Noutăți la Editura Nemira – Luna din palat de Weina Dai Randel

weina-dai-randel-luna-din-palatÎn câteva zile apare la Nemira, în colecția Damen Tango, o carte care promite să fie tare interesantă.

Luna din palat de Weina Dai Randel spune povestea concubinei care a ajuns pe tronul Chinei.

Data apariției: 5 feb. 2019
Titlu original: Moon in the palace
Colecția Damen Tango
ISBN 978-606-43-0432-2
Autor: Weina Dai Randel
Traducător: Florentin Laurențiu Andronescu
Format: Paperback
Dimensiuni: 130 x 200 mm
Număr pagini: 432

Ajunsă concubina împăratului în China secolului al VII-lea, tânăra Mei învață repede că îi poate atrage atenția stăpânului în multe feluri. Ea nu iese în evidență nici prin înfățișare, nici prin daruri fantastice sau armele seducției. Totuși, îi va dărui ceva de neuitat. Pentru restul concubinelor, este indezirabilă din pricina inteligenței și a curiozității ei, dar tocmai acestea îl impresionează pe cel mai important om din China. Totul într-un moment când palatul este sfâșiat între două tabere care se luptă pentru putere. Dragostea, ambiția și loialitatea pot însemna viață sau moarte pentru femeia care va ajunge stăpâna tuturor. Continuă lectura

Reclame

Îndrăgostită de soțul potrivit de Victoria Alexander

Despre autoare:

Victoria Alexander, pe numele ei adevărat Chery Griffin (n.1965) este o scriitoare americană de romane de dragoste. A fsot nominalizată și a câștigat mai multe premii pentru cărțile pe care le-a scris. A publicat prima carte în 1995 și, de atunci, a scris 41 de romane și 8 nuvele/ Cărțile ei au fost traduse în 12 limbi. A lucrat ca jurnalist și a călătorit în lumea întreagă împreună cu forțele aeriene americane.

Locuiește, împreună cu soțul său și doi câini collie, într-o casă din Omaha, Nebraska, aflată într-o continuă renovare.

Despre carte:

Îndrăgostită de soțul potrivit e prima carte a Victoriei Alexander pe care o citesc și am fost puțin dezamăgită când am afalt că e un roman (al șaselea, dacă nu mă înșel) dintr-o serie pe care n-o aveam și despre care nu știam nimic. Nu sunt fană a seriilor, mai ales dacă sunt genul acela care nu știi unde încep și unde se termină sau dacă și când va mai exista un nou volum. Am început-o totuși fiindcă, după Ultimul tren spre Istanbul, simțeam nevoia să citesc ceva relaxant, cum promitea să fie cartea asta. Iar rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător. E un roman care se poate citi independent de celelale volume din serie, despre care nu știu nimic, fără să ai impresia că ți-a scăpat ceva.

indragostita-de-sotul-potrivit Continuă lectura

De ce nu se vând autorii români contemporani?

carti

Cărțile lor, evident, nu ei pe persoană fizică. Asta e o întrebare care suscită aprinse dezbateri prin blogosferă și nu numai. Am văzut zilele trecute că iar s-au aprins spiritele pe tema asta și că au fost identificați și niște vinovați. Rușine să le fie, zic, și să treacă la colț, preferabil în genunchi pe coji de nucă!

Dar ce mai dezbateri s-au încins! Pe pagina unui autor de care eu n-am auzit până acum (ce să faci, se-ntâmplă), niște băieți erau atât de pătimași și de aprinși de zici că participau la un casting pentru reclama aia antihărțuială de la Gillette! Sper că i-a scos cineva din priză sau măcar le-a spus că reclama s-a filmat deja cu alți protagoniști.

Continuă lectura

Cărți care NU ne-au plăcut

carti

Când zic ce cărți nu ne-au plăcut mă refer la mine și la cititorii paginii de Facebook a blogului, unde le-am lansat provocarea să ne spună ce cărți nu le-au plăcut și de ce. Vezi mai jos ce cărți au fost nominalizate și ce motive le-au adus un loc pe listă.

Am lăsat fiecărui răspuns și câte un comentariu, că așa e frumos, nu? (Comentariile mele pot fi citite în paranteză.)

A existat, desigur, și o recompensă pentru cel mai interesant răspuns, dar asta e altă poveste.

Lista cărților care NU ne-au plăcut arată cam așa:

Continuă lectura

Calendar: 16 ianuarie

16-ianuarie

1412Familia Medici a fost desemnată oficial ca bancher al papalității.

1492 – A fost prezentată reginei Isabela de Castilia prima gramatică a limbii spaniole.

1605 – A fost publicată la Madrid prima ediție a Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes.

1707 Parlamentul Scoției a ratificat Actul de Unire, ppunând astfel bazele a ceea ce avea să devină Marea Britanie.

1964 – Pe Broadway a avut loc premiera spectacolului Hello, Dolly!, unul dintre cele mai jucate musicaluri din istorie (2844 de spectacole).

Calendar amuzant

Ziua Internațională a Statului Degeaba

Cine a ucis-o pe Nora Jones? de E.O. Chirovici – recenzie

Despre autor:

E.O.Chirovici (n.1964) este un jurnalist și scriitor român, economist de profesie, care trăiește și scrie în Marea Britanie. Poți citi mai multe despre E.O.Chirovici aici.

Despre carte:

Cine a ucis-o pe Nora Jones? este un roman polițist parcă inspirat din romanele Agathei Christie, începând chiar cu titlul, altfel bine ales, mai ales că primește, la sfârșit un răspuns absolut neașteptat. Poate tocmai de aceea este un roman polițist cu toate ingredientele necesare: o crimă, o amestecătură de povești personale care-i fac suspecți pe protagoniștii lor, un polițist care investighează cazul. Are în plus, și un ingredient la fel de neașteptat ca finalul: un haz nebun.

nora-jones Continuă lectura

Calendar: 9 ianuarie

calendar-9-ianuarie

1908 – S-a născut Simone de Beauvoir (d.1986), scriitoare franceză, activistă politică, a avut o mare influență asupra teorieie feminismului. A scris romane, eseuri, biografii, autobiografii. A avut o relație de lungă durată (51 de ani) cu filosoful  francez Jean-Paul Sartre. N-a vrut niciodată să-și întemeieze o familie, ceea ce i-a permis să se ocupe de educația și de scrierile ei, să se implice în cauze politice, dar și să aibă mai mulți iubiți. În 1943, a fost suspendată din învățământ, fiind acuzată că a sedus o minoră de 17 ani, una dintre elevele sale. A câștigat premii literare, printre care Premiul Gonciurt, în 1954. Continuă lectura

Ce-am citit în 2018

carti-2018

Poate că anul 2018 n-a fost atât de spornic în număr de cărți citite comparativ cu 2017 sau cu target-ul pe care mi l-am propus pe Goodreads, dar mă declar mulțumită cu ceea ce am citit și cred că asta e important, la urma urmei, să fim mulțumiți cu lecturile noastre și nu neapărat campioni planetari la citit viteză.

Se pare că nici tematica n-a fost la fel de diversificată ca în anii anteriori și că anul 2018 a fost pentru mine anul romanelor polițiste. Nu e ca și cum mi-aș fi propus asta sau l-aș fi declarat înainte, cum am văzut că a fost 2019 declarat, cu surle și trâmbițe, Anul Cărții, s-a întâmplat, pur și simplu, să constat asta acum, după ce anul s-a terminat.

Statistici personale

Dacă ar fi să mă iau după bilanțul Goodreads, am citit 57 de cărți din 70 propuse (bine, între timp am mai terminat una, așa că s-au făcut 58), puțin peste 18 000 de pagini. Continuă lectura

Casa de la Marginea Nopții de Catherine Banner – recenzie

casa-de-la-marginea-noptii

Despre autoare:

Catherine Banner (n.1989) este o autoare britanică, născută la Cambridge, unde a studiat la Fitzwilliam College. A lucrat ca profesoară la liceu în Durham. Pe când avea 14 ani și era încă elevă, a început să scrie The Eyes of a King, prima carte din trilogia The Last Descendants.

A publicat primul său roman pentru adulți, Casa de la Marginea Nopții, a fost publicată în 2016. A fost tradusă deja în 22 de limbi.

În prezent, locuiește în Torino, Italia, împreună cu soțul ei.

Despre carte:

Mi-a plăcut Casa de la Marginea Nopții, de la prima până ultima pagină. este o extraordinară saga a patru generații, o poveste despre iubire, miracole, relații reușite și relații destrămate, secrete adânc ascunse, dar cunoscute de toată lumea, și legături care au adus laolaltă sau au separat oameni. Continuă lectura

Dragă scriitorule

scriitor

Să știi că am tot dreptul din lume să nu-mi placă cartea ta (na, uite și cacofonia, dar ce să fac dacă asta e limba română). Din o mie și unul de motive care ar putea să-mi treacă prin cap. Unul dintre ele ar putea fi chiar coperta. Da, știu lozinca aia cu nu judeca o carte după copertă, dar, sinceră să fiu, puțin îmi pasă de ea. Se întâmplă adesea ca primul contact cu o carte să fie coperta, care poate să-ți placă sau nu. Dacă nu ar fi importantă coperta, de ce nu au toate cărțile copertă la fel? Unele te iau de ochi cam la fel ca poza de cover a scrisorii. Hai, recunoaște că prea mult roșu strică!

Și să mai știi, scriitorule, că pot alege să-ți cumpăr cartea sau nu. La urma urmei, e o marfă și, ne place sau nu, decizia de a băga mâna în buzunar – sau în cont – e a clientului. Și chiar nu te poți aștepta să placă tuturor cartea ta. Dacă o faci, înseamnă că ești ușurel rupt de realitate.

Și nu în ultimul rând, dragă scriitorule, să știi că am tot dreptul să-mi dau cu părerea despre cartea ta. Și tu n-ai cum să mă oprești să fac asta, cu atât mai puțin cu agresivitate (verbală, desigur).

Și mai află, dragă scriitorule, că librăriile au tot dreptul din lume să-ți expună cartea în vitrină sau nu, dacă apreciază că ar putea să-i ofenseze pe unii trecători (clienți potențiali, de altfel). Librăriile sunt afaceri private și au tot interesul să nu le creeze disconfort clienților lor. La fel cum firma aia grecească care vinde produse printr-un lanț de supermarketuri a scos de pe etichete crucea creștină, deoarece ar putea să-i ofenseze pe unii clienți, la fel și librăriile au dreptul să-ți expună sau nu coperta în vitrină.

Și, dragă scriitorule, n-ar strica să mai cobori puțin cu picioarele pe pământ și să revii în lumea cititorilor. Iar dacă nu ai chef să le auzi părerile, care uneori se întâmplă să nu coincidă cu ale tale, ce-ar fi să te lași de scris și să te apuci de grădinărit, de pildă?

Cu aleasă considerație,

doar un cititor

P.S. Și pentru că ești simpatic atunci când vrei, îți fac o sugestie: dacă te enervează rău careva, trage adânc aer în piept și numără până la zece. Poate îți trece impulsul să-l apostrofezi. Nu e deloc elegant să faci asta, parol!