui Rembrandt expus la Rijksmuseum din Amsterdam. L-am văzut cu ani în urmă, când am vizitat muzeul și-mi amintesc că m-a impresionat profund. Mai mult chiar decât celebrul Rond de noapte. Culorile și felul în care le-a folosit pictorul m-au țintuit minute în șir în fața picturii. Mi-a plăcut mai ales mâneca personajului masculin, aurie, luminoasă, care parcă își schimba nuanța în timp ce mă uitam la ea. Nu se știe exact cine sunt cele două personaje, așa că, în timp, s-au făcut diverse speculații pe această temă.

Romanul lui Guarnieri spune povestea a două iubiri, la peste trei secole una de cealaltă, una în Amsterdam iar cealaltă la Paris. Ce au în comun cele două povești de dragoste despărțite de timp și de spațiu? Un tablou al lui Rembrandt.

Leo Gualtieri, un tânăr scriitor italian, refuzat de editurile cărora le trimisese manuscrisele sosește la Paris ca să se documenteze pentru un roman. Într-o seară o cunoaște pe Rebecca Lopes da Costa, descendenta unei familii de sefarzi portughezi emigrați în Olanda. Rebecca se îndrăgostește de Leo, dar acesta decide că este incapabil să iubească, așa că nu răspunde iubirii ei. Rebecca studiase istoria artei și făcea cercetări despre tabloul lui Rembrandt, Mireasa evreică. Mai mult decât atât, ea credea că personajul feminin din tablou este o strămoașă de-a ei, Abigail Lopes da Costa.

Mireasa-evreica
Mireasa evreică, expus la Rijksmuseum Amsterdam

Rebecca încearcă să se sinucidă, iar Leo pare cuprins de remușcări, dar doar pentru scurt timp, fiindcă, lipsit de scrupule, îi fură Rebeccăi manuscrisul despre tabloul lui Rembrandt și pleacă în Italia.

Cu mai bine de trei sute de ani în urmă, în Amsterdam, doctorul Paradies este chemat s-o trateze pe Abigail Lopes da Costa, care pare atinsă de o boală necunoscută. Abigail se îndrăgostește de el, spre marea nemulțumire a tatălui ei, un om înstărit și influent, care pornește o campanie de discreditare a doctorului. Acesta pleacă din Amsterdam, urmat la scurt timp de Abigail, care fuge de acasă pentru a fi cu dragostea vieții ei. Dar timpul  nu mai are răbdare, iar Abigail este răpusă de boala misterioasă de care suferea. Cei doi îndrăgostiți mai au timp doar să-i pozeze lui Rembrandt pentru un tablou.

După 16 ani, Leo revine la Paris și o caută pe Rebecca pentru a-i cere iertare dar, mai ales, pentru a afla mai multe despre Abigail. Asta pentru că se hotărâse să scrie un roman despre pictura lui Rembrandt.

Personajul nesuferit

Este Leo Gualtieri, un scriitoraș italian nesigur pe el, sărac, jerpelit, alcoolic și incapabil să iubească.

Uram perechile care se iubeau sau care credeau că se iubesc. Spectacolul dragostei mă dezgusta. Fără dragoste eram nefericit, dar fericirea celor care se iubeau mi se părea ceva arogant. O etalare obscenă, arogantă. trufașă și ridicolă.

Pe de altă parte nu este lipsit de simțul umorului și al ironiei, mai ales al autoironiei. Are câteva secvențe amuzante, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că e un nesuferit.

Evaluarea mea pe Goodreads: 3/5.

Poți comanda cartea la librăriile online, Elefant sau Libris.

Lectură plăcută!

Miniaturista de Jessie Burton – recenzie

Despre autoare:

Jessie Burton (n.1982, Londra) este actriță și scriitoare britanică. A studiat literatura engleză și limba spaniolaă la Universitatea Oxford și la Central School of Speech and Drama.

A publicat proză scurtă, articole și eseuri în  Harper’s Bazaar US, Stylist,The Wall Street Journal, The Independent, Vogue, Elle, Lonely Planet Traveller și The Spectator.

Romanul ei de debut, Miniaturista  a fost senzația Târgului de Carte de la Londra, în anul 2013 și, până în prezent, s-a vândut în 26 de țări. În 2016, a apărut al doilea roman al său, The Muse, tradus în limba română și apărut la Humanitas Fiction.

În prezent, Jessie Burton locuiește în Londra.

Despre carte:

Publicat în 2015 de RAO
Format: 130×200
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 416
ISBN: 978-606-609-898-4

Cartea m-a cucerit de îndată ce și-a făcut apariția din coletul primit de la Editura RAO. Foarte bine realizată, plăcută ochiului și mâinii (da, eu cred că o carte trebuie să fie plăcută nu doar sufletului ci și ochilor și mâinilor) și, mai ales cu o copertă superbă, toate astea m-au făcut să-mi doresc s-o citesc cât mai repede.

Dar s-a dovedit o lectură relativ greoaie, n-am putut s-o citesc cu ușurință, am simțit nevoia să recitesc anumite pasaje sau chiar să închid cartea ca să fac câte o pauză. Uneori, chiar am avut impresia că lipsesc unele pasaje și că ceva nu se leagă. N-aș putea spune că am vrut s-o abandonez, fiindcă eram curioasă să descopăr secretul miniaturistei. Continuă lectura

Povestea lalelei

Primele lalele nu au apărut în Olanda, așa cum pare să creadă multă lume, ci într-unul dintre cele mai neprielnice locuri de pe Pământ, în Asia, mai exact la granița dintre China, Tibet, Rusia şi Afganistan. De la poalele munților Tian Shan, laleaua sălbatică s-a răspândit spre Vest și a ajuns pe malurile Mării Negre, pe teritoriul Turciei de astăzi.

Povestea lalelei

Simbolistică

Laleaua a devenit pentru turci un simbol al vieții și al fertilității, o floare cu semnificaţie aproape divină. În limba turcă, laleaua se numeşte laleh și, în alfabetul arab, cuvântul are aceleaşi litere ca şi Allah. Laleaua a devenit, astfel, floarea lui Dumnezeu. Războinicii otomani foloseau simbolul lalelei ca să-i protejeze în bătălii, purtând haine decorate cu lalele, în ciuda interdicției islamice de a reproduce orice formă de viaţă. După ce această interdicție a fost ridicată, laleaua a devenit un motiv principal în arta islamică otomană și a fost reprezentată nu doar pe produsele ceramice (faimoasa faianță de Iznik) ci și pe robele sultanilor sau pe armurile imperiale. Continuă lectura

Destinația de joi – Vedere de la înălțime

Pentru că e joi și ai obosit deja de atâta lucru, dar te pregătești cu mare entuziasm pentru week-end (cel puțin eu asta fac), o să-ți propun o destinație de city-break.

Uite cum zic eu să facem: eu îți dau câteva indicii. tu ghicești despre ce destinație este vorba, apoi eu te răsplătesc cu o ofertă, în caz că tu te hotărăști să mergi acolo.

Pentru azi, ceva mai ușor, de antrenament. Ești gata?

„Intr-un City Break la …, nu rata ocazia de a vedea … de la bordul unui autobuz cu etaj open-top! Vezi atracțiile de top din …, cum ar fi Muzeul Național Maritim, Heineken Experience, Casa Anne Frank, Vondelpark, Muzeul Casa Rembrandt, Muzeul Istoric Evreiesc, Muzeul Van Gogh precum și multe alte obiective turistice. Pe parcursul celor 3 ore, cât durează turul orașului …, aveți incluse și vizite la o moară de vânt sau la o fabrică de diamante, unde veți admira meștesugul șlefuirii acestora. De la înălțime veți putea admira centrul vechi al …, cel mai mare centru istoric al vreunui oraș european. Durata excursiei opționale este de o zi, biletul fiind valabil 24 de ore, iar prețul este de 31 euro/ persoană. Pe parcursul turului veți beneficia și de 19 opriri, în apropierea muzeelor, centrelor comerciale sau altor atracții turistice importante ale orașului.”

Bonus: o fotografie.

amsterdam

Ai ghicit numele orașului cu care să completăm spațiile libere?

Dacă da, ai aici oferta :).

Dacă nu, ai aici răspunsul :).

Dacă ai trecut pe-aici și ți-a plăcut micul joc, lasă-mi un semn :). Dacă nu, lasă-mi un alt semn :).

Și rămâi pe fază, joia viitoare îți propun o altă destinație.

O escapadă la Amsterdam

Te gândești deja la vacanța de vară și ai început să faci planuri? Dar mai e atât de mult până atunci… În plus, vara înseamnă mare, soare, plajă, lazy-days.

Până la vacanță, poate că e timpul să te gândești, deocamdată, la o pauză. Așa că îți sugerez o escapadă. I se mai zice și city-break. Solitară (mulți preferă să călătorească singuri) sau în doi. Departe de lumea dezlănțuită de acasă. Tocmai la Amsterdam. Fiindcă are de toate: muzee, distracții, artă culinară, restaurante, cafenele. Plus canale pe care te poți da cu bărcuța.

Cele 90 de insule pe care este construit orașul sunt unite prin 1300 de poduri. Casele stau frumos aliniate de-a lungul canalelor. Unele din ele sunt acolo încă din secolul al XVII-lea.

