7 motive pentru un sejur la Constanța

Anotimpurile astea care nu mai știu nici ele ce sunt mi-au descărcat de tot bateriile, așa că m-am pomenit la sfârșit de martie cu un dor neastâmpărat de vară și de mare. E de mirare după o iarnă ca o toamnă fără sfârșit și după o primăvară ca o iarnă, și încă una de-aia cum n-a mai văzut demult?

De multă vreme, vacanța la mare înseamnă pentru mine vacanță în Grecia. Anul acesta însă, m-am pomenit că mi s-a făcut dor de marea noastră, pe care n-am văzut-o de ceva vreme. De marea copilăriei și tinereții mele, când nici măcar nu visam la marea grecească. Poate că or fi de vină pentru asta mult promisele vouchere de vacanță, care „circulă” doar prin România, încă nu li s-a făcut pașaport :).

Dar fiindcă dorul de mare nu a fost suficient ca să facă uitată ultima mea călătorie cu trenul la mare (șaptesprezece ore, mai ales cu toaleta stricată nu se uită prea ușor), am pornit în căutarea unor motive care să mă facă să mă încumet la lungul drum spre mare. Am întrebat cercetătorii britanici (cei pricepuți în toate), l-am descusut pe nenea Google, de Tripadvisor nici nu mai vorbesc, în sfârșit am dat sfară-n țară (sfară, da, nu sfoară cum cred mulți) și uite că am dat peste câteva motive ca să petrec un sejur interesant la mare. Continuă lectura

10 lucruri pe care nu le-am făcut încă

Am tot citit în ultimele zile pe bloguri articole pe tema asta și mi s-a părut interesantă ideea, așa că am încercat să fac și eu o listă cu lucruri pe care nu le-am făcut încă. Multe n-am făcut încă, dar mă gândeam la lucruri realiste, nu la extravaganțe gen „N-am băut ceaiul cu regina Elisabeta a II-a”.

dos-and-donts

Uite cam cum arată lista mea:

1. N-am făcut sarmale 

Niciodată, nici măcar odată, n-am împachetat sarmale. Sunt norocoasă, are mama mea grijă de asta.

2. Nu m-am uitat la GoT

Nici măcar 5 minute, deși sunt înconjurată de fani. Tot ce știu despre cel mai cel serial e reclama aia cu ciobanul Ghiță și ghemotronul. Am scris și un articol parcă, despre ce personaj din GoT cred că aș fi. Habar n-aveam de personaje, așa că i-am întrebat pe alții ce personaj aș fi eu.

3. N-am fumat niciodată

Nici măcar în liceu sau în studenție :). N-am ]nțeles niciodată care e faza cu fumatul, de ce ai vrea să faci asta?

4. N-am fost la Londra

Îmi doresc să-i fac o vizită reginei încă de când eram în clasa a V-a, dar n-a fost să fie. Încă.

5. N-am citit „Fluturi” de Irina Binder

Deși unde mă-ntorc, unde mă-nvârt dau de cartea asta, mai bine zis de păreri despre ea, niciodată n-am simțit vreo fărâmă demotivație să pun mâna pe ea și să văd care-i treaba, de a ajuns la un moment dat cea mai vândută carte de pe Elefant.

6. N-am mâncat sushi

Nu știu de ce, dar cumva felul ăsta de mâncare nu mă ispitește deloc și, mai mult decât atât, nu-mi inspiră încredere. Știu, japonezii au un stil de viață sănătos și sunt longevivi, dar cum eu nu m-am născut japoneză …

7. N-am dormit pe o ambarcațiune

Am fost în croaziere pe Dunăre și în Marea Egee, dar s-a întâmplat ziua, nu am stat pe vas și noaptea. Dar, privind vasele de croazieră de pe râul Douro sau bărcuțele acostate în portul Limenas, mă gândeam că tare aș vrea să dorm măcar o noapte legănată de valuri.

