Al Punto de Anamaria Ionescu și Radu Costescu

Neaşteptat de mult mi-a plăcut cartea asta, apărută la Editura Tritonic. Nu eram deloc sigură că va fi pe gustul meu atunci când mă uitam la copertă. Ce m-a făcut s-o citesc a fost îndemnul de pe prima copertă „Poftă bună și păzește-ți spatele”, o excelentă găselniță (la modul pozitiv vorbind) de marketing.

Al Punto are toate ingredientele pentru un roman poliţist ca la carte: o scriitură bună, un chef român ucis cu bestialitate într-un restaurant din Spania, mafie moldovenească, trădare, spălare de bani şi … câteva sugestii gastronomice care sună tare bine. Intru în bucătărie să le testez. Până atunci, comandaţi cartea şi n-o să vă pară rău!

Continuă lectura „Al Punto de Anamaria Ionescu și Radu Costescu”

Piața Romanilor de Adrian Petru Stepan

Personaje și întâmplări

Foarte pe scurt, de la autor:

„De când mă mutasem în vechiul apartamnent al bunicii ajunsesem într-o altă lume, populată de personaje care mai de care mai ciudaate. De întâmplări, ce să mai spun: o femeie fatală care dispare în biserică, o tânără care îmi sperie iubita, un moș nazist care mă urmărește, un străin care caută să dezlege același mister ca mine, un client amenințător care face să tremure până și geamurile biroului … ce urma să se mai întâmple?”

Repere timișorene

Continuă lectura „Piața Romanilor de Adrian Petru Stepan”

Hercule Poirot și preferințele lui culinare

hercule-poirot

Hercule Poirot, cel mai celebru personaj din romanele scrise de Agatha Christie este portretizat în special prin aspectul său fizic (capul de forma unui ou și o mustață impresionantă) și prin felul în care se îmbrăca (întotdeauna ca scos din cutie), dar și prin mâncărurile și băuturile lui preferate, și uneori chiar prin ritualul pe care îl folosea atunci când se așeza să ia masa. Uneori, preferințele culinare ale lui Poirot au fost folosite ca dovezi ale excentricității sale.

  • Omleta

„O masă simplă care să ne astâmpere foamea, iată ce vă propun. Să spunem omelette aux champinons, Sole a la Normande, brânză de Port Salut. Și alături un vin roșu.

Moarte printre nori

„Eu am o adevărată pasiune pentru omlete.”

Apartamentul de la etajul al treilea (în volumul Primele cazuri ale lui Poirot)
Photo by Engin Akyurt on Pexels.com

Omleta pare să fie originară din Persia Antică, deși au existat și alte popoare care o preparau. Se pare că și romanilor le-a trecut prin cap să bată ouăle, să le amestece cu miere și să le mănânce la micul dejun.

Cea mai veche rețetă de omletă din Marea Britanie datează din secolul al XIV-lea, omleta fiind preparată din ouă și ierburi aromatice mărunțite, fiind gătită în vase cu unt.

Din aceeași perioadă provine și o rețetă din Franța, care presupunea amestecarea ouălor cu ghimbir și alte condimente, omleta fiind gătită într-o tigaie cu unt sau cu ulei încins. Cuvântul omletă nu a fost folosit, totuși, până în secolul al XVIII-lea, când a apărut Cuisine Bourgeoisie.

Apropo de Franța, se povestește că Napoleon Bonaparte călătorea, împreună cu armata sa, și a ajuns într-un orășel unde hangiul l-a servit cu omletă. Lui Napoleon se pare că i-a plăcut atât de mult încât a ordonat să fie strânse toate ouăle din localitate și să se pregătească o omletă uriașă pentru armata sa. Dacă nu mă credeți, n-aveți decât să dați o fugă până în Bessieres, ca să verificați singuri dacă fac sau nu o omletă uriașă în fiecare an.

Continuă lectura „Hercule Poirot și preferințele lui culinare”

Ce cred elevii (mei) despre Ion de Liviu Rebreanu?

Un exercițiu de sinceritate

Pentru că, după ce am publicat, zilele trecute, articolul despre romanul Ion de Liviu Rebreanu, mi-am luat o căruță de hate, gen cum îndrăznesc eu, ce profesor sunt eu și altele asemănătoare, am zis să-i întreb pe elevi ce cred ei. De data asta, nu la o clasă de a X-a, pentru care e o lectură curentă, ci la o clasă a XII-a, care au romanul în programa de bacalaureat.

