Albastrul din miez de noapte de Simone van der Vlugt – despre condiția femeii ca artist în Epoca de Aur olandeză

Despre autoare:

Simone van der Vlugt (n.1966, Hoom, Olanda) este o scriitoare olandeză, cunoscută pentru romanele ei de ficțiune istorică, young-adult și polițiste. Cărțile ei au fost traduse și vândute în întreaga lume.

A trimis primul ei manuscris către o editură la vârsta de 13 ani și a publicat primul ei roman în 1994, Amulet, un roman istoric pentru copii. Primul roman pentru adulți, Reunion, un thriller psihologic, a fost publicat în 2004.

Simone van der Vlugt este căsătorită, are doi copii și locuiește, împreună cu familia, în Alkmaar, Olanda, loc în care se desfășoară acțiunea unora dintre romanele sale.

Despre carte:

albastrul-din-miez-de-noapte Continuă lectura

Reclame

Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

Despre autoare:

Tracy Chevalier (n.1962) este o scriitoare născută în Statele Unite ale Americii și naturalizată în Marea Britanie, despre care am scris aici.

Despre carte:

Fata cu cercel de perlă  a lui Johannes Vermeer este unul dintre cele 35 de tablouri rămase în urma pictorului olandez și, probabil cel mai celebru. Olandezul Vermeer și italianul Rafael sunt pictorii mei preferați, iar dacă ar fi să fac un clasament (de amator, desigur) al tablourilor care-mi plac cel mai mult, Fata cu cercel de perlă ar ocupa primul loc. E atâta frumusețe, gingășie și mister în pictura asta, încât mi-a plăcut din prima secundă în care am văzut o reproducere.

fata-cu-cercel-de-perla

Fata cu cercel de perlă a romancierei Tracy Chevalier este un roman de ficțiune istorică, despre creația picturii lui Vermeer și care încearcă să răspundă la întrebarea „Cine a fost fata pe care a imortalizat-o pictorul?” Despre viața personală a lui Vermeer se știu relativ puține lucruri, așa că a fost loc suficient pentru ficțiune.

Fata cu cercel de perlă este un roman de atmosferă, care lasă cititorul să pătrundă în intimitatea caselor olandeze de secol XVII și să-și facă o idee bine conturată despre viața locuitorilor din orașul Delft, unde se petrece acțiunea.

Unii spun că e un roman de dragoste. O dragoste unilaterală aș zice eu, Griet fiind îndrăgostită de stăpânul său, dar în ce-l privește pe acesta, lucrurile sunt discutabile, din punctul meu de vedere. E adevărat că, la un moment dat, Vermeer încearcă o apropiere fizică de Griet și o mângâie pe obraz, dar cred că a fost, mai degrabă, dragostea pentru pictura căreia îi era model, decât pentru fată.

Fata cu cercel de perlă nu e singurul tablou despre care e vorba în romanul lui Tracy Chevalier. Au mai fost evocate Vedere din Delft, Fata cu paharul de vin, Lăptăreasa, Concertul, Fata care scrie, Femeia cu carafa.

Vermeer-view-of-delft
Vermeer, Vedere din Delft. Sursa foto: Wikipedia

Personajele

Griet este o tânără care, după ce tatăl său își pierde vederea și nu mai poate lucra ca faianțar, se angajează ca servitoare în casa familiei Vermeer. Adaptarea este dificilă, mai ales că nici unul dintre membrii familiei nu o primesc cu simpatie și cu atțt mai mult cu cât este o familie catolică, Griet provenind dintr-una protestantă. Singura care-i arată uneori bunăvoință este Maria Thins, mater familias. Griet face curățenie în atelierul pictorului, o însărcinare dificilă fiindcă nu are voie să miște niciun lucru de la locul lui, atunci când maestrul lucrează la un tablou. Deși pictorul este o prezență foarte discretă, Griet reușește să se apropie și chiar să se îndrăgostească de el.

Maria Thins, soacra lui Vermeer, conducea, cumva din umbră, casa Vermeer și era o „persoană obișnuită să aibă grijă de cei care nu erau la fel de abili ca ea”. Inclusiv de fiica ei, Catharina, care părea că nu poate duce nimic la bun sfârșit. În afară de a naște copii, unul după altul. Este energică, înțeleaptă și nu se sfiește să ascundă unele lucruri de fiica sa, ursuza și veșnica gravida Catharina, atunci când interesel familiei o cer. Din colțul în care stă și fumează pipă, Maria Thins trage sforile întregii familii.

