7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit

7 cărți pe care nu le-aș reciti

Lista de cărți de mai jos cuprinde cărți pe care le-am citit și mă bucur că am făcut-o, dar pe care, din motive diferite, nu le-aș reciti, cel puțin nu în viitorul previzibil, ca să zic așa.

1. Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini

Este o poveste tulburătoare, adesea șocantă despre prietenie, trădare, tensiuni etnice, sacrificiu, teamă, remușcare, răscumpărarea păcatului, dragoste. E o carte greu de citit, care te pune serios pe gânduri. Efectiv nu mi-a venit să cred de câtă cruzime sunt capabili unii reprezentanți ai rasei umane. E o carte atât de tulburătoare încât, atunci când am citit-o, am simțit de multe ori nevoia unor pauze în care să-mi trag sufletul.

Continuă lectura „7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit”

Cum s-a făcut de a scris Charles Dickens minunatul „Colind de Crăciun”?

Scopul lui Dickens nu era, deci, să creeze capodopera vieții sale, ci doar să câștige niște bani, o mie de lire, după socoteala sa. Dar, unde dai și unde crapă, dintr-o nevoie acută de bani, a ieșit cea mai citită poveste de Crăciun de până acum. Poate sunt și scriitori contemporani în lipsă de bani și mai iese o capodoperă, cine știe?

Colind de Crăciun de Dickens
Una dintre cele mai reușite ediții în limba română

Dickens era impresionat de soarta acestor copii cu atât mai mult cu cât, în copilărie, muncise și el în fabrică, din cauza condițiilor precare în care trăia familia sa.

Inițial, în primăvara anului 1843, Charles Dickens intenționa să publice un pamflet intitulat „Un apel către poporul englez în numele copilului omului sărac”. S-a răzgândit însă, pentru că descoperise un alt mod mult mai eficient de protest.

Ideea i-a venit după ce a ținut un discurs la Manchester Athenaeum, o organizație caritabilă – unde a urcat pe scenă și politicianul Benjamin Disraeli și a vizitat o școală pentru copii săraci. Cu ocazia vizitei la Manchester, l-a vizitat și pe nepotul său, un băiat cu dizabilități, care a fost una dintre sursele de inspirație pentru Tim Degețelul. Celălalt a fost fratele mai mic a lui Dickens, și el un băiat cu probleme fizice.

Din nefericire, cu tot felul de nedreptăți ne întâlnim și astăzi (inclusiv cu exploatarea copiilor). Vreun scriitor contemporan ar vrea să-și facă auzită vocea în acest context? Și să scrie o carte care să fie citită și peste aproape 100 de ani?

Christmas Carol
O reeditare a primei ediții

Toate exemplarele primei ediții s-au vândut până la Crăciun

Prima ediție a Colindului de Crăciun a fost pusă în vânzare pe 19 decembrie și, o săptămână mai trâziu, toate cele 6000 de exemplare erau vândute. E drept că a beneficiat și de o conjunctură favorabilă, în care bradul de Crăciun era popularizat de regina Victoria și soțul ei, prințul Albert.

Prima ediție a fost foarte reușită, luxoasă de-a dreptul, cu legături de pânză roșii, litere aurii ștanțate pe copertă și, de asemenea, margini aurii. O carte perfectă de Crăciun. Edițiile în limba română sunt departe de a fi reușite, din punct de vedere al aspectului, ba unele dintre ele sunt de-a dreptul urâte. Na, c-am zis-o și pe asta!

Primele recenzii au fost favorabile, dar deloc entuziaste. Cu toate astea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, cititorii nuvelei lui Dickens erau depășiți numeric doar de cei ai Bibliei.

Te-ar mai putea interesa și: Cu furculița literară prin lume – Crăciun în epoca victoriană

A reușit Dickens să obțină suma de bani la care se aștepta?

Din păcate, nu, cu tot succesul imediat de care s-a bucurat cartea. Autorul a câștigat doar 250 de lire sterline din vânzarea primei ediții, o sumă care l-a dezamăgit profund. Explicația pentru care s-a întâmplat asta e simplă: cheltuielile de tipărire, într-o ediție luxoasă, au fost mult  prea mari, așa că n-a rămas prea mult din banii încasați din vânzări. I-ar fi trebuit, cu siguranță, un consultant de marketing și un contabil.

Lecturi publice ale lui Dickens din Colind de Crăciun

Între 1853 și 1870, Charles Dickens a oferit nu mai puțin de 127 de lecturi publice din cartea Colind de Crăciun. Prima lectură a fost în scop caritabil, dar celelalte au fost lecturi din care autorul a câștigat bani sau diverse obiecte. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în urma lecturii publice în beneficiul Institutului Mecanic din Sheffield, din 24 decembrie 1855, când Dickens a venit special de la Paris ca să citească din Colind de Crăciun. În semn de recunoștință, primarul orașului Sheffield i-a dăruit scriitorului un serviciu de tacâmuri, două lame de ras și două cuțite de curățat peștele, toate acestea fiid produse realizate pe plan local.

În urma unei asemenea „reprezentații”, un om de afaceri din Boston, care producea jucării, și-a închis fabrica și a dăruit fiecărui muncitor câte un curcan, la fel ca Scrooge.

Alte povești de Crăciun scrise de Charles Dickens

Charles Dickens a mai scris și alte povești despre Crăciun, The Chimes (1844, un an după Colind de Crăciun) și The Cricket on the Hearth (1845), The Battle of Life (1846) și The Haunted Man and the Ghost’s Bargain (1848).The Cricket on the Hearth, dar acestea nu s-au bucurta de popularitatea Colindului de Crăciun și sunt aproape uitate astăzi.

Colind de Crăciun a fost subiectul a zeci de filme, piese și chiar parodii, care au contribuit, fără îndoială la popularitatea nuvelei.

Recomandare de lectură

10 întrebări în Provocarea Șosetei de Crăciun

provocare-soseta-craciun

Am găsit aici o provocare care mi s-a părut simpatică și vă invit să-i dați curs. O să răspund și eu la întrebări, dar m-am gândit să nu mai aștept până atunci și să vă lansez provocarea chiar acum.

Imaginează-ți că te trezești în dimineața de Crăciun și găsești șoseta de Crăciun plină. Ești nerăbdător să vezi ce cadouri ți-a adus Moș Crăciun. Primul lucru pe care-l vezi e … Continuă lectura „10 întrebări în Provocarea Șosetei de Crăciun”

10 cărţi cu nume de ORAȘE în titlu (2)

Cărți cu nume de orașe în titlu

1. Trădare la Veneţia de Steve Berry

„Din cenușa fostei URSS, o nouă națiune a prins puteri – fostele republici sovietice s-au unit în Federația Central-Asiatică. La cârma ei se află ministrul suprem Irina Zovastina, un despot viclean, cu un fler deosebit pentru politica și o ambiție de neînfrânt de a-l depăși pe Alexandru cel Mare drept ultimul mare cuceritor din istorie. Sprijinită de o cabală secretă de moguli, Federația a strâns un arsenal înfricoșător de arme biologice. Având puterea de a decima alte națiuni după bunul plac, doar un singur lucru o reține pe Zovastina de a declanșa marșul mortal spre cucerirea lumii – un ser miraculos, cu puteri vindecătoare, ținut secret de-a lungul secolelor și îngropat împreună cu rămășițele mumificate ale lui Alexandru cel Mare într-un mormânt pierdut de mai bine de 2000 de ani. Împreuna, Cotton Malone, fostul agent al Departamentului de Justiție american, și partenera sa, aventuriera Cassiopeia Vitt, trebuie să întreacă – în viteză și inteligență – forțele care pot distruge lumea. Căutarea lor plină de pericole îva purta de pe țărmurile Danemarcei în monumentele din Veneția și în Muntii Pamir din Asia Centrală pentru a dezlega ghicitoarea a cărei soluție ar putea distruge sau salva milioane de oameni – depinde de cine găsește mai întâi mormântul pierdut.” (©elefant)

Încă își așteaptă rândul la citit, sper să se întâmple cât de curând. Continuă lectura „10 cărţi cu nume de ORAȘE în titlu (2)”

Obiecte prețioase de Kathleen Tessaro – o carte cu final neterminat

Despre autoare:

Kathleen Tessaro (n.1965) este o scriitoare americancă, despre care am scris câte ceva aici.

Despre carte:

Romanul începe promițător, cu o vizită la Muzeul de Artă din Boston, unde câteva exponate par să-i trezească eroinei amintiri din alte timpuri. Printre ele, un inel cu o piatră de agat negru la vederea căruia i s-a făcut pielea de găină.

După câteva pagini, ne întoarcem în timp, în toamna anului 1931 și o regăsim pe tânăra Maeve Fanning, într-un spital de boli mintale din New-York, unde o întâlnește pe Diana Van der Laar, o tânără misterioasă și fragilă, cu un colier de perle la gât.

Cele două tinere se reîntâlnesc după un timp, în Boston, oraș în care se va desfășura acțiunea în continuare. Un oraș care încearcă să-și revină după marea criză economică. Diana face parte dintr-o familie aristocratică înstărită, care face donații Muzeului de Artă și trăiește într-o casă somptuoasă. Continuă lectura „Obiecte prețioase de Kathleen Tessaro – o carte cu final neterminat”

Excursie la Tindari de Andrea Camilleri – seria Montalbano #5

Despre autor:

Andrea Camilleri (n.1925) este un scenarist, regizor de teatru și televiziune și scriitor italian, despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

excursie-la-tindari

Excursie la Tindari este a cincea carte din seria Montalbano a lui Andrea Camilleri și o să spun de la început că e cartea care mi-a plcăut cel mai puțin din serie. Am avut senzația cumva că autorul a cam obosit, la fel ca personajul său, comisarul Salvo Montalbano, care are multe momente de introspecție finalizate cu concluzia că nu mai are vârsta pentru meseria pe care o practică. Continuă lectura „Excursie la Tindari de Andrea Camilleri – seria Montalbano #5”

Jocul adevărului de Sveva Casati Modignani – recenzie

Despre autoare:

Sveva Casati Modignani este pseudonimul literar al scriitoarei italiene Bice Cairati (n.1934, Milano). A publicat mai multe cărți-anchetă în anii ’70, iar ca romancieră a debutat în 1981 cu Anna cu ochii verzi roman care devenit, în scurt timp, best-seller. Au urmat alte 18 romane, traduse în aproape 20 de țări și vândute în peste 20 de milioane de exemplare, iar unele dintre ele au fost și ecranizate. Printre ele se numără Roșu coral, Vanilie și ciocolată sau Lebăda neagră.

Despre carte:

Jocul adevărului e o carte care mi-a oferit din plin doza necesară de romantism, unul de bună calitate, în niciun caz unul siropos.

În timp ce o citeam, mă întrebam cum de am lăsat-o să aștepte atâta timp, uitată pe un raft al bibliotecii, până m-am apucat s-o citesc? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: aspectul cărții, mai ales coperta. destul de puțin atractivă. Cred că o carte atât de bună merită o prezentare grafică cu totul diferită și sper că o va avea cândva.

Continuă lectura „Jocul adevărului de Sveva Casati Modignani – recenzie”

Provocarea lunii februarie – un titlu nou pe lista de lecturi

Cărțile lui Cupidon – ziua 26 

luna-din-palat

Lista mea de lecturi  e ca un soi de organism care se reinventează mereu. În fiecare zi, apar titluri noi, astfel încât dimensiunile ei au ajuns de-a dreptul impresionante. Listă de lecturi e un fel de-a zice, fiindcă ea nu există în formă fizică, n-ar avea niciun sens s-o fac, fiindcă la viteza cu care mă răzgândesc asupra cărților pe care vreau să le citesc ar fi o adevărată harababură acolo :).

Ultima intrată în această dezordine chipurile TBR (to be read) list este o noutate editorială de la Nemira, care spre să-mi placă foarte mult. Titlul ei este Luna din palat, e scrisă de Weina Dai Randel și spune povestea concubinei care a ajuns pe tronul Chinei.

Datorită prietenilor de la Libmag, cartea a ajuns deja în biblioteca mea și ăși așteaptă rândul la citit. Dacă nu mai vine vreun uragan, ca să facă ordine în dezordine, asta se va întâmpla cât de curând.

Poveste imorală de Rodica Ojog-Brașoveanu – recenzie

Despre autoare:

Rodica Ojog-Brașoveanu (1939-2002) este o scriitoare româncă, cunoscută mai ales pentru romanele ei polițiste, despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

poveste-imorala Continuă lectura „Poveste imorală de Rodica Ojog-Brașoveanu – recenzie”

Provocarea lunii februarie – book-selfie

Cărțile lui Cupidon – ziua 5

Dacă e book-selfie, atunci să fie cu Istoria snobismului de Frederic Rouvillois, apărută la Editura Nemira.

book-selfie

Nu știu cum se face, dar probabil influențată de ceva job stuff (dacă tot e pe bază de snobism :)), am simțit nevoia să citesc cartea asta, așa că m-am gândit să v-o arăt și vouă. Doar răsfoind-o și citind titlurile capitolelor pot vedea că se anunță o carte foarte interesantă:

  • Mitul particulei nobiliare
  • Cum să-ți cumperi un nume
  • Cercuri și cluburi
  • Panglici și rozete (cât de contemporane cu noi sunt!)
  • Snobismul scenei
  • Ducesele roșii
  • Când sporturile erau șic
  • Despre snobismul automobilistic

O să pun mâna s-o citesc, ceea ce îți recomand și ție. Nu de alta, dar să facem un schimb de opinii la sfârșit. Cred că se anunță interesant! Apropo, ai văzut ce preț are cartea pe Elefant? Dacă nu, uite aici :).

%d blogeri au apreciat: