Violeta din safe de Rodica Ojog-Braşoveanu

Ce zice Editura Nemira despre roman

„Povestea începe la Restaurantul București, unde un grup bizar se dedă la acte de violență. In altă parte, un inginer care lucrează la un proiect de importanță națională găsește…o violetă într-un safé la care numai el are acces.

Cine era fata agresată în restaurant? Cum a apărut floarea într-un loc secret? Ce legătură există între cele două planuri? Răspunsurile se află în acest roman irezistibil pentru toți iubitorii de suspans.”

Ce cred eu

Violeta din safé e, de la început până la sfârşit, un zarzavat. Alt cuvânt mai potrivit nu-mi vine în minte. Începând chiar cu titlul, care m-a făcut să întreb: de ce safé, în franceză, şi nu safe, în engleză, sau mai neaoşul seif?

Am trecut rapid peste întrebare şi am purces să devorez zarzavatul. Cam aşa:

Vă întrebaţi, probabil, de ce zic că e un zarzavat, şi încă unul greu de digerat? Păi, cel puţin din două motive.

Continuă lectura →

Al Punto de Anamaria Ionescu și Radu Costescu

Neaşteptat de mult mi-a plăcut cartea asta, apărută la Editura Tritonic. Nu eram deloc sigură că va fi pe gustul meu atunci când mă uitam la copertă. Ce m-a făcut s-o citesc a fost îndemnul de pe prima copertă „Poftă bună și păzește-ți spatele”, o excelentă găselniță (la modul pozitiv vorbind) de marketing.

Al Punto are toate ingredientele pentru un roman poliţist ca la carte: o scriitură bună, un chef român ucis cu bestialitate într-un restaurant din Spania, mafie moldovenească, trădare, spălare de bani şi … câteva sugestii gastronomice care sună tare bine. Intru în bucătărie să le testez. Până atunci, comandaţi cartea şi n-o să vă pară rău!

Continuă lectura →

Piața Romanilor de Adrian Petru Stepan

Personaje și întâmplări

Foarte pe scurt, de la autor:

„De când mă mutasem în vechiul apartamnent al bunicii ajunsesem într-o altă lume, populată de personaje care mai de care mai ciudaate. De întâmplări, ce să mai spun: o femeie fatală care dispare în biserică, o tânără care îmi sperie iubita, un moș nazist care mă urmărește, un străin care caută să dezlege același mister ca mine, un client amenințător care face să tremure până și geamurile biroului … ce urma să se mai întâmple?”

Repere timișorene

Continuă lectura →

Moarte pe Nil – sau cum l-au distrus pe Poirot

De la început fac precizarea că rândurile de mai jos reprezintă punctul meu de vedere, subiectiv și personal. E ceva de domeniul evidenței, dar mi se întâmplă adesea să sară unii cu acuze de genul: asta e părerea ta, lumea e de altă părere. OK, și care e problema? Ne întoarcem iar la unanimități? Așa că, risc să folosesc un pleonasm, poate pricep și cerberii Internetului că pe orice blog apar puncte de vedere subiective.

Revenind la subiectul zilei, am fost ieri să văd filmul Moarte pe Nil, varianta lui Kenneth Branagh, care este producător și interpretul lui Hercule Poirot. L-am mai văzut intepretându-l pe micul detectiv belgian în Crima din Orient Express și nici atunci nu m-a impresionat prea tare. De altfel, cred că e greu să-l întreacă cineva pe David Suchet în rolul ăsta.

Continuă lectura →

Călător prin lume cu Agatha Christie: O călătorie cu Trenul Albastru

Agathei Christie se pare că nu i-a prea plăcut să scrie Misterul Trenului Albastru şi că a făcut-o mai mult din interese financiare decât din inspiraţie. Și nu numai că nu i-a plăcut să-l scrie, dar unul dintre criticii cei mai mari ai acestuia. Intriga i se părea neinteresantă, iar romanul banal, plin de clișee. Mie, în schimb, mi-a plăcut să citesc romanul şi, mai mult decât atât să-mi imaginez o călătorie pe ruta pe care au parcurs-o personajele cărţii.

