Bucuria vieţii de Irving Stone – o călătorie în căutarea destinului (1)

Bucuria vieții este povestea unei părți din viața lui Vincent van Gogh, mai exact de la vârsta de 22 de ani, când lucra la Galeriile Goupil la Londra până la sinuciderea sa, când avea 37 de ani.

Este o carte a cărei lectură poate avea mai multe abordări. Poate fi citită de cei care vor să afle povestea vieții lui van Gogh, de cititorii pasionați de romanele psihologice sau de cei cărora le place ficțiunea istorică.

Pentru că eu cunoșteam foarte bine povestea vieții lui Vincent van Gogh, am avut o altă abordare, am ales să o citesc ca pe o carte de călătorie și să mă concentrez mai mult asupra locurilor prin care a trecut marele pictor.

Zundert, Olanda – locul în care a început călătoria

Călătoria lui Vincent van Gogh în căutarea destinului său a început în 1853, Zundert, un sătuc din regiunea Brabant, unde tatăl său era paroh.

Casa de lemn a parohului din Zundert, în care venise pe lume Vincent, se înălța în piață și avea în spate o grădină cu salcâmi, tăiată de câteva poteci ce despărțeau straturile de flori întreținute cu grijă. Biserica, o clădire mică de lemn, se găsea chiar în fundul grădinii, ascunsă printre pomi. Zidurile laterale aveau câte două ferestruici gotice, din sticlă obișnuită, iar înăuntru, pe podeaua de lemn, se înșirau vreo douăsprezece bănci tari și câteva tipsii pentru jar, prinse în pardoseală, ca să se încălzească enoriașii. era un lăcaș de închinăciune simplu și auster, pătruns de spiritul lui Calvin și al reformei lui.

Continuă lectura

Maraton cu afine

De obicei, nu particip la aşa-numitele maratoane de lectură, cel puţin din două motive  In primul rând, citesc în ritmul meu propriu şi nu-mi place să fac asta sub presiunea timpului. In al doilea rând, prefer să am libertatea de a alege ce să citesc, fără să fiu limitată de vreo listă, cu atât mai puţin de una kilometrică.

Zilele trecute, am dat însă, într-un grup de Facebook pe care-l mai vizitez, din când în când, de un maraton de iulie, care mi s-a părut chiar simpatic, aşa că am zis să-l încerc. I-am spus maratonul afinelor, fiindcă e inspirat dintr-o rețetă de smoothie de afine, și iată ce ne propune:

1. O carte cu coperta mov ca afinele (eu zic că merge și albastru închis, de la blueberry)
2. O carte cu coperta albă ca laptele
3. O carte cu o poveste de dragoste, dulce ca mierea
4. O carte de minim 500 de pagini (să respectăm cantitățile din poză 😄)
5. O carte cu un subiect nu tocmai plăcut – dramă, ficțiune istorică sau orice altceva considerați că se încadrează.
Iată alegerile mele:

Continuă lectura

Calendar: 25 iunie

1533 – A murit Mary Tudor, fiică, soră, soție de rege și bunică de regină. A fost al cincilea copil al regelui Angliei Henry al VII-lea și al reginei Elisabeth de York, sora lui Henry al VIII-lea și soția regelui Franței, Ludovic al XII-lea. După moartea acestuia, s-a căsătorit cu Charles Brandon, duce de Suffolk, unul dintre apropiații lui Henry al VIII-lea. Cu toate acestea, inițial, regele nu a aprbat căsătoria celor doi, aceasta fiind celebrată în secret. Până la urmă, Henry și-a iertat sora, nu înainte de a percepe o sumă consistentă de la cei doi îndrăgostiți. Mary Tudor și Charles Brandon au avut patru copii, printre care s-a numărat Lady Frances Brandon, care a devenit mama celei care a rămas în istorie ca Regina celor 9 zile, Lady Jane Grey. Continuă lectura

7 cărți cu titlu albastru

Iată că, după cărți cu copertă albastră, a venit și rândul cărților cu titlu … albastru, mai exact, al cărților care au cuvântul albastru în titlu.

Continuă lectura

Noi de David Nicholls – jurnalul unei călătorii

Despre autor:

David Nicholls (n.1966, Eastleigh) este un scriitor englez, despre care nu știam nimic atunci când am început să citesc romanul Noi. A urmat cursurile unui colegiu din localitatea natală, apoi ale Universității din Bristol și ale Central School of Speech and Drama din Londra, una dintre cele mai renumite școli de dramaturgie din Europa. A fost actor de teatru și a apărut pe scenă cu pseudonimul David Holdaway. Nu a fost prea mulțumit de prestația sa ca actor și credea că-i lipsesc nu doar talentul și carisma, dar și abilitățile de bază necesare.

Scrie romane și scenarii de film și televiziune. Este căsătorit și are doi copii.

Despre carte:

Naratorul poveștii este Douglas Petersen, un biochimist de vârstă mijlocie, a cărui căsnicie cu Connie pare să se destrame odată cu plecarea fiului lor, Albie la universitate. Mi s-a părut interesantă structura romanului, cu cele două planuri temporale, trecutul și prezentul, alternate cu abilitate, astfel încât cititorul nu este lăsat să se plictisească nici măcar o pagină. Continuă lectura

Zaanse Schans – satul olandez cu mori și căsuțe de poveste

Dacă vrei să evadezi câteva ore din aglomerația Amsterdamului – care, apropo, mi se pare un oraș superb, dar extrem de obositor, cu toți bicicliștii ăia care apar parcă de nicăieri –  lucrul cel mai bun pe care îl poți face e să urci în tren și să mergi să vizitezi Zaanse Schans, rusticul și idilicul sătuc cu mori din apropiere. Așa am crezut eu când am urcat în tren în Centraal Station și așa ar fi fost dacă ideea asta minunată mi-ar fi venit doar mie, nu și altor sute de oameni. Care, într-o sâmbătă dimineață. n-au avut și ei altceva mai bun de făcut decât s-o ia la picior spre satul cu mori. Vorba vine la picior, că erau care cu trenul, care cu autobusul, care cu autocarele, care cu bicicletele. Nu-i vorbă, de circulat se circulă ușor în Olanda, au un transport în comun foarte bine pus la punct. Cât despre bicicliști … paradisul lor! Continuă lectura

Albastrul din miez de noapte de Simone van der Vlugt – despre condiția femeii ca artist în Epoca de Aur olandeză

Despre autoare:

Simone van der Vlugt (n.1966, Hoom, Olanda) este o scriitoare olandeză, cunoscută pentru romanele ei de ficțiune istorică, young-adult și polițiste. Cărțile ei au fost traduse și vândute în întreaga lume.

A trimis primul ei manuscris către o editură la vârsta de 13 ani și a publicat primul ei roman în 1994, Amulet, un roman istoric pentru copii. Primul roman pentru adulți, Reunion, un thriller psihologic, a fost publicat în 2004.

Simone van der Vlugt este căsătorită, are doi copii și locuiește, împreună cu familia, în Alkmaar, Olanda, loc în care se desfășoară acțiunea unora dintre romanele sale.

Despre carte:

albastrul-din-miez-de-noapte Continuă lectura

Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

Despre autoare:

Tracy Chevalier (n.1962) este o scriitoare născută în Statele Unite ale Americii și naturalizată în Marea Britanie, despre care am scris aici.

Despre carte:

Fata cu cercel de perlă  a lui Johannes Vermeer este unul dintre cele 35 de tablouri rămase în urma pictorului olandez și, probabil cel mai celebru. Olandezul Vermeer și italianul Rafael sunt pictorii mei preferați, iar dacă ar fi să fac un clasament (de amator, desigur) al tablourilor care-mi plac cel mai mult, Fata cu cercel de perlă ar ocupa primul loc. E atâta frumusețe, gingășie și mister în pictura asta, încât mi-a plăcut din prima secundă în care am văzut o reproducere.

fata-cu-cercel-de-perla

Fata cu cercel de perlă a romancierei Tracy Chevalier este un roman de ficțiune istorică, despre creația picturii lui Vermeer și care încearcă să răspundă la întrebarea „Cine a fost fata pe care a imortalizat-o pictorul?” Despre viața personală a lui Vermeer se știu relativ puține lucruri, așa că a fost loc suficient pentru ficțiune.

Fata cu cercel de perlă este un roman de atmosferă, care lasă cititorul să pătrundă în intimitatea caselor olandeze de secol XVII și să-și facă o idee bine conturată despre viața locuitorilor din orașul Delft, unde se petrece acțiunea.

Unii spun că e un roman de dragoste. O dragoste unilaterală aș zice eu, Griet fiind îndrăgostită de stăpânul său, dar în ce-l privește pe acesta, lucrurile sunt discutabile, din punctul meu de vedere. E adevărat că, la un moment dat, Vermeer încearcă o apropiere fizică de Griet și o mângâie pe obraz, dar cred că a fost, mai degrabă, dragostea pentru pictura căreia îi era model, decât pentru fată.

Fata cu cercel de perlă nu e singurul tablou despre care e vorba în romanul lui Tracy Chevalier. Au mai fost evocate Vedere din Delft, Fata cu paharul de vin, Lăptăreasa, Concertul, Fata care scrie, Femeia cu carafa.

Vermeer-view-of-delft
Vermeer, Vedere din Delft. Sursa foto: Wikipedia

Personajele

Griet este o tânără care, după ce tatăl său își pierde vederea și nu mai poate lucra ca faianțar, se angajează ca servitoare în casa familiei Vermeer. Adaptarea este dificilă, mai ales că nici unul dintre membrii familiei nu o primesc cu simpatie și cu atțt mai mult cu cât este o familie catolică, Griet provenind dintr-una protestantă. Singura care-i arată uneori bunăvoință este Maria Thins, mater familias. Griet face curățenie în atelierul pictorului, o însărcinare dificilă fiindcă nu are voie să miște niciun lucru de la locul lui, atunci când maestrul lucrează la un tablou. Deși pictorul este o prezență foarte discretă, Griet reușește să se apropie și chiar să se îndrăgostească de el.

Maria Thins, soacra lui Vermeer, conducea, cumva din umbră, casa Vermeer și era o „persoană obișnuită să aibă grijă de cei care nu erau la fel de abili ca ea”. Inclusiv de fiica ei, Catharina, care părea că nu poate duce nimic la bun sfârșit. În afară de a naște copii, unul după altul. Este energică, înțeleaptă și nu se sfiește să ascundă unele lucruri de fiica sa, ursuza și veșnica gravida Catharina, atunci când interesel familiei o cer. Din colțul în care stă și fumează pipă, Maria Thins trage sforile întregii familii.

În ce-l privește pe Vermeer însuși, deși personalitatea lui domină întreaga poveste, el rămâne până la sfârșit un personaj misterios, chiar și pentru Griet, personajul principal și naratorul poveștii. Nu i se spune niciodată pe nume, este pomenit doar ca „el”, ca și cum ar fi o fantomă care plutește prin casă. Foarte rar participă la viața de familie, fie este plecat prin oraș fie, cel mai adesea este înfățișat în atelierul său, aflat la ultimul etaj al casei, unde nici măcar soția sa nu are voie să pătrundă. Cocoțat în turnul său de fildeș, Vermeer domină întreaga familie și este preocupat numai de picturile sale. Un personaj egocentric, căruia nu-i pasă prea mult de cei din jurul lui. Împrumută bijuteriile soției sale ca să-și împodobească modelele cu ele, iar când aceasta se opune, le subtilizează cu ajutorul soacrei sale. Când o pictează pe Griet, o pune să-și facă găuri în urechi ca să-și pună cerceii de perle. Și chiar dacă nu se vede decât o ureche, el o chinuie oblingând-o să le găurească pe ambele. Un geniu cu siguranță, dar un personaj fără caracter, la fel de sigur (în romanul lui Tracy Chevalier, fiindcă nu putem ști cât e adevăr și cât ficțiune).

„Când am făcut curat în atelier n-am văzut nimic care să-mi arate că el fusese acolo. Nu se schimbasenimic, paletele erau curate, pictura însăși părea neatinsă. Dar simțeam că el fusese acolo.”

Celelalte personaje, Catharina, fiicele familiei Vermeer, servitoarea Tanneke, măcelarul Pieter sau părinții lui Griet, își ocupă și ele locul în această poveste picturală ca într-un puzzle colorat.

Evaluarea mea

  • Subiect            – interesant, posibila geneză a unui tablou celebru
  • Scriitură         – lejeră, accesibilă, ușor de parcurs, fără figuri de stil
  • Redactare       – foarte bună
  • Traducere       – foarte bună
  • Copertă           – frumoasă
  • Goodreads       5/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici, aici sau aici.

Lectură plăcută!

Calendar: 6 iulie

1887 – S-a născut Marc Chagall, pictor modern francez, evreu la origine (d.1985). S-a născut într-un orășel din Belarus, într-o familie lituaniană, iar, în 1910, s-a mutat la Paris. S-a reîntors, pentru o perioadă de timp, în orașul natal, apoi a emigrat la Berlin, a revenit în Franța, a plecat în America, pentru ca să se întoarcă, în 1948, în Franța. În afară de pictură, Chagall și-a îndreptat atenția și spre sculptură, ceramică, litografie și scenografie.  Continuă lectura

O călătorie pe urmele lui Claude Monet

Claude Monet (1840-1926), părintele mișcării impresioniste, a  pictat aproape două mii de tablouri, pline de lumină, culoare și mișcare.

Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură, străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare. (1926)

Monet nu a fost doar un pictor neobosit, ci și un călător pasionat. Așa încât i-au fost, rând pe rând, surse de inspirație Parisul, Londra, Veneția, orașele și morile de vânt olandeze, stâncile de pe coasta normandă, catedrala de la Rouen sau fiordurile norvegiene. Continuă lectura