Nu este un oraș foarte mare, poți străbate centrul la pas, ca să te poți bucura de tot ceea ce are Amsterdam de oferit.

Ce să vizitezi?

Rijksmuseum

Muzeul național al Olandei deține aproape 7 milioane de opere de artă. Sunt expuse aici operele unor mari artiști, printre care preferații mei, Johannes Vermeer si Rembrandt. Cel mai celebru tablou este Rondul de noapte, dar preferatul meu este Mireasa evreică.

Rijksmuseum

mireasa-evreica

Poți vizita și Casa Memorială Rembrandt, locul unde acesta a trăit și a pictat în perioada 1639-1656.

Rembrandthuis
Rembrandthuis

Muzeul Van Gogh

Muzeul găzduiește cea mai mare colecție de picturi ale lui Van Gogh și ale contemporanilor săi. Sunt expuse și scrisorile pictorului către fratele său, Theo.

Van Gogh Museum

Van Gogh Museum11

Muzeul Madame Tussauds

La muzeul figurilor de ceară, te poți fotografia cu personajele tale preferate sau poți cânta împreună cu starurile favorite.

Madame Tussaud Museum

Madame Tussaud Museum

Madame Tussaud Museum

Begijnhof

Este o oază de liniște în centrul orașului, o grădină superbă, înconjurată de case vechi. A fost fondată în 1346, de către comunitatea beguinelor. Încă se mai păstrează o casă de lemn din secolul al XV-lea (se spune că e cea mai veche casă din oraș) și o biserică superbă din aceeași perioadă. E foarte interesantă istoria beguinelor. O să o povestesc în curând.

 Begijnhof

Begijnhof

Begijnhof

Het Houten Huys
Cea mai veche casă din Amsterdam

20-min

Begijnhof

Begijnhof

Begijnhof

Oude Kerk 

Biserica Veche, cel mai vechi monument al orașului, este o biserică gotică impresionantă, aflată în centrul Red Light District. Am nimerit aici din greșeală, ne-am dat seama unde am ajuns doar când am văzut perdelele roșii la ferestre. În epoca medievală, aici era cartierul depozitelor.

Amsterdam

Biserica a fost construită pentru pescarii din Amsterdam și a funcționat o perioadă ca han pentru săraci.

 Amsterdam

Oude Kerk

Oude Kerk

Oude Kerk

Muzeul Amstelkring

Cunoscut și ca Muzeul Ons’ Lieve Heer op Solder este de fapt o casă tipică cu trei etaje, situată pe un canal, construită în secolul al XVII-lea. Din lipsă de spațiu, a fost construită mai mult pe verticală (ca toate casele de pe canale), frontul stradal fiind atât de mic încât trebuie să fii foarte atent ca să nu ratezi intrarea. Casa păstrează atmosfera unei gospodării medii din secolul al XVII-lea. Poți vizita câteva camere și bucătăria, dar ceea ce o face deosebită este biserica din casă.

Amstelkring

Amstelkring

Amstelkring

În podul casei, a fost construită o biserică clandestină, care a funcționat între 1661 și 1663. Aici se țineau slujbe catolice și ale altor religii, interzise în timpul Reformei olandeze. Din 1888, biserica a fost transformată în muzeu.

Amstelkring

Amstelkring

Amstelkring

Muzeul Van Loon

Este o casă de secol XVIII a unei familii înstărite, cofondatori ai Companiei Indiilor de Est, apoi bancheri și curteni. O casă de mogul, cum am botezat-o noi. Casa reflectă perfect atmosfera vremurilor, într-un mod familiar. Nu te simți deloc ca la muzeu, ci parcă ai venit în vizită la cineva. Te poți plimba nestingherit peste tot, poți să calci pe covoare, poți să atingi obiectele dacă vrei (totuși n-am văzut pe nimeni făcând asta :D) sau poți da o raită prin bucătăria de la subsol. Grădina este amenajată după planurile inițiale și se termină cu o fațadă neoclasică impunătoare a … remizei. M-a impresionat atenția acordată detaliilor.

 Van Loon Museum

Van Loon Museum

Van Loon Museum

VAn Loon Museum

Casa Annei Frank

Casa evocă o pagină tragică din cel de-al Doilea Război Mondial. Două familii de evrei s-au ascuns în această casă, mai mult de doi ani, după care au trădați și deportați. Anna Frank a murit în lagăr la numai 15 ani, iar jurnalul ei a făcut-o celebră în întreaga lume.

Anna Frank Museum

Ah, să nu uit de Muzeul Poșetelor!

Absolut fabulos (pentru amatoare, desigur). Am fost atât de preocupată încât nu am făcut nicio poză. E unul dintre motivele pentru care trebuie să mă întorc cândva :D. Poți admira peste 5000 de poșete și genți, din 1600 până în prezent. O veritabilă lecție de modă, artă și istorie. Trebuie neapărat văzut.