Creta

8. N-am citit nicio carte în format electronic

Mi-am tot propus asta, dar de fiecare dată am renunțat și m-am întors la cărțile mele clasice. Probabil că sunt mai conservatoare, din punctul ăsta de vedere, dar o carte frumoasă nu poate fi înlocuită cu un Kindle.

9. N-am înotat la Băile Gellert din Budapesta

Asta îmi propun să fac cu ocazia pensionării. Demult mi-am propus să sărbătoresc pensionarea la hotelul Gellert. Și cum mai este ceva până atunci …

10.  N-am petrecut revelionul la mare

Iubesc marea tare mult, dar n-am apucat s-o văd (încă) la cumpăna dintre ani. În studenție, am fost la Mamaia în februarie, în sesiune, împreună cu colega mea de cameră de la căminul studențesc. A fost o experiență interesantă, dar tare friguroasă. Revelionul la malul mării, undeva la căldură, e cu totul altceva :).

Unele dintre „activitățile” astea vor rămâne mereu pe lista de lucruri nefăcute (fumatul), pe altele le voi face, de voie (baie la Gellert) sau de nevoie (sarmale).

Lista ta cum arată? Răspunzi la provocare?

Despre vacanța mea în Creta, la cald

Aseară târziu m-am întors din vacanță și cred că ar fi cazul să povestesc câte ceva acum, când lucrurile sunt calde – fierbinți aș zice, dacă mă gândesc la temperaturile pe care a trebuit să le suportăm în Creta :).

Călătoria

Am plecat din Arad cu autocarul, spre aeroportul din Timișoara, de unde ne-am luat zborul spre Heraklion. Plecarea s-a făcut cu ceva întârziere fiindcă niște concetățeni (vreo 10 la număr) s-au gândit că nu e cazul să anunțe că nu folosesc transferul asigurat de agenția de turism și pleacă la Timișoara pe cont propriu. Așa că vreo 80 de fraieri am stat în soare să-i așteptăm.

Zborul, cu o cursă charter, și apoi transferul la hotel au decurs foarte bine, agenția Tez Tour fiind excelent organizată.

Hotelul

Am fost cazați la un hotel decent, curat, cu piscină, la o distanță de 200 de metri de mare. Promenada era și ea aproape, așa că am avut toate condițiile ca să ne simțim bine. Am avut regim all inclusive, mâncare foarte bună și din belșug și băuturi alcoolice și nealcoolice la pool-bar. Apropo de mâncare, în hotel erau cazați mai mulți polonezi, unii dintre ei cu copii. N-am văzut în viața mea copiii mai mâncăcioși. În 5 minute devorau o farfurie cu mâncare – cu multă carne -, iar apoi treceau la platoul cu prăjituri. Dacă ajungeai la masă după „termitele” poloneze … ghinion! Riscai să nu mai prinzi toate felurile de prăjituri și era păcat, că erau foarte bune.

hotel-creta

Plajă și bălăceală

Nu prea am stat la soare, fiindcă era o căldură ucigătoare. Sotzul s-a cam prăjit în prima zi, așa că ne ascundeam sub umbrele, iar la prânz am fost nevoiți să plecăm la hotel. Noroc că am găsit la plajă doi băieți români care lucrau acolo și ne mutau tot timpul umbrela după soare. Nu doar nouă, tuturor turiștilor care aveau nevoie. În România, ar putea să te bată soarele tot în cap, că n-ar veni cineva să-ți mute umbrela după cum ai tu chef.

Apa mării a fost excelentă, așa cum mă așteptam de fapt, așa că am făcut baie până m-am încrețit la degete, ca spălătoresele pe vremuri. Aș fi stat și mai mult dacă nu mă temeam de soare. Apropo de asta, cel mai bine e să mergi în Grecia în septembrie (noi așa facem de obicei), ca să te poți bucura maxim de vacanță. În iulie e prea cald. Au fost câteva zile în care temperatura resimțită a fost de 45 de grade!

vacanta-creta

Am citit …

„Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis. O carte fascinantă, iar experiența de a o citi la fața locului, în Creta, a fost una deosebită. Am admirat culorile Cretei, i-am adulmecat mirosurile și i-am ascultat sunetele. Apropo de culori, niciodată n-am văzut marea schimbându-și atât de des culoarea.

zorba-grecul

Am fost dezamăgită…

… de Palatul Knossos, unul dintre motivele pentru care am ales Creta. Dacă ar fi să fac o glumă, aș spune că am mers în vizită la Minotaur, dar era plecat de acasă :). Am vizitat palatul în cadrul excursiei de o zi, organizată de agenția Tez Tour. Am mai vizitat o fabrică de cuțite, un atelier de olărit, două mănăstiri și platoul Lassithi, unde se găsește și peștera lui Zeus. Nota 10 pentru Vadim, ghidul care ne-a însoțit în excursie.

Am păzit un magazin de bijuterii

În timpul transferului la hotel, ghidul nostru, Vadim, ne-a povestit, printre altele că bijuteriile specifice locului au forma a două regine albine, poreclite „reginele din Malia”. Pasionată de bijuterii cum sunt, normal că am vrut să văd cum arată, așa că m-am aruncat în primul magazin care mi-a ieșit în cale și am întrebat de „the queen bees of Malia„. Vânzătorul, un domn trecut bine de prima tinerețe, mi-a spus că nu are, dar să aștept că se duce la celălalt magazin al lui și-mi aduce de acolo. Până să mă dezmeticesc, a încălecat scuterul parcat în fața magazinului și dus a fost. Am rămas amândoi mască și am început să ne întrebăm ce să facem. Să ne vedem de drum? Să-l așteptăm pe individ? Până la urmă am rămas, nu ne-a lăsat conștiința să-i lăsăm magazinul așa, vraiște. S-a întors cu două perechi de cercei cu „regine”. Drept să spun, nu mi-au plăcut prea tare, așa că i-am mulțumit și i-am spus că mă mai gândesc. Omul a insistat: „Madam, care-ți plac mai tare, cei mari sau cei mici?”, de politețe i-am spus că cei mici, dar nu-mi prea place închizătoarea la ei. Ce să zic și eu? „Bine, dacă-ți plac ăștia, ți-i las la 15 euro”. Inițial erau 25 de euro. Mulțumesc, mă mai plimb puțin și mă întorc” zic eu,sperând să scap. El: „Bine, hai că ți-i dau cu 10 euro și nu te mai gândi atâta, madam, că doar nu cumperi o mașină!”. 

A fost singurul vânzător agresiv, de care am crezut că nu mai scap. În rest, toți sunt politicoși, amabili, serviabili, la dispoziția ta. Îți iau banii cu multă grație, aș zice, nu ca ai noștri, care dau mereu impresia că-ți fac o favoare când te jecmănesc.

Ce-am mai făcut

M-am plimbat mult pe faleză, am fost la fish-spa (pedichiură cu „peștișori-doctori”), am cumpărat suveniruri (parcă mai interesante și de calitate mai bună decât în alte părți din Grecia prin care am fost), am mâncat gyros la o tavernă. Și cam atât, că șapte zile trec ca gândul, nici nu apuci să-ți dai seama cum se termină vacanța.

„Bine ați venit în România!”

Am aterizat pe aeroportul Timișoara la 19,30, ceva mai devreme decât era programat, așa că autocarele de transfer spre Arad nu ne așteptau, cum ar fi fost normal. Au apărut la 8,20, ne-am îmbarcat și așteptam să plecăm spre casă. Ghinion. Domnișoara de la agenție ne-a spus că lipsesc (din nou!) trei familii și trebuie să le așteptăm. Degeaba am încercat noi s-o convingem că respectivii au ajuns deja la Arad – nu e ca și cum aeroportul Timișoara unul uriaș și se pierduseră pe undeva! – că ea nu și nu. Plecarea e prevăzută pentru ora 21 așa că nu ne urnim de-acolo mai devreme. Bineînțeles că atmosfera s-a încins puțin (și la figurat, nu doar la propriu), dar la un nivel decent, totuși. După câteva minute, ne pomenim cu poliția pe cap, un domn agent și o domnișoară agentă. „Cine s-a bătut aici?” întreabă el. „Poftim???” „Nu s-a bătut, dom’ne, nimeni.” „Nu se poate, noi am fost anunțați prin stație că se bate cineva.” Au urmat câteva minute de discuții în contradictoriu pe tema presupusei bătăi. Agentul Garcea nu  se lăsa: „Dacă nu recunoașteți, vă blochez autocarele și nu mai plecați nicăieri!” Vroia băiatul să aibă neapărat un eveniment. Cred că se plictisea rău. Domnișoara de la agenție, speriată de bombe, se ascunsese în grupul de turiști.

Între timp și-a făcut apariția și individul de la paza aeroportului, cel care chemase probabil, poliția. Îi spun individ fiindcă nu arăta în niciun caz cum ar trebui să arate un responsabil cu paza: scund, chel, cu barbă lungă, mai degrabă de călugăr, cu tatuaje pe mâni și cu sandale „decoltate”, care-i lăsau degetele la vedere. „Ce-i cu nisipul ăsta în parcare?” ne ia la rost instantaneu (îl deranja la degetele de la picioare probabil). „Ce să fie? L-am adus noi cu avionul din Creta – haha!” Ce prostie de întrebare!

Cum necum, am plecat până la urmă spre casă, cu un gust amar. Pe de o parte, colegii de excursie, care n-au avut bunul simț să anunțe că nu folosesc transferul, așa că i-am așteptat degeaba 40 de minute, pe de alta, felul în care lucrătorii de pe aeroportul Timișoara au găsit de cuviință să ne întâmpine. Și când asta vine după o săptămână de vorbe politicoase și atmosferă civilizată, e cu atât mai trist. Rămâi doar cu întrebarea: „Oare ne facem bine odată?”. Cred că răspunsul, din păcate, e negativ. Nu, în viitorul previzibil nu ne mai facem bine la cap.

Astea sunt primele impresii din vacanța mea. Voi reveni, mai sunt multe de povestit. Creta e un loc din care revii cu multe amintiri frumoase.

Alte imagini din vacanță:

Turul insulei Thassos – partea II

În prima parte, am povestit despre cele patru sate pescărești de pe coasta de vest, fiecare cu câte un sat-corespondent în interiorul insulei.

Harta-thassos
Harta insulei Thassos

Continuă lectura

Turul insulei Thassos – partea I

Limenas – capitala insulei

Am început turul insulei în capitala Limenas  (în traducere Limenas înseamnă port), unde am petrecut cele două săptămâni „grecești” anul acesta.

thassos
Portul vechi din Limenas

Traseul excursiei are aproximativ 100 km, pe șoseaua care înconjoară insula.

harta-thassos
Harta insulei Thassos

Noi am pornit pe coasta de vest și am întâlnit mai întâi patru sătucuri pescărești care au, fiecare dintre ele, un sat corepondent în interiorul insulei, la munte. Cele de pe coastă se numesc skale (skala înseamnă plajă).

thassos

Satele de pe coastă și poveștile lor

Primul sat în care am ajuns, Skala Rachoni este așezat într-o vale fertilă, plină de pini și măslini. Aici a crescut Mehmet Pașa, fondatorul Egiptului modern și a ultimei dinastii egiptene. În Rachoni se găsește cel mai bătrân măslin de pe insulă. A trecut deja de 900 de ani.

Skala Prinos este continuarea satului Prinos și servește ca port de legătură cu Kavala, portul de pe continent. În Skala Prinos te poți caza la hoteluri chiar de 5* și te poți bronza pe plaje premiate cu Blue Flag, care certifică puritatea apei și calitatea nisipului. Din Prinos poți ajunge la mănăstirea Agios Pantelimonas, adică Sf. Pantelimon. O mănăstire care are o legendă asemănătoare legendei Meșterului Manole al nostru. A fost construită în 1843, din piatră de munte. O potecă aflată în spatele zidului sudic al mănăstirii duce la o peșteră, în care este un lac cu apă sfințită. Se povestește că zidirea mănăstirii a început la 3 km depărtare, dar că în fiecare zi meșterii găseau distrus tot ce ridicaseră în ziua precedentă. Într-o zi, au văzut urme de pași care duceau către peșteră acolo unde și-au găsit și uneltele. Și-au zis că trebuie să fie un semn divin așa că au construit mănăstirea lângă peșteră, fără să mai întâmpine nicio piedică. Sf. Pantelimon, cunoscut pentru însănătoșirile miraculoase pe care le-a făcut, este sărbătorit, în fiecare an, pe 27 iulie, de către o mulțime de credincioși din toată Grecia și turiști, care vin aici ca să se roage și să bea apă sfințită.

