Calendar: 8 ianuarie

1337 – a murit Giotto, pictorul și arhitectul italian (n.1256), care a pictat, printre altele, Capela Scrovegni din Padova și Campanila lui Giotto din Florența. Giotto di Bondone este considerat primul, cronologic vorbind, dintre artiștii Renașterii.

Capela Scrovegni Padova
Capela Scrovegni din Padova

1824 – s-a născut Wilkie Collins (d.1889), scriitorul englez cunoscut mai ales ca autorul romanului Femeia în alb. Continuă lectura

O călătorie literară la Amsterdam (2)

Dacă în prima parte a călătoriei literare, am mers pe urmele lui Rembrandt prin Amsterdam, de data asta vom face o plimbare pe străzile orașului, pe marginea canalelor și vom intra într-o casă de pe canal, ca să ne facem o idee despre cum trăiau oamenii în Amsterdam, în secolul al XVII-lea. Mai exact, pe urmele Petronellei Brandt, născută Oortman, personajul care a inspirat romanul Miniaturista, scris de Jessie Burton.

Miniaturista de Jessie Burton

Petronella, soția lui Johannes Brandt, un comerciant bogat și avea, la fel ca alte femei bogate din Amsterdam, o casă de păpuși, în care a investit, se pare, o sumă cu care ar fi putut cumpăra o casă de canal adevărată. Povestea ei a inspirat-o pe Jessie Burton să scrie un roman interesant, Miniaturista, despre care poți citi mai multe aici. Continuă lectura

Confesiunile unei dependente de artă de Peggy Guggenheim

maiastar-brancusi

Despre autoare:

MargueritePeggyGuggenheim (1898 – 1979) a fost o colecționară de artă, în special de artă modernă, născută în bogata familie americană Guggenheim. Tatăl ei, Benjamin Guggenheim, s-a scufundat cu vasul Titanic, în 1912, iar unchiul ei, Solomon Guggenheim, a fondat, printre altele, celebrul muzeu care-i poartă numele.

Între 1938 și 1946, Peggy Guggenheim a colecționat diverse opere de artă și a expus această colecție în diverse locuri, până când s-a mutat la Veneția, în 1949, unde a trăit pentru tot restul vieții ei și unde a înființat un muzeu de artă modernă. Peggy Guggenheim Collection, situat pe Canal Grande, este unul dintre cele mai vizitate locuri din Veneția.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Pandora M
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 168
ISBN: 978-973-1989-71-6

Am cumpărat Confesiunile unei dependente de artă imediat ce mi-a fost recomandată într-o librărie și, mai mult decât atât, am început s-o citesc imediat ce am adus-o acasă. Asta e ceva, dacă mă gândesc că cele mai multe cărți își așteaptă cuminți rândul până ajung să le citesc. Continuă lectura

Mireasa evreică de Luigi Guarnieri

Despre autor:

Luigi Guarnieri (n. 1962, Catanzaro), este un scriitor italian, doctor în Litere al Universității din Pisa. A scris piese de teatru, teatru radiofonic și romane traduse în multe țări. Locuiește la Roma.

Despre carte:

Produs publicat în 2010 de RAO
Data apariției: Noiembrie 2010
Colecția Biblioteca RAO
Tip copertă: Broșată/Cartonată
Număr pagini: 218
ISBN: 978-606-8251-62-2

Mireasa evreică este un tablou a lui Rembrandt expus la Rijksmuseum din Amsterdam. L-am văzut cu ani în urmă, când am vizitat muzeul și-mi amintesc că m-a impresionat profund. Mai mult chiar decât celebrul Rond de noapte. Culorile și felul în care le-a folosit pictorul m-au țintuit minute în șir în fața picturii. Mi-a plăcut mai ales mâneca personajului masculin, aurie, luminoasă, care parcă își schimba nuanța în timp ce mă uitam la ea. Nu se știe exact cine sunt cele două personaje, așa că, în timp, s-au făcut diverse speculații pe această temă.

Romanul lui Guarnieri spune povestea a două iubiri, la peste trei secole una de cealaltă, una în Amsterdam iar cealaltă la Paris. Ce au în comun cele două povești de dragoste despărțite de timp și de spațiu? Un tablou al lui Rembrandt.

Leo Gualtieri, un tânăr scriitor italian, refuzat de editurile cărora le trimisese manuscrisele sosește la Paris ca să se documenteze pentru un roman. Într-o seară o cunoaște pe Rebecca Lopes da Costa, descendenta unei familii de sefarzi portughezi emigrați în Olanda. Rebecca se îndrăgostește de Leo, dar acesta decide că este incapabil să iubească, așa că nu răspunde iubirii ei. Rebecca studiase istoria artei și făcea cercetări despre tabloul lui Rembrandt, Mireasa evreică. Mai mult decât atât, ea credea că personajul feminin din tablou este o strămoașă de-a ei, Abigail Lopes da Costa.

Mireasa-evreica
Mireasa evreică, expus la Rijksmuseum Amsterdam

Rebecca încearcă să se sinucidă, iar Leo pare cuprins de remușcări, dar doar pentru scurt timp, fiindcă, lipsit de scrupule, îi fură Rebeccăi manuscrisul despre tabloul lui Rembrandt și pleacă în Italia.

Cu mai bine de trei sute de ani în urmă, în Amsterdam, doctorul Paradies este chemat s-o trateze pe Abigail Lopes da Costa, care pare atinsă de o boală necunoscută. Abigail se îndrăgostește de el, spre marea nemulțumire a tatălui ei, un om înstărit și influent, care pornește o campanie de discreditare a doctorului. Acesta pleacă din Amsterdam, urmat la scurt timp de Abigail, care fuge de acasă pentru a fi cu dragostea vieții ei. Dar timpul  nu mai are răbdare, iar Abigail este răpusă de boala misterioasă de care suferea. Cei doi îndrăgostiți mai au timp doar să-i pozeze lui Rembrandt pentru un tablou.

După 16 ani, Leo revine la Paris și o caută pe Rebecca pentru a-i cere iertare dar, mai ales, pentru a afla mai multe despre Abigail. Asta pentru că se hotărâse să scrie un roman despre pictura lui Rembrandt.

Personajul nesuferit

Este Leo Gualtieri, un scriitoraș italian nesigur pe el, sărac, jerpelit, alcoolic și incapabil să iubească.

Uram perechile care se iubeau sau care credeau că se iubesc. Spectacolul dragostei mă dezgusta. Fără dragoste eram nefericit, dar fericirea celor care se iubeau mi se părea ceva arogant. O etalare obscenă, arogantă. trufașă și ridicolă.

Pe de altă parte nu este lipsit de simțul umorului și al ironiei, mai ales al autoironiei. Are câteva secvențe amuzante, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că e un nesuferit.

Evaluarea mea pe Goodreads: 3/5.

Poți comanda cartea la librăriile online, Elefant sau Libris.

Lectură plăcută!

Cum o agrafă de păr mi-a tăiat elanul patriotic

E, de ceva vreme, o vânzoleală prin țărișoară pe tema Cumințeniei Pământului. Unii i-au spus Cioloșenia Pământului. Niște răi și niște fameni, vorba lui Eminescu. De fapt, zarva a fost creată nu de statuia lui Brâncuși în sine, ci de colecta publică/strângerea de fonduri/milogeala guvernului (depinde pe cine întrebi) pentru cumpărarea ei.

statuie-cumintenia-pamantului
Sursa foto: brancusiealmeu.ro

Guvernul a negociat un preț cu proprietarii, apoi a anunțat că alocă 5 milioane de euro și mai are nevoie de 6 milioane. Sau invers, are 6 și mai trebuie 5, că nu mai știu exact. Total 11 milioane de euro. Habar n-am dacă e un preț corect sau nu, nu mă pricep la evaluarea operelor de artă. Continuă lectura

Muzeul de like-uri

Îmi place să vizitez muzee, nu neapărat muzee clasice. Cu cât mai neobișnuite, cu atât mai bine. Am vizitat Muzeul de Sticlă și Cristal în Malaga, Muzeul Poșetelor în Amsterdam, Muzeul Ochelarilor în Pieve di Cadore, Muzeul Jucăriilor în Salzburg și, desigur, clasicele muzee de artă, știință sau istorie de pe unde am umblat.

Iată că a venit rândul unui muzeu de like-uri., mai exact Muzeul celor aproape 0 like-uri :). E un muzeu virtual, inventat de Kfc, în urma unei investigații de interes național.

Dacă te regăsești printre cei cu statusuri neînțelese de lume, donează-le muzeului de like-uri și primești 30% reducere la bucket-uri și meniuri. Mai ai timp până pe 5 mai, când se închid porțile muzeului.

Eu voi profita de ocazie și voi dona statusurile de pe pagina de Facebook a blogului. Cred că pot da un party în toată regula, cu reducerile pe care o să le obțin. Sau poate îi dai tu paginii un Like, ca să mai rămână și pentru alții :).

 UPDATE: Eu am donat Concursul cu un singur participant :).