Între timp, dacă nu are chef să te însoțească, el se poate bucura de Heineken Experience (un fel de muzeu al berii).

Amsterdam

Ar mai fi de vizitat piețele, parcurile, morile de vânt sau grădina botanică. Plus piața de flori. E superbă primăvara.

Amsterdam

Sfat

Ai grijă la bicicliști! Dacă nu ești atent și te plimbi pe pista de biciclete, s-ar putea să ai un contact neplăcut. Bicicliștii din Amsterdam par să se grăbească totdeauna undeva. Cel puțin asta a fost impresia mea.

Amsterdam

La întoarcerea din călătorie, te aștept să ne spui cum a fost :D.

Recomandări de lectură:

  • Dacă vreți să aflați mai multe despre olandezi, vă sugerez să citiți Mania lalelelor de Mike Dash. Veți afla multe lucruri interesante din această veritabilă lecție de istorie și economie. Pe lângă povestea fascinantă a lalelelor, aflăm și cum trăiau olandezii în secolul al XVII-lea, așa-numitul secol de aur.
  • Miniaturista de Jessie Burton – Nu se dorește a fi un roman biografic, totuși are la bază o poveste reală, aceea a Petronellei Brandt și a căsuței ei de păpuși, care astăzi poate fi admirată la Rijksmusem din Amsterdam.
  • Mireasa evreică  de Luigi Guarnieri – Romanul lui Guarnieri spune povestea a două iubiri, la peste trei secole una de cealaltă, una în Amsterdam iar cealaltă la Paris. Ce au în comun cele două povești de dragoste despărțite de timp și de spațiu? Un tablou al lui Rembrandt.

Case din lumea largă – Olanda

AMSTERDAM

Dacă faci o plimbare pe străzile din Amsterdam sau de-a lungul canalelor sale, o să descoperi foarte repede arhitectura specifică a caselor. În centrul vechi, e ca și cum te-ai plimba printr-un oraș de poveste, cu case care par sculptate în turtă dulce sau în ciocolată. Cu frontul stradal foarte îngust (din cauza atât a lipsei de spațiu, cât și a faptului că mai demult erau taxate în funcție de lungimea acestuia) arată ca niște case pentru păpuși sau pentru pitici.

amsterdam

De ce au casele din Amsterdam cârlige pe fațadă?

Poate o să te surprindă să observi că multe case au, imediat sub fronton, câte un cârlig și o să te întrebi ce rol are cârligul respectiv? Să fie unul decorativ? Ei bine, nu. Casele fiind înguste și înalte, nu prea exista spațiu pentru manevrarea mobilierului, așa că au fost dotate cu cârlige care să ajute la introducerea obiectelor de mari dimensiuni pe geam. Încă se mai practică asta, am asistat odată la ridicarea unei piese de mobilier cu un sistem de scripeți.

amsterdamamsterdam

Casele din lemn

Pe vremuri, casele erau construite din lemn, dar, după incendiile care au devastat orașul în 1421 și, apoi, în 1452, nu s-au mai construit case cu pereți din lemn, iar în 1662, construcțiile din lemn au fost complet interzise. Astăzi, mai există în Amsterdam doar două case din lemn. Una dintre ele este Houten Huis, cea mai veche casă din Amsterdam, în Begijnhof 34, datând aproximativ din 1420. Cealaltă casă din lemn e pe Zeedijk 1, pe una dintre cele mai vechi străzi din Amsterdam.

houten-huis-amsterdam
Begijnhof 34 – cea mai veche casă din Amsterdam

Casele înclinate

Dacă te plimbi prin centrul vechi din Amsterdam, o să observi destul de repede că multe dintre casele înalte nu au doar o siluetă de manchin, dar par și ușor … cherchelite, dacă judeci după poziția lor înclinată. Care să fie cauza pentru care unele case au o poziție ciudată, de parcă ar fi gata să se prăbușească în orice moment? În primul rând, sunt construite pe piloni de lemn, așa încât multe au probleme la fundație. În al doilea rând, am vorbit deja despre faptul că sunt desfășurate mai degrabă pe verticală, au în interior scări înguste și abrupte așa încât devine imposibilă manevrarea obiectelor voluminoase și grele, care sunt urcate la etajele superioare cu ajutorul unui cârlig. Și ca să nu se lovească obiectele de fațadă, au fost construite puțin înclinate în partea din față.


amsterdam-casa-inclinata

Galerie foto

amsterdam-begijnhof

amsterdam

amsterdamamsterdamamsterdam

amsterdam

amsterdam

Recomandări de lectură

Dacă vrei să pătrunzi în intimitatea unei case olandeze din trecut, citește: