Pastila de vorbă: de unde vine cuvântul IDIOT

Dacă n-ai timp să citești, ascultă-mă aici.

Toată lumea știe ce înseamnă idiot (o persoană lipsită de inteligență; sinonime: cretin, nerod, netot, tâmpit).

Probabil că mai puțin cunoscută este originea cuvântului. În greaca veche, idiot însemna privat, particular, un idiot fiind un om care-și vede de treaba lui.

Lucrurile s-au schimbat puțin când, în urmă cu 2500 de ani, atenienii au inventat democrația și idiotes a devenit opusul lui polites, cetățenul, persoana implicată în treburile cetății. Idiotul devenise, deci, unul care nu era interesat de binele comun. De aici și mesajul pe care vechii grecii l-au trimis, chipurile, urmașilor lor, anume că trebuie să se implice în binele comun (reprezentat după unii de politică), în caz contrar neavând dreptul la nicio pretenție.

Așa stând lucrurile, cred că a venit momentul să recunosc: sunt o idioată, viața politică nu mă interesează, absolut deloc și nici pretenții nu cred că mai am, că n-am de la cine.

Recomandare de lectură:

Idiotul de Feodor Dostoievski – un roman scris în 1867–1868 și publicat prima dată în revista Russky Vestnik, din Sankt Petersburg, 1868–1869.

408 cărți pe lista de lecturi a lui Rory Gilmore

Rory Gilmore e unul dintre personajele principale ale serialului de mare succes Fetele Gilmore. Este atât de pasionată de citit încât pare să aibă întotdeauna câte o carte – uneori chiar mai multe – la ea de citit.

Rory nu e singurul personaj din Gilmore Girls pasionat(ă) de citit, în serial făcându-se adesea referirir la diverși autori sau la cărți.

Lista de lecturi a lui Rory cuprinde nu mai puțin de 339 de titluri, 408 dacă punem la socoteală și miniseria A Year în the Life.

O adevărată provocare literară pentru pasionații serialului, dar și pentru cititorii de cursă lungă. Dacă vă gândiți să-i dați curs, o să vă previn că o să vă confruntați și cu adevărați giganți literari, la propriu și la figurat.

Eu îmi propun să fac o selecție, nu cred că e cazul să mă apuc acum de lecturat Shakespeare sau Proust. Să fim rezonabili, totuși.

Deci, lista de lectură, în ordine alfabetică, arată cam așa: Continuă lectura „408 cărți pe lista de lecturi a lui Rory Gilmore” →

Provocări literare – ianuarie 2021

În mod neobișnuit pentru mine, care sunt un cititor cam indisciplinat, am decis să răspund anul acesta unor provocări literare, ca să încerc să-mi ordonez puțin lecturile. Ba chiar am lansat chiar eu o provocare Agatha Christie. V-am povestit despre provocările alese aici. După o lună de zile, pot să spun că m-am ambiționat prea tare (deja a apărut în teancul meu de CDC ultimul roman al lui Ken Follett!), dar asta e.

Pentru luna ianuarie, am avut de citit așa:

**1. Provocarea mea: Noapte nesfârșită de Agatha Christie**

Continuă lectura „Provocări literare – ianuarie 2021” →

Provocare la lectură: Citește o carte de Agatha Christie în fiecare lună

E plină lumea de tot felul de provocări, așa că una în plus sau în minus ce mai contează? Știu că sunt printre prietenii blogului fani ai Agathei Christie (printre care mă număr, desigur, și eu), după cum știu că sunt și cititori care n-au descoperit-o încă. Provocarea de azi li se adresează în egală măsură celor care au citit-o (e întotdeauna o plăcere s-o recitești pe Lady Agatha) dar și celor care încă nu.

Ce vă propun? Simplu: să (re)citim în 2021 câte o carte din impresionanta ei colecție de romane cu crime în fiecare lună și, în ultima zi a lunii să facem schimb de impresii pe pagina de Facebook a blogului, sau chiar aici, în secțiunea de comentarii.

Ca să fiți pregătiți, o să vă las aici lista de titluri propuse pentru lectură, dar o să vă aduc aminte în fiecare lună ce carte de Agatha Christie vom citi. Continuă lectura „Provocare la lectură: Citește o carte de Agatha Christie în fiecare lună” →

Maraton cu afine

De obicei, nu particip la aşa-numitele maratoane de lectură, cel puţin din două motive In primul rând, citesc în ritmul meu propriu şi nu-mi place să fac asta sub presiunea timpului. In al doilea rând, prefer să am libertatea de a alege ce să citesc, fără să fiu limitată de vreo listă, cu atât mai puţin de una kilometrică.