„Maestrul de la Prado și picturile profetice” de Javier Sierra

Despre autor:

Javier Sierra (n. 1971, Spania) a studiat jurnalismul la Universitatea din Madrid, este jurnalist, scriitor și cercetător. A avut o activitate intensă încă din copilărie: o emisiune radio la vârsta de 12 ani, la 16 ani scria articole pentru presă, la 18 a devenit unul dintre fondatorii revistei internaționale Ano Cero (Anul Zero) iar la 27 de ani era editorul prestigioasei reviste spaniole Mas Alla de la Ciencia (Dincolo de știință).

A publicat prima carte în 1995. Este autorul unor cărți de non-ficțiune despre mistere istorice și științifice și a mai multor romane de succes, publicate în peste 40 de țări.

În afară de scris este pasionat de călătorii. A vizitat peste 20 de țări, încercând să le descopere misterele.

Locuiește în Malaga, pe Costa del Sol.

maestrul-de-la-prado_1_fullsize-minDespre carte:

Produs publicat de RAO
Data apariției: Noiembrie 2015
Colecția Biblioteca RAO
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 304

Prezentarea cărții:

„În cel mai pur stil al poveştilor cu mistere ale lui Javier Sierra, Maestrul de la Prado prezintă un periplu pasionant prin cele mai puţin cunoscute şi mai secrete cronici ale uneia dintre cele mai importante pinacoteci din lume, Muzeul Prado. O aventură care le va schimba cititorilor, pentru totdeauna, percepţia asupra artei şi îi va ajuta să înţeleagă sensul şi rolul lăuntric al acesteia. În acest roman, Javier Sierra i se prezintă cititorului în calitate de învăţăcel şi de maestru totodată, dezvăluindu-i tainele operelor de artă din Muzeul Prado. Autorul urzeşte o intrigă palpitantă, bazată pe prezenţa şi învăţăturile doctorului Luis Fovel, un personaj misterios pe care tânărul Sierra îl cunoaşte într-o după-amiază de la sfârşitul anului 1990 în faţa Perlei, unul dintre tablourile lui Rafael.”

Ce este Maestrul de la Prado și picturile profetice”?

  • o plimbare imaginară prin colecțiile de picturi ale Muzeului Prado
  • o lecție bine documentată de istoria artei
  • o carte care te face să-ți pui multe întrebări despre ceea istoria umanității
  • o aventură (imaginară desigur) în care apar rând pe rând, Rafael, Tizian, Bosch, Bruegel cel Bătrân Boticelli, El Greco și alți titani ai picturii.

După ce termini de citit cartea, vei pune sub semnul întrebării multe dintre lucrurile pe care le știai sau credeai că le știi despre arta lumii.

„Când citim o carte care ne emoționează, pătrundem într-o stare mentală diferită. Este ca și cum am intra într-o altă lume. Când admirăm o pictură sau ascultăm o melodie care atinge ceva înăuntrul ființei noastre se întâmplă același lucru. Este ca și cum am reuși să ne înălțăm deasupra a ceea ce este material și, pentru o clipă, am fi în stare să împărtășim ceva sublim.”

Ce nu este Maestrul de la Prado și picturile profetice”?

  • o carte pe care s-o citești în tren sau în metrou (poate nici chiar în vacanță)
  • o lectură pe care s-o uiți ușor.

Recomandare:

  • pentru pasionații de artă
  • pentru cei care au în plan să viziteze pinacoteca de la Prado.

Eu am citit cartea la recomandarea Librăriei Corina. Îi mulțumesc desigur și aștept și alte provocări la lectură!

Cartea poate fi comandată aici sau aici.

Lectură plăcută!

Dormitorul lui Van Gogh din Arles s-a mutat la Chicago

Dormitorul este o pictură celebră a lui Vincent van Gogh, care redă atmosfera din camera în care a locuit acesta în Casa Galbenă din Arles. De fapt, sunt trei versiuni ale Dormitorului, din perioada 1888-1889. Prima versiune, pe care a pictat-o la scurt timp după ce s-a mutat la Arles, a fost deteriorată de apă, așa că i-au urmat altele două, una pictată în timp ce se afla în azilul din Saint-Rémy, iar a cealaltă a fost un cadou pentru mama și sora sa.

Sursa foto
Sursa foto

Institutul de Artă din Chicago a avut o inițiativă interesantă: cu prilejul ultimei lor expoziții, Dormitoarele lui Van Gogh, a recreat celebrul dormitor al pictorului și l-a pus la dispoziția celor care vor să doarmă (cel puțin) o noapte acolo. Camera, care face parte dintr-un apartament mai mare, reproduce dormitorul lui Van Gogh în cele mai mici detalii și poate fi închiriată pe AirBnB, începând de azi.

Sursa foto
Sursa foto

Așa că, dacă vrei să vezi cum trăia Van Gogh în Arles, în secolul al XIX-lea, nu trebuie decât să dai o fugă până la Chicago. Nu uita să faci rezervarea în prealabil :).

Dacă nu reușești să ajungi acolo, atunci ai la dispoziție site-ul expoziției Dormitoarele lui Van Gogh. E și asta o experiență interesantă :).

Muzeul de Arhitectură Tradițională din Dubai

Muzeul de Arhitectură Tradițională este situat într-o casă construită în 1928, pe malul micului râu Dubai. Clădirea are două niveluri, zece încăperi și o curte mare, înconjurată de coridoare largi. Clădirea, un exemplu al arhitecturii locale, este construită din piatră, coral, ipsos, trunchiuri de palmieri, lemn de santal și de tek. A servit ca reședință a unui șeic, închisoare și secție de poliție.

Muzeul spune povestea unei civilizații și a unei istorii mereu reînnoite. Pe o suprafață de 1100 mp, exponatele reflectă dezvoltarea urbană în Dubai și dau vizitatorului posibilitatea să exploreze experiența locativă a locuitorilor, de-a lungul coastei, în munți sau în deșert. Sunt expuse inclusiv materiale și instrumente utilizate în construcția tradițională și ornamente tradiționale din ipsos, lemn sau sticlă.

În trecut, o mare parte a populației nu locuia în case, ci într-un fel de „magazii” din paie de palmier.

În ce privește casele tradiționale din Dubai, acestea sunt construite în jurul unei curți centrale (housh) și a unei verande (liwan). Pereții exteriori sunt simpli și în general fără ferestre, pentru a asigura protecția locuitorilor. Camerele sunt aranjate în jurul curții, cea mai importantă încăpere fiind majlis (un fel de living), în care membrii familiei petrec timp împreună și primesc musafirii.  Casele mai mari au majlis separate pentru femei și pentru bărbați. Multe case înstărite au unul sau mai multe turnuri eoliene.

Casele erau construite din materiale naturale, disponibile pe plan local. Cele mai multe case de pe coastă erau construite folosind bucăți mari de piatră sau alte materiale marine. Pietrele erau cimentate cu ipsos, iar pereții erau consolidați cu tulpini de mangrove legate cu frânghii. Acoperișul era făcut din lemn de magrove și de tek. În zonele aflate la distanță de coastă, coralul a fost înlocuit cu cărămizi făcute dintr-un amestec de lut și paie sau dintr-un soi de noroi uscat.

Arhitectura locală este foarte bine adaptată pentru a-i proteja pe cei ce locuiau în case de arșita dogoritoare din Golf: zidurile erau groase și ferestrele mici pentru a nu se lăsa să pătrundă căldura în interior, iar coralii și „noroiul” au proprietăți excelente de izolare termică. Casele erau construite aproape una de alta, atât pentru securitate cât și pentru a asigura umbră pe aleile înguste dintre case. Cele mai multe case erau austere, dar ușile erau bogat sculptate iar în jurul ferestrelor și la arcade erau modele decorative florale și geometrice.

Muzeul este deschis de duminică până joi, între orele 8,00 – 14,00. Vineri și sâmbătă, muzeul este închis. Accesul este liber. Poți ajunge acolo cu metroul sau cu mașina, o parcare gratuită fiind disponibilă în apropiere.

În apropiere, se găsesc alte muzee interesante: Muzeul Cămilei, Muzeul Monedei, Muzeul Calului sau Muzeul Dubai.

Galerie foto: 

Sursa foto: Olivia Niesner

Muzeul Marțipanului din Budapesta

13103448_1289040687791978_9078983275185180257_nSus pe dealul Buda, în imediata apropiere a Cetății, a Bastionului Pescarilor și a Bisericii Matyas se găsește celebra cofetărie Szabo Marzipan. La parterul hotelului Hilton, ea oferă vizitatorilor prăjituri, sandvișuri și înghețată. Dar celebritatea locului vine mai ales de la sculpturile din marțipan, adevărate opere de artă, care sunt expuse într-un mic dar inedit muzeu.

Vizitatorii pot să admire o copie a bastionului Pescarilor, a Parlamentului ungar, poduri, piese de mobilier, o pădure de cactuși, scene din poveștile copilăriei dar și pe Sissy, împărăteasa Austriei și regina Ungariei, în mărime naturală (o piesă mai puțin reușită, după părerea mea). Continuă lectura