Cititul ca normă

Am observat că s-a declanșat, în ultima vreme, un fel de întrecere în a îndemna lumea să citească. Orice, cu orice preț, numai să citească.

La început, a fost așa-numita provocare de 10 minute (ten minutes challenge). Apoi am vâzut că s-a trecut la 35 de pagini dimineața și 35 de pagini seara. De ce 35 și nu 30 sau 40, numai Sfântul Duh al lecturii și cel care a avut năstrușnica idee pot ști! Continuă lectura

Ce-am citit în 2019

2019 n-a fost un an în care să citesc prea mult, nici măcar obiectivul pe care mi l-am propus pe Goodreads n-a fost atins. Adevărul e că nu consider cititul un fel de competiție, nici măcar cu propria persoană și nu mi-am propus niciodată vreun maraton literar, așa cum văd că se poartă pe la alte case. Întotdeauna am citit fie de plăcere, fie din motive profesionale. Prin urmare, numărul mai mic de cărți citite decât cel pe care mi l-am propus, mai mult din joacă, nu e ceva care să mă deranjeze.

Mai puțin plăcut a fost că, spre sfârșitul anului, nu știu cum se face, dar am ales tot cărți nesatisfăcătoare (din punctul meu de vedere, evident). Parcă-mi descoperisem un talent ascuns până atunci să aleg tot cărți pe care să le abandonez apoi, mai devreme sau mai târziu. Fiindcă, de foarte multă vreme, nu termin o carte doar de dragul de a bifa încă una în lista cărților citite. Timpul e prea scurt și prea prețios ca să-mi permit să fac asta. Ultima pe listă, Un an la Oxford de Julia Whelan, o carte destul de lăudată, dar care mie nu mi-a plăcut prea mult. Continuă lectura

Ce-am citit în 2018

carti-2018

Poate că anul 2018 n-a fost atât de spornic în număr de cărți citite comparativ cu 2017 sau cu target-ul pe care mi l-am propus pe Goodreads, dar mă declar mulțumită cu ceea ce am citit și cred că asta e important, la urma urmei, să fim mulțumiți cu lecturile noastre și nu neapărat campioni planetari la citit viteză.

Se pare că nici tematica n-a fost la fel de diversificată ca în anii anteriori și că anul 2018 a fost pentru mine anul romanelor polițiste. Nu e ca și cum mi-aș fi propus asta sau l-aș fi declarat înainte, cum am văzut că a fost 2019 declarat, cu surle și trâmbițe, Anul Cărții, s-a întâmplat, pur și simplu, să constat asta acum, după ce anul s-a terminat.

Statistici personale

Dacă ar fi să mă iau după bilanțul Goodreads, am citit 57 de cărți din 70 propuse (bine, între timp am mai terminat una, așa că s-au făcut 58), puțin peste 18 000 de pagini. Continuă lectura

Cărțile lui 2017 – pro și contra

Zilele trecute, am lansat o provocare bloggerilor de carte și i-am întrebat care a fost cartea care le-a plăcut cel mai mult în 2017, dar și ce carte i-a dezamăgit anul trecut.

M-am bucurat să primesc multe răspunsuri, nu doar de la bloggeri ci și de la cititori pasionați, așa încât pot face două liste consistente, de care poate o să ții cont când alegi cărțile pe care le vei citi în 2018. Iar dacă propunerile noastre și-au fost de folos, dă și tu un semn în secțiunea de comentarii :). Nu de alta, dar să știm dacă mai facem și altădată :).

Continuă lectura

Cărți, politică şi ipocrizie

Bibliotecara unei şcoli americane a refuzat o donație de carte fācută de Melanie Trump, pe motiv cā ar fi cărți de propagandă rasistă. Soția preşedintelui american a decis să doneze câte un pachet de cărți câte unei şcoli din fiecare stat american. In Massachussets, cărțile lui Dr. Seuss au fost refuzate, fiind considerate rasiste de către bibliotecara școlii. In plus, a apreciat că şcoala are deja 9000 de cărți în bibliotecă, aşa că n-ar mai avea  nevoie de altele. Hmm … şi eu care credeam că o bibliotecă n-are niciodată suficiente cărți! Eu n-aş refuza o carte nici dacă ar veni de la … completați voi linia  punctată cu numele cui vreți! Cu atât mai mult cu cât ar fi pentru o bibliotecă. Continuă lectura

De ce trimit unele cărți pe raftul surghiuniților?

CartiM-am gândit să răspund la întrebarea asta după ce un cititor s-a revoltat că am scris despre Llosa că l-am trimis în colțul surghiuniților. Era un comentariu pe care l-am lăsat pe un blog de cititori. Cineva s-a supărat și mi-a scris că degeaba l-am „exilat” eu pe Llosa fiindcă e un scriitor care va fi cunoscut și peste 200 de ani, pe când de trei sferturi dintre cititorii pe care-i afișez eu pe blog  (așa s-a exprimat) nu va mai auzi nimeni atunci. Posibil, doar că eu citesc acum, nu peste două sute de ani. În plus, nici eu, nici cititorul meu enervat nu vom fi acolo să vedem dacă presupunerea lui va fi reală.

Așadar, ce cărți citesc? Nu am neapărat un gen preferat, dar citesc cu plăcere romane istorice, ficțiune istorică, biografii, cărți de călătorie, romane polițiste, de dragoste, povești și multe altele. Nu sunt genul meu și, prin urmare, nu citesc romane SF, cărți cu vampiri, vârcolaci și nici romane erotice. Nu am un autor preferat, în general nu obișnuiesc să fac topuri cu autori preferați sau cărți favorite. Continuă lectura

Roma – Oraşul Etern

Roma este un oraş cu adevărat fermecător, fapt care poate fi confirmat de orice turist care l-a vizitat măcar o dată. Deşi poate suna paradoxal, Roma este un oraş tumultos, dar în acelaşi timp liniştit. Este un monument al istoriei, fără a fi străin de termenul “modernitate”. Este un loc în care îţi doreşti să te plimbi de dimineaţa până seara, pentru a descoperi cât mai multe, dar nu te-ar deranja nici să îţi petreci întreaga zi stând pur şi simplu într-un singur loc. Roma trezeşte sentimente contradictorii, însă în sensul cel mai bun cu putinţă. Oricât de tautologic ar suna, Roma este, pur şi simplu, Roma… Continuă lectura