LONDRA

În gara Victoria, pasagerii s-au îmbarcat în luxoasele vagoane Pullman ale Trenului Albastru, care urma să-i ducă din mohorâta Londra până la însorita Rivieră franceză. Printre ei, se aflau şi Ruth Kettering, fiica unui milionar american şi Katherine Grey, o tânără care tocmai moştenise o mare sumă de bani.

Londra nu părea să ofere călătorilor decât „peisajul aparent fără sfârșit al străzilor deprimante și al caselor din suburbii.”

Gara Victoria din Londra. Sursa foto: wikipedia.ro

DOVER – CALAIS

Traversarea Canalului Mânecii a fost, probabil, cea mai puțin plăcută parte a călătoriei.

„Ruth nu avea rău de mare, însă nu-i plăcea frigul, așa că fu bucuroasă să ajungă la adăpostul cabinei private pe care o rezervase telegrafic.”

CALAIS – PARIS

Imediat după plecarea din Calais, în drum spre Paris, pasagerii trenului s-au îndreptat spre vagonul-restaurant, unde au servit cina.

„Lângă ele apăru un chelner, cu acea viteză admirabilă, caracteristică angajaților de la Compagnie Internationale de Wagons-Lits, care le puse în față două cești cu supă. Până când li se servi omleta, care urmă supei, cele două discutau prietenos.”

Omleta, mereu prezentă în cărțile Agathei Christie – chiar în combinație cu supă, după cum se vede – pare să fi fost unul dintre felurile de mâncare preferate ale autoarei.

Ajunși la Paris, „călătoria lentă pe ceinture, cu interminabilele opriri și așteptări, era foarte obositoare.”

PARIS – CANNES

După plecarea din Gare de Lyon, călătorilor li s-a servit cina, „anunțată prin sunetul zgomotos al clopotului”. Atunci și-a făcut apariția și Hercule Poirot, care a mâncat împreună cu Katherine Grey, a cărei companioană de la prânz părea că preferă să cineze în compartiment.

Riviera franceză. Photo by Vincent Gerbouin on Pexels.com

CANNES – NISA:

Când trenul a ajuns pe Riviera, era o dimineață însorită. Norocul lor fiindcă „întotdeauna călătorii sunt foarte dezamăgiți când ajung într-o dimineață cenușie”, după părerea însoțitorului de tren.

„Rămase lângă fereastră, încântată de panorama însorită. Palmierii, albastrul profund al mării, mimozele de un galben strălucitor aveau farmecul și noutatea firești pentru o femeie care, timp de paisprezece ani, nu cunoscuse decât iernile monotone ale Angliei.”
Katherine Grey admirând Riviera

Doar că, odată ajunși la destinație, Ruth Kettering a fost descoperită moartă în compartimentul ei, părând să fi fost ucisă cu brutalitate. Iar camerista care o însoțea părea să fi dispărut.

Ghinionul criminalului că, printre pasagerii din tren se afla și Hercule Poirot, care și-a pus în funcțiune micile celule cenușii.

Călătoriile cu trenul se pare că au inspirat-o pe Agatha Christie, Misterul Trenului Albastru nefiind singura carte de genul. Mai sunt și: Trenul din Paddington sau Crima din Orient Express. Le-ați citit?

5 cărţi cu crime de citit de Crăciun

Crăciunul este o perioadă a liniștii sufletești, a bunătătții, a împăcării, a timpului petrecut împreună cu familia și prietenii, dar, pentru unii scriitori cu imaginație bogată, e și timpul unor întâmplări misterioase și mai puțin plăcute.

**1. Secretele din Strada Portului de Ann Cleves**

În Newcastle, câteva zile înainte de Crăciun, detectivul Joe Ashworth se întoarce acasă cu metroul, împreună cu fiica sa, Jessie. Călătoria lor este întreruptă din cauza vremii (o furtună de zăpadă neașteptată) și toată lumea este nevoită să coboare. Cu excepția unei singure persoane care nu face nicio mișcare. Este Margaret Krukowski, o femeie de 70 de ani, care fusese înjunghiată, fără ca nimeni să observe. Joe este polițist în echipa Verei Stanhope, din care mai fac parte Holly și Charlie. Imediat după descoperirea crimei, Vera și echipa sa încep cercetările.

**2. Crăciunul lui Poirot de Agatha Christie**

Așa cum se cuvine unui detectiv de calibrul lui Poirot, Crăciunul său nu este unul liniștit, ci plin de mister, suspans și, evident, un caz de crimă de rezolvat.

Un înstărit om de afaceri își invită familia la conacul său, dorind să-i aibă în jurul său pe toți copiii și nepoții. Lor li se adaugă și Hercule Poirot. Din păcate, prezența lui nu a reușit să împiedice crima căreia i-a căzut victimă chiar gazda, dar, din fericire, și-a pus micile celule cenușii la treabă și a descoperit cine a comis-o.

3. Rubinul albastru de Sir Conan Arthur Doyle din Aventurile lui Sherlock Holmes

De Crăciun, Sherlock Holmes primește vizita unui comisionar, care-i aduce o gâscăgrasă și o pălărie uzată și îi povestește cum a ajuns în posesia lor. Holmes privește însă pălăria ca pe o problemă intelectuală, așa că o studiază pe toate părțile, încercând să afle cine ar putea fi proprietarul ei.

Lucrurile se complică a doau zi de Crăciun, când Peterson comisionarul, pe care Sherlock Holmes îl chemase să-i înapoieze gîsca, deoarece sosise timpul să fie mâncată, se întoarce acasă la detectiv și îl anunță că în gușa gâștei soția lui găsise o piatră prețioasă albastră. Imediat, Holmes recunoaște piatra ca rubinul albastru al contesei de Morcar, pierdut la un hotel londonez cu câteva zile în urmă.

**4. Uscățivul de Dashiell Hammett**

Uscățivul a fost publicat prima dată în foileton, în decembrie 1933, cartea urmând să apară o lună mai târziu. Este ultimul roman publicat de Dashiel Hammett, deși acesta a mai trăit până în 1961.

Acțiunea are loc în decembrie 1932, în New York, în ultimele zile ale prohibiției. Fostul detectiv Nick Charles și soția lui, Nora, își făceau cumpărăturile de Crăciun, când Nick este atras, fără voia lui, într-o poveste detectivistică. Investigând o crimă, Nick și Nora intră astfel în contact cu familie ciudată, cu diverși polițiști dar și cu oameni de joasă speță.

**5. Bărbați care urăsc femeile de Stieg Larsson**

Chiar dacă cea mai mare parte a narațiunii nu are legătură cu Crăciunul, o parte semnificativă de la final are, așa că romanul poate fi încadrat în categoria ficțiune cu crime de Crăciun. Jurnalistul Mikael Blomkvist investighează un caz pe o insulă îndepărtată, în timpul unei aspre ierni suedeze. Este ajutat de Lisbeth Salander, o hackeriță puțin excentrică.

S-a făcut și un film după Bărbați care urăsc femeile, film care poate fi văzut pe Netflix (Girl with Dragon Tatoo).

Voi ce cărți cu crime petrecute de Crăciun ați citit?

Insula cărților – o călătorie asigurată de George Arion

Fișa cărții

Titlu: INSULA CĂRȚILOR

Autor: George Arion

Editura: Crime Scene Press

Anul apariției: 2014

Număr de pagini: 264

Format: 200X140

Ediție: Necartonată

Despre autor:

George Arion (n.1946, Tecuci, România) este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist, libretist, scenarist și publicist.

Despre carte:

Insula cărților e primul roman de George Arion pe care l-am citit și, cu siguranță, va fi doar primul dintr-o serie, sper, cât mai lungă.

Insula cărților e un roman polițist diferit de tot ce am citit până acum. Nu urmează tiparul clasic whodunit, sau pe cel în care cititorul așteaptă să afle când se va produce crima și de ce. În Insula cărților tot ce au de făcut polițiștii din insula Creta e să afle cine e omul pe care l-au descoperit mort pe o insulă (aproape) pustie și cum a ajuns acolo.

Nici personajul principal nu seamănă cu alți protagoniști de prin cărțile cu crime, e unidimensional, dedicat în exclusivitate cărților, nimic altceva nu-l interesează. Petru Dulce pe numele lui e un pensionar, fost bibliotecar, atât de pasionat de cărți încât, chiar după pensionare, mergea zilnic la modesta bibliotecă de cartier unde lucrase, doar ca să poată citi nestingherit.

Continuă lectura →

Iarna crimelor perfecte de Tony Mott – un roman polițist geometric

Despre autoare:

Tony Mott (pseudonimul Antonetei Galeș) s-a născut în 1970 la Brașov. Debutează în 2008 cu Roșu, editura Pastel, Brașov, un roman despre o întoarcere după 20 de ani în România post-comunistă a eroinei care emigrase ilegal. În 2010, apare la aceeși editură volumul de poezii Hohote&Clocote.

Antoneta Galeș deține un master în resurse umane și comunicare și este Senior Professional in Human Resources (certificare Society for Human Resources Management USA). Este art-terapeut Phronetik® și Solution-focused Coach.

Întrega sa activitate profesională are legătură cu dezvoltarea oamenilor și a echipelor. După o perioadă în recrutare și training, și-a continuat cariera în cadrul unui proiect al Băncii Mondiale, de modernizare a serviciilor de ocupare din România (1997-200). A lucrat într-o companie germană de retail din 2000, ca director resurse umane și apoi ca director de comunicare și dezvoltare organizațională (2015 – 2018). În 2014 a înființat Sonas, o companie de consultanță în strategie, dezvoltare și comunicare, unde își desfășoară activitatea în prezent.

Scrie frecvent articole despre schimbare organizațională și leadership în publicații de specialitate din România. (Sursa informațiilor: tonymott.ro)

Despre carte:

Prezentarea cărții:

„Dacă o singură victimă poate părea un doar un accident, mai multe victime alcătuiesc un puzzle care poate părea imposibil de descifrat.

Fiecare dintre noi își dorește să ucidă, spune Ion Fora.

Fiecare dintre noi este dator să aleagă viața, susține Gigi Alexa.

Ion Fora e psihiatru și este găsit carbonizat după explozia garajului.

Gigi Alexa este medic legist și anchetează cazul.

Pacienții lui Ion Fora devin suspecții principali.

Dar Gigi i-a fost și ea clientă pe când era adolescentă. Deși nu vrea, se pare că trebuie să își aducă aminte totul.”

Continuă lectura →

CONACUL DINTRE DEALURI de Agatha Christie – cine a comis crima?

Despre autoare:

Agatha Christie este o scriitoare care nu mai are, probabil, nevoie de nicio prezentare. E suficient să spunem că este, deocamdată, cea mai vândută scriitoare din toate timpurile. Totuși, cei care vor să afle mai multe despre Lady Agatha pot citi ce am scris aici.

Despre Conacul dintre dealuri, pe scurt

Eu am citit cartea în cadrul provocării Read Christie 2021, lansată pe site-ul AgathaChristie.com, una dintre cele trei provocări literare cu tematică polițistă la care m-am înhămat anul acesta. Una dintre ele propusă chiar de mine.

Continuă lectura „CONACUL DINTRE DEALURI de Agatha Christie – cine a comis crima?” →

Vertigo de Boileau-Narcejac

Despre autori:

Vertigo este un roman scris de doi autori, Pierre Boileau și Pierre Ayraud (Thomas Narcejac), publicat în 1954, sub pseudonimul Boileau-Narcejac.

Pierre Boileau (1906-1989) și Thomas Narcejac (1908-1998) au fost scriitori de roamne polițiste și de aventuri. Colaborarea lor a început în 1948, iar tandemul lor a devenit cunoscut pentru multe romane care s-au bucurat de succes. Boileau era responsabil cu intriga, iar Narcejac cu atmosfera și cu caracterizările.

Cei doi autori au scris și scenarii de cinema, radio și teelviziune și au publicat recenzii de roamne polițiste. Cărțile lor au fost ecranizate, cel mai important regizor fiind Alfred Hitchcock.

Despre carte:

Vertigo este povestea unui fost detectiv, Roger Flavières, care suferă de rău de înălțime și este structurată în două părți.

Prima parte începe la Paris, în 1940, când fostul detectiv, actualmente avocat, este angajat de un fost coleg să o supravegheze pe soția sa, Madeleine, despre care pretindea că are uneori un comportament ciudat. Roger începe s-o urmărească pe Madeleine pe străzile Parisului și începe să se simtă ca într-o vacanță.

Continuă lectura →