În ce-l privește pe Vermeer însuși, deși personalitatea lui domină întreaga poveste, el rămâne până la sfârșit un personaj misterios, chiar și pentru Griet, personajul principal și naratorul poveștii. Nu i se spune niciodată pe nume, este pomenit doar ca „el”, ca și cum ar fi o fantomă care plutește prin casă. Foarte rar participă la viața de familie, fie este plecat prin oraș fie, cel mai adesea este înfățișat în atelierul său, aflat la ultimul etaj al casei, unde nici măcar soția sa nu are voie să pătrundă. Cocoțat în turnul său de fildeș, Vermeer domină întreaga familie și este preocupat numai de picturile sale. Un personaj egocentric, căruia nu-i pasă prea mult de cei din jurul lui. Împrumută bijuteriile soției sale ca să-și împodobească modelele cu ele, iar când aceasta se opune, le subtilizează cu ajutorul soacrei sale. Când o pictează pe Griet, o pune să-și facă găuri în urechi ca să-și pună cerceii de perle. Și chiar dacă nu se vede decât o ureche, el o chinuie oblingând-o să le găurească pe ambele. Un geniu cu siguranță, dar un personaj fără caracter, la fel de sigur (în romanul lui Tracy Chevalier, fiindcă nu putem ști cât e adevăr și cât ficțiune).

„Când am făcut curat în atelier n-am văzut nimic care să-mi arate că el fusese acolo. Nu se schimbasenimic, paletele erau curate, pictura însăși părea neatinsă. Dar simțeam că el fusese acolo.”

Celelalte personaje, Catharina, fiicele familiei Vermeer, servitoarea Tanneke, măcelarul Pieter sau părinții lui Griet, își ocupă și ele locul în această poveste picturală ca într-un puzzle colorat.

Evaluarea mea

  • Subiect            – interesant, posibila geneză a unui tablou celebru
  • Scriitură         – lejeră, accesibilă, ușor de parcurs, fără figuri de stil
  • Redactare       – foarte bună
  • Traducere       – foarte bună
  • Copertă           – frumoasă
  • Goodreads       5/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici, aici sau aici.

Lectură plăcută!

Calendar: 6 iulie

1887 – S-a născut Marc Chagall, pictor modern francez, evreu la origine (d.1985). S-a născut într-un orășel din Belarus, într-o familie lituaniană, iar, în 1910, s-a mutat la Paris. S-a reîntors, pentru o perioadă de timp, în orașul natal, apoi a emigrat la Berlin, a revenit în Franța, a plecat în America, pentru ca să se întoarcă, în 1948, în Franța. În afară de pictură, Chagall și-a îndreptat atenția și spre sculptură, ceramică, litografie și scenografie.  Continuă lectura

O călătorie pe urmele lui Claude Monet

Claude Monet (1840-1926), părintele mișcării impresioniste, a  pictat aproape două mii de tablouri, pline de lumină, culoare și mișcare.

„Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură, străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare.” (1926)

Monet nu a fost doar un pictor neobosit, ci și un călător pasionat. Așa încât i-au fost, rând pe rând, surse de inspirație Parisul, Londra, Veneția, orașele și morile de vânt olandeze, stâncile de pe coasta normandă, catedrala de la Rouen sau fiordurile norvegiene. Continuă lectura

O călătorie literară la Amsterdam (3)

Probabil că primul cuvânt care-ți vine în minte când te gândești la Amsterdam este: lalele. Deși lalelele n-au fost „inventate” de olandezi, ele au ocupat și mai ocupă încă un loc important în viața orașului.

Mania lalelelor de Mike Dash

Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, olandezii au fost cuprinși de o adevărată manie a lalelelor. În doar câțiva ani, prețul bulbilor de lalea a crescut atât de mult încât puteai cumpăra o casă de canal sau o fermă cu banii pe care-i plăteai pe un bulb dintr-un soi rar de lalele. Continuă lectura

O călătorie literară la Amsterdam (2)

Dacă în prima parte a călătoriei literare, am mers pe urmele lui Rembrandt prin Amsterdam, de data asta vom face o plimbare pe străzile orașului, pe marginea canalelor și vom intra într-o casă de pe canal, ca să ne facem o idee despre cum trăiau oamenii în Amsterdam, în secolul al XVII-lea. Mai exact, pe urmele Petronellei Brandt, născută Oortman, personajul care a inspirat romanul Miniaturista, scris de Jessie Burton.

Miniaturista de Jessie Burton

Petronella, soția lui Johannes Brandt, un comerciant bogat și avea, la fel ca alte femei bogate din Amsterdam, o casă de păpuși, în care a investit, se pare, o sumă cu care ar fi putut cumpăra o casă de canal adevărată. Povestea ei a inspirat-o pe Jessie Burton să scrie un roman interesant, Miniaturista, despre care poți citi mai multe aici. Continuă lectura

O călătorie literară la Amsterdam (1)

Aș putea să-mi imaginez ultima călătorie pe care am făcut-o la Amsterdam ca pe o incursiune în lumea unor cărți care au ca subiect orașul și simbolurile sale.

Te invit, așadar, la o călătorie în care va fi vorba despre cărți, Amsterdam, Rembrandt, viața în casele de pe canal și, evident, lalele.

Prima oprire, „stația” Rembrandt.

Eu sunt fiica lui Rembrandt de Lynn Cullen

Este un roman inspirat din viața Corneliei van Rijn, fiica lui Rembrandt și a menajerei sale, Hendrickje Stoffels. Poți citi mai multe despre carte aici.

fiica-lui-rembrandt

Dacă ajungi la Amsterdam, trebuie să-ți faci timp să treci și pe la casa lui Rembrandt, aceea din zilele lui bune, ca să-ți faci o idee despre cum trăia și cum lucra maestrul. Continuă lectura

„Eu sunt fiica lui Rembrandt” de Lynn Cullen

Despre autoare:

Lynn Cullen (n. 1955) s-a născut înFort Wayne, Indiana, SUA, al cincilea copil într-o familie cu șapte copii. A învățat să iubească istoria datorită excursiilor anuale ale familiei, prilej cu care vizitau și situri istorice. A urmat cursurile Universității Indiana.

A scris cărți pentru copii, dar și câteva romane, care s-au bucurat de succes și au fost recompensate cu premii literare.

Are trei copii și locuiește în Atlanta, împreună cu soțul ei, un câine și două pisici.

Despre carte: 

Produs publicat în 2012 de Polirom
Colecția BIBLIOTECA POLIROM.Proza XXI
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 248
ISBN: 978-973-46-1300-7

Romanul este inspirat din viața Corneliei van Rijn, fiica lui Rembrandt și a menajerei sale, Hendrickje Stoffels, despre care au ajuns până la noi puține informații. Pornind de la evenimentele istorice, autoarea a imaginat o emoționantă dar și tristă, pe alocuri, poveste.

După ce fratele ei vitreg, Titus se căsătorește și se mută în casa noii sale familii, Cornelia rămâne singură să aibă grijă de tatăl său, bătrân, ursuz, imprevizibil și căzut în dizgrația elitei din Amsterdam. Vremurile în care Rembrandt era celebru și câștiga o mulțime de bani cu tablourile sale au apus, viața sa scandaloasă pentru vremurile în care a trăit l-au dus, în cele din urmă la faliment, așa că a fost nevoit să se mute din frumoasa casă pe care o avea într-una mult mai modestă, în cartierul Jordan. Continuă lectura

„Netherland” de Joseph O’Neill

Despre autor:

Joseph O’Neill (n. 1964, Irlanda) este un scriitor irlandez, cu origine irlandezo-turcă. Și-a petrecut copilăria în Mozambic, Turcia și Iran, iar de la vârsta de 6 ani, a locuit în Olanda. A studiat dreptul la Universitatea Cambridge și a profesat ca avocat specializat în drept comercial, în Londra. Până în prezent a scris poezii, un volum de non-ficțiune și patru romane. Colaborează la revista Atlantic Monthly. Din 1998, locuiește în New-York.

Despre carte:

NetherlandProdus publicat în 2010 de Leda
Colecția Leda contemporan
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 268
ISBN: 973-102-245-1

„Netherland” este un roman cu un titlu înșelător, din punctul meu de vedere. Și ce faci când crezi că ai de-a face cu o carte despre Olanda și când colo, dai de una despre New-York și despre cricket? Ce să faci? citești mai departe. Pentru că deși e o carte în care nu se întâmplă (aproape) nimic, e totuși una interesantă. Aș zice că e, mai degrabă, o carte de reflecții asupra vieții unui olandez la New-York.

Hans van den Broek este un olandez, părăsit de soția lui englezoaică, speriată de nesiguranța vieții în New-York. El rămâne însingurat și debusolat în marea metropolă și se refugiază în cricket, un joc aproape conspirativ, jucat pe la periferie de oameni proveniți, mai ales, din Indiile Occidentale sau din sudul Asiei. Continuă lectura

Amintiri din Amsterdam

Dacă m-ai întreba care e orașul meu preferat, ți-aș răspunde: Roma și Veneția. Cum Roma și Veneția? Astea sunt orașe, că sunt două, iar oraș trebuie să fie e unul singur. Bine, dar nu pot să aleg, că-mi plac din motive diferite. Roma are istorie, iar Veneția are canale. Cu siguranță tu ai insista, ca-n reclama aia cu Batman! Batman! și m-ai pune să aleg unul singur. Atunci n-aș avea încotro și aș alege Amsterdam. Are și istorie, are și canale. Și mult mai mult decât atât.

A trecut ceva timp de când am fost în Amsterdam, dar amintirile sunt la fel de vii ca și cum aș fi fost săptămâna trecută. A fost așa un fel de dragoste la prima vedere. Am fost uimită de tot ce-am văzut din clipa în care am coborât din tren la Gara Centrală. Vorba francezului, am rămas așa un fel de bouche bée. Trebuie însă să recunosc că a fost o dragoste cu năbădăi, am avut și câteva peripeții memorabile.

N-o să mă apuc să-ți spun acum ce poți vedea sau ce poți face în Amsterdam, sunt articole foarte bune, unde poți să citești despre asta. Mai bine să-ți povestesc ce mi-a plăcut mie dar și ce peripeții am avut. Ca să știi la ce te poți aștepta :). Continuă lectura