Ce NU este un blogger de carte

Sau un blogger care scrie despre cărți. Sau un cititor pasionat care are un blog și împărtășește cu alții părerile lui, absolut subiective.

În primul rând, nu este o mașină de citit, nu stă toată ziua cu nasul în carte, are și el o viață de trăit, copii de crescut, facturi de plătit, călătorii de călătorit, servicii de servit și multe alte chestii făcut.

Apoi, nu este în niciun caz (chiar dacă unii se mai cred) un critic literar. El/ea nu scrie recenzii profesioniste, ci articole, postări, recomandări, impresii, sau cum vrei să le spui.

Nu este nici o ființă asocială, care se refugiază în lumea cărților ca să nu aibă de-a face cu oamenii. Dacă ar fi așa, n-ar simți probabil nevoia să împărtășească și cu alții părerile lui.

Și, mai ales, nu este o mașină de aplaudat scriitori sau edituri, cum par să creadă tot mai mulți în ultimul timp. Am mai citit că unii colegi de breaslă (dacă bloggerii de carte ar avea vreo breaslă) au fost criticați, unii chiar admonestați de-a dreptul pentru că autorilor nu le-a plăcut cum au scris despre cărțile lor. Mie nu mi s-a întâmplat până acum, poate și datorită faptului că am contacte foarte limitate cu literatura română contemporană. Și pentru că nu prea dau de pământ cu cărțile, din simplul motiv că, dacă nu-mi place o carte, o abandonez fără regrete. Și, deci, n-am cum să scriu despre ea.

Iată că de ieri am intrat și eu în clubul celor care-i enervează pe scriitori. După ce am înșirat ieri niște gânduri de cititor, ca niște pop-corn pe o ață, mă pomenesc cu un mesaj privat de la un domn pe care tare l-au supărat cuvintele mele. Mi-a scris că difuzez informații neadevărate (cum se face că s-au transformat niște gânduri în informații, habar n-am, cred c-am lipsit de pe planetă când s-a întâmplat asta), că am tras o concluzie greșită dintr-o librărie marginală (așa se vede probabil de la București o librărie din centrul Aradului) și că, în principiu, campania de lansare a ultimei sale cărți e „mai bună, mai frumoasă, mai mare” decât a primei sale cărți. O fi, cine sunt eu să-l contrazic? Mai mult decât atât, vânzările ar fi mai mari cu 40% decât la cealaltă carte, în perioada similară. Foarte bine! Bravo! Eu n-am zis nimic de vânzări, am povestit doar cum se vede campania din fotoliul din care o privesc eu. Ce să facem, nu toți avem acces în culise! Unii mai privim lucrurile și de pe margine. Și să scuzați că nu putem toți să trăim în buricul târgului cel mare! Unii mai stăm și pe la margine. Dar tot acolo stăteam eu și când am privit campania de marketing a primei cărți. Și nu-mi amintesc să mi se fi reproșat atunci asta.

Atâta am lăudat prima carte și pe autorul ei, atâta m-am contrazis cu cei care o tot dădeau cu plagiatul, că putea să mă facă brand ambasador sau ceva :). În semn de „apreciere” probabil, îmi reproșează azi că scriu lucruri neadevărate pentru că aș datora ceva editurii la care a scos prima carte, fiindcă mi-a trimis niște cărți, la insistențele sale. Acuma ce să zic? O fi frumos să mulțumești cuiva și apoi să te apuci să-i reproșezi asta?

Țin să precizez că nu datorez niciunei edituri nimic, n-am contract de promovare cu nimeni (oare când i-am lăudat cartea, m-a plătit cineva?), tot ceea ce scriu sunt opiniile mele, personale și foarte subiective. Am câteva colaborări, sporadice și rare, dar niciodată nu mi s-a cerut să laud cărțile cu orice preț. Dacă nu mi-a plăcut ceva, am scris asta, fără să ezit. În general, prefer să-mi cumpăr singură cărțile, tocmai pentru că țin să citesc ce-mi place și în ritmul meu, fără să fiu presată de vreo obligație.

N-ar fi rău ca unii să mai coboare din turnul de fildeș în care singuri s-au cocoțat și să revină cu picioarele pe pământ.

Ziceam ieri că sunt nehotărâtă asupra ordinii în care o să citesc trei cărți. Ei bine, cred că  tocmai m-am hotărât, știu sigur care va fi ultima!

Imaginea zilei #11

Mereu fascinanta limbă română

Muzeul de like-uri

Îmi place să vizitez muzee, nu neapărat muzee clasice. Cu cât mai neobișnuite, cu atât mai bine. Am vizitat Muzeul de Sticlă și Cristal în Malaga, Muzeul Poșetelor în Amsterdam, Muzeul Ochelarilor în Pieve di Cadore, Muzeul Jucăriilor în Salzburg și, desigur, clasicele muzee de artă, știință sau istorie de pe unde am umblat.

Iată că a venit rândul unui muzeu de like-uri., mai exact Muzeul celor aproape 0 like-uri :). E un muzeu virtual, inventat de Kfc, în urma unei investigații de interes național.

Dacă te regăsești printre cei cu statusuri neînțelese de lume, donează-le muzeului de like-uri și primești 30% reducere la bucket-uri și meniuri. Mai ai timp până pe 5 mai, când se închid porțile muzeului.

Eu voi profita de ocazie și voi dona statusurile de pe pagina de Facebook a blogului. Cred că pot da un party în toată regula, cu reducerile pe care o să le obțin. Sau poate îi dai tu paginii un Like, ca să mai rămână și pentru alții :).

 UPDATE: Eu am donat Concursul cu un singur participant :).

Dormitorul lui Van Gogh din Arles s-a mutat la Chicago

Dormitorul este o pictură celebră a lui Vincent van Gogh, care redă atmosfera din camera în care a locuit acesta în Casa Galbenă din Arles. De fapt, sunt trei versiuni ale Dormitorului, din perioada 1888-1889. Prima versiune, pe care a pictat-o la scurt timp după ce s-a mutat la Arles, a fost deteriorată de apă, așa că i-au urmat altele două, una pictată în timp ce se afla în azilul din Saint-Rémy, iar a cealaltă a fost un cadou pentru mama și sora sa.

Sursa foto
Sursa foto

Institutul de Artă din Chicago a avut o inițiativă interesantă: cu prilejul ultimei lor expoziții, Dormitoarele lui Van Gogh, a recreat celebrul dormitor al pictorului și l-a pus la dispoziția celor care vor să doarmă (cel puțin) o noapte acolo. Camera, care face parte dintr-un apartament mai mare, reproduce dormitorul lui Van Gogh în cele mai mici detalii și poate fi închiriată pe AirBnB, începând de azi.

Sursa foto
Sursa foto

Așa că, dacă vrei să vezi cum trăia Van Gogh în Arles, în secolul al XIX-lea, nu trebuie decât să dai o fugă până la Chicago. Nu uita să faci rezervarea în prealabil :).

Dacă nu reușești să ajungi acolo, atunci ai la dispoziție site-ul expoziției Dormitoarele lui Van Gogh. E și asta o experiență interesantă :).

Review: crema Elicina cu extract de melc

Cu ceva vreme în urmă, am primit spre testare crema cu extract de melc Elicina. Trebuie să mărturisesc că am avut, la început, niște rețineri. Melcul nu mi se părea prea atrăgător, iar extractul de melc și fața mea mi se păreau două lucruri incompatibile.

M-am gândit că merită totuși să o încerc, iar când am primit-o, ambalată frumos într-o casetă roz, am renunțat la orice urmă de îndoială.

În casetă, împreună cu crema am găsit și niște testere pentru identificarea tipului de piele și a gradului de hidratare a acesteia. Sunt ușor de utilizat și, într-un timp foarte scurt, mi s-a confirmat că tenul meu e gras pe frunte și bărbie și normal pe nas și obraji, iar hidratarea e bună pe frunte, obraji și gât și medie pe decolteu. Nici o schimbare de la ultima testare, deci. Continuă lectura

Crema Elicina cu extract de melc

Moș Nicolae mi-a trimis, nu singur ci împreună cu echipa Marko Med, să testez o cremă Elicina. Ambalată de sărbătoare, într-o casetă frumoasă.

Ce este Elicina? O cremă cosmetică organică, cu extract de melc.

Ce conține? Alantoină, proteine, colagen, elastină și acid glicolic.

Ce promite? Să estompeze cicatricile, arsurile, acneea și vergeturile. Dar, mai ales (asta aștept eu să văd :)) ridurile și petele de la soare.

Deocamdată, felicitări celor de la marketing și așteptăm să vedem rezultatele!

Nu judeca niciodată o carte după copertă

E o campanie publicitară şi nici măcar nu e a unei edituri sau a unei librării. E a unei firme de bere. E mai mult o provocare pentru fiecare dintre noi la autoreflecţie. În general, ne place să credem despre noi că suntem mai toleranţi decât suntem de fapt.

E o invitaţie la o autoreflecţie. Tu cum ai reacţiona într-o situaţie, hai să-i spunem, inconfortabilă?  De exemplu, dacă ai intra împreună cu un prieten într-o sală plină de bad boys şi n-ai mai găsi decât două locuri goale.

Priveşte reacţia unor cupluri într-un cinematograf din Bruxelles:

Ce zici? Tu ce-ai fi făcut? Sincer, sincer?

P.S. E şi o lecţie foarte bună de comunicare non-verbală.

Despre colanţi

Tot mai des persoanele de sex feminin poartă colanţi. Colanţi la birou, colanţi la şcoală, colanţi în club, colanţi pe stradă. Această piesă vestimentară este într-adevăr foarte comodă. Este însă ea potrivită pentru orice ocazie, pentru orice siluetă? Ei bine, nu.

Colanţii sunt o piesă vestimentară care trebuie purtată cu grijă. Dacă ceva îţi vine comod, nu înseamnă că-ţi stă şi bine. Ceea ce trebuie să faci este să găseşti ţinuta potrivită pentru corpul tău, ţinută pe care o poţi alege şi de pe StarShinerS. Continuă lectura

Noaptea Albă a Creatorilor și Designerilor de produs prima dată în Timişoara

Dacă eşti în week-end în Timişoara, îţi recomand un eveniment în premieră pentru oraşul de pe Bega. Dacă nu eşti, poate îţi schimbi programul şi reuşeşti să ajungi.

După ce anii trecuți Iașiul și Clujul au fost orașele care au găzduit proiectul Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs, anul acesta a venit rândul Timișoarei să își aducă în prim plan oamenii creativi, designerii și creatorii produselor unicat. Asociaţia Atelierul de Creaţie vine cu cea de-a patra ediție a Nopții Albe pe data de 31 octombrie 2015, între orele 19.00 – 02.00  la centrul cultural Ambasada (Str. Anton Seiller nr. 2).

Evenimentul – cu intrare liberă – este o excelentă provocare, nu doar pentru creatori și designeri, ci și pentru toți cei ce apreciază obiectele originale ale autorilor. Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs, expoziţie pop-up curatoriată de Mihaela Ion şi Teodora Vlădescu, vine cu un concept nou pentru evenimentele de profil, astfel că, pe lângă produsele expuse, cele mai interesante mixuri social chill cu influenţe groove vor fi mixate live toată noaptea de DJ Frunză. Continuă lectura

Starbucks Frappula – o băutură scary

Anul acesta, lanțul de cafenele Starbucks are o ofertă specială de Halloween: un frappuccino în ediție limitată, din cafea, frișcă, ciocolată mocha albă și sirop de zmeură (plus multe, multe calorii :)). O băutură cu numele de Frappula (sau cum se întâlnește frappuccino cu Dracula). Wow! Or fi făcut cei de la Starbucks vreun studiu în țara lui Dracula (sau în ceea ce cred americanii că e țara lui Dracula)? Probabil că nu, fiindcă altfel nu se explică lipsa de inspirație în alegerea denumirii. Sau poate că băutura nu va fi disponibilă în România, așa că who cares?

starbucks-frappula
Sursa foto: usmagazine.com/

De arătat, arată bine, nimic de zis. Totuși … frappula? Dacă nu vine Contele Frappula în România, măcar ne-a dat ocazia să râdem puțin :). Dacă a venit și l-ai întâlnit, trimite-ne un semn o poză cu voi doi.

P.S. Nu încercați vreun exercițiu de dicție. Cu sau fără cratimă :).