Iarna crimelor perfecte de Tony Mott – un roman polițist geometric

Despre autoare:

Tony Mott (pseudonimul Antonetei Galeș) s-a născut în 1970 la Brașov. Debutează în 2008 cu Roșu, editura Pastel, Brașov, un roman despre o întoarcere după 20 de ani în România post-comunistă a eroinei care emigrase ilegal. În 2010, apare la aceeși editură volumul de poezii Hohote&Clocote.

Antoneta Galeș deține un master în resurse umane și comunicare și este Senior Professional in Human Resources (certificare Society for Human Resources Management USA). Este art-terapeut Phronetik® și Solution-focused Coach. 

Întrega sa activitate profesională are legătură cu dezvoltarea oamenilor și a echipelor. După o perioadă în recrutare și training, și-a continuat cariera în cadrul unui proiect al Băncii Mondiale, de modernizare a serviciilor de ocupare din România (1997-200). A lucrat într-o companie germană de retail din 2000, ca director resurse umane și apoi ca director de comunicare și dezvoltare organizațională (2015 – 2018). În 2014 a înființat Sonas, o companie de consultanță în strategie, dezvoltare și comunicare, unde își desfășoară activitatea în prezent. 

Scrie frecvent articole despre schimbare organizațională și leadership în publicații de specialitate din România. (Sursa informațiilor: tonymott.ro)

Despre carte:

Prezentarea cărții:

„Dacă o singură victimă poate părea un doar un accident, mai multe victime alcătuiesc un puzzle care poate părea imposibil de descifrat.

Fiecare dintre noi își dorește să ucidă, spune Ion Fora.

Fiecare dintre noi este dator să aleagă viața, susține Gigi Alexa.

Ion Fora e psihiatru și este găsit carbonizat după explozia garajului.

Gigi Alexa este medic legist și anchetează cazul.

Pacienții lui Ion Fora devin suspecții principali.

Dar Gigi i-a fost și ea clientă pe când era adolescentă. Deși nu vrea, se pare că trebuie să își aducă aminte totul.”

Continuă lectura „Iarna crimelor perfecte de Tony Mott – un roman polițist geometric”

Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici

Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici

După (zeci de) ani de la prima lectură, am recitit Mara de Ioan Slavici și eram tare curioasă cum am s-o găsesc azi față de cum mi s-a părut în anii adolescenței, ca lectură obligatorie pentru școală. Apropo de lecturile obligatorii, nu-mi amintesc să mi se fi părut o corvoadă, ceva imposibil de făcut, așa cum par să fie pentru tinerele generații de azi. Le luam ca atare, ceva ce trebuie să fac, iar unele dintre ele chiar mi-au plăcut. E drept că nu existau ispitele de azi.

Revenind la Mara lui Slavici, o să spun că mi-a plăcut, mult, mai mult ca în adolescență. Mi-a plăcut intriga, mi-au plăcut personajele, drept pentru care am pornit într-o plimbare prin locurile prin care i-au purtat pașii prin orașul în care locuiesc eu, Arad.

1. Mureșul

Mureșul este axul central, nu numai al Aradului, ci și al romanului Mara. Totul se întâmplă pe malurile Mureșului, fie în Arad, fie în Lipova.

Mureșul în aprilie 2021

„Acum însă nu era vară, ci primăvară și Murășul era lat, foarte lat, tulbure-gălbui și plin de spumă și de vâltori.”

Multe anotimpuri s-au scurs de atunci și multă apă a curs pe Mureș, dar tot la fel arată el primăvara.

Mureșul (Maris în latină, Maros în maghiară și Mieresch în germană) este un râu cu o lungime de 761 km, izvorăște în Munții Hășmașu Mare și se varsă în Tisa, marcând frontiera româno-maghiară pe o lungime de 22,3 km. A fost menționat de Herodot încă din anul 484 î.Hr. și este al doilea râu al României ca lungime și ca suprafață hidrografică.

Continuă lectura „Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici”

7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit

7 cărți pe care nu le-aș reciti

Lista de cărți de mai jos cuprinde cărți pe care le-am citit și mă bucur că am făcut-o, dar pe care, din motive diferite, nu le-aș reciti, cel puțin nu în viitorul previzibil, ca să zic așa.

1. Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini

Este o poveste tulburătoare, adesea șocantă despre prietenie, trădare, tensiuni etnice, sacrificiu, teamă, remușcare, răscumpărarea păcatului, dragoste. E o carte greu de citit, care te pune serios pe gânduri. Efectiv nu mi-a venit să cred de câtă cruzime sunt capabili unii reprezentanți ai rasei umane. E o carte atât de tulburătoare încât, atunci când am citit-o, am simțit de multe ori nevoia unor pauze în care să-mi trag sufletul.

Continuă lectura „7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit”

3 lecții de antreprenoriat în gastronomie în Moara cu Noroc de Ioan Slavici

Moara cu Noroc de Ioan Slavici nu se numără, probabil, printre lecturile preferate ale românilor, poate pentru că face parte din programa de liceu și, dintr-un motiv care mie una recunosc că-mi scapă, dacă e pe lista de lecturi obligatorii e nefrecventabilă. Poate dacă ar încerca s-o citească cu alți ochi, ar fi o lectură mai agreabilă. De exemplu, cu ochii unui tânăr care vrea să pornească o afacere și căruia, sunt sigură, și manualele de educație antreprenorială i se par la fel de puțin plăcute. Și chiar pot fi.

Probabil că vă întrebați ce are Moara cu Noroc cu antreprenoriatul? Un prim răspuns ar fi afacerea de mare succes care a devenit vechea moară din apropierea orașului Ineu, din județul Arad. Alte 3 răspunsuri sunt lecții de antreprenoriat de mai jos.

Continuă lectura „3 lecții de antreprenoriat în gastronomie în Moara cu Noroc de Ioan Slavici”

Cum se studiază literatura la școală în zilele noastre?

Ideea acestui articol mi-a venit de la eterna – și deloc fascinanta – dezbatere din blogosfera despre cărți: literatură clasică sau literatură contemporană? Pornind de la această întrebare, se fac tot felul de supoziții, subiective și firești, până la urmă, dar, inevitabil, se ajunge la vinovatul de serviciu, modul în care se predă literatura la școală. Cei mai mulți dintre cei care arată cu degetul înspre profesorii de română n-au nici cea mai mică idee despre ce și cum se predă literatura la școală, și nici nu par dornici să afle de la fața locului, cum s-ar zice. În afară de asta, eu nu înțeleg de ce la capitolul literatură contemporană se încadrează doar scrieri cu referire la zilele noastre, argumentul suprem fiind acela că, prin perioadă și problemele ridicate, sunt mai aproape de sufletul cititorului tânăr. După logic asta, nu știu unde se încadrează scriitorii contemporani care scriu (și) despre epoci demult apuse. De exemplu, Philippa Gregory, Hilary Mantel, Simona Antonescu, Doina Ruști sunt doar primele nume care mi-au venit în minte. Continuă lectura „Cum se studiază literatura la școală în zilele noastre?”

20 de cărți de ficțiune și nonficțiune scrise de bărbați albi

20 de cărți de ficțiune scrise de bărbați albi

Și heterosexuali, pe deasupra. Cel puțin aparent. Dacă vă întrebați ce-mi veni să fac o listă pe tema asta, lucrurile sunt simple. În zilele noastre, cred că acest segment de populație e cel mai nedreptățit. Cândva am făcut o listă cu cărți preferate scrise de femei, așa că doamnele nu au a se plânge, din pucntul ăsta de vedere. Ideea acestei liste mi-a venit, de fapt, de la Instagram, unde, dacă vrei să adaugi la story un gif, de exemplu, fie vezi negru, da’ negru, în fața ochilor, fie curcubeu. Așa că m-am gândit că e momentul să echilibrăm puțin balanța. Mai ales că am văzut-o și pe Anne Boleyn după (prea) multe ședințe la salonul de bronzat.

1. Origini de Dan Brown – un mystery excelent care m-a dus într-o călătorie literară, interesantă și educativă, în același timp, prin Spania. Continuă lectura „20 de cărți de ficțiune și nonficțiune scrise de bărbați albi”

Ficțiunea istorică – unde se termină istoria și începe ficțiunea?

Ficțiune istorică

Ficțiunea istorică este o poveste care încorporează caracteristici ale perioadei în care se întâmplă acțiunea, uneori inclusiv personaje reale din trecut, dar și evenimente sau personaje fictive. Ficțiunea istorică există încă de pe vremea Iliadei și Odiseei care spun povestea Greciei Antice, folosindu-se și de elemente fantastice.

Chiar dacă apelează la elemente imaginare, ficțiunea istorică trebuie să se bazeze pe realism și să construiască o lume istorică credibilă, atât în ce privește atmosfera, cât și interacțiunile dintre personaje. La care se adaugă, în cantitate mai mare sau mai mică, elementele de ficțiune. Continuă lectura „Ficțiunea istorică – unde se termină istoria și începe ficțiunea?”

Acolo unde cântă racii de Delia Owens – o carte de o frumusețe tulburătoare

Acolo unde cântă racii

Când am început să citesc cartea Acolo unde cântă racii de Delia Owens nu credeam că o să o și duc la bun sfârșit. Nu părea deloc genul meu de carte. Înainte să mă apuc de ea, am citit mai multe recenzii, majoritatea laudative, toate lumea părea să citească romanul acesta, parcă era peste tot. De obicei, evit genul acesta de cărți, îmi place să las lucrurile să se liniștească puțin și apoi văd dacă merită sau nu citită cartea respectivă. În general, am încredere în instinctul meu. Mă mai ajut, desigur, și de unele recomandări venite de la persoane care știu ce-mi place să citesc. Continuă lectura „Acolo unde cântă racii de Delia Owens – o carte de o frumusețe tulburătoare”

Caragiale şi social-media

Azi, de ziua în care se presupune că s-a născut Caragiale – mai e şi varianta 13 februarie – am recitit câteva Momente şi schiţe, bun prilej pentru un exerciţiu de imaginaţie: cum ar fi fost dacă existau rețelele de socializare pe vremea lui Caragiale? Oare ce-ar fi scris el pe Facebook? Și cum ar fi fost primite postările lui? Ar fi fost un influencer de succes?

Caragiale-social-media

Cu întrebările astea în gând, să răsfoim puțin scrierile lui Caragiale și să încercăm să le răspundem. Continuă lectura „Caragiale şi social-media”

Provocările literare ale anului 2021

Nu prea obișnuiesc să dau curs provocărilor literare, nu pentru că știu eu mai bine ce vreau să citesc, ci pentru că, de mult timp, citesc puțin cam dezordonat, cam ce vine la rând. Iar mai nou, cheful de lectură riscă să se ducă pe apa sâmbetei, sub influența Netflixului, a canalului TV cu lui filmele de Crăciun și a … școlii online, care îmi ocupă foarte mult timp.

Așa încât, ca să mă motivez să citesc mai mult (fără să mă înscriu în vreun fel de maraton literar) și mai ordonat, am decis să încerc să dau curs unei provocări. Mai mult decât atât, să propun chiar eu una :). Ca să fiu sinceră, nu pot promite că o să mă țin de ele până la capăt (la sfârșitul anului), pentru că s-ar putea să mă tenteze altceva. Și, cum sunt la vârsta la care îmi pot permite să citesc doar ce-mi face plăcere – inclusiv lecturile profesionale intră în această categorie, fiindcă sunt pasionată de marketing – s-ar putea să nu reușesc să dau citesc toate cărțile din listele provocărilor de care m-am apucat (fiindcă, până la urmă, s-au adunat patru, nu una!). Cu toate că le-am ales cu mare grijă, să fiu sigură că o să-mi placă lecturile respective.

1. Prima provocare e chiar cea propusă de mine:

Citește o carte de Agatha Christie în fiecare lună

Titlurile pe care le-am propus pot fi găsite în imaginea de mai jos: Continuă lectura „Provocările literare ale anului 2021”