Zilele trecute, am dat însă, într-un grup de Facebook pe care-l mai vizitez, din când în când, de un maraton de iulie, care mi s-a părut chiar simpatic, aşa că am zis să-l încerc. I-am spus maratonul afinelor, fiindcă e inspirat dintr-o rețetă de smoothie de afine, și iată ce ne propune:

1. O carte cu coperta mov ca afinele (eu zic că merge și albastru închis, de la blueberry)

2. O carte cu coperta albă ca laptele

3. O carte cu o poveste de dragoste, dulce ca mierea

4. O carte de minim 500 de pagini (să respectăm cantitățile din poză

)

5. O carte cu un subiect nu tocmai plăcut – dramă, ficțiune istorică sau orice altceva considerați că se încadrează.

Iată alegerile mele:

Continuă lectura „Maraton cu afine” →

Hai să sprijinim micile afaceri locale!

Fiecare dintre noi avem mici – sau mai mari – plăceri, pe care le satisfacem adesea cu ajutorul micilor afaceri locale. Fie că e vorba de cafeneaua din colţul străzii, de florăria din cartier sau de mica librărie, toate au acum şi vor avea şi mai mult, de suferit. Ca noi toţi, de altfel. Şi nu putem trece prin asta decât dacă dăm dovadă de solidaritate.

Iar dacă vrem să ne regăsim bucuriile şi după ce toate astea se vor fi sfārşit, cred că e bine să facem ceva, cât de puţin, ca asta să fie posibil. Continuă lectura „Hai să sprijinim micile afaceri locale!” →

Barcelona – listă de lecturi

Barcelona e un oraș care atrage ca un magnet. Nu este doar unul dintre cele mai vizitate orașe din lume – atât de vizitat încât rezidenții au început să caute soluții care să limiteze numărul vizitatorilor -, ci și o sursă de inspirație pentru scriitori, din imaginația cărora ies povești care-i fac pe cititori să-și dorească să pășească pe urmele personajelor.

În așteptarea momentului în care o să ajungi în Barcelona, uite câteva cărți care o să te facă să-ți imaginezi că ești acolo.

Continuă lectura „Barcelona – listă de lecturi” →

Cititul ca normă

Am observat că s-a declanșat, în ultima vreme, un fel de întrecere în a îndemna lumea să citească. Orice, cu orice preț, numai să citească.

La început, a fost așa-numita provocare de 10 minute (ten minutes challenge). Apoi am vâzut că s-a trecut la 35 de pagini dimineața și 35 de pagini seara. De ce 35 și nu 30 sau 40, numai Sfântul Duh al lecturii și cel care a avut năstrușnica idee pot ști! Continuă lectura „Cititul ca normă” →

Ce-am citit în 2019

2019 n-a fost un an în care să citesc prea mult, nici măcar obiectivul pe care mi l-am propus pe Goodreads n-a fost atins. Adevărul e că nu consider cititul un fel de competiție, nici măcar cu propria persoană și nu mi-am propus niciodată vreun maraton literar, așa cum văd că se poartă pe la alte case. Întotdeauna am citit fie de plăcere, fie din motive profesionale. Prin urmare, numărul mai mic de cărți citite decât cel pe care mi l-am propus, mai mult din joacă, nu e ceva care să mă deranjeze.

Mai puțin plăcut a fost că, spre sfârșitul anului, nu știu cum se face, dar am ales tot cărți nesatisfăcătoare (din punctul meu de vedere, evident). Parcă-mi descoperisem un talent ascuns până atunci să aleg tot cărți pe care să le abandonez apoi, mai devreme sau mai târziu. Fiindcă, de foarte multă vreme, nu termin o carte doar de dragul de a bifa încă una în lista cărților citite. Timpul e prea scurt și prea prețios ca să-mi permit să fac asta. Ultima pe listă, Un an la Oxford de Julia Whelan, o carte destul de lăudată, dar care mie nu mi-a plăcut prea mult. Continuă lectura „Ce-am citit în 2019” →

Ce-am citit în 2018

Poate că anul 2018 n-a fost atât de spornic în număr de cărți citite comparativ cu 2017 sau cu target-ul pe care mi l-am propus pe Goodreads, dar mă declar mulțumită cu ceea ce am citit și cred că asta e important, la urma urmei, să fim mulțumiți cu lecturile noastre și nu neapărat campioni planetari la citit viteză.

Se pare că nici tematica n-a fost la fel de diversificată ca în anii anteriori și că anul 2018 a fost pentru mine anul romanelor polițiste. Nu e ca și cum mi-aș fi propus asta sau l-aș fi declarat înainte, cum am văzut că a fost 2019 declarat, cu surle și trâmbițe, Anul Cărții, s-a întâmplat, pur și simplu, să constat asta acum, după ce anul s-a terminat.

Statistici personale

Dacă ar fi să mă iau după bilanțul Goodreads, am citit 57 de cărți din 70 propuse (bine, între timp am mai terminat una, așa că s-au făcut 58), puțin peste 18 000 de pagini. Continuă lectura „Ce-am citit în 2018” →