În Skala Sotiros, în afară de micile și pitoreștile căsuțe pescărești, pe fereastra cărora poți scoate undița ca să pescuiești. Și pe acoperișul cărora ai impresia că treci cu mașina :).

thassos

thassos

thassos

În afară de căsuțele pescarilor, aici se mai găsesc cel mai vechi sit arheologic de pe insulă și rămășițele celor mai vechi băi romane. Corespondentul său, Sotiros, este unul dintre puținele locuri neafectate (încă) de modernitate. Sotiros înseamnă Mântuitorul.

Skala Kallirachi este un port care a fost, în repetate rânduri, ținta piraților bulgari. Sincer, nu m-am gândit până acum că și bulgarii aveau pirați :). Inițial, se numea Kakirachi, adică versant rău (în limba greacă, kaki înseamnă rău, nefolositor). După reconstrucția satului, s-a hotărât schimbarea numelui în Kallirachi, versant bun (kali, kalo, kala înseamnă bun). Sub Biserica Schimbării la Față din Kallirachi se găsește un lac subteran.

Skala Maries este un alt sătuc port, atacat în trecut de multe ori de pirații slavi. Într-unul dintre cele mai sângeroase atacuri, în secolul al VIII-lea, a fost ucisă aproape toată populația, cu excepția a două femei, care au reușit să se ascundă. Apoi au fugit și și-au găsit adăpost într-un cătun de munte. Singura lor dorință, după ce și-au revenit, a fost refacerea satului lor. Întreaga comunitate li s-a alăturat și, atunci când satul a fost reconstruit, i s-a pus numele Maries, adică Cele două Marii, în cinstea celor două femei, amândouă cu numele Maria. În Maries, un sătuc liniștit, aflat la umbra unor platani mai vechi de 350 de ani, de se găsesc ruinele celei mai vechi biserici de pe insulă. La ieșirea din Maries, un drum de munte te conduce la Cascada Marion și la Peștera Elfilor.

Continuarea în Turul insulei Thassos – partea II.


 

Alte articole despre Grecia:

Turul insulei Thassos – partea III

De ce să mergi la Theologos?

Întâlnire nocturnă cu istoria

Thassos, insula de smarald

 

De ce să mergi la Theologos?

Probabil că te întrebi ce este Theologos? Ei bine, e un sat pitoresc cu căsuțe de piatră situat în centrul insulei Thassos.

Theologos este cel mai vechi sat de pe insulă, descris în broșuri ca încă neatins de activitățile turistice. Asta nu va mai fi valabil mult timp, din moment ce aproape zilnic sosesc autocare cu turiști și săptămânal se organizează seri grecești cu sute de participanți.

Numele satului înseamnă cuvântul lui Dumnezeu (Theo=divinitate, logos=cuvânt). Atestat documentar în 1287, a fost capitala administrativă a insulei până în epoca otomană. În 1813, satul a fost cedat Egiptului și guvernat de Mehmet Ali Pașa, fost mare vizir al imperiului otoman. Abia în 1912, satul a scăpat de dominația otomană și a revenit grecilor. În 1979, a fost Capitală culturală a insulei Thassos.

Este o localitate mică, cu doar câteva sute de locuitori, cocoțată la 220 m altitudine. Locuitorii, cei care au mai rămas fiindcă satul a fost depopulat masiv în secolul al XIX-lea, păstrează cu grijă vechile tradiții. Continuă lectura