Așadar, ca un profesor de marketing curios ce mă aflu, la sfârșitul orei, după test, am făcut un sondaj în rândul elevilor. Evident că eșantionul era nereprezentativ. Nu discutasem (cu ei), în prealabil, nimic despre Ion, despre bac sau despre alte subiecte asemănătoare. I-am luat „ca din oală”, cum se zice și i-am rugat să scrie pe o foaie de hârtie care este părerea lor, sinceră, părerea lor despre romanul Ion. Am făcut un exercițiu de sinceritate, cu care elevii mei sunt deja obișnuiți.

Un cântec de ascultat în timp ce citiți articolul

Ce răspunsuri am primit de la elevi?

O să precizez, de la început, că nu am avut nicio intervenție pe text, nici măcar din punct de vedere ortografic.

Continuă lectura „Ce cred elevii (mei) despre Ion de Liviu Rebreanu?”

Cum a pierdut Ion competiţia cu elevii de liceu

De (prea) multe generaţii, Ion al Glanetaşului face parte din viaţa elevilor de liceu. A fost, în secolul trecut, şi în lista mea de lecturi obligatorii, şi mărturisesc că pe mine una – la fel ca pe mulţi dintre colegii mei, mai ales colegele mele – m-a învins. În sensul că l-am citit cap-coadă şi, mai mult decât atât, mi-a plăcut.

Continuă lectura „Cum a pierdut Ion competiţia cu elevii de liceu”

„Îţi recomand o carte” – concurs pentru elevi de Ziua Naţională a Lecturii

Dacă tot s-a decretat că sărbătorim, în 15 februarie, Ziua Naţională a Lecturii, m-am gândit că ar fi interesant să aflăm ce mai citesc tinerii şi, mai ales, ce cărţi le plac.

Aşa că lansez elevilor de la Colegiul Economic Arad provocarea să recomande colegilor (şi cititorilor blogului) o carte şi să le spună de ce ar trebui s-o citească.

Cea mai interesantă recomandare va fi recompensată cu un premiu format din cele trei cărţi din imagine:

  • un roman scris de un autor român contemporan
  • o carte frumoasă despre România
  • un roman cult.

Aştept recomandările în secţiunea de comentarii de mai jos până marţi, 15 februarie 2022, orele 20,00.

Câştigătorul premiului va fi anunţat miercuri, 16 februarie 2022.

Cu furculița literară prin lume – ITALIA

furculita-literara

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Furculița literară a însoțit-o pe Joanna, o tânără englezoaică, în incursiunea ei prin Toscana, în căutarea unor secrete din trecutul tatălui.

Copilul din Toscana de Rhys Bowen

O după-amiază la trattoria, puțin înainte de cină:

– Și acum încearcă bruschetta, mi-a spus bătrânul distins. Fiecare este acoperită cu arome diferite, care ne plac în partea asta a locului. Asta este cu ficat de pui amestecat cu anșoa, asta este cu tapenade și aici felii de fenicul cu brânză de capră. Mănâncă. Toate sunt bune.

un localnic din San Salvatore către Joanna
Continuă lectura „Cu furculița literară prin lume – ITALIA”

Calendar: 6 februarie

1740 – A murit Papa Clement al XII-lea, al cărui pontificat a rămas marcat de multe realizări în artă și arhitectură: maiestuoasa fațadă a basilicii San Giovanni in Laterano, restaurarea Arcului lui Constantin, pavarea străzilor din Roma și a celor care ieșeau din Roma, construirea palatului guvernamental Consulta de la Quirinal și începerea construcției celebrei Fontana di Trevi.

Photo by ArtHouse Studio on Pexels.com
Continuă lectura „Calendar: 6 februarie”

22 de cărți pentru 2022

Nu obișnuiesc să fac liste de cărți de citit, pentru că nu sunt în stare să mă țin de ele, mereu apare ceva, apoi altceva și tot așa, care mă îndepărtează de ce scrie în listă. Din același motiv nu prea răspund nici provocărilor de tip #readingchallenge. Și când o fac, abandonez ideea, mai devreme sau mai târziu.

M-am gândit, totuși, (să încerc) să fac puțină ordine în lecturi și să-mi propun să citesc (printre altele) următoarele 22 de cărți în 2022:

  1. 100 de femei afurisite de Hannah Jewell, Editura Nemira ✔
  2. Amintiri de Zoe Cămărășescu, Editura Baroque Books ✔
  3. Stare de teroare de Hillary Rodham Clinton și Louise Penny, Editura Crime Scene Press ✔
  4. Hamnet de Maggie O’Farrell, Editura Pandora
  5. Grădina de lavandă de Lucinda Riley, Editura Litera
  6. Arta subtilă a nepăsării de Mark Manson, Editura Lifestyle Publishing – abandonată
  7. Ultima doamnă Parrish de Liv Constantine, Editura Nemira
  8. SPQR de Mary Beard, Editura Trei
  9. Artista Henna de Alka Josh, Editura Nemira
  10. Rivalele – Coco Chanel și Elsa Schiaparelli de Jeanne Mackin, Editura Leda Bazaar
  11. Printre rânduri de Donna Leo, Editura Trei
  12. Odiseea povestită de Penelope, Circe, Calypso și celelalte de Marilu Oliva, Editura Trei 👓
  13. Scandalul Modigliani de Ken Follett, Editura RAO
  14. O croazieră de la Viena la Constantinopol – călători, spații, imagini (1830-1860) de Constantin Ardeleanu, Editura Humanitas
  15. Bazarul poet. Memorii de călătorie în Germania, Italia, Grecia, Orient și țările dunărene (1840-1841) de H.C.Andersen, Editura Humanitas
  16. Lux, modă și alte bagatele politicești în Europa de Sud-Est în secolele XVI-XIX de Constanța Vintilă, Giulia Calvi, Maria Pakucs-Willcocks, Nicoleta Roman, Michal Wasiucionek, Editura Humanitas
  17. Fetița cu ochi albaștri de Michel Bussi, Editura Polirom
  18. Casa Gucci de Sara Gay Forden, Editura Nemira ✔
  19. Tărâmul lămâilor de Helena Attlee, Editura Baroque Books
  20. Asta înseamnă marketing de Seth Godin, Editura Publica
  21. Legendele din farfurie de Marius Cristian, Editura Lebăda Neagră
  22. Însemnări dintr-o țară mare de Bill Bryson, Editura Curtea Veche.

Sunt tare curioasă ce se va alege din lista asta la sfârșitul anului. Să fim sănătoși și să putem citi cât mai mult. Pe măsură ce le citesc, o să ataşez câte un semn, ca să fiţi la curent cu starea lucrurilor.

Voi ce planuri de lectură aveți pentru 2022?

Legendă:

✔ – carte citită

👓 – lectură în curs

Toate păcatele noastre de Mihail Victus

Despre autor

Mihail Victus (n.1986, București) este artist plastic și prozator, fondatorul grupului LiterNautica, a publicat romanul Fracturi (2019), a fost nominalizat de Agenția de Carte la Cele mai bune cărți ale anului și laureat al Premiilor Cristian Săileanu și Marin Preda.

Despre carte

Romanul Toate păcatele noastre de Mihail Victus a fost o provocare pentru mine din două motive: nu sunt neapărat o fană a literaturii române contemporane și nu știam nimic despre autorul romanului. Am văzut însă că a apărut la Biblioteca de proză contemporană Litera, colecție coordonată de Doina Ruști (o scriitoare pe care o apreciez foarte mult) și am decis că e cazul să ies din zona mea de confort și să-l citesc.

Este un roman dinamic, cu un ritm dens, care poartă cititorul pe două planuri temporale, cel al adolescenței și cel al maturității celor două personaje principale, într-un ritm alert, dar care dă constanță întregii acțiuni. Un roman scris de un bărbat din perspectiva unei femei, fapt care îl face cu atât mai interesant.

„Proza lui Mihail Victus impresionează prin elementul surpriză, prin dinamica epicității și prin ritmul dens. Este un roman-oglindă, căci el înregistrează imparțial tot ceea ce societatea românească actuală duce, aluvionar și pe alocuri inconștient, după sine.” Ioana Hodârnău

„Un roman  cu final surprinzător și subiect actual, bine scris, cu personaje care ți se-nfig in minte, cu narațiune alertă, cu descrieri pline de finețuri.” Doina Ruști

Toate păcatele noastre de Mihail Victus este un roman pe care vă invit să-l citiți, măcar pentru faptul că o să vă întâlniți acolo cu unele subiecte tabu ale societății noastre.

Cartea poate fi comandată pe site-ul Editurii Litera.