Gillette și masculinitatea toxică

Ai văzut ultima reclamă de la Gillette? Aia în care, dintr-un minut și 49 de secunde, un minut și vreo 20 de secunde practic și-a insultat grupul-țintă? Acela majoritar masculin, care are un comportament absolut nepotrivit, dacă ar fi să ne luăm după reclamă. și care este îndemnat, în primul rând, să-și schimbe comportamentul și abia apoi să le cumpere lamele.

De ce eu cred că asta e o reclamă proastă? În primul rând, pentru că generalizează într-un mod nepermis, denaturând astfel adevărul. În niciun caz, nu toți bărbații manifestă o masculinitate toxică. Cel puțin, în lumea mea, așa îngustă cum e ea, eu nu cunosc niciunul.

Continuă lectura

Reclame

Cum te face marketingul prost aplicat să devii nepoliticos

Nu vă supărați, dar nu era legea aia cu protecția datelor personale menită să ne apere și de asaltul unor reclame sau acțiuni de marketing pe care nu le dorim? Că eu așa am înțeles. S-au agitat bloggerii, cum să facă și cum să dreagă să fie în legalitate, s-a închis site-ul școlii până se dumireau cei responsabili care-i treaba cu noua legislație, farmacia te punea să semnezi nuș ce contract, Selgros îți atașa la bon un cearșaf de 2 km, de te luai cu mâinile de cap, crezând că la sfârșitul lui o fi vreo sumă de bani.

În timpul ăsta, văd că cei care trimit e-mailuri sau care te sună când ți-e lumea mai dragă ca să-ți vândă whatever, n-au nicio apăsare. Pentru ei se pare că nimc nu s-a schimbat.

telephone Continuă lectura

Moșul Kaufland cel sinistru

Nu știu cine se ocupă de reclamele de la Kaufland, dar de data asta s-a întrecut pe sine. Sau dacă e o agenție nouă, i-a întrecut pe cei de până acum. A mai fost campania aia stupidă cu Noul tu, în contradicție totală cu normele limbii române, dar cred că asta cu a doua casă a Moșului o întrece.

mos-craciun-kaufland

Continuă lectura

Segmentarea pieței – activitate pentru elevi

Segmentarea pieței presupune împărțirea acesteia în grupuri distincte de consumatori cu nevoi, caracteristici și comportamente diferite, care ar putea reacționa asemănător la eforturile de marketing ale firmei. Astfel, o companie poate adapta mai ușor produsele/serviciile sale nevoilor fiecărui segment de consumatori.

O structurare eficientă a pieței ar trebui să ducă la constituirea unor segmente de piață care să aibă următoarele caracteristici: Continuă lectura

Conceptul de marketing – activitate pentru elevi

Acest exercițiu este destinat să exploreze percepția elevilor privind rolul marketingului. Poate fi utilizat:

 doar ca un exercițiu introductiv

sau

– profesorul poate reveni la exercițiu după predarea lecției privind conceptul de marketing, revenire care permite eventuala modificare de percepție a elevilor privind rolul marketingului.

Elevii sunt solicitați să citească enunțurile despre marketing listate mai jos, să răspundă la întrebări și să-și argumenteze răspunsurile. Continuă lectura

Mixul de Marketing: 4, 7, 8 sau 9 P?

Mixul de marketing reprezintă „ansamblul de instrumente tactice de marketing controlabile pe care firma le combină cu scopul de a produce pe piaţa ţintă reacţia dorită”. (Ph. Kotler – Principiile  marketingului, p. 134-135).

Conceptul de „marketing mix” a fost dezvoltat la bază de către profesorul Neil H. Borden pentru a descrie combinaţia potrivită, în anumite circumstanţe, a 4 elemente-cheie, care constituie partea principală a oricărui program de marketing dintr-o firmă. Toate cele patru strategii, pe care o companie trebuie să le abordeze, pentru a avea succes pe piață, încep cu litera P: produsul, prețul, promovarea, plasarea (distribuția). Continuă lectura

Vreau o lege contra hărțuirii

Am citit pe undeva că autoritățile din Amsterdam au emis o lege/hotărâre/ordonanță sau cum s-o fi chemând la ei, care zice că trecătorii prin Cartierul Roșu trebuie să stea cu spatele la vitrinele în care se (auto)expun, în toată splendoarea lor, lucrătoarele din district. Ca să nu se holbeze lumea la ele, cică. Personal, m-a amuzat știrea, dar nu despre asta vreau să vorbesc acum.

Ideea e că vreau și eu o lege care să le interzică reclamelor să se mai holbeze la mine, de pe fiecare aplicație pe care intru și de pe orice device aș face-o.  O lege contra hărțuirii publicitare, cum ar veni. Continuă lectura

Ce NU este un blogger de carte

Sau un blogger care scrie despre cărți. Sau un cititor pasionat care are un blog și împărtășește cu alții părerile lui, absolut subiective.

În primul rând, nu este o mașină de citit, nu stă toată ziua cu nasul în carte, are și el o viață de trăit, copii de crescut, facturi de plătit, călătorii de călătorit, servicii de servit și multe alte chestii făcut.

Apoi, nu este în niciun caz (chiar dacă unii se mai cred) un critic literar. El/ea nu scrie recenzii profesioniste, ci articole, postări, recomandări, impresii, sau cum vrei să le spui.

Nu este nici o ființă asocială, care se refugiază în lumea cărților ca să nu aibă de-a face cu oamenii. Dacă ar fi așa, n-ar simți probabil nevoia să împărtășească și cu alții părerile lui.

Și, mai ales, nu este o mașină de aplaudat scriitori sau edituri, cum par să creadă tot mai mulți în ultimul timp. Am mai citit că unii colegi de breaslă (dacă bloggerii de carte ar avea vreo breaslă) au fost criticați, unii chiar admonestați de-a dreptul pentru că autorilor nu le-a plăcut cum au scris despre cărțile lor. Mie nu mi s-a întâmplat până acum, poate și datorită faptului că am contacte foarte limitate cu literatura română contemporană. Și pentru că nu prea dau de pământ cu cărțile, din simplul motiv că, dacă nu-mi place o carte, o abandonez fără regrete. Și, deci, n-am cum să scriu despre ea.

Iată că de ieri am intrat și eu în clubul celor care-i enervează pe scriitori. După ce am înșirat ieri niște gânduri de cititor, ca niște pop-corn pe o ață, mă pomenesc cu un mesaj privat de la un domn pe care tare l-au supărat cuvintele mele. Mi-a scris că difuzez informații neadevărate (cum se face că s-au transformat niște gânduri în informații, habar n-am, cred c-am lipsit de pe planetă când s-a întâmplat asta), că am tras o concluzie greșită dintr-o librărie marginală (așa se vede probabil de la București o librărie din centrul Aradului) și că, în principiu, campania de lansare a ultimei sale cărți e „mai bună, mai frumoasă, mai mare” decât a primei sale cărți. O fi, cine sunt eu să-l contrazic? Mai mult decât atât, vânzările ar fi mai mari cu 40% decât la cealaltă carte, în perioada similară. Foarte bine! Bravo! Eu n-am zis nimic de vânzări, am povestit doar cum se vede campania din fotoliul din care o privesc eu. Ce să facem, nu toți avem acces în culise! Unii mai privim lucrurile și de pe margine. Și să scuzați că nu putem toți să trăim în buricul târgului cel mare! Unii mai stăm și pe la margine. Dar tot acolo stăteam eu și când am privit campania de marketing a primei cărți. Și nu-mi amintesc să mi se fi reproșat atunci asta.

Atâta am lăudat prima carte și pe autorul ei, atâta m-am contrazis cu cei care o tot dădeau cu plagiatul, că putea să mă facă brand ambasador sau ceva :). În semn de „apreciere” probabil, îmi reproșează azi că scriu lucruri neadevărate pentru că aș datora ceva editurii la care a scos prima carte, fiindcă mi-a trimis niște cărți, la insistențele sale. Acuma ce să zic? O fi frumos să mulțumești cuiva și apoi să te apuci să-i reproșezi asta?

Țin să precizez că nu datorez niciunei edituri nimic, n-am contract de promovare cu nimeni (oare când i-am lăudat cartea, m-a plătit cineva?), tot ceea ce scriu sunt opiniile mele, personale și foarte subiective. Am câteva colaborări, sporadice și rare, dar niciodată nu mi s-a cerut să laud cărțile cu orice preț. Dacă nu mi-a plăcut ceva, am scris asta, fără să ezit. În general, prefer să-mi cumpăr singură cărțile, tocmai pentru că țin să citesc ce-mi place și în ritmul meu, fără să fiu presată de vreo obligație.

N-ar fi rău ca unii să mai coboare din turnul de fildeș în care singuri s-au cocoțat și să revină cu picioarele pe pământ.

Ziceam ieri că sunt nehotărâtă asupra ordinii în care o să citesc trei cărți. Ei bine, cred că  tocmai m-am hotărât, știu sigur care va fi ultima!

Imaginea zilei #11

Mereu fascinanta limbă română

Muzeul de like-uri

Îmi place să vizitez muzee, nu neapărat muzee clasice. Cu cât mai neobișnuite, cu atât mai bine. Am vizitat Muzeul de Sticlă și Cristal în Malaga, Muzeul Poșetelor în Amsterdam, Muzeul Ochelarilor în Pieve di Cadore, Muzeul Jucăriilor în Salzburg și, desigur, clasicele muzee de artă, știință sau istorie de pe unde am umblat.

Iată că a venit rândul unui muzeu de like-uri., mai exact Muzeul celor aproape 0 like-uri :). E un muzeu virtual, inventat de Kfc, în urma unei investigații de interes național.

Dacă te regăsești printre cei cu statusuri neînțelese de lume, donează-le muzeului de like-uri și primești 30% reducere la bucket-uri și meniuri. Mai ai timp până pe 5 mai, când se închid porțile muzeului.

Eu voi profita de ocazie și voi dona statusurile de pe pagina de Facebook a blogului. Cred că pot da un party în toată regula, cu reducerile pe care o să le obțin. Sau poate îi dai tu paginii un Like, ca să mai rămână și pentru alții :).

 UPDATE: Eu am donat Concursul cu un singur participant :).