Şi am fost în vizită la muzeu…

• Un articol fără poze

• Un articol în care am vrut să vă povestesc despre noua pinacotecă a Muzeului Judeţean Arad

Vizita la Muzeul Judeţen Arad s-a desfăşurat între răstitul „Spuneţi!” cu care m-a întâmpinat portarul, aflat în pauza de ţigară, şi târşâitul papucilor pe care-i trăgea după ea plictisita doamnă care m-a însoţit în fiecare încăpere în care am intrat la etajul II.

Continuă lectura „Şi am fost în vizită la muzeu…”

Turist în țara mea: Casa Darvas-La Roche din Oradea

Casa Darvas-La Roche din Oradea a fost, pentru mine, o surpriză foarte plăcută. Recunosc că nu mă așteptam să găsesc în orașul în care m-am născut și am copilărit o casă-muzeu asemănătoare celor din Amsterdam.

O bijuterie arhitectonică

Casa Darvas-La Roche este situată în Oradea, pe strada Iosif Vulcan nr. 11 și este o clădire originală și extrem de frumoasă. A fost construită între anii 1909-1912, în stil Secession vienez cu forme geometrice simplificate. Clădirea are două fațade, cea principală pe strada Iosif Vulcan și cea secundară spre râul Crișul Repede, cu vedre spre Sinagoga Neologă Zion.

Fațada principală atrage imediat atenția trecătorului, fiind placată cu marmură și având trei zone diferite. Foarte interesanți sunt butonii din ceramică de Zsolnay, de culoare verzui-albăstruie, cu reflexe metalice. Interesant este și balconul, cu un parapet metalic frumos decorat și motive vegetale, și „păzit” de o statuie spectaculoasă. Aș mai menționa și vitraliile și benzile din mozaic colorat de pe coloanele dintre ferestre.

Scurt istoric

Numele casei vine de la doi oameni de afaceri, evreul Darvas Imre și elvețianul Alfred La Roche.

Imre Darvas (1864-1913) a fost inițiatorul exploatării forestiere moderne în județul Bihor. De-a lungul timpului, avut afaceri în domeniul forestier, bancar, construcții de mașini și fabricarea de geamuri și pictură pe sticlă, oglinzi și sticlă șlefuită (aceasta din urmă în asociere cu frații Neumann).

Alfred La Roche (1867-1944) era bancher și avocat, originar din Basel, fiind reprezentantul firmei La Roche & Comp. (cu activitate în domeniul bancar și în transporturi) în județul Bihor. În 1907, împreună cu Imre Darvas a înființat Antrepriza Forestieră La Roche & Darvas S.A., reorganizată după moartea lui Darvas, în 1913, în La Roche Întreprindere Forestieră S.A.

În anii ’30, casa a fost vândută familiei evreiești Simon. În perioada comunistă, o parte a casei a fost naționalizată, iar trei încăperi au rămas proprietarilor. O perioadă, în clădire a fost sediul echipei FC Bihor, care a fost evacuată în 2010, când administrația locală a cumpărat spațiile private și a devenit proprietara întregii clădiri.

Muzeul

Dincolo de spectaculoasa fațadă, pătrunzi în interiorul unei case care ascunde multe comori. Cele mai spectaculoase sunt vitraliile. Chiar la intrare se află un superb perete vitrat, iar la etaj, un alt perete cu vitralii delimitează o mică seră de flori. Și ferestrele casei sunt decorate cu vitralii.

Oglindă vitrată

La parter, la momentul vizitei noastre (iulie 2021), putea fi admirată o expoziție temporară de superbe oglinzi vitrate. Apropo de expoziția temporară, e probabil momentul să spun că muzeul Darvas-La Roche nu e un spațiu mort, ci unul în care se organizează diverse evenimente, cu tot felul de tematici, menite să anime locul. Motiv pentru care sunt invidioasă pe orădeni, fiindcă au parte de o asemenea comoară.

Tot la parter, sunt expuse bijuterii și costume și accesorii vestimentare de epocă.

La etaj, sunt amenajate, în stilul începutului de secol XX, câteva încăperi cu diverse funcțiuni: dormitor, cameră de zi, bucătărie, baie, camera copiilor și chiar camera servitoarei.

În bucătărie

În bucătărie, din dotările originale s-au păstrat o sobă de gătit cu plăci de faianță și plită tuci, dar și faianța și pavimentul decorate cu motive geometrice. Pentru o atmosferă cât mai autentică, le-au fost adăugate piese de mobilier de epocă și ustensile specifice de bucătărie.

Dormitorul în stil neo-roccoco

Preferatul meu a fost dormitorul, cu mobilierul original, în stil neo-roccoco, din paltin vopsit alb și frumos decorat. Foarte interesant patul cu baldachin, de fapt, paturile, că sunt două, dispuse unul în prelungirea celuilalt, nu alăturate, cum se face de obicei.

Tot la etaj poate fi admirată o fântână decorată cu ceramică de Zsolnay și două măști de calorifer, din aramă ștanțată, în stil Secession vienez. Tot în stil Secession sunt și stucaturile care decorează tavanele.

În sala de proiecție

Tot la etaj e și o sală de proiecție, unde poți petrece câteva minute admirând o animație interesantă.

Nu în ultimul rând, vreau să menționez magazinul muzeului, probabil cel mai profesionist pe care l-am văzut în România (până acum), cu suveniruri interesante, fără kitsch-urile obișnuite prin alte părți. Nici n-am știut ce să aleg: bijuterii din sticlă Murano (am deja acasă suficieente), magneți de frigider (aproape că se demolează frigiderul sub greutatea lor) sau evantaie? Până la urmă, m-am hotărât pentru semne de carte (astea niciodată nu-s destule!) și o oglindă de poșetă. Recunosc că mi-a rămas gândul la albumele cu palatele orădene și la cărțile de colorat (perfecte pentru Mara). Un bun motiv să revin la Oradea.

Calendar: 5 februarie

Calendar februarie

62 AD – A avut loc un puternic cutremur de pământ în Pompeii. Magnitudinea cutremurui a fost de 5-6, cu o intensitate de IX-X pe scala Mercalli și a afectat grav orașele Pompeii și Herculaneum. Cutremurul a fost resimțit și în Napoli, unde numeroase clădiri au fost avariate. Cutremurul a fost urmat de o erupție a vulcanului Etna, în 79 AD, care a șters de pe fața Pământului cele două orașe. Continuă lectura „Calendar: 5 februarie”

Cetatea din Câlnic – o bijuterie bine ascunsă

Localizare

Cetatea Câlnic se află în localitatea cu același nume din județul Alba, în vestul Depresiunii Apoldului, într-o zonă de coline. Dacă în localitate e relativ ușor de ajuns, cu localizarea cetății e cu totul altă poveste. Nu există niciun indicator la șoseaua principală, apare unul doar după ce ai părăsit șoseaua și ai luat-o deja spre drumul care duce la cetate. Când vii dinspre Sebeș, cum am venit noi, nici măcar nu e vizibilă de la drumul principal – de care e destul de aproape, de fapt – fiind mascată de copaci. Continuă lectura „Cetatea din Câlnic – o bijuterie bine ascunsă”

3 zile prin Transilvania

Pentru că vara asta nu e deloc momentul potrivit pentru o ieșire în străinătate, am dat și noi curs apelurilor, uneori de-a dreptul patetice, de a sprijini turismul românesc, și am plecat într-un tur de 3 zile, în principal ca să vedem bisericile fortificate din Transilvania.

Am plecat la drum, pregătiți, așa cum ne-am priceput, pentru o călătorie în vreme de pandemie. Mai exact, bine dotați cu măști, dezinfectante – soluții și șervețele -, cu lenjerie de pat și tacâmuri de unică folosință (din lemn, nu din plastic, să ne-nțelegem!). Sotzul a zis că … psiho-pupu :). Continuă lectura „3 zile prin Transilvania”

Zaanse Schans – satul olandez cu mori și căsuțe de poveste

Dacă vrei să evadezi câteva ore din aglomerația Amsterdamului – care, apropo, mi se pare un oraș superb, dar extrem de obositor, cu toți bicicliștii ăia care apar parcă de nicăieri –  lucrul cel mai bun pe care îl poți face e să urci în tren și să mergi să vizitezi Zaanse Schans, rusticul și idilicul sătuc cu mori din apropiere. Așa am crezut eu când am urcat în tren în Centraal Station și așa ar fi fost dacă ideea asta minunată mi-ar fi venit doar mie, nu și altor sute de oameni. Care, într-o sâmbătă dimineață. n-au avut și ei altceva mai bun de făcut decât s-o ia la picior spre satul cu mori. Vorba vine la picior, că erau care cu trenul, care cu autobusul, care cu autocarele, care cu bicicletele. Nu-i vorbă, de circulat se circulă ușor în Olanda, au un transport în comun foarte bine pus la punct. Cât despre bicicliști … paradisul lor!

Continuă lectura „Zaanse Schans – satul olandez cu mori și căsuțe de poveste”

Salzburg – orașul sării și a lui Mozart

Salzburg, oraș al cărui nume vine de la sare (salz înseamnă sare în limba germană), la fel ca Salzach, râul care îl străbate, este un oraș despre care se spune că ar fi unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei, atât datorită arhitecturii cât și peisajului de vis de care este înconjurat.

Salzburg își datorează celebritatea și lui Mozart, care s-a născut și a locuit pentru o vreme în oraș, dar și celebrului film Sunetul muzicii.

Salzburg, un oraș baroc superb, cu 150000 de locuitori, al patrulea ca mărime în Austria, fiind vizitat de peste 2 milioane de turiști anual.

Orașul este așezat la poalele masivului Monchsberg și este vegheat din vârful lui de cetatea Hohensalzburg.

hohensalzburg

Hohensalzburg este simbolul orașului Salzburg, cetatea fiind construită în 1077 și extinsă în 1500, când a devenit una dintre cele mai mari fortificații ale Europei. N-a fost cucerită niciodată, fiind asediată o singură dată, în 1525, în tinpul unei revolte a minerilor, fermierilor și țăranilor, asediu încheiat cu un acord. Astăzi oferă o panoramă superbă asupra orașului Salzburg. Continuă lectura „Salzburg – orașul sării și a lui Mozart”

Întrebarea zilei #11

Vor rămâne curând goale simezele din muzee și galerii de artă?

Așa s-ar părea dacă judecăm după fervoarea cu care sunt înlăturate tablouri sau amânate expoziții ale artiștilor care nu au avut un comportament political correct sau așa ceva. Sau poate că vor rămâne doar opere de artă semnate de femei, artiști de culoare sau membri ai diverselor (încă) minorități. Și se va face și printre ei o selecție foarte riguroasă (i s-ar putea spune cenzură, nu?). Dacă au omorât acum câteva sute de ani un om? Așa cum s-a întâmplat cu Caravaggio, într-un duel, dar cine se mai împiedică de detalii? Să fie în pericol superbele biserici din Roma? Continuă lectura „Întrebarea zilei #11”

Povestea Castelului Cantacuzino din Bușteni

La poalele frumoșilor munți Zamora se află, bine ascunsă de ochii curioșilor, o adevărată bijuterie arhitectonică. E o adevărată aventură să ajungi la Castelul Cantacuzino din Bușteni, căci despre el este vorba. Niciun indicator, niciun semn, nimic nu lasă să se ghicească drumul care duce la castel  Noroc cu tehnologia. Dar a meritat, fiindcă odată ajunși, castelul ni s-a înfățișat în toată splendoarea lui.

Continuă lectura „Povestea Castelului Cantacuzino din Bușteni”

Cum l-am căutat pe Minotaur și nu l-am găsit

Încă de mică am fost fascinată de Legendele Olimpului, pe care-mi amintesc că le-am devorat pur și simplu. Mai ales că am avut noroc de o ediție superbă, frumos ilustrată cu imagini ale zeilor și eroilor, în statui sau vase pictate. Așa că nu e de mirare că Grecia mi se părea un tărâm fascinant și-mi doream neapărat să văd cum arată acel loc de poveste.

Anii au trecut și am petrecut câteva vacanțe în Grecia, uneori la poalele Olimpului, unde se zice că sălășuiau zeii, în frunte cu Zeus. Anul ăsta am ales ca destinație Creta, din două motive: în primul rând, nu mai fusesem acolo și în al doilea rând, vroiam să văd Palatul Knossos și labirintul Minotaurului. Și mai era și Zorba …

Așa că am așteptat cu mare nerăbdare ziua în care aveam să văd Knossos (mai ales că, între timp, citisem și Zeul deșertului de Wilbur Smith). Continuă lectura „Cum l-am căutat pe Minotaur și nu l